Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 503/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 503/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 503/A/2015
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta D. E. în contradictoriu cu intimații D. D., B. T., C. C., D. C., C. Județeană De Aplicare A Fondului Funciar V., C. L. De Aplicare A Fondului Funciar Hoceni, D. A., L. M., C. Z., D. M., împotriva Încheierii din data de 22 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ având ca obiect constatare nulitate act juridic contract vânzare – cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta D. E. personal, fiind asistată de avocat Cozlosche N., iar pentru intimații B. T. și C. C. răspunde avocat H. M., ce depune la dosar împuternicire avocațială.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, intimata D. C. a depus precizări în data de 23.03.2015, la data de 17.04.2015 apelanta a depus la dosar precizări și a răspuns la excepțiile invocate de intimați; la data de 20.04.2015 intimatul D. D. a depus la dosar precizări, la care a atașat un set de înscrisuri; la data de 20.04.2015 intimații L. M. și D. A. au depus precizări într-un singur exemplar.
S-au verificat actele de la dosar după care, av. H. M. pentru intimații B. T. și C. C. arată că înțelege să renunțe la excepția inadmisibilității apelului, invocată prin întâmpinare.
Se impune a se constata de către instanța de control judiciar faptul că motivele de apel nu au fost depuse la dosar în termen procedural, caz în care se solicită a se constata decăderea apelantei din dreptul de a motiva calea de atac, față de prevederile art. 470 alin. 1 lit. c și art. 470 art. 3 Cod pr. civilă.
Având în vedere excepțiile invocate prin întâmpinare, precum și excepția decăderii din dreptul de a motiva calea de atac, invocată la acest termen de judecată, tribunalul le pune în discuția părților.
1. Cu privire la excepția netimbrării apelului.
Av. H. M. pentru intimații B. T. și C. C., solicită a fi admisă excepția netimbrării apelului, față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, aferentă cererii de apel, urmând a se anula apelul ca netimbrat.
Av. Cozlosche N. pentru apelanta D. E., având cuvântul în apărare arată că s-a făcut dovada timbrării cererii de apel, cu suma stabilită de către tribunal, iar prin încheierea de la termenul de judecată din data de 17 martie 2015 se precizează că apelanta a achitata taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei, fiind înaintată și chitanța în original.
În replică av. H. arată că taxa judiciară de timbru trebuie depusă odată cu motivele de apel.
Tribunalul, respinge excepția de netimbrare a apelului având în vedere că la dosar se regăsește originalul chitanței prin care s-a făcut dovada achitării taxei de timbru.
2. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant.
Av. H. M. pentru intimații B. T. și C. C., solicită a fi admisă excepția având în vedere că apelanta a declarat apel atât în nume propriu cât și în numele fraților săi, D. A. și L. M., fără a avea un mandat expres în acest sens, nefiind singura situație de acest gen.
Av. Cozlosche N. pentru apelanta D. E., arată că apelul este declarat doar de către apelantă, nefiind nevoie de coparticipare procesuală atunci când este vorba despre obținerea unor drepturi.
La dosar s-au depus precizări din partea intimaților D. A. și L. M. prin care se arată că renunță la toate drepturile din acțiunea promovată, iar niciun act semnat de sora acestora în numele lor, nu are valabilitate.
Urmează a se constata că apelanta nu are mandat pentru a reprezenta interesele intimaților D. A. și L. M..
3. Cu privire la excepția tardivității declarării apelului.
Av. H. M. pentru intimații B. T. și C. C., solicită a fi admisă excepția, având în vedere prevederile art. 64 alin. 4 din Codul de pr. civilă, apelanta putea promova calea de atac în termen de 5 zile de la data pronunțării fie de la comunicare, însă în prezenta cauză apelanta a fost prezentă în sala de judecată la momentul la care instanța a respins cererea de intervenție, iar prin raportare la data la care s-a formulat cererea de apel 25.02.2015, excepția tardivității este întemeiată, nefiind respectat termenul de 5 zile pentru declararea apelului.
Av. Cozlosche N. pentru apelanta D. E., arată că cererea de intervenție principală formulată de intervenientă nu a fost respinsă de prima instanță ca inadmisibilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 64 alin. 4 din Codul de pr. civilă, situație în care, având în vedere și faptul că încheierea nu a fost redactată și motivată în termen de 5 zile, aceasta trebuia comunicată, urmând ca termenul de 5 zile să curgă de la primirea acesteia.
Solicită respingerea excepției.
În replică av. H. M. arată că, tocmai art. 64 alin. 4 din C. permite ca în situația în care instanța se pronunță în ședință publică, apelanta să aibă posibilitatea de a formula cererea de apel în termenul de 5 zile, ce curge de la data pronunțării, ori tocmai acest aspect nu a fost respectat în speță.
În contrareplică av. Cozlosche arată că, formularea instanței de fond a fost ambiguă, întrucât nu s-a arătat că cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel cum prevăd dispozițiile legale, aspect ce a lăsat loc de interpretări, considerent față de care trebuia comunicată către părți încheierea de respingere a cererii de intervenție.
4. Cu privire la excepția decăderii din dreptul de a motiva apelul.
Av. H. M. pentru intimații B. T. și C. C., solicită a fi admisă excepția întrucât apelul declarat inițial nu a fost motivat, așa prevăd dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c din C., iar dacă este avut în vedere art. 470 alin. 3 C. care stabilește că apelul se motivează în termenul de apel, și ținând cont că apelul a fost declarat fără a fi motivat, consideră că se impune a se constata decăderea apelantei din dreptul de a mai motiva apelul.
Av. Cozlosche N. pentru apelanta D. E. arată că apelul nu a fost motivat în termen tocmai pentru motivele arătate anterior, în sensul că intervenienta nu a primit motivarea încheierii de respingere a cererii de intervenție, astfel încât partea s-a aflat în imposibilitatea de a motiva apelul.
În replică av. H., apreciază că apelul a fost motivat mult prea târziu, fiind vorba de o perioadă de două – trei luni, prin urmare apărarea invocată de partea adversă nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului a motivat respingerea cererii de intervenție în ședință publică, apelanta fiind prezentă la acel termen.
Tribunalul, acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel, precum și în apărare.
Av. Cozlosche N. pentru apelanta D. E. arată că potrivit art. 61 Cod de procedură civilă „oricine are un interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare”, ori apelanta avea un interes în a interveni în cauză, în vederea recuperării bunurilor înstrăinate în mod nelegal de către tatăl acesteia, numitul D. A., către cumpărătorii B. T. și B. S., prin contractul de vânzare – cumpărare din 1992, cu referire la casa de locuit și suprafața de teren de 3000 mp, bunuri ce au fost înstrăinate doar în baza unui simplu certificat de moștenitor, fără a exista titlu de proprietate pentru aceste bunuri.
Apelanta avea interesul de a interveni în cauză, în condițiile în care în procesul de partaj s-a atribuit intimatului D. D., ce a acționat cu viclenie, această suprafață de teren de 3000 mp, fiind justificată intervenția apelantei D. E. în situația în care instanța va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare.
Concluzionând, apreciază că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 și art. 62 din Codul de pr. civilă, sens în care solicită admiterea apelului.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Av. H. M. pentru intimații B. T. și C. C., arată că părțile din prezenta se judecă în mai multe litigii. Apelanta din cauză a dezbătut moștenirea de pe urma tatălui său în anul 1998, existând o sentință pronunțată în acest sens, ori prin acea hotărâre, suprafața de teren pentru care D. D. a solicitat anularea contractului de vânzare – cumpărare, nu i s-a atribuit apelantei sau fraților acesteia de pe urma dezbaterii moștenirii tatălui lor, D. A..
Având în vedere că acea suprafață de teren este atribuită intimatului D. D., acesta era singurul care justifica un interes în promovarea cererii.
Apreciază că apelanta nu are un interes direct în promovarea cererii de intervenție, situație în care în mod corect instanța de fond a respins cererea acesteia de intervenție.
Cu cheltuieli de judecată odată cu fondul.
Tribunalul, declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare atât cu privire la excepțiile invocate cât și cu privire la apelul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2015 a Judecătoriei Huși.
INSTANȚA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2015 a Judecătoriei Huși s-a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta D. E.
Instanța a reținut că la data de 12.06.2014 numita D. E., a formulat în termenul legal o cerere de intervenție, în forma prevăzută de lege pentru cererea de chemare în judecată.
Instanța a reținut că, potrivit art. 61 alin.(1) C.pr.civ.” oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare”, iar conform art. 61 alin.(2) C.pr.civ.” intervenția este principală atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta”.
În cauză, instanța a constatat că între dreptul dedus judecății prin cererea principală și dreptul pretins prin cererea de intervenție principală există o strânsă legătură, intervenienta solicitând atât imobilul vândut de tatăl său D. A. cât și terenul revendicat de reclamant, însă cum autorul reclamantei D. A. a transmis personal, definitiv și în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin actul autentic, instanța a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.62 NCPC și având în vedere și dispozițiile art. 64 alin. (4) C.pr.civ., a respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta D. E..
La data de 25.02.2015 intervenienta D. E. a declarat apel împotriva încheierii din data de 22.01.2015 a Judecătoriei Huși, fără a fi indicate motivele pentru care o critică.
În data de 11 martie 2015 intimații C. C., B. T. și D. C. au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepțiile, respectiv: excepția netimbrării apelului; excepția lipsei mandatului de reprezentare, având în vedere că apelanta a declarat apel atât în nume propriu cât și în numele fraților săi, D. A. și L. M., fără a avea un mandat în acest sens; excepția inadmisibilității apelului, având în vedere că încheierea pronunțată de instanța de fond, nu putea fi atacată cu apel în această fază procesuală, precum și faptul că cererea de apel nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 470 Cod pr. civilă; excepția tardivității formulării apelului, având în vedere că apelul a fost declarat peste termenul procedural, raportat la data la care s-a pronunțat încheierea Judecătoriei Huși.
În data de 17.04.2015 apelanta D. E. prin apărător ales, a depus la dosar precizări și a răspuns la excepțiile invocate de intimați, arătând că a invocat justificat faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 726 din 30.02.1992 la notariatul de Stat V. nu a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare de către D. A., în calitate de vânzător al unei case de locuit și a suprafeței de teren de 3.000 m.p., situate în satul Oțeleni, ., pe de o parte, cumpărătorilor B. T. și B. S., pe de altă parte, în sensul că nu exista un titlu de proprietate pentru teren, ce s-a obținut abia în anul 1996, ci doar un certificat de moștenitor, care nu poate fi asimilat cu un veritabil titlu de proprietate, el dovedind calitatea de moștenitor, în condițiile în care mai era și moștenitorul D. D., care formulase cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel că acest act de vânzare este lovit de nulitate absolută dacă avem în vedere și faptul că terenul se afla în indiviziune și că totul depindea de rezultatul partajului.
De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare a locuinței nu se putea încheia în baza unui simplu certificat de moștenitor, ci doar prin prezentarea unei hotărâri judecătorești care să constate calitatea de unic moștenitor al defunctului D. A..
Nu se justifică respingerea de către Judecătoria Huși, prin încheierea din 22 ianuarie 2015, a cererii de intervenție principală formulată de intervenienta
D. E., dacă avem în vedere faptul că s-a făcut dovada că atât imobilul casă
de locuit, cât și terenul aferent de 3.000 m.p. s-au vândut cu încălcarea dispozițiilor
legale, astfel că intervenienta justifica un interes pe care dorea să-l fructifice în
conformitate cu dispozițiile art. 62 din noul Cod de procedură civilă.
Interesul intervenientei era acela ca în situația în care contractul de vânzare-cumpărare va fi anulat de către instanță și evident locuința va reveni moștenitorilor defunctului D. A., aceștia să solicite instanței competente un drept de servitute pentru a avea ieșire la calea publică, întrucât nu se pune problema desființării construcției respective care datează de foarte mulți ani, iar titlul de proprietate asupra terenului a fost obținut abia în anul 1996.
Referitor la excepțiile invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimatele-pârâte C. C., B. T. și D. C., solicită respingerea acestora pentru următoarele motive:
Cu privire la excepția netimbrării apelului, arată că s-a făcut dovada timbrării apelului cu suma stabilită de către Tribunalul V..
La termenul din 17 martie 2015, în încheiere se precizează că apelanta a achitat taxa judiciară de timbru de 50 lei.
Cu privire la excepția lipsei mandatului de reprezentare, se arată că apelul este semnat doar de apelanta-pârâtă D. E. în baza declarației notariale nr.323 din 07.03.2013 semnată de D. A. și L. M. prin care aceștia renunță în favoarea ei la drepturile cuvenite.
Cu privire la excepția inadmisibilității apelului în această fază procesuală.
În încheierea din data de 22.01.2015 a Judecătoriei Huși se indică dreptul de apel referitor la respingerea cererii de intervenție principală formulată de intervenienta D. E..
Cu privire la excepția tardivității apelului.
Cererea de intervenție principală formulată de intervenienta D. E. nu a fost respinsă ca inadmisibilă de către Judecătoria Huși, prin încheierea din 22 ianuarie 2015,așa cum prevede art.64, alin.4 din noul Cod de procedură civilă, situație în care, având în vedere și faptul că încheierea respectivă nu a fost redactată și motivată în 5 zile, încheierea trebuia comunicată, urmând ca termenul de 5 zile să curgă de la primirea acesteia.
Analizând cu prioritate excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru D. A., invocată de intimați, instanța de apel constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea din data de 25.02.2015 apelanta D. E. a formulat apel în nume propriu și în numele lui D. A. și L. M., însă nu a depus și dovada calității de reprezentant conform art. 151 C.proc.civ.
Prin întâmpinare intimații au invocat lipsa dovezii calității de reprezentant a apelantei D. E. pentru Dorbot A. și L. M., în concluziile cu privire la această excepție aceasta achiesând la această excepție.
Ca urmare, având în vedere că apelanta D. E. nu s-a făcut dovada existenței dreptului de reprezentare a numitului D. G., instanța de apel constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este întemeiată și urmează a fi admisă, iar cererea de apel formulată în numele lui D. A. și L. M. va fi anulată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de apel, invocată de intimați prin întâmpinare, instanța de apela constată că potrivit prevederilor speciale, respectiv art. 64 alin. 4 C.proc.civ. încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă, calea de atac fiind apelul dacă încheierea a fost pronunțată în primă instanță.
Or, în cauză se observă că intervenienta a fost prezentă la dezbaterea admisibilității în principiu a cererii sale de intervenție, astfel încât termenul de formulare a căii de atac curge de la pronunțarea soluției de respingere a cererii de intervenție.
Sunt nefondate susținerile apelantei, prin apărător, potrivit cărora dispozițiile art. 64 alin. 4 C.proc.civ. nu ar fi aplicabile în speță, întrucât soluția Judecătoriei Huși cu privire la cererea de intervenție a fost de respingere, iar nu de respingere ca inadmisibilă.
Instanța de apel arată că, potrivit art. 64 C.proc.civ., singurele soluții care se pot pronunța cu ocazia dezbaterii admisibilității în principiu a cererii de intervenție sunt fie cea de admitere în principiu, cererea de intervenție urmând a primi o soluție pe fond, fie de respingere ca inadmisibilă. Prin urmare, nu prezintă relevanță în cauză lipsa din dispozitivul încheierii a mențiunii respingerii cererii de intervenție ca inadmisibilă, câtă vreme rezultă și din considerentele încheierii că motivul respingerii îl constituie inadmisibilitatea, pentru neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 62 C.proc.civ.
În aceste condiții, în cauză termenul de apel a început să curgă de la data de 22.01.2015, iar potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., s-a împlinit la data de 28.01.2015. Astfel, depunerea cererii de apel la data de 25.02.2015 s-a făcut cu nerespectarea termenului de formulare a căii de atac prevăzut de art. 64 alin. 4 C.proc.civ., apelul fiind tardiv introdus.
Sunt nefondate susținerile apelantei în ceea ce privește curgerea termenului de apel de la data comunicării încheierii de respingere a cererii de intervenție, câtă vreme prevederile art. 64 alin. 4 C.proc.civ. stabilesc în mod clar momentul de la care începe să curgă acest termen, prin derogare de la regula generală din art. 184 alin. 1 C.proc.civ. și art. 468 alin. 1 C.proc.civ.
Lipsa comunicării încheierii nu influențează cursul termenului de formulare a căii de atac, ci, potrivit art. 470 alin. 5 C.proc.civ., dă părții care a introdus în termen apelul dreptul de a prezenta motivele de apel într-un termen de aceeași durată care, curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
Pentru toate aceste considerente, instanța de apel constată că apelul formulat de către apelanta D. E. la data de 25.02.2015 împotriva încheierii Judecătoriei Huși pronunțată la data de 22.01.2015 a fost introdus după depășirea termenului prevăzut de art. 64 alin. 4 C.proc.civ., astfel că urmează a fi admisă excepția tardivității, invocată de intimați prin întâmpinare, iar apelul va fi respins ca tardiv.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de apelanta D. E., se observă că, dat fiind faptul că urmează a fi respinsă calea de atac formulată de aceasta, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 C.proc.civ. pentru obligarea părții adverse la suportarea acestor cheltuieli, astfel încât această cerere va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată prin întâmpinare.
Anulează în parte cererea de apel formulată în numele lui D. A. și L. M. ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Admite excepția tardivității, invocată prin întâmpinare.
Respinge ca tardiv apelul formulat de apelanta D. E. împotriva încheierii din data de 22.01.2015 a Judecătoriei Huși, pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. O. M. V.
Grefier,
A. C.
Red. jud. MC/11.05.2015
13 ex./.>
Judecătoria Huși: Jud. C. A.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 538/2015. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
