Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 993/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 5076/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 993/A/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă H. O., domiciliată în ., jud. V., in contradictoriu cu intimata - pârâtă I. H. I. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. C. Luigi – C. din Huși, ..4, ., ., împotriva sentinței civile nr. 607/04.03-2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul_, având ca obiect stabilire program vizitare minor ( cauză minori și familie).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsind apelanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul est declarat și motivat în termen legal; s-a formulat întâmpinare; în data de 05.11.2014, prin fax, av. B. C. a depus precizări prin care arată că a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu apelanta și solicită acordarea unui termen pentru ca această parte să-și angajeze un alt apărător; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele dosarului, după care instanța a procedat la identificarea intimatei.
Intimata I. H. I. E. se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP V. la 11.06.2008.
Instanța învederează intimatei că av. B. C. a încunoștiințat instanța că a reziliat contractul de asistență juridică cu apelanta în cursul zilei de ieri, 04.11.2014 și formulează cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător care să corespundă cerințelor acestei părți. Având în vedere precizările d-nei av. B. C., în sensul că nu o mai reprezintă pe apelantă instanța nu se poate considera învestită cu această cerere de amânare pentru angajare apărător, mai ales în condițiile în care apelanta H. O. lipsește. Pune în discuție probele solicitate prin cererea de apel, respectiv înscrisuri, anchetă socială, audierea minorei în prezența unui psiholog și martori.
Intimata I. H. I. E. solicită acordarea unui nou termen pentru angajare apărător. A beneficiat de asistență juridică dar în cursul zilei anterioare termenului de judecată avocatul i-a comunicat că nu se va putea prezenta în instanță deoarece în această perioadă este plecat din localitate. Pentru acest motiv solicită amânarea cauzei. De asemenea, solicită respingerea probatoriului solicitat și a apelului declarat.
Instanța apreciază că cererea de amânare formulată pentru angajare apărător este nejustificată, nefiind invocate motive întemeiate sau situații excepționale care să o fi împiedicat să-și angajeze apărător, de la data promovării cererii de apel. Cu privire la probele solicitate de apelanta H. O. constată că acestea nu sunt utile cauzei întrucât au fost integral încuviințate și valorificate de instanța de fond motiv pentru care le respinge.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile dezbaterilor de discutat constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în apărare, pe cererea de apel. In acest sens consideră necesara se lămuri dacă apelanta a încercat să ia legătura cu fetița și dacă s-ar opune continuării relațiilor de familie dintre fetită și bunica peternă.
Intimata I. H. I. E., având cuvântul, precizează că apelanta nu încercat să ia legătura cu minora. Nici fetița și nici ea nu au o relație cu apelanta. Aceasta cunoaște căminul la care merge minora, adresa de domiciliu, mai merge la Muntenii de Jos la o vecină sau la patiserie, dar până acum apelanta nu a avut nicio reacție față de fetiță, precum nici fetița față de apelantă. Nici fiica apelantei nu a reacționat.
F. are 5 ani, iar bunica ei nu a venit niciodată la serbări. D. a reclamant-o la D.G.A.S.P.C., iar rezultatul anchetei efectuate se află la dosar. Altă încercare de a lua legătura cu minora nu a fost. Dacă apelanta ar vrea să ia legătura cu minora ar fi de acord ca timpul respectiv să îl petreacă în prezența ei sau într-un loc public pentru a nu încerca să o influențeze. Anchetele sociale efectuate la apelantă acasă au apreciat că prezența copilului în casa ei nu ar fi benefică pentru copil sau pentru relația cu ea.
F. a fost înscrisă la căminul la care fiica apelantei este angajată ca asistentă medicală și după un timp când venea acasă îi spunea că nu o mai iubește, deși până atunci spunea că îi iubește pe toți membrii familiei. Având legătură directă cu mătușa I. în mod clar a fost influențată d ar încerca să o întoarcă împotriva ei. Nu a avut o relație foarte bună cu soacra sa nici când trăia soțul ei.
Solicită respingere a pelului.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care, potrivit disp. art. 395 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 607/04.03.2014 Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta H. O., împotriva pârâtei I. – H. E. - I., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
În baza art. 451 Cod pr.civilă, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta H. O. este bunica paternă a minorei I. – H. A. – E., născută la data de 13.09.2009, iar tatăl acesteia și fiul reclamantei, I. – H. A., a decedat la data de 12.02.2013.
Din probele existente la dosar rezulta în mod vădit că între reclamantă și pârâta I. – H. E. – I., mama minorei, există o stare conflictuală, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, din referatul de anchetă socială și din înscrisuri, stare cu efecte negative asupra minorei rezultate din relația pârâtei cu fiul reclamantei.
Astfel, din procesul-verbal de control încheiat de reprezentanții Primăriei comunei Muntenii de Jos la data de 15.11.2013 rezulta că reclamanta a construit fără autorizație o anexă pe terenul care constituia servitute de trecere pentru uzul și utilitatea terenului aparținând pârâtei.
Din invitația la mediere adresată reclamantei rezulta că aceasta a inițiat mai multe litigii împotriva pârâtei având ca obiect restituirea cheltuielilor de înmormântare, grănițuirea proprietăților și stingerea dreptului de servitute al pârâtei.
Din răspunsul furnizat de Postul de poliție Muntenii de Jos rezultă că pe numele reclamantei a existat un dosar penal, în urma sesizării făcute de pârâtă, în care s-a dat soluția neînceperii urmăririi penale pentru fapta de furt între rude, pe motiv că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Din sesizarea adresată de pârâtă și din răspunsul primit de la S.C. E.ON. Energie România S.A. rezultă că, la data de 03.12.2013, reclamanta a întrerupt furnizarea energiei electrice către imobilul în care locuia pârâta cu fiica sa, contorul acestora fiind montat în instalația abonatei H. O..
Toate acestea se coroborează cu declarațiile martorelor B. M. și G. R. și cu concluziile din referatul de anchetă socială. Instanța nu poate înlătura aceste concluzii pe motiv că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. există un dosar penal pe numele celor care au întocmit referatul, în urma plângerii depuse de reclamantă, atât timp cât în acest dosar nu a fost dată o soluție. Instanța nu are dubii în privința profesionalismului ori a modului în care cei care au întocmit referatul de anchetă socială și-au îndeplinit atribuțiile, atât timp cât nu există dovezi în acest sens.
Din referatul de anchetă socială rezultă că între reclamantă și pârâtă există o stare conflictuală din cauza atitudinii reclamantei, care a închis accesul pârâtei în propria locuință, calea de acces la cele două proprietăți fiind comună, a declanșat mai multe litigii cu pârâta și a obligat-o să părăsească locuința de la Muntenii de Jos cu tot cu fiica sa. În referat se mai arată că reclamanta nu prezintă garanții morale pentru a avea legături personale cu minora, stabilirea unor astfel de legături fiind de natură a afecta dezvoltarea psihică a minorei. Chiar dacă reclamanta consideră malițioase aceste concluzii, instanța nu le poate ignora, ele fiind confirmate și de celelalte înscrisuri depuse la dosar, dar și de martorele pârâtei.
Astfel, martora B. M. arată că a auzit-o pe reclamantă spunându-i pârâtei că este vinovată de moartea fiului ei și că dorește ca aceasta să simtă ce a simțit și ea când i-a murit fiul. Martora arată că reclamanta nu a fost împiedicată să aibă legături cu minora, locuind în aceeași curte, însă minora manifestă reserve față de bunica paternă, care țipă la ea, fapte confirmate și de martora G. R..
Din declarațiile martorilor reclamantei P. C. și P. I. rezultă că pârâta ar interzice minorei să-și vadă bunica paternă și că ar fi ascuns-o pe minoră pentru ca bunica să nu o vadă, declarații care nu sunt confirmate de celelalte probe existente la dosar.
Art. 17 din Legea nr. 272/2004 prevede:
“(1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
(2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
(3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.”
Din textele de lege menționate rezultă fără dubiu că minora are dreptul de a întreține relații personale cu bunica sa, acest drept neputând fi îngrădit decât în cazul în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice care să justifice temerea că stabilirea unor astfel de legături ar pune în primejdie dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Or, din probele administrate în speța de față rezulta fără dubiu că stabilirea unui program de vizitare a minorei, astfel cum a fost propus de reclamantă, ar avea efecte negative asupra dezvoltării psihice a minorei în vârstă de 4 ani.
În ceea ce privește susținerile reclamantei din concluzii în sensul că afirmațiile martorelor pârâtei ar fi subiective și ar induce în eroare instanța, acestea nu puteau fi luate în considerare atât timp cât probe obiective, înscrisurile și relațiile furnizate de mai multe instituții, confirmă atitudinea șicanatoare a reclamantei față de pârâtă, care se răsfrânge asupra nepoatei sale. Instanța nu putea reține că reclamanta este foarte atașată de nepoata sa și are puternice sentimente de afecțiune față de aceasta, atât timp cât a oprit furnizarea curentului electric către pârâtă, dar implicit și către nepoata sa, le-a închis acestora calea de acces în curtea lor, a sustras bunuri din locuința acestora și a formulat numeroase pretenții împotriva pârâtei, cu privire la restituirea cheltuielilor de înmormântare, grănițuirea proprietăților și stingerea dreptului de servitute al acestora, obligându-le să părăsească locuința de la Muntenii de Jos. Singura concluzie care rezulta din toate aceste fapte era că reclamanta intenționează să folosească minora ca un obiect pentru șicanarea și șantajarea pârâtei, influențând-o în mod negativ în ceea ce privește viitoarea relație mama – fiică, fapt care ar pune în primejdie dezvoltarea psihică și emoțională a minorei aflate la o vârstă fragedă.
În consecință, instanța a respins cererea reclamantei, apreciind că există motive temeinice care justifică temerea că stabilirea unui program de vizitare a minorei în favoarea acesteia ar pune în pericol dezvoltarea psihică, emoțională și morală a copilului și relația acestuia cu mama sa.
Criteriul de bază care a fost luat în considerare de instanță, dincolo de conflictul dintre părți, este interesul superior al minorei care trebuie să beneficieze de un climat familial normal și stabil, de o dezvoltare psihică și emoțională lipsită de traume ori de influențe negative.
În baza art. 451 Cod pr.civilă instanța a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că reclamanta este cea care a căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel H. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In fapt, prin hotărârea judecătoreasca indicata mai sus, prima instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata de către reclamanta, reținând in argumentarea soluției un mănunchi de împrejurări care nu au nimic in comun cu dreptul dedus judecații.
Se arată de instanța de fond ca intre reclamanta si parata exista o stare conflictuala generata de atitudinea reclamantei fata de parata care i-a făcut numeroase plângeri, constrângând-o sa părăsească locuința proprietate personala care se afla in curtea in care se situează si locuința reclamantei.
Se mai arată în hotărâre ca nu poate retine ca reclamanta este foarte atașata de nepoata sa si ca are puternice sentimente de afecțiune fata de aceasta atâta timp cat a oprit furnizarea curentului electric către parata si implicit către nepoata sa, le-a închis acestora calea de acces in curtea lor, a sustras bunuri din locuința acestora si a formulat numeroase pretenții împotriva paratei cu privire la restituirea cheltuielilor de înmormântare, grănițuirea proprietăților si stingerea dreptului de servitute al acestora, obligându-le sa părăsească locuința din localitatea Munteni de Jos.
Concluzionează instanța de judecata ca, prin aceste fapte, reclamanta intenționează sa folosească minora ca un obiect pentru șicanarea si șantajarea paratei, influențând-o negativ in ceea ce privește viitoarea relație mama-fiica, existând așadar motive temeinice care justifica temerea ca stabilirea unui program de vizitare a minorei in favoarea acesteia ar pune in pericol dezvoltarea psihica, emoționala si morala a copilului si relația acestuia cu mama sa.
A fost preluata ad litteram apărarea paratei, acuzele acesteia la adresa reclamantei devenind fapte in viziunea instanței de fond.
Aspectele reținute de către instanța de fond in motivarea soluției pronunțate exced obiectului cererii de chemare in judecata.
Deși reclamanta si-a întemeiat cererea de încuviințare legături personale cu nepoata sa pe dispozițiile art.14 alin. l - 4 din Legea 272/2004 din a căror interpretare rezulta fără echivoc dreptul copilului de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane fata de care minorul a dezvoltat legături de atașament, instanța de judecata, in disprețul textului de lege indicat mai sus, respinge cererea reclamantei pe motivul ca exista o stare conflictuala intre aceasta si parata.
Ignora instanța de judecata faptul ca tocmai starea conflictuala a fost de natura a crea neînțelegeri intre bunica paterna si mama minorei cu privire la modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minora.
Or, in cazul unor neînțelegeri intre reclamanta si parata cu privire la modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minora hotărăște, potrivit art.14 alin. 4 din Legea 272/2004, instanța de judecata in funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre minor si reclamanta la care nu locuiește, de comportamentul acesteia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.
Acestea sunt criteriile pe care trebuia sa le aibă in vedere instanța atunci când urma sa analizeze modalitatea de exercitare de către reclamanta a dreptului sau de a avea legături personale cu nepoțica sa.
Legiuitorul, prin alin.5 al art. 14 din Legea 272/2004, introdus prin punct. 11 din Legea 257/2013, arata in mod expres ca aceste criterii vor fi avute in vedere si la stabilirea programului de relații personale si cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie.
Probatoriul administrat de către reclamanta si, in mod special, proba testimoniala pe care instanța de judecata a înlăturat-o din considerente pur subiective a evidențiat o situație de fapt din care puteau fi extrase cu ușurința criteriile enumerate de art.14 alin.4 din Legea 272/2004.
A rezultat, astfel, din proba testimoniala administrata in cauza ca parata, după moartea suspecta a soțului ei ( februarie 2013 ), a plecat de la fostul domiciliu conjugal împreuna cu minora locuind, din spusele surorilor ei, la părinții acesteia.
Deși surorile paratei lasă sa se înțeleagă ca parata a plecat de la fostul domiciliu conjugal la părinții săi in V. pentru ca i-ar fi fost mai ușor sa ajungă la serviciu, instanța retine ca parata a fost constrânsa sa plece de la locuința proprietatea sa ca urmare a șicanelor la care a fost supusa de către reclamanta.
Instanța ignora efectiv declarațiile martorilor reclamantei din care rezulta ca aceasta a locuit cu minora si părinții săi imediat după nașterea minorei mai întâi in apartamentul sau din V., iar, mai apoi, in Munteni de Jos in aceeași curte, fiecare familie având locuința ei.
Locuind cu reclamanta încă de la naștere minora a dezvoltat in mod firesc o legătura de atașament, martorii reclamantei arătând ca minora i se adresa reclamantei pe nume, spunându-i O.. Arata martorii ca intre reclamanta si minora exista o relație afectiva întrucât reclamanta si tatăl minorei fuseseră cei care pana la decesul fiului reclamantei se ocupaseră efectiv de fetita .
Tot acești martori arata ca atunci când reclamanta s-a întâlnit pe . si bona ei, minora a fost foarte bucuroasa, plângând atunci când s-a despărțit de reclamanta ca urmare a faptului ca parata ii hotărâse bonei sa nu o lase pe minora in prezenta reclamantei.
Relatează acești martori ca parata venind odată la Munteni de Jos sa-si ia niște lucruri a ieșit cu minora acoperita pe cap cu o pătura pentru a nu-i vedea, gest șocant, care i-a pus pe gânduri.
Locuind împreuna tot timpul pana la moartea tatălui minorei, legătura de atașament s-a născut si dezvoltat de la sine.
Se raportează instanța când retine acest argument si la referatul de ancheta sociala despre care spune ca a fost realizat cu profesionalism, reținând ca intre părți exista o stare conflictuala din cauza atitudinii reclamantei.
Retine instanța ca din acest referat rezulta ca reclamanta nu ar prezenta garanții morale, insa nu arata instanța in ce consta in lipsa de garanții morale si cum ar fi prejudiciata dezvoltarea psihica a minorei.
Arata instanța de judecata in mod incorect ca reclamanta a inițiat mai multe litigii împotriva paratei si ca pe numele reclamantei ar fi existat un dosar penal având ca obiect furtul săvârșit de reclamanta din locuința paratei. Mai retine instanța de judecata ca reclamanta a împiedicat-o pe parata sa-si folosească dreptul de servitute si ca i-a tăiat curentul electric paratei, toate aceste șicane determinând-o sa plece de la locuința sa care se afla in aceeași curte cu a reclamantei.
Acestea sunt argumentele pe care-si sprijină instanța soluția atunci când prin voința sa interzice reclamantei sa-si vadă nepoata măcar o data pe săptămâna.
A rezultat fără echivoc din materialul probator produs in cauza ca parata, la o luna de zile după moartea soțului sau, a plecat cu minora de la fostul domiciliu comun, rupând brusc legătura afectiva pe care minora o avuse cu bunica sa.
A mai reieșit din probatoriul administrat in cauza ca șicanele la care face trimitere instanța de judecata nu au existat nici anterior si nici ulterior promovării acestei acțiuni. Dimpotrivă, parata a fost cea care, după promovarea acestei acțiuni, pentru a simula o atitudine șicanatorie din partea reclamantei a formulat plângere penala împotriva sa pentru furtul unui bun propriu al reclamantei, plângere care s-a soldat cu neînceperea urmăririi penale.
Tot după promovarea acestei acțiuni parata a reclamat-o pe soacra sa la Primărie ca i-ar încălca dreptul de servitute, deși acest drept nu si-l mai exercita decât noaptea atunci când venea acasă însoțita de un bărbat, ca ar fi construit fără autorizație de construire, ca i-ar fi oprit curentul electric.
Conținutul referatului de ancheta sociala este redarea fidela a afirmațiilor paratei. Peste tot pozează in nora șicanata de mama soacra care vrea sa-i ia averea, deși nu a avut niciun scrupul in a-si scoate casa la vânzare si a lăsa copilul pe drumuri întrucât cea mai mare parte din preț se va duce pe creditul contractat in timpul căsătoriei.
Deși exista dovezi ca parata este cea care după promovarea acestei acțiuni a sesizat diverse organe pentru a invoca starea conflictuala si a arata cat de rea este reclamanta, instanța de fond răstălmăcește tot probatoriul si concluzionează fără nicio rezerva ca reclamanta nu prezintă garanții morale si ca folosește minora ca pe un obiect pentru șicanarea paratei.
Prin prisma criteriilor enumerate in art.14 alin. 4 din Legea 272/2004, instanța de judecata trebuia sa stabilească, date fiind neînțelegerile dintre părți, modul de exercitare a dreptului reclamantei de a-si continua relația de familie pe care o avusese cu nepoata sa pana la plecarea paratei de la locuința sa din Munteni de Jos.
Nu exista la dosarul cauzei dovezi ca menținerea relației de familie pe care o avusese minora cu bunica sa i-ar prejudicia in vreun fel dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala.
In drept, a invocat art. 466 - 481 C.pr.civ..
Probe: inscrisuri, ancheta sociala, audierea minorei in prezenta unui psiholog si martori.
Prin întâmpinare, intimata I. H. I. E. solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate nu au nici un temei si instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica si ca in luarea acestei hotărâri s-a avut in vedere strict interesul minorului, mai presus de orice interes al celorlalte părți implicate in cauza.
Din structura motivelor de apel se poate desprinde o unica concluzie si anume faptul ca reclamanta nu a înțeles nici la acest moment ca legislația privitoare la relațiile cu un minor impune in primul rând obligații, iar in îndeplinirea obligațiilor conferă drepturi pentru persoanele care pretind ca prezenta lor in preajma minorului ar fi benefica acestuia.
Este foarte clar ca judecătorul care a pronunțat sentința apelata a avut in vedere probele administrate de părțile în cauză, iar rezultatul analizei acestor probe este cuprins in dispozitivul hotărârii. Ceea ce a invocat in întâmpinarea formulata la fond a probat cu acte orice acțiune îndreptata împotriva interesului minorei venita din partea reclamantei H. O..
Astfel, s-a depus un înscris din care rezulta foarte clar ca nu furnizorul de energie electrica respectiv E ON M. ar fi întrerupt furnizarea de energie electrica fapt confirmat si de aspectul ca, conectarea la energie electrica a imobilului in care locuiau parata-intimata împreuna cu minora se făcea printr-un circuit cu contoar pasant, titularul contractului de furnizare electrica fiind reclamanta. Ori, furnizorul de energie electrica nu are acces decât pana la aparatul de măsura al consumului principal.
S-a confirmat si faptul ca ne-a fost restricționat accesul prin schimbarea încuietorii de la poarta si de asemenea sustragerea unor bunuri din perimetrul ce aparține paratei intimate si minorei. Aceasta stare de fapt se probează si cu actele întocmite de organele de urmărire penala care rețin si dau soluții de neîncepere a urmăriri penale pornindu-se de la faptul ca acele bunuri au fost restituite ca fapta reclamantei H. O. nu ca nu ar exista ci ca ar aduce atingere minima valorilor sociale motiv pentru care prin ordonanța procurorului s-a dispun neînceperea urmăriri penale.
Niciodată nu i-a fost îngrădit dreptul bunicii paterne de a avea legături personale cu minora fapt care sa justifice promovarea acestei acțiuni. In schimb a putut constata ca solicitarea reclamantei are la baza doar dorința acesteia de a denigra parata in fata minorei care, așa cum se știe, datorita vârstei foarte fragede ar putea fi influențată foarte ușor.
Argumentul suprem pe baza căruia instanța de fond a decis respingerea acțiunii își găsește suport in referatul de ancheta sociala încheiat de autoritățile locale a comunei Muntenii de Jos, jud. V., care concluzionează ca reclamanta nu prezintă garanții morale pentru a avea legături personale cu minora si ca stabilirea unor astfel de relații ar fi de natura sa prejudicieze buna dezvoltare psihica a minorei.
Pe rolul Judecătoriei V. exista un dosar cu aceleași părți si aceleași calități in care reclamanta H. O. solicita stingerea dreptului de servitute care permite paratei si minorei accesul la locuința proprie pe care o dețin in comun pe cote părți ca urmare a decesului soțului respectiv tatălui celor doua.
In drept: art. 205 și urm. Cod Proc. Civ.
Probe: înscrisuri, martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
Intimata I.-H. I. E. a fost căsătorită cu fiul apelantei, iar din căsătoria acestora a rezultat minora I.-H. A. E., născută la 13.09.2009. Tatăl minorei, I.-H. A. a decedat la 12.02.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În cazul în care mama copilului, cum este situația în speța de față, nu permite bunicii să țină legătura cu minora, instanța de judecată poate stabili un program de vizită pentru ca minora să aibă relații personale cu bunica. Însă, la stabilirea unui program de vizită, instanța are în vedere, exclusiv, interesul superior al copilului.
Din probele administrate în cauză, instanța a constatat că, la acest moment, nu este interesul superior al minorei A. E. să aibă legături personale cu bunica paternă, H. O..
La acest moment, între mama copilului și bunica paternă există o stare conflictuală, întreținută în mare parte de apelantă, care nu este benefică copilului în situația în care bunica partenă ar ține legătura cu minora și, implicit, cu mama acesteia. Apelanta o acuză pe intimată că ar fi vinovată de decesul fiului ei, și pe fondul acestei acuzații, apelanta o șicanează pe intimată. Astfel, apelanta a locuit în aceeași curte cu intimata, iar după decesul fiului ei, a construit, fără autorizație o anexă pe terenul ce constituia servitutea de trecere spre locuința intimatei. Acest aspect rezultă din adresa emisă de autoritățile locale, apelanta fiind sancționată contravențional pentru construirea fără autorizație.
De asemenea, apelanta a inițiat mai multe litigii prin care a solicitat obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de înmormântare, grănițuirea proprietăților și stingerea dreptului de servitute al intimatei.
Tot din probele dosarului rezultă că apelanta a oprit furnizarea de energie electrică către locuința intimatei, iar intimata a formulat o plângere penală împotriva apelantei, acuzând-o că a sustras niște bunuri din curtea comună a părților.
Din ancheta socială rezultă că între părți există o stare conflictuală cauzată de conduita apelantei față de intimată, o conduită șicanatorie care nu ar benefică minorei în situația în care apelanta ar avea legături personale cu aceasta. În aceste condiții este justificat refuzul intimatei de a permite ca apelanta să ia legătura cu minora chiar dacă înainte de decesul fiului ei, apelanta a avut grijă de aceasta. Atitudinea apelantei a determinat-o pe intimată să părăsească locuința din loc. Munteni de Jos și să se mute la părinții săi în mun. V..
Neînțelegerile dintre părți nu s-au ivit din cauza faptului că intimata nu ar permite apelantei să aibă legături personale cu minora, ci din cauza atitudinii șicanatorii a apelantei față de intimată prin acțiunile mai sus arătate care au culminat cu plecarea intimatei împreună cu copilul din locuința din loc. Munteni de Jos. Această atitudine a apelantei față de intimată s-ar răsfrânge în mod negativ și asupra minorei deoarece apelanta nu și-ar schimba atitudinea față de intimată în prezența copilului.
Respingerea acțiunii, soluție păstrată de instanța de apel, nu este definitivă. Apelanta poate solicita din nou stabilirea de către instanță a unui program de vizită cu minora doar în situația în care face dovada că împrejurările avute în vedere de instanță atunci când a respins acțiunea nu mai există, iar apelanta poate avea relații normale cu intimata pentru a nu afecta normala dezvoltare a minorei.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 1 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând a păstra hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de H. O. împotriva Sentinței civile nr.607/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2014
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. E.G.
4 ex./25.11.2014
Judecător fond
..11.2014
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 518/2014. Tribunalul VASLUI | Încuviinţare nume minor. Decizia nr. 691/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
