Plângere contravenţională. Decizia nr. 10/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 2328/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10/R/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul D. L. domiciliat în mun. Bîrlad, . nr.1, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.2522 din data de 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată după înregistrarea cererii de repunere pe rol după suspendarea condor mart. 242 pct.2 Cod pr.ciivlă, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 10.01.2014 prin serviciul registratură, intimatul I. V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, respingerea recursului formulat de recurentul D. L. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.2522 din data de 19.09.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Bîrlad a respins plângerea formulată de petentul D. L., cu domiciliul în Bârlad, ..1, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 01.05.2012 încheiat de I.P.J .V.-Poliția M. .
A menținut procesul verbal de contravenție în întregime, cu măsura complementară.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Cu nr. 2328 din 2 mai 2012 s-a înregistrat la Judecătoria Bârlad spre competentă soluționare plângerea prin care petentul D. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.05.2012 încheiat de I.P.J. V.- Poliția M., să-l exonereze de plata amenzii aplicate și măsura complementară dispusă.
Motivând plângerea petentul a susținut că nu a săvârșit fapta contravențională.
În data de 1 mai 2012, în jurul orei 19,25, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ la . a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat faptul că a fost înregistrat de un aparat radar circulând cu viteza de 106 km/h și s-a imputat faptul că nu a oprit la semnalul regulamentar.
Agentul de poliție nu și-a declinat calitatea și nu a arătat scopul pentru care l-a legitimat.
Procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit de cel care a constatat faptele.
Nu i s-a permis să expună punctul de vedere cu privire la fapte.
Nu s-a specificat în conținutul procesului verbal actul normativ în baza căruia a fost sancționat, nu s-a completat înștiințarea de plată cu toate că el a semnat această înștiințare.
Dovada înlocuitoare a permisului de conducere nu poartă ștampila.
A depus în probă copia procesului verbal de contravenție contestat, copie de pe dovada . nr._, copie de pe cartea de identitate. A solicitat să se administreze proba cu acte.
Prin întâmpinare organul constatator a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată .În probă a depus un set de 6 fotografii, efectuate după înregistrarea video din 01.05.2012, ce a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._ din 01.05.2012.
În temeiul art.34 din O.G. 2/2001, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție în baza probelor administrate instanța a reținut următoarele:
Petentul a contestat doar procesul verbal de contravenție.
Prin procesul verbal de contravenție contestat . nr._ din 01.05.2012 încheiat de I.P.J .V.-Poliția M. s-a reținut că în data de 1 mai 2012, ora 19,27, pe . din M., jud.V., petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 106 km/h, abatere filmată cu aparatul radar montat pe auto MAI_, caseta 264 de operator ASP autorizat.
Faptele au fost calificate în conținutul contravențiilor prev. de art.102 al 1 pct. 1 și 108 al 3 lit. e din OUG 195/2002.
S-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 630 lei și s-a dispus reținerea permisului de conducere pe o durată de 90 zile
La rubrica –alte mențiuni nu s-a consemnat poziția petentului față de faptă. Procesul-verbal de contravenție s-a semnat de petent, la data întocmirii acestuia și plângerea împotriva procesului verbal s-a depus la această instanță la data de 02.05.2012, cu respectarea termenului legal de 15 zile prev .de art.31 din O.G. 2/2001.
Din documentația depusă în probă de organul constatator, fotografiile efectuate după înregistrările video a rezultat viteza cu care a intrat autovehiculul condus de petent în raza de acțiune a aparatului radar- L (locke speed) și litera T (target-ținta) redă viteza cu care a circulat vehiculul pe parcursul înregistrării video a aparatului radar.
Este indicată viteza de 106 km/h, la data de 1.05.2012, ora 19:27.
Numărul autoturismului este vizibil_ . Din planșele 1-6, filele 19-20 dosar, având în vedere și succesiunea înregistrărilor, se observă cu claritate că viteza a fost înregistrată în localitatea M., prin urmare viteza cu care autoturismul condus de petent a circulat în localitatea M. este cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat .
La rubrica alte mențiuni, la data constatării faptei nu s-au consemnat obiecțiunile petentului dar această rubrică a existat în cuprinsul procesului verbal pe care petentul l-a semnat. Petentul nu a dovedit că i s-a încălcat dreptul de a se apăra .
Potrivit art. 49 pct. 1,4 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h; b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
În cauză viteza înregistrată depășește cu 56 km/h viteza admisă pe sectorul respectiv de drum și în cauză s-a aplicat toleranța impusă de normele metodologice 021-05 -Ord.301/2005. Potrivit art.102 al (3), lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de depășire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În ceea ce privește contravenția prev. de art.102 petentul nu a înlăturat cu documente consemnarea din procesul verbal în sensul că, la data controlului exista inspecția tehnică a vehiculului.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru contravenție, instanța a apreciat că organul constatator a respectat criteriile de individualizare prev.de art.21 pct.3 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește condițiile de fond și formă ale procesului verbal instanța a apreciat că organul constatator a respectat disp.art.16-19 din O.G. 2/2001. Elementele invocate de petent cu privire la încheierea procesului verbal de către un alt agent constatator, lipsa ștampilei de pe dovada de circulație emisă nu atrag nulitatea procesului verbal și nu au fost dovedite.
Reluând, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite elementele răspunderii contravenționale prev. de art.1-5 din O.G.2/2001 iar plângerea petentului este neîntemeiată și pe cale de consecință, a respins-o.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul D. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat în forma prevăzută în Anexa 1D conform art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2005, la dosarul cauzei nu există dovada calității de operator radar a agentului de poliție.
În mod greșit susține recurentul, s-a reținut în motivarea instanței de fond o altă faptă și anume că autoturismul nu avea inspecția tehnică la zi, însă în procesul verbal nu s-a reținut și această faptă contravențională.
Agentul constatator nu a adus la cunoștință petentului că are dreptul de a face obiecțiuni, la rubrica ”alte mențiuni” din procesul verbal neconsemnându-se poziția acestuia,a cest aspect echivalând cu încălcarea dreptului la apărare.
Recurentul consideră în acest context, că intimatul nu a dovedit contravenția dincolo de orice dubiu, petentului fiindu-i recunoscută și garantată prezumția de nevinovăție, astfel cum prevede art. 6 paragraful 1 din CEDO.
Față de cele arătate, recurentul petent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea plângerii contravenționale.
Intimatul I. V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat sentința fiind atât legală, cât și temeinică.
Referitor la primul motiv de recurs, respectiv cel privind nelegalitatea sentinței atacate motivat de faptul că procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat în forma prev. de Anexa 1D, conform prevederilor art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2005, tribunalul reține că acest motiv de recurs este neîntemeiat .
Într-adevăr potrivit prevederilor art. 181 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 republicată, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa 1D după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Examinând conținut procesul verbal tribunalul reține faptul că într-adevăr acesta a fost încheiat în forma prevăzută de Anexa 1A, nu în Anexa 1D.
Cu toate acestea, având în vedere că procesul- verbal contestat cuprinde aproximativ toate mențiunile cuprinse și de Anexa 1D, tribunalul reține faptul că prin omisiunea organului constatator de a încheia procesul verbal contestat în forma prev. de art. 181 din HG nr. 1391/2006, nu s-a cauzat nici o vătămate drepturilor procesuale ale recurentului.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv cel privind nelegalitatea sentinței atacate motivat de faptul că cu prilejul încheierii procesul verbal de contravenție agentul constatator nu i-a adus la cunoștință faptul că avea dreptul de a face obiecțiuni, tribunalul reține faptul că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Într-adevăr, conform prevederilor art. 16 pct.7 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție trebuie să conțină si obiecțiunile formulate de către contravenient, dacă acesta este prezent la constatarea faptei.
Totodată, conform prevederilor art. 105 al.2 C., actele îndeplinite cu neobservarea condițiilor prevăzute de lege, lovite de nulitate relativă, vor fi declarate nule doar dacă s-a cauzat părții o vătămare care nu poate fi anulată altfel decât prin anularea actului.
Deoarece în speță recurentul putea invoca toate criticile de nelegalitate și netemeinicie în fața instanței de fond și în fața instanței de recurs, reținem că, cu excepția interesului, prin omisiunea instanței de fond nu s-a dovedit și nici nu s-a produs vreo vătămare a drepturilor procesuale ale recurentului.
În fine, cu privire la ultimul motiv de recurs, respectiv cel referitor la netemeinicie a sentinței atacate pe considerentul că din probele administrate nu a rezultat vinovăția recurentului, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că agentul constatator nu avea calitatea de operator radar, tribunalul reține faptul că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 1.05.2012, recurentul D. L. a săvîrșit contravenția prev. de art. 100 al.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 1 mai 2012, ora 19,27, pe . din M., jud.V., petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 106 km/h, abatere filmată cu aparatul radar montat pe auto MAI_, caseta 264 de operator ASP autorizat.
Potrivit prevederilor art. 102 al.3 lit.e) din Oug nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda din clasa a IV a de sancțiuni si cu aplicarea contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform prevederilor art. 49 din OUG nr. 195/2002 republicată limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională confirmate de către fotografiile atașate, reiese că, realmente, recurentul, la data de 1 mai 2012, ora 19,27, pe . din M., jud.V., a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 106 km/h.
D. pentru care, susținerile recurentului potrivit cărora nu s-a dovedit vinovăția sa nu pot fi reținute.
În fine, instanța arată faptul că nici critica privind neefectuarea înregistrărilor de către un operator radar neatestat nu poate fi primită deoarece prin Ordinul nr. 187 din 2009 au fost abrogate prevederile art. 4.2 din Ordinul nr. 301/2005 prin care se instituia obligația de a măsurătorile și înregistrările să fie efectuate numai de către operatori calificați.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca neîntemeiat, recursul declarat de D. L. împotriva sentinței civile nr.2522 din 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, T. B. |
Redactat-L.M. B.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 24 Ianuarie 2014
Judecătoria Bîrlad-judecător fond: Rădița I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1065/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
