Plângere contravenţională. Decizia nr. 521/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 521/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 521/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 521/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant – intimat I. de stat pentru controlul în transportul rutier, cu sediul în Iași, .. 11, județul Iași, în contradictoriu cu intimat-petent . SA cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr.2, sector.1, înregistrat la ONRC, J.40/_/2007, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 1733 din 30.06.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . NR._ din 18.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, la 23 aprilie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1733 din 30.06.2014 a Judecătoriei Bârlad, a fost admisă, în parte, plângerea petentei . SA București și înlocuită sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 18.01.2014, emis de I. de stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că petenta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată în condițiile în care timpul de odihnă se calculează la 24 de ore și nu la două zile consecutive, iar petenta nu se află la prima abatere.
Cu toate acestea, la individualizarea sancțiunii trebuia avute în vedere nu numai aceste aspecte ci și pericolul social concret al abaterii și condițiile în care fapta a fost săvârșită.
Sub aceste aspecte, s-a constatat că la data de 22.12.2013 șoferul s-a odihnit de la ora 12:05 până la 20:50 și că în următoarele două zile, acesta nu a circulat.
Astfel, a rezultat că timpul de odihnă nu se încadrează cu puțin în cel reglementat, astfel că sancționarea inițial aplicată a fost înlocuită cu alta mai ușoară, respectiv „avertisment”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I. de stat pentru controlul în transportul rutier București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că, sentința civilă nr.1733/30.06.2014 este criticabilă, fiind pronunțată cu aplicarea greșita a legii, solicitând verificarea sentinței civile atacate sub toate aspectele sale.
Arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecații si a făcut o motivare contradictorie fata de cele dispuse in cauza, reținând ca, chiar daca o asemenea fapta este prevăzuta ., si este sancționată cu amenda de 3 000 lei, totuși potrivit art 21 alin 3 din OG 2/2001, aceasta nu corespunde gradului redus de pericol social al faptei descrise in procesul verbal, apărând ca excesiva, in contextul evocat, precum si faptul ca aplicarea unei sancțiuni nepecuniare este susceptibilă de a atrage in mod real atenția reprezentantului petentei asupra necesitații imperioase de conformare in raport de cerințele legale.
Totodată, sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de imprejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal.
Pentru aceste considerente, instanța a admis, in parte, plângerea si a înlocuit sancțiunea amenzii de 3.000 lei, cu sancțiunea contravențională "avertisment", atrăgând totodată atenția reprezentantului petentei ca aceasta hotărâre poate fi luată in considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acesteia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe in cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale, dar si să respecte dispozițiile legale.
Menționează că în urma analizării datelor descărcate de pe cârdul digital al șoferilor, s-a constatat că dl. R. D. în data de 22.12._13 nu a respectat perioada de odihnă zilnică redusă cu 2 ore sau mai mult si . SA, a fost sancționată potrivit dispozițiilor art.8 alin. l pct.6 din OG nr.37/2007, raportate la împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșită:
Art.8 din OG nr.37/2007 modif. prin OG nr.21/2009 Legea nr.52/2010 Constituie contravenții următoarele fapte: (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, dună caz, ale Acordului AETR si constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: pct 6. nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult;
In conformitate cu dispozițiile art.4 lit.g din Regulamentul (CE) nr.561/2006, prin perioada de repaus zilnic de odihna se înțelege partea unei zile in timpul căreia conducătorul auto dispune de timpul sau liber sau care poate fi „o perioadă de repaus zilnic normală", sau „o perioadă de repaus redusă", „perioadă de repaus zilnic normala" - este orice perioadă de repaus de cel puțin 11 ore, care poate fi luată in două transe din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin 3 ore si a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin 9 ore. „Perioadă de repaus zilnic redusă" este orice perioadă de repaus de cel puțin 9 ore, dar nu mai puțin de 11 ore.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile Regulamentului(CE) nr.3820/85 modif. Reg. (CEE) 561/2006 al Consiliului care prevede la art.26 alin7 (a): Atunci cand conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare in conformitate cu Anexa I, acesta trebuie să fie in măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i)foile de înregistrare din săptămâna in curs si cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente ;
(ii)cardul de conducător auto in cazul in care este titularul unui asemenea card
(iii)orice informație introdusa manual si orice imprimat scos in timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament si cu Regulamentul(CE) nr.561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele(i) si (ii) se referă la ziua in curs si la o perioada precedentă de douăzeci si opt de zile.
De asemenea, Regulamentul (CE) 561/2006 prevede la art.7*: după o perioadă de patru ore si jumătate de condus, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci si cinci de minute, exceptând cazul in care isi începe o perioadă de repaus.
Această perioadă de repaus poate fi inlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că la momentul si locul controlului, conducătorul auto a prezentat la control cardul tahograf si in urma analizării datelor descărcate de pe cardul digital al șoferilor, s-a constatat ca dl. R. D. în data de 22.12._13 nu a fost respectata perioada de odihnă zilnică redusă cu 2 ore sau mai mult, motiv pentru care, conform reglementarilor in vigoare, inspectorii ISCTR au aplicat contravenția. Fapta a fost recunoscuta si de reprezentantul petentei, in fata instanței.
Totodată fapta pentru care . SA. a fost sancționată, este prevăzută de către art. 9 alin. l din OG nr.37/2007modif. prin OG nr.21/2009 și Legea nr.52/2010 Contravențiile prevăzute la art.8 se sancționează după cum urmează: lit. e) cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei - faptele prevăzute la alin. (3) pct. 1-12, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (3) pct. 13-19, aplicabilă conducătorului auto.
Instanța a considerat că desi comportamentul contravenientei se încadrează ca fiind unul antijuridic, si că eforturile depuse de aceasta de a îndeplini obligațiile legale trebuie să fie luate in considerare la stabilirea gravității faptei contravenționale, in mod netemeinic instanța de fond a apreciat că, potrivit art. 21 alin 3 din OG2/2001, sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normative si trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal.
Totodată, arată că instanța a făcut trimitere la art.7 pct. 2 prin care prevede că avertismentul se aplică si in cazul in care actul normative nu prevede in mod clar aceasta sancțiune.
În situația în care legiuitorul ar fi evidențiat în actul normativ această posibilitate, în sensul aprecierii ca redus a pericolului social al contravențiilor constatate în materie de transport rutier, atunci contravenienții nu s-ar mai fi putut prevala de dispozițiile OG nr. 2/2001 pentru a solicita exonerarea de răspundere contravenționala în situații în care sancțiunea amenzii s-a aplicat în mod just fără vreo urmă de îndoială asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate, doar pentru ca OG 2/2001 prevede aceasta posibilitate.
În acest sens, simpla apreciere că fapta contravențională ar fi de gravitate redusă încadrându-se în prevederile art.21 alin 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este nepertinentă, întrucât numai legiuitorul poate să aprecieze gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție. Totodată, trebuie remarcat că înlocuirea sancțiunii amenzii in avertisment, nu este de natura să conducă la îndeplinirea scopului educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.
In acest sens este de părere ca nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii de 3000 lei cu avertisment învederând faptul că, desi instanța a motivat că fapta are o gravitate redusă, nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 1.500 lei, cea maximă fiind de 3.000 lei.
Ori nerespectarea unei obligații ca cea prevăzută în speță, creează un pericol social față de toți participanții la trafic, fiind o faptă ce generează un risc ridicat de accident.
Mai mult decât atât, solicită a se avea in vedere că petenta nu se află la prima abatere in ceea ce privește sancțiunile aplicate pe linia transporturilor rutiere.
Cert este că contravenția a existat cu adevărat, fapt indubitabil demonstrat instanței de apel si de înscrisurile la care a făcut referire mai sus (si aflate la dosarul de fond ca probe), fapt indubitabil recunoscut si de prima instanță de judecată in cuprinsul sentinței sale, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voință conform O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) ce face dovada până la proba contrarie si creează prezumția de adevăr, iar in această speță contravenienta nu a adus nici o probă in dovedirea inexistentei contravenției, ci se rezumă umil la simple scuze puerile fără nici o valoare din punct de vedere juridic.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 1733/30.06.2014 cu consecința respingerii plângerii contravenționale formulate de către . SA împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ._ /l8.01.2014 si menținerea acestuia si a sancțiunii aplicate ca legale si temeinice.
În drept își întemeiază cererea de apel pe prevederile art.299-316 Codului de procedura civilă, a OG nr.2/2001, OG nr.37/2007 modif. prin OG nr.21/2009 și Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora .
În temeiul art. 411 art. 1 alin. 2 si 223 alin 3 Cod de procedură civilă, a solicitat judecata în lipsă.
Intimata . SA București, legal citată, a formulat și depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de I. de stat pentru controlul în transportul rutier ca nefondat, intimata neavând altă justificare, decât acel interes al instituției din care face parte de a colecta cât mai multe sume din amenzi, acest interes neavând nimic comun cu noțiunea de justiție și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 1733/30.06.2014 date de Judecătoria Bârlad ca legală și temeinică .
A solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu motivele de apel, cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul reține că la momentul si locul controlului, conducătorul auto a prezentat la control cardul tahograf si in urma analizării datelor descărcate de pe cardul digital al șoferilor, s-a constatat ca dl. R. D. în data de 22.12._13 nu a fost respectata perioada de odihnă zilnică redusă cu 2 ore sau mai mult, motiv pentru care, conform reglementarilor in vigoare, inspectorii ISCTR au aplicat contravenția.
Fapta a fost recunoscută si de reprezentantul petentei, in fata instanței.
Totodată fapta pentru care . SA. a fost sancționată, este prevăzută de către art. 9 alin. l din OG nr.37/2007modif. prin OG nr.21/2009 și Legea nr.52/2010 Contravențiile prevăzute la art.8 se sancționează după cum urmează: lit. e) cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei - faptele prevăzute la alin. (3) pct. 1-12, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (3) pct. 13-19, aplicabilă conducătorului auto.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, Tribunalul consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit că fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat și astfel a înlocuit sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului.
În realitate, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat și în cazul de față, trebuie avută în vedere și situația anterioară a petentei.
Astfel, se observă din actele depuse la dosar de către intimată, că petenta a mai fost sancționată și cu alte ocazii pentru același gen de fapte, ceea ce denotă o perseverență în comiterea de astfel de contravenții.
Reținând faptul că nerespectarea unei obligații ca cea pentru care a fost sancționată petenta, creează un pericol social față de toți participanții la trafic, fiind o faptă ce generează un risc ridicat de accident, se apreciază de către Tribunal că, în situația de față, înlocuirea sancțiunii amenzii cu un simplu avertisment, nu este de natură să aibă ca efect îndeplinirea scopului educativ al legii de sancționare.
Față de aceste considerente, Tribunalul va admite apelul declarat de I.S.C.T.R. București împotriva sentinței civile nr.1733 din 30.06.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o va modifica în tot în sensul că, rejudecând cauza, va respinge plângerea formulată de petenta . SA București împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 18.01.2014 de I.S.C.T.R. București pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite apelul declarat de I.S.C.T.R. București împotriva sentinței civile nr.1733 din 30.06.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o modifică în tot în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petenta . SA București împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 18.01.2014 de I.S.C.T.R. București pe care îl menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2015.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: A.E.G.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/ 13.05.2015
.>
Judecătoria Bârlad - judecător fond M. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul... → |
|---|
