Plângere contravenţională. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1506/244/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 679/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant B. R., CNP -_, domiciliat în Chișinău, .. 55/1, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat - Bobârnat M. R. din mun. Huși, .. 1, jud. V., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin subunitatea acesteia, Direcția R. de Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Iași, împotriva sentinței civile 946 din 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, având ca obiect - plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: dosarul se află la primul termen de judecată, apelul a fost declarat și motivat în termen, s-a achitat taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de apel, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele dosarului, după care, tribunalul, constată că apelul este legal timbrat cu suma de 20 RON potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat tribunalul, constată cercetarea judecătorească încheiată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civile de față;
Prin sentința civilă nr. 946 din 16.12.2013, Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. R., CNP -_, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin subunitatea acesteia, DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 07.08.2013 de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesului-verbal contravențional procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 07.08.2013 de DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, petentul a fost amendat contravențional cu suma de 25.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 61 alin. (1) lit. (p) din O.G. 43/1997.
În fapt s-a reținut că petentul, în ziua de 07.08.2013 a circulat cu vehiculul A2S3 cu număr de înmatriculare CSII009 pe traseul Târgoviște-A. PTF cu masa pe axa 2 de 12,54 t, față de 11,50 t admisă.
Petentul invocă nelegalitatea procesului-verbal deoarece faptei contravenționale îi lipsește elementul subiectiv, respectiv vinovăția contravenientului. De asemenea, fapta contravențională a apărut ca urmare a intervenirii unei situații fortuite. Petentul a arătat că a plecat de la Târgoviște, iar în ziua de 07.08.2013 a ajuns în mun. Huși. Când circula pe o stradă din Huși, la un moment dat un copil a ieșit în fugă de după o mașină și a traversat .. Ca să îl evite, petentul a frânat brusc, moment în care țevile cu care era încărcat autovehiculul s-au deplasat în față și au spart peretele camionului. Petentul și-a continuat deplasarea spre P.T.F. Albita, iar la cântărirea autovehiculului s-a constatat că distribuția greutății pe axa 2 era peste limita legală. Mai exact, pe axa a 2-a greutatea era de 12,54 t, față de 11,50 admisă. Depășirea greutății pe axa a 2-a se explică prin deplasarea țevilor în față în urma incidentului relatat. Acest aspect este întărit și de faptul că greutatea pe celelalte axe (3, 4 și 5) este sub limita maximă legală, iar masa totală a autovehiculului este sub limita maximă legală.
Susținerile petentului nu sunt întemeiate, legea nu sancționează și nu impune ca această faptă să fie comisă cu intenție, pentru a avea caracter contravențional. Conform prevederilor art. 41 alin. (1) O.G. 43/1997, este interzisa efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate in România sau in alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute in anexele nr. 2 si 3.
Petentul a circulat pe ruta Targoviste-Albita (tranzitând teritoriul tarii, si utilizând, implicit, rețeaua de drumuri naționale in sfidarea dispozițiilor legale), cu depășiri pe axa 2 de 12.54 T fata de limita maxima admisa de 11.50 T, depășirile fiind determinate printr-o cântărire efectiva, tichetul de cantar cu nr._ fiind eliberat automat in urma cântăririi - 08.06.2013, ora 23.11 si conținând toate datele de individualizare a faptei contravenționale săvârșite, respectiv cu cat s-a depășit limita legala, greutățile constatate pe cele doua osii, elementele de identificare ale acestuia ( nr de înmatriculare), daca s-a depășit sau nu greutatea totala a transportului. La punctul 3.5. din O.G. 43/1997 Anexa 2 - Axa dubla (tandem) a autovehiculelor - 3.5.1 „suma maselor pe axele componente ...limita maxima admisa este de 11,50 T pe drumul european reabilitat utilizat. Instalația portabila de cântărire tip I. din dotarea echipajului de control Aci Albita îndeplinește toate cerințele tehnice prevăzute, buletinul de verificare metrologica anexat atestând acest fapt inclusiv sub aspectul atestării legalității operațiunii de cântărire.
Așadar legea nu distinge între faptele comise cu vinovăție și cele din culpă, ci doar impune obligația de a circula pe drumurile publice, în asemenea condiții încât să nu se pună în pericol traficul și să nu fie afectat drumul și ceilalți pasageri. Or, din fotografiile depuse la dosar se observă că încărcătura tirului, constând în țevi metalice s-a deplasat atât de mult încât a deformat pereții autovehiculului, puțin lipsea să și iasă prin pereți. Instanța consideră că încărcătura oricărui astfel de vehicul trebuie asigurată și fixată, în așa fel încât să nu se deplaseze, indiferent de condițiile de trafic și de incidentele apărute pe traseu, inclusiv frânări bruște. Faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale și că încărcătura s-a deplasat se datorează și celor ce au încărcat marfa, dar și transportatorului. Nu putem vorbi în acest caz de un caz fortuit, pentru că petentul putea și trebuia să prevadă că în trafic pot apărea situații care să impună o frânare bruscă și să asigure marfa în mod corespunzător.
Conform art. 34 al. 1 din OG nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate. Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Potrivit art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pericolul social al faptei trebuie apreciat din perspectiva importanței sociale a finanțării lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale. În raport de destinația sumelor încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare a infrastructurii de transport rutier, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională gradului de pericol social al faptei.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, precum și de contextul social și economic, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată, răspunzând necesităților de ordin sancționator și preventiv.
Pentru cele ce preced, instanța a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel B. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Solicitarea principală din plângerea contravențională, respectiv anularea procesului-verbal pentru lipsa elementului subiectiv (vinovăția), a fost respinsă de instanță pe motivul că fapta a fost săvârșită cu vinovăție, dar sub forma culpei, iar legiuitorul nu distinge în acest caz formele de vinovăție pentru atragerea răspunderii contravenționale.
Consideră totuși că, față de situația de fapt relatată de petent, faptei îi lipsește orice formă de vinovăție.
Elementul esențial care conduce la concluzia lipsei de vinovăție ca urmare a unui fapt fortuit constă în apariția unei situații de trafic ce a necesitat o frânare bruscă, urmată de deplasarea încărcăturii. Precizez faptul că nu a avut loc un accident rutier care să fi impus stabilirea culpei. Chiar și dacă s-ar fi produs un accident rutier nu ar fi avut nicio culpă, deoarece copilul a pătruns intempestiv pe carosabil prin loc nepermis.
Având în vedere aceste aspecte, solicită reanalizarea plângerii prin prisma existenței tuturor elementelor necesare atragerii răspunderii contravenționale și să se constate că faptei îi lipsește elementul subiectiv, respectiv vinovăția, ca urmare a apariției unui caz fortuit.
Solicitarea subsidiară, respectiv aplicarea unui avertisment, a fost respinsă de instanță cu motivarea că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Solicită reanalizarea posibilității aplicării unei sancțiuni mai blânde, respectiv avertisment, ținând cont de următoarele elemente:
-împrejurările comiterii faptei conduc spre ideea lipsei de vinovăție sau a unei vinovății reduse;
-autovehiculul a fost condus pe o distanță scurtă (Huși-A.) cu depășirea greutății pe osie. Până la Huși autovehiculul a circulat cu respectarea normelor legale, conform înscrisurilor depuse.
-circumstanțele personale ale petentului sunt de natură să conducă la concluzia săvârșirii unei fapte accidentale, iar nu a unei conduite repetabile.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului formulat.
In drept: art. 466 și urm. N.C.p.c. Probe: acte. Cu duplicat.
Intimata C.N.A.D.N.R. prin Direcția R. Drumuri și Poduri Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacata ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
I. în mod corect instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției este legal și corect întocmit, susținerile petentei-apelante fiind nefondate, aceasta deoarece:
1.Cu privire la legalitatea procesului verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale in materie - art. 16, art. 19, art. 17 O.G. 2/2001 -, neexistând cazuri de nulitate absoluta care sa atragă nulitatea actului constatator.
2.Cu privire la temeinicia procesului verbal, arătam ca susținerile petentei - apelante sunt nefondate:
A) 1. fapta contravenționala exista, este certa si obiectiv reținuta in procesul verbal, subiect activ al săvârșirii sale fiind petenta-contravenienta. Agentul constatator a sancționat-o in mod corect, cu aplicarea prevederilor art. 41 coroborat cu art. 61 din O.G. 43/1997 (in forma sa in vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale) cat si ale prevederilor Anexei 2 din O.G. 43/1997.
2. Rugam instanța de judecata sa constate ca petentul a circulat pe ruta Targoviste - Albita(tranzitând teritoriul tarii, si utilizând, implicit, rețeaua de drumuri naționale in sfidarea dispozițiilor legale), cu depășiri pe axa 2 de 12.54 T fata de limita maxima admisa de 11.50 T depășirile fiind determinate printr-o cântărire efectiva, tichetul de cântar cu nr._ fiind eliberat automat in urma cântăririi - 08.06.2013 -ora 23.11. si conținând toate datele de individualizare a faptei contravenționale săvârșite, respectiv cu cat s-a depășit limita legala, greutățile constatate pe cele doua osii, elementele de identificare ale acestuia ( nr de înmatriculare), daca s-a depășit sau nu greutatea totala a transportului.
La punctul 3.5. din O.G 43/1997 Anexa 2 - Axa dubla (tandem) a autovehiculelor - 3.5.1 „suma maselor pe axele componente limita maxima admisa este de 11,50 T pe drumul european reabilitat utilizat.
B)In baza principiului proportionalitatii, se impune a se acorda prioritate mențiunilor actului constatator, de vreme ce petenta se servește in apărare de simple afirmații neprobate in concret (depășirea limitelor maxime admise datorându-se unei ".. frânări bruște, urmata de deplasarea încărcăturii..."). Daca nu s-ar da efect principiului proportionalitatii, in caz contrar, apreciem ca s-ar impune o sarcina excesiva autorităților statului, care nu ar mai avea posibilitatea reprimării faptelor ce prezintă pericol social si incalca dispozițiile O.G. 43/1997, câta vreme pentru înlăturarea mențiunilor privind depășirea greutății (constatate tehnic, prin cântărire), ar fi suficient ca persoanele interesate sa conteste situația de fapt, fara nici o alta proba concreta.
C)Procesul verbal, întocmit pe baza observatiiilor directe ale agentului investit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplina a situației de fapt si a încadrării in drept pana la proba contrara. Este un act administrativ care, in anumite condiții, se bucura de prezumția de temeinicie - prezumție care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate cat si in practica instanțelor judecătorești, astfel ca poate fi calificata drept o prezumție prevăzuta de lege.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, in privința acestei prezumții si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească in folosirea lor, instanța de fond a reținut corect ca, pentru ca prezumția de temeinicie a actului constatator sa acționeze, este necesar ca fapta reținuta in sarcina petentei sa fie constatata personal de către agent, condiție care a fost îndeplinita.
în concluzie, în considerarea celor arătate prin prezenta și în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, în temeiul prevederilor O.G 43/1997 ® cu modificările si completările ulterioare, O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Codului de procedură civilă, vă solicităm să respingeți apelul ca nefondat si sa mențineți sentința instanței de fond drept legala si temeinica, cu consecința menținerii procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.08.2013 drept legal si temeinic întocmit in toate prevederile sale.
în temeiul art. 411 Cod proc. Civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată că a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și sediul acestuia; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Tribunalul apreciază că, în mod corect, s-a apreciat de către instanța de fond că nu se circumscrie noțiunii de caz fortuit împrejurarea reliefată de petentul-apelant, respectiv că depășirea greutății maxime admise pe una dintre axe s-ar fi datorat faptului că, în municipiul Huși, ar fi frânat brusc pentru a evita producerea unui accident de circulație, împrejurare în care țevile cu care era încărcat autovehiculul s-au deplasat în față și au spart peretele camionului.
În mod just, a arătat prima instanță că oricărui transportator îi revine obligația de a asigura și fixa încărcătura, pentru a evita deplasarea acesteiea, indiferent de condițiile de trafic și de incidentele apărute pe traseu, inclusiv frânări bruște.
Apelantul putea și trebuia să prevadă că în trafic pot apărea situații care să impună o frânare bruscă și să asigure marfa în mod corespunzător.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond. a reținut în mod corect situația de fapt, fiind răsturnată, prin documentele indicate în chiar cuprinsul actului sancționator și depuse la dosarul instanței de fond, prezumția de nevinovăție care a operat în favoarea petentului (s-a depus tichetul de cântărire nr._/08.06.2013, ora 23.11)
D.R.D.P. Iași a depus și buletinul de verificare metrologică nr._/17.04.2013 (fila 22 dosar instanța de fond), valabil la momentul efectuării controlului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, din perspectiva valorii foarte mari a amenzii aplicate (25.000 lei), prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii, sancțiunea aplicata este prea împovărătoare pentru apelant.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului; de asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din același act normativ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Astfel, depășirea greutății maxime admise a avut loc doar pe una dintre axe (axa 2) și a fost minimă (12,54 tone față de limitele maxime legale admise prevăzute de Anexa nr. 2 din O.G. nr. 43/1997 de 11.50 tone). Totodată, nu a fost depășită masa totală maximă admisă de către autovehiculul cântărit.
Tribunalul reține că s-a făcut dovada achitării contravalorii despăgubirilor în cuantum de 649,16 lei, stabilite conform procesului-verbal de contravenție (fila 24 dosar instanța de fond).
Totodată, în lipsa unei probe contrare din partea intimatei, Tribunalul va considera că apelantul nu a mai fost sancționat contravențional în baza O.G. nr. 43/1997. Este injust a solicita apelantului a face proba acestui fapt negativ, în condițiile în care intimata deține exemplare ale proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate.
Valoarea ridicată a cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat. Totuși, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, Tribunalul considerând că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Văzând achitarea despăgubirilor stabilite în sarcina apelantului, precum și lipsa antecedentelor constând în comiterea unor fapte similare, Tribunalul apreciază că organul constatator a realizat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate, fapta petentului prezentând o gravitate mai redusă, ceea ce îndreptățește instanța să considere că, pe viitor, petentul nu va mai repeta respectiva faptă.
Pentru aceste motive, considerând ca sancțiunea aplicată a fost prea mare în raport cu fapta săvârșită, însă pentru a nu rămâne nesancționată, instanța va proceda la o reindividualizarea a pedepsei aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, atrăgând atenția petentului-apelant asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Față de considerentele anterior expuse, va admite apelul declarat de B. R. împotriva sentinței civile 946 din 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va schimba în parte în sensul că,
Va admite în parte plângerea formulată de petentul B. R. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 7.08.2013 de CNADNR SA-DRDP Iași, pe care îl va modifica în parte.
Va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 25.000 lei cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de B. R. împotriva sentinței civile 946 din 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o schimbă în parte în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. R. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 7.08.2013 de CNADNR SA-DRDP Iași, pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 25.000 lei cu sancțiunea avertisment.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. A.C.
Tehnred. C.A.
4 ex./19 Septembrie 2014
Jud. fond – D. C. – Judecătoria Huși
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1169/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 396/2014. Tribunalul... → |
|---|
