Anulare act. Decizia nr. 512/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 512/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 512/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 512/A
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEC. A.
Judecător I. M. P.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă . în contradictoriu cu intimata pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 2576 pronunțată la data de 29.10.2014 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect anulare act clauză abuzivă.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 aprilie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2576 pronunțată la data de 29.10.2014 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2576 din 29.10.2014 Judecătoria Bârlad a respins cererea pentru anulare clauză abuzivă formulată de reclamanta, S.C. V. S. SRL în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
O clauză contractuală dintr-un contract încheiat între un comerciant și consumator este abuzivă atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: să nu fi fost negociată;să fie contrară bunei credințe;să creeze un dezechilibru semnificativ dintre drepturile și obligațiile părților,ca o consecință a abuzului,să nu se refere la obiectul principal al contractului sau prețul contractului.
Cu privire la modul cum s-a încheiat contractul între părți .
Anterior încheierii contractului au fost aduse la cunoștință reclamantei condițiile de furnizare a serviciilor de comunicații electronice, costul serviciilor modalitatea și termenul de plată precum și celelalte clauze ,pretins abuzive. Clauzele contractuale au fost clar exprimate atât în ceea ce privește costul serviciului și consecințele nerespectării clauzelor contractuale. În contractul . nr._/27 mai 2013, clauze principale, parte 1, partea II, actul adițional la contract este prevăzut pachetul de servicii, cu tarif convorbiri,lista utilizatori servicii sunt specificate pachete de servicii pentru care clientul a avut posibilitatea să opteze cu tarif convorbiri, lista utilizatori servicii.
Clauzele incluse în contract inclusiv cele apreciate de reclamantă ca abuzive fac parte din obiectul principal și prețul contractului. Clauzele sunt clare și nu sunt previzibile cu privire la penalitățile solicitate în caz de neexecutare a clauzelor contractuale de către client.
Cu privire la penalități pretinse de 0,5% ,în condițiile în care clientul nu plătește în termen serviciile facturate trebuie de precizat că aceasta este o clauză contractuală activată doar în condițiile în care clientul, în cauză reclamanta, nu ar îndeplini în termenul stabilit, condiția de plată a serviciului prestat. Această clauză prin ea însăși nu este o clauză abuzivă și nu se poate susține că prestatoarea a dat dovadă de rea credință câtă vreme clauza se referă la reaua credință a clientului în executarea contractului.
Prin cuantumul penalităților nu se creează un dezechilibru cum a susținut reclamanta. Penalitățile a au fost prevăzute în contract pentru perioada cuprinsă între data scadentă a facturii și data plății efective,calculată la suma datorată. Reclamanta a raportat dobânda calculată pe an de B.N.R. la interval de un an și procentul calculat nu are legătură cu clauzele contractuale stabilite și acceptate de parte.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că au fost prevăzute sancțiuni pentru rezilierea contractului numai în cazul clientului nu și în cazul prestatorului instanța reține că la punctul 7 din Contractul V., partea II, răspunderea V., se prevede răspunderea prestatorului în situația în care acesta nu-și îndeplinește obligațiile contractuale. În anexa 1 la Legea nr. 193/2000 sunt exemplificate situații în care legiuitorul a apreciat clauze contractuale abuzive. Clauzele pretins abuzive de către reclamantă nu se regăsesc în lista cuprinsă în anexa la lege cuprinzând exemplificări de clauze abuzive. În anexă la lit. j) se prevede ca fiind abuzive clauze care „restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
- profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
- profesionistul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;
- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale;”
Din analiza clauzelor contractuale partea 1,2, termeni și condiții generale, art. 6.1; 10.3,9 rezultă că nu este îndeplinită nici o condiție din cele prevăzute la lit. j.
Potrivit art. 4 pct.6 din Legea nr. 193/2000:
- “ (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Reluând instanța a apreciat că susținerile reclamantei neîntemeiate cu privire la pretinsele clauze abuzive. Cererea a fost respinsă în totalitate.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamantul S.C. V. S. SRL, apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Prima instanța si-a motivat hotărârea pe baza art. 4 pct. 6 din Legea nr. 193/2000, potrivit căruia „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil. "
Apelanta nu a solicitat sa se revină asupra obiectului sau prețului contractului, ci doar sa se constate ca anumite clauze sunt abuzive.
La data de 27.05.2013 a încheiat cu S.C. V. R. S.A. contractul POS nr._ având ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice.
Întregul contract este alcătuit din mai multe documente standardizate, denumite „clauze contractuale principale partea I", „clauze contractuale principale partea a Il-a " si „termenii si condițiile generale" care sunt în mod evident, utilizate de către pârâtă în relațiile comerciale cu toți clienții săi. Clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul întrucât sunt dinainte stabilite de către V., singurele elemente de diferențiere fiind numerele de S., contractul devenind astfel unul de adeziune, încălcând dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000.
La art. 6.1 din Termenii și Condițiile Generale, ce face parte din Contractul V. R., se menționează: „pentru facturile neplătite la termen Clientul va plăti penalități de întârziere în decontare de 0,5%/zi, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume. Orice sumă neplătită la timp va fi plătită de Client în Lei, conform art. 4.4 de mai sus. Totalul penalităților de întârziere în decontare poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate."
Consideră că această clauză contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, modificată prin Legea nr. 65/2002.
Potrivit art. 4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care o consideră îndeplinită în această cauză.
Penalitățile sunt solicitate pentru perioada cuprinsă între data scadenței primei facturi neachitate și data executării obligației de plată a debitului principal. în această perioadă, dobânda legală, ce poate fi considerată un indicator pentru stabilirea cuantumului uzual al prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen a unei obligații bănești, a fost de cel mult 20% pe an, potrivit circularelor publicate de Banca Națională a României. Astfel, se observă că penalitatea impusă se află într-o disproporție vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând cheltuielile pentru recuperarea creanței.
Deși există o mai mare liberalitate în determinarea cuantumului penalităților, în cazul obligațiilor comerciale care au ca obiect o sumă de bani, trebuie stabilită o corelație directă cu nivelul dobânzilor practicate de băncile comerciale pentru credite acordate comercianților.
In speță, se constată că penalitatea de 0,5 % pe zi de întârziere corespunde unei dobânzi anuale de 182,50% pe an, în timp ce dobânda bancară comercială este de 15-20% pe an.
Această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută parțială a clauzei penale abuzive, până la o limită ce poate fi apreciată ca rezonabilă în raport cu prejudiciul cauzat.
Sancțiunea nulității are caracter virtual, rezultând în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală și din rațiunea și scopul acesteia.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar R. și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, acela de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În ce privește condiția lipsei negocierii directe a clauzei, opțiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobilă nu înlătură în nici un fel realitatea că, în măsura în care dorește să beneficieze de servicii de telefonie pe o piață dominată de câțiva operatori ce practică în esență condiții generale similare, trebuie să accepte în . acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză. Caracterul impus, iar nu negociat al clauzei rezultă de altfel din prezumția instituită de art. 4 alin.2 din Legea nr. 193/2000.
La art. 10.3 din Termenii și Condițiile Generale se precizează: „In cazul în care Clientul solicită încetarea prezentului contract, înainte de perioada minimă, V. va percepe Clientului o taxă de reziliere a contractului înainte de termen, pentru fiecare cartelă S. dezactivată /Serviciu dezactivat, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb L./EURO de la data emiterii facturii. Această taxă este detaliata pentru fiecare Serviciu in parte, la Secțiunea II de mai jos sau in CCP si se percepe numai în situația în care Clientul a beneficiat de o promoție. In situația în care Clientul nu a beneficiat de nicio promoție, pentru rezilierea contractului înainte de perioada minimă, Clientul este obligat la plata contravalorii abonamentului ales până la sfârșitul perioadei minime contractuale."
La punctul 9 din Contractul V. R. Clauze Contractuale Principale Partea a Il-a se menționează că prezentul contract se încheie pe o perioadă nedeterminată, dar nu mai mică de 2 ani (durata minimă).
În Actul Adițional din data de 27.05.2013 la Observații, la punctul 1 se menționează: „ Clientul are dreptul să denunțe unilateral acest Contract, în orice moment, cu preaviz de 30 de zile trimis V. R.. în cazul denunțării contractului înainte de durata minimă contractuală, Clientul se obligă să despăgubească V. R. cu o penalitate în cuantum de 100% din abonamentul lunar pentru Pachet de servicii „V. Office Complet" ce se dorește a fi reziliat înmulțit cu numărul de luni rămase până la data expirării Duratei minimă contractuală, plus despăgubiri în valoare de 150 euro pentru orice echipament de internet fix achiziționat. Clientul va transmite V. R. preavizul de denunțare cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresa V. R.. "
Tot în Actul Adițional la Observații pentru Serviciile de Voce Mobilă-V. Bussiness Profiles Evolution, la pct. 1 se menționează: „în cazul în care Clientul solicita încetarea contractului pentru Serviciul de voce mobilă pentru numărul/numerele active pe contul clientului, înaintea duratei minime contractuale stabilite, V. va percepe Clientului o taxă pentru rezilierea ofertei cu titlul de penalități, egală cu 150 euro/S. în cazul în care Clientul nu a achiziționat un terminal subvenționat de tip Smartphone la activare si 250 euro/S. în cazul în care Clientul a achiziționat un terminal subvenționat de tip Smartphone la activare."
La pct. 2 tot din Actul Adițional la Observații pentru Serviciile de Voce Mobilă- V. Bussiness Profiles Evolution se precizează: „în cazul în care Clientul solicita încetarea contractului pentru abonamentele de tip V. Red Plus și V. Red Plus Special pentru numărul/numerele precizate în Contract/Act Adițional sau Anexă semnată de către Părți, înaintea duratei minime contractuale stabilite, V. va percepe Clientului o taxă pentru rezilierea ofertei cu titlul de penalități egală cu 150 euro/S. în cazul în care Clientul nu a achiziționat un terminal subvenționat de tip Smartphone la activare si 250 euro/S. plus cuantumul abonamentului pentru o perioadă de 6 luni, în cazul în care Clientul a achiziționat un terminal subvenționat de tip Smartphone la activare. "
Considera aceste clauze ca fiind unele abuzive prin prisma faptului că au creat un dezechilibru între obligațiile companiei V. și cele ale clientului, din moment ce se solicită compensații financiare în cazul în care clientul solicită rezilierea anticipată a contractului, dar nu se obligă la rândul său să despăgubească clientul dacă reziliază contractul înainte de termen.
De la încheierea acestui contract consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu profesionistul, semnând un contract prestabilit. Pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. în cazul contractului prezentat clauzele invocate pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în condițiile în care se prevede doar în sarcina consumatorului, obligația de a plăti o despăgubire, în cazul denunțării unilaterale a contractului, nefiind cuprinsă în contract o astfel de obligație, în sarcina profesionistului și în favoarea consumatorului în cazul invers, al rezilierii contractului la inițiativa sau din vina profesionistului.
In anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, la art. 1 lit. j se precizează că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care „restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, in cazurile in care: comerciantul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e); comerciantul nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale; comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denunțării unilaterale. "
Legea nr. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. Conform acestei directive sunt definite noțiunile de „ condiții inechitabile, consumator, vânzător sau furnizor. " De asemenea se prevede ca o condiție contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila daca, in contradicție cu condiția de buna credința, provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor ce decurg din contract, in detrimentul consumatorului. S-a arătat ca, se considera întotdeauna ca o condiție ce nu s-a negociat individual e condiția ce a fost redactata in prealabil, iar din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul condiției in special in cazul unui contract standard formulat in avans.
In jurisprudența sa, Curtea de Casație a Comunităților Europene s-a pronunțat in repetate rânduri asupra interpretării Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, respectiv hotărârea pronunțata la 27.07.2010 in cauza Oceano Grupo Editorial SA v. Rocio Murciano Quintero Curtea de Justiție; hotărârea pronunțata la 26.10.2006 in cauza E. M. Mostaza C. c. Centro Movil Milenium SL; hotărârea Curții de Justiție din 04.06.2009 pronunțata in cauza Pannon GSM zrt. Erszbet Sustikne G..
Legat de incidența dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000: conform art. alin. 3 din Legea nr. 193/2000 se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. Conform art. 4 alin. 1 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.
Jurisprudența a statuat că toate contractele standard preredactate trebuie considerate contracte de adeziune, deoarece consumatorul se află pe o poziție inferioară profesionistului atât în ceea ce privește puterea de negociere, cât și nivelul de informare; mai mult, chiar Legea nr. 193/2000 reglementează o prezumție relativă a caracterului ne-negociat al contractelor preredactate. Rezultă astfel că, în cazul contractelor încheiate între profesioniști și consumatori, sarcina demonstrării caracterului negociat incumbă profesionistului. Instanțele apreciază că tot profesionistului îi revine și sarcina de a demonstra buna sa credință în redactarea contractului. Jurisprudența europeană a afirmat că buna-credință presupune credința rezonabilă a băncii că un consumator ar fi acceptat clauzele introduse în contractul preformulat și în urma unei negocieri individuale.
In consecința solicita admiterea apelul declarat schimbarea hotărârii atacate si constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse in Contractul . nr._/2/".05.2013, art. 6.1 si 10.3 din Termenii si Condițiile Generale si respectiv pct. 1 de la Observații si a pct. 1 si din de la Observații pentru Serviciile de Voce Mobila - V. Bussiness Profiles Evolution din Actul Adițional din data de 27.05.2013; constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse in Contractul . nr._/27.05.2013, respectiv pct. 1 de la Observații si a pct. 1 si din de la Observații pentru Serviciile de Voce Mobila - V. Bussiness Profiles Evolution din Actul Adițional din data de 27.05.2013, cu cheltuieli de judecata
In drept - art. 466 din NCPC.
Intimata . nu formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Temeiul de drept al prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din acest act normativ - (1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Din definirea noțiunii, conform dispoziției legale, consumator nu poate fi decât o persoană fizică sau un grup de persoane fizice constituite în asociații care „acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".
Sfera noțiunii de consumator nu poate fi extinsă în afara definiției restrictive conținute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o interpretare extensivă, în sensul cuprinderii și a persoanelor juridice, fiind contrară textului și spiritului legii, scopului acesteia - de a proteja interesele persoanei fizice împotriva practicilor comerciale abuzive.
Consumatorul este persoana care cumpără pentru uzul său propriu bunuri oferite de producători. Bunurile trebuie procurate pentru satisfacerea unui interes personal, interes pe care îl poate avea doar o persoană fizică, cu excepția unor persoane juridice care nu au scop lucrativ, obiect al consumului putând face orice fel de bun.
Bunurile și serviciile trebuie să fie procurate într-un scop neprofesional, acesta fiind criteriul fundamental care conduce la distincția de bază între consumator, persoană fizică, și celelalte categorii de persoane juridice.
În acest sens, se reține că prin Decizia nr. 803/03.06.2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, statuând că: „…autorul excepției de neconstituționalitate critică modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, susținând că definiția noțiunii de consumator ar trebui să includă și persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Așadar, pretinsa neconstituționalitate este dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care însă Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât potrivit art. 61 din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acestuia".
De asemenea, DIRECTIVA 93/13/CEE/1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, la art. 2, lit. b definește noțiunea de consumator ca fiind orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale.
În cauză, în calitate de reclamant care invocă în susținerea cererii sale dispozițiile Legii nr. 193/2000, este o persoană juridică ce, per a contrario, nu poate invoca în susținerea nulității absolute a clauzelor abuzive din contractul de prestări servicii încheiat cu pârâta, dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Astfel, contractele sunt încheiate cu ., de serviciile de telefonie mobilă urmând să beneficieze această persoană juridică ce nu poate invoca în susținerea cererii sale dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Prin urmare, se reține că soluția instanței de fond de respingere a cererii formulate este una corectă însă considerentele hotărârii vor fi înlocuite cu prezentele, cererea urmând a fi respinsă în temeiul celor sus reținute.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 2576/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 23 Aprilie 2015
Red. A.C.
Tehnored. A.C./A.V.
2 ex./27.04.2015
Comunicat 2 ex./27.04.2015
Judecătoria Bârlad – judecător Rădița I.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Validare poprire. Decizia nr. 538/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
