Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 609/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 47/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 609/A/2014
Ședința publică de la 24 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelantul – reclamant M. T.-C. în contradictoriu cu intimata – pârâtă L. L. L., apel declarat împotriva sentinței civile nr. 660/2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - exercitarea autorității părintești validare acord mediere.
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința din 17.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, fiind nevoie de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când s-a dat următoarea decizie
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civilă nr. 660/2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-au admis cererile modificate, principală și reconvențională,privind modificarea măsurilor luate cu privire la copil și exercitarea legăturilor părintești față de minor formulată de M. T. C., CNP_, în calitate reclamant - pârât, cu domiciliu în Bârlad, ..87, jud. V. și L. L. L., CNP_, în calitate de pârâtă reclamantă, cu domiciliul com. Voinești, ..
A fost înlăturat acordul de mediere.
S-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești față de minorii: M. C. V., născut la data de 10.10.1997 și M. A. D., născut la data de 16.11.2004, stabilește locuința minorului M. C. V. la reclamantul pârât M. T. C. și locuința minorului M. A. D., la pârâta reclamantă L. L. L..
A fost obligat reclamantul pârât să contribuie ,lunar, la întreținerea minorului M. A. D., născut la data de 16.11.2004 cu suma de 115 lei lunar începând cu data de 5 martie 2014 și până la majoratul minorului.
A fost obligată pârâta reclamantă să contribuie, lunar, la întreținerea minorului M. C. V., născut la dat de 10.10.1997, cu suma de 115 lei lunar începând cu data de 5 martie 2014 și până la majoratul minorului.
A fost obligată pârâta reclamantă să permită reclamantului pârât să exercite legături părintești față de minorul M. A. D., astfel: să ia minorul la domiciliul lui în al treilea sfârșit de săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 19 până duminică la ora 19; în vacanța de vară a minorului o lună, în luna iulie a fiecărui an; în vacanța de Paști, o săptămână în anii pari, incluzând zilele de sărbătoare pascală; în vacanța de C., o săptămână în anii pari, incluzând zilele de sărbătoare.
A fost obligat reclamantul pârât să permită pârâtei reclamante să exercite legături părintești față de minorul M. C. V., astfel: să ia minorul la ea fie în luna august, fie în luna iulie a fiecărui an; în vacanța de primăvară în anii pari să ia minorul la ea 5 zile incluzând zilele de sărbătoare iar în anii impari cu cinci zile înainte de sărbători; în vacanța de iarnă, o săptămână în anii pari, incluzând zilele de C. și o săptămână în anii impari incluzând și Revelionul. Să ia minorul o dată la doi ani de ziua lui în data de 10.10.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență următoarele:
Părțile s-au despărțit prin divorț și în acest sens s-a pronunțat Sentința civilă nr. 130 din 16 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul civil nr._ . Prin această sentință s-a desfăcut căsătoria părților din culpa pârâtei și minorii rezultați din căsătorie au fost încredințați părinților astfel: minorul M. C. V. a fost încredințat tatălui spre creștere și educare iar minorul M. A. D. a fost încredințat mamei spre creștere și educare.
Divorțul s-a pronunțat înainte de . codului nou civil, 1 octombrie 2011 și s-a aplicat legea aplicabilă la acel moment respectiv dispozițiile codului familiei, dispoziții abrogate prin noua lege. Conform art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 din Codul civil.
În temeiul art.403 din codul civil: „ În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.”
În prezenta cauză, prin hotărârea de divorț, s-au stabilit raporturile dintre părinți și copiii minori rezultați din căsătorie, potrivit legii aplicabile la acea dată, fără ca instanța să dispună asupra exercitării autorității părintești, locuinței minorilor. Autoritatea părintească este un ansamblu de drepturi și de obligații pe care părinții trebuie să le aibă față de copiii lor minori, concept legislativ care realizează cu mai multă atenție scopul protejării intereselor minorilor și responsabilizării părinților în ceea ce privește pe copii lor minori, responsabilitatea, de regulă fiind în comun. În vechea reglementare, încredințarea copilului numai unuia dintre părinți spre creștere și educare limita într-o oarecare măsură responsabilitatea și implicarea părintelui căruia minorul nu i-a fost încredințat în problemele privind pe minori de creștere și educare, responsabilitatea fiind în sarcina părintelui căruia copilul i-a fost încredințat. Stabilirea locuinței minorilor la unul din părinți oferă cadrul necesar unei dezvoltări armonioase a copilului într-un climat de afecțiune, stabilitate și siguranță.
Legiuitorul în noua reglementare prevede expres că stabilirea locuinței minorului la unul din părinți nu împiedică pe celălalt părinte să vegheze asupra evoluției copilului și acest aspect trebuie să fie în concordanță cu interesul superior al minorului.
Prin urmare, instanța a apreciat că au intervenit modificări care justifică cererea părților prin care au solicitat modificarea raporturilor dintre ei și copiii lor minori, în raport cu hotărârea de divorț anterioară.
În temeiul art. 397 din codul civil: „ După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.”
Părțile prin cererea principală și reconvențională au solicitat exercitarea în comun a autorității părintești. Reținând voința părților precum și interesul minorilor instanța a admis cererile părților în acest sens.
Cu privire la stabilirea locuinței, instanța a reținut că prin sentința civilă de divorț minorul M. C. V., născut la data de 10 octombrie 1997 a fost încredințat tatălui spre creștere și educare iar minorul M. A. D., născut la data de 16 noiembrie 2004 a fost încredințat mamei spre creștere și educare. Copiii, în fapt, de la pronunțarea acestei sentințe au locuit efectiv la părintele căruia i-a fost încredințat. Au avut un loc stabil cu care s-a obișnuit fiecare dintre minori, urmează cursurile școlare, au prieteni, colegi la locuința părinților astfel încât modificarea locuinței minorilor nu se impune. Chiar dacă minorul M. C. V. a susținut că dorește să locuiască la mamă această dorință a lui nu este în concordanță cu interesul său superior. Minorul urmează cursurile unui liceu din Bârlad și ar trebui să facă naveta din localitatea Voinești, unde locuiesc bunicii materni și mama lui la Bârlad dacă s-ar avea în vedere voința lui. În plus nu ar fi sub supravegherea permanentă a mamei deoarece aceasta lucrează și în Italia și nici a tatălui situație care ar dăuna evoluției lui, mai ales că este la vârsta adolescenței care este o perioadă deosebită ce necesită atenție și supraveghere permanentă din partea părinților. În consecință s-a stabilit locuința minorilor potrivit cererii reconvenționale și potrivit înțelegerii părților, în temeiul art. 400 din Codul civil.
În temeiul art.401 din Codul familiei:
„ (1) În cazurile prevăzute la art. 400 părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264, fiind aplicabil.”
Instanța a reținut solicitările părților din cererea principală și reconvențională, programul propus de a avea legături personale cu fiecare dintre minori fiind în interesul părților.
Potrivit art.402 din Codul civil:
„ (1) Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.”
În sentința de divorț nu s-a stabilit în sarcina părților contribuția fiecărui părinte la întreținerea minorilor. Părțile au solicitat să se ia în calcul venitul minim pe economie. S-a stabilit ca atât reclamantul pârât cât și pârâta reclamantă să contribuie lunar la întreținerea copilului minor cu care fiecare locuiește prin contribuție în natură iar pentru copilul care locuiește la celălalt părinte să contribuie lunar, fiecare cu suma de 115 lei, începând cu data pronunțării și până la majoratul fiecărui minor, potrivit dispozițiilor art. 529 și următoarele din Codul civil.
Pârâtul –reclamant M. T.- Celemente a declarat apel împotriva acestei sentințe criticând-o cu privire la modalitatea in care instanța a stabilit să se facă schimb de copii in perioada vacantelor de Paști si de C., precum și cu privire la obligația de plata a întreținerii in condițiile in care fiecare are grija de unul dintre copii si contribuie in natura la creșterea si educarea lui.
Cu privire la pensia de întretinere, consideră ca nu este normal sa fie obligați unul fata de celalalt la aceeași suma de bani, in condițiile in care fiecare are grija de cate un copil. La art. 529-530 c.civ. se arata ca intretinerea este datorata potrivit nevoii celui care o cere si mijloacelor celui care urmează a o plați, dar si faptul ca obligația se executa in natura, așa cum au făcut-o pana in prezent. Arată că acest capăt de cerere trebuie modificat, in sensul de a obliga ambii părinți sa contribuie in natură la creșterea si educarea minorilor.
Cu privire la programul stabilit pentru exercitarea legăturilor părintești cu minorii, modalitatea stabilita de instanță nu este una utilă pentru dezvoltarea unei relații parentale optime, dar si intre cei doi frați. Astfel, in vacanta de Paști si in cea de C., în anii pari A. D. trebuie sa stea cu el, iar fratele lui, C. V. cu mama. Vacanta de Paști si vacanta de C. in anii pari in care el îl poate lua pe A., coincide cu vacanta de primăvara si vacanta sărbătorilor de iarna din anii pari in care parata trebuie să îl ia pe C.. Astfel, in anii pari fiecare din copii se va afla la celalalt părinte, iar in anii impari, fiecare minor va rămâne la locuința sa, cea stabilita de instanța. Interesul superior al minorilor reclamă prezența ambilor copii in perioada sărbătorilor in același loc: in anii pari la el, in anii impari la mama lor.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legii nr. 272/2004 republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat, însă nu sub aspectul tuturor motivelor de apel.
Motivul 1 de apel este fondat.
La judecata în primă instanță a cauzei părțile s-au înțeles în mare parte cu privire la cererile accesorii divorțului, respectiv cele având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor rezultați din căsătorie, exercitarea în comun a autorității părintești și exercitarea legăturilor părintești dintre părintele care nu locuiește permanent cu copilul și acesta din urmă.
Ca atare, instanța de fond a soluționat aceste cereri luând în considerare atât voința părților cât și interesul superior al copiilor, iar în ceea ce privește programul de realizare a legăturilor părintești, l-a încuviințat pe cel propus de fiecare părinte pentru copilul cu care nu locuiește, fără însă a le corela astfel încât frații să poată locui împreună. Din conținutul acestor programe, rezultă că în perioada sărbătorilor de C., precum și cele pascale, părinții fac schimb de copii între ei, lipsind practic frații de posibilitatea de a locui și de a petrece împreună o parte din aceste sărbători, situație care nu este benefică interesului superior al copilului.
Unul dintre drepturile copilului consacrate de Legea nr. 272/2004 republicată, este și cel de a locui și de a crește împreună cu frații săi, pe lângă părinți, or, o parte din programul în discuție nu ține cont de acest drept și se impune a fi schimbat.
Motivul 2 de apel referitor la pensia de întreținere este nefondat.
Potrivit art. 499, 525(1) și art. 530 din Codul civil, ambii părinți sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Prin urmare, faptul că fiecare părinte locuiește doar cu unul dintre copii nu reprezintă temei legal pentru a nu contribui la cheltuielile de întreținere ale celuilalt copil.
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 480 (1) Cod pr. civilă va admite apelul declarat de M. T. C. împotriva sentinței civile nr.660/2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o va schimba, în parte, doar în ceea ce privește programul de legături personale cu minorii la Paști și la C., conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de M. T. C. împotriva sent. civ. nr.660/2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o schimbă, în parte, doar în ceea ce privește programul de legături personale cu minorii la Paști și la C., după cum urmează:
Încuviințează ca reclamantul și pârâta-reconvenientă să aibă legături personale cu minorii C. V. și A. D. astfel:reclamantul să aibă legături personale cu minorul A. D. a treia și a patra zi de C. și Paști, iar pârâta să aibă legături personale cu minorul C. V. prima și a doua zi de C. și Paști.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./21.07.2014
Tehn. AC-25.07.2014 /4 ex./.-07-2014
Judecător fond: Rădița I.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1080/2014. Tribunalul... | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 408/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
