Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 515/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 515/A
22Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta . P. în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar . IAȘI si KPMG RESTRUCTURING SPRL, împotriva sentinței civile nr. 2678 pronunțată la data de 05.11.2014 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 aprilie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2678 pronunțată la data de 09.11.2014 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2678 din 09.11.2014 Judecătoria Bârlad a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. .. în contradictoriu cu intimata S.C. M. SRL P., jud. V., privind executarea din dosarul de executare 215/2014 întocmit de B. S. I. M..
A anulat încheierea de încuviințare a executării din 23 aprilie 2014,pronunțată de Judecătoria Bârlad, somația din 5 mai 2014, întreaga executare din dosarul de executare 215/2014.
A constatat prescripția dreptului de a obține executarea silită.
A respins cererea de întoarcere a executării.
A obligat intimata S.C. M. SRL P. să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Din cuprinsul dosarului de executare rezultă că intimata . s-a adresat B. S. I. M. cu o cerere pentru executarea silită a titlului executor Decizia civilă nr.66 din 23 iunie 2006, pronunțată de Curtea de apel Iași cu privire la următoarele sume: suma de 33 917,77 lei daune; suma de 4 268,31 lei cheltuieli de judecată și suma de 4 300 lei cheltuieli de executare, să se conformeze dispozitivului deciziei nr.66 din 23 iunie 2006, pronunțată de Curtea de apel Iași în dosarul nr. 3199/2004 cu privire la obligația de a face sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 lei/zi întârziere începând cu a 31 a zi din data pronunțării hotărârii până la zi ca urmare a încuviințării executării silite dată prin încheierea din data de 23.04.2014 a Judecătoriei Bârlad.
Cererea s-a înregistrat la executor la data de 14.04.2014.
Față de data înregistrării cererii sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă privind executare,nemodificat, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Actele de executare contestate au fost comunicate de B. S. I. M. contestatoarei la data de 6 mai 2014,contestația s-a depus la data de 15 mai 2014, cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art.714 din codul de procedură civilă.
Cu privire la posibilitatea contestării încheierii de încuviințare a executării pronunțate de judecătoria Bârlad instanța apreciază că acest aspect este posibil având în vedere dispozițiile art. 711 pct.3 din codul de procedură civilă. Potrivit acestui text, Obiectul contestației:
“ (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 433 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.”
Prin urmare susținerea intimatei în sensul că acest aspect nu este posibil s-a înlăturat ca neîntemeiată.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită trebuie de reținut că titlul de executat este Decizia civilă nr.66 din 23 iunie 2006, pronunțată de Curtea de apel Iași, definitivă și irevocabilă.
Potrivit art. 705 din codul de procedură civilă, Termenul de prescripție:
“(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”
Reglementarea juridică exista și în codul de procedură anterior în art.405 alin. 1 și 2.
În ceea ce privește obligația din titlu aceasta se referă la drepturi de creanță nu la executarea unor titluri emise în materia drepturilor reale, cum eronat a susținut intimata.
Debitoarea S.C. .. a fost obligată să se prezinte la notar în vederea perfectării contractelor de vânzare cumpărare pentru bunuri imobile cumpărate, în termen de 30 zile sub sancțiunea unor daune cominatorii. Prin urmare, termenul de prescripție este de 3 ani nu 10 ani cum s-a invocat. În ceea ce privește momentul calculării acestui termen dreptul de a cerere executarea silită s-a născut la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile, respectiv anul 2006.
Intimata a susținut că a fost în imposibilitate să pună în executare decizia civilă ca urmare a unor cercetări penale cu privire la reprezentantul societății intimate. Aspectul nu este de natură să întrerupă cursul prescripției, reprezentantul societății fiind cercetat cu privire la neglijență în serviciu, înșelăciune cu ocazia unor licitații. Decizia civilă a fost pronunțată anterior declanșării cercetărilor.
A mai susținut intimata că în cauză se aplică dispozițiile art. 2506 din codul civil și că debitoarea a renunțat la prescripție prin faptul că la solicitarea intimatei a cerut să se fixeze un termen pentru a se prezenta la notar să execute obligațiile din titlu. Faptul că debitoarea a solicitat să se stabilească un termen pentru a se lămuri aspecte referitoare la certificatele de urmărire fiscală așa cum rezultă din adresa depusă la dosar de intimată, fila 38 dosar, neînregistrată, nu dovedește începerea executării benevole a obligațiilor din titlu, de executat respectiv Decizia civilă nr.66 din 23 iunie 2006, pronunțată de Curtea de apel Iași cum a susținut intimata. Textul indicat nu este aplicabil în cauză având în vedere aplicarea legii civile în timp și faptul că obligațiile se supun legii civile sub imperiul căreia s-au născut. Debitoarea nu a început executarea din titlu cu atât mai mult că nici nu s-a prezentat la notar pentru a lămuri unele aspecte, aspecte care nu rezultă că ar fi rezultat din titlul de executat.
S-a apreciat în consecință că dreptul de a obține executarea silită a titlului de executat Decizia civilă nr.66 din 23 iunie 2006, pronunțată de Curtea de apel Iași, depășind cu mult termenul legal de 3 ani. Urmează să se constate acest aspect.
Potrivit art.706 din codul de procedură civil corespondent cu art. 405 alin. 3 din vechiul cod de procedură:
”(1) Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
(2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, dacă dreptul de a obține obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat.”
Ca efect al prescripției titlul de executat ”Decizia civilă nr.66 din 23 iunie 2006, pronunțată de Curtea de apel Iași” și-a pierdut puterea executorie motiv pentru care s-a admis contestația la executare, s-a dispus anularea încheierii de încuviințare a executării constatându-se un impediment la executare și să se anuleze întreaga executare care face obiectul dosarului de executare nr. 215/2014 întocmit de B. S. I. M..
În ceea ce privește întoarcerea executării instanța a respins-o motivat de faptul că nu s-a dovedit aspectul executării titlului.
În temeiul art.453 din codul de procedură civilă intimata a fost obligată să plătească contestatoarei cheltuielile de judecată ocazionate de proces respectiv taxa de timbru.
Împotriva acestei soluții, a formulat apel . P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond a admis in mod greșit contestația la executare si a anulat atât încheierea de încuviințare a executării silite, somația cat si întreaga executare din Dosarul de executare 215/2014 întocmit de B. S. I. M., constatând prescripția dreptului de a obține executarea silita.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a avut in vedere ca titlul executor il constituie Decizia civila nr. 66 din 23 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de Apel Iași, definitiva si irevocabila.
In motivarea hotărârii instanța de fond susține in pagina 4 al 4 „ceea ce privește momentul calculării acestui termen, dreptul de a cere executarea silita s-a născut la data rămânerii definitive si irevocabile a deciziei civile, respectiv anul 2006".
Atât timp cat instanța s-a referit atât la caracterul definitiv dar si irevocabil al Deciziei civile nr. 66 din 23 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de Apel Iași, era necesar ca la calculul termenului de prescripție sa pornească de la data rămânerii irevocabile a deciziei.
Astfel, Decizia civila nr. 66 din 23 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de Apel Iași a rămas irevocabila prin respingerea recursului de către ICCJ, la data de 31 octombrie 2013, prin Decizia civila nr. 3673 pronunțata in Dosarul 13._ .
Judecata recursului la ICCJ a fost suspendata la cererea debitoarei pana la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii ce urma sa se pronunțe in dosarul penal privind fapte in legătura cu platformele betonate pentru care prin Decizia civila nr. 66 din 23 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de Apel Iași s-a dispus obligarea debitoarei sa se prezinte la notar in vederea perfectării vânzării cumpărării platformelor.
Conform dispozițiilor art. din Codul de procedura civila, sunt supuse executării silite deciziile pronunțate in recurs chiar când evoca fondul.
S-a solicitat executorului judecătoresc executarea silita atât a Deciziei 66 din 23 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de Apel Iași cat si in mod implicit a Deciziei civile nr. 3673 pronunțata in Dosarul 13._ de către ICCJ la data de 31 oct. 2013, care adus caracterul irevocabil a Deciziei civile nr. 66 din 23 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de Apel Iași.
Cum termenul de prescripție de 3 ani nu a fost depășit calcualndu-l de la 31 octombrie 2013, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita trebuia respinsa.
Termenul de prescripție este de 10 ani întrucât potrivit art. 705 din codul de procedura civila" in cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani"
Instanța de fond a respins aceasta apărare motivând ca "obligația din titlu se refera la drepturi de creanța si nu la executarea unor titluri emise in materia drepturilor reale".
Pentru a stabili insa daca titlul executor este un titlu emis in materia drepturilor reale este necesar sa avem in vedere titlul in integralitatea sa si nu in parte.
Privit in întregul sau, titlul executor privește atât un drept de creanța rezultat din încălcarea unui drept real dar si o obligație de a face in vederea proteguirii unui drept real, respectiv a dreptului de proprietate asupra platformelor betonate abținute in mod legal prin licitație publica.
Obligația de face in sensul prezentării la notar in vederea perfectării vânzării cumpărării bunurilor imobile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare încheiate la licitație, nu reprezintă un drept de creanța așa cum a stabilit instanța de fond.
Greșit s-a reținut de către instanța de fond ca "Prin prescripția titlului de executat. Decizia civila nr. 66 din 23 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de Apel Iași si-a pierdut puterea executorie".
Conform art. 686 din Noul cod civil "Dispozițiile care reglementează prescripția dreptului material la acțiune se aplica si prescripției dreptului de a obține executarea silita, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel ori acestea sunt incompatibile cu dispozițiile cuprinse in prezentul articol."
In considerarea acestor dispoziții legale, s-a invocat renunțarea de către debitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silita iar instanța de judecata a motivat respingerea acestei cereri susținând ca nu sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil.
Dispozițiile art. 2.506. din Codul civil prevăd următoarele;
Recunoașterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum și constituirea de garanții în folosul titularului dreptului a cărui acțiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar daca cel care le-a făcut nu știa cu termenul de prescripție era împlinit. În aceste, cazuri sunt aplicabile regulile de la renunțarea la prescripție.
Debitoarea a renunțat la prescripție in condițiile in care la data de 15.04. 2014, a comunicat in scris, atât către apelantă cat si către BNP P. A., din Iași ca, urmare a adresei din 02.04.2014 prin care a fost invitata la BNP A. P., in data de 28.28.04. 2014, orele 13,30, in vederea executării aceleiași Decizii civile 66 din 23 iunie 2006, a Curții de Apel Iași, (titlu executor si in prezenta cauza), solicita; " sa fixați ca termen de "întâlnire data de 24.04. 2014 având in vedere faptul ca certificatele de neurmărire fiscala expira la sfârșitul lunii, iar in caz de amânare a perfectării actelor, vom fi nevoiți sa solicitam alte certificate de neurmărire fiscala pentru următoarea luna, fapt ce va duce la îngreunarea nejustificata a activității societății.
Rezulta clar manifestarea de voința a debitoarei de a se prezenta cat mai repede la notar in vederea perfectării vânzării cumpărării bunurilor precizate in Decizia 66 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, sens in care invoca necesitatea prezentării certificatelor de neurmărire fiscala.
Mai mult, si prin prezentarea la notarul S. Frost la data de 02.oct.2006, după data pronunțării Deciziei 66 din 23 iunie 2006, debitoarea a recunoscut dreptul asupra bunurilor vândute la licitație, consemnate in procesele verbale de licitație nr. 3101 si 3102 din 22 decembrie 1999 si in antecontractele de vânzare cumpărare 3157 si 3158 din 30 decembrie 1999, dar nu a prezentat actele necesare operațiunii de perfectare a vânzării cumpărării.
In aceeași situație s-a aflat debitoarea si când s-a prezentat la notarul public I. M., la data de 18 iulie 2007.
Nici de aceasta data nu a prezentat documentația necesara, recunoscând pretențiile noastre dar eschivându-se de la îndeplinirea obligației.
Debitoarea recunoaște prin contestația formulata ca s-a prezentat la notar pentru perfectarea vânzării cumpărării iar aceasta manifestare de voința este o recunoaștere clara a drepturilor apelantei.
Cert este ca înainte de "începerea executării silite, debitoarea a recunoscut obligațiile fata de apelantă, situație in care nu mai poate invoca prescripția conform dispozițiilor legale invocate.
S-a solicitat sa se constate întreruperea prescripției dreptului de a solicita executarea silita având in vedere faptul ca in legătura cu aceleași platforme betonate, începând cu anul 2007 reprezentantul . I. A. a fost cercetat si judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune in convenții, la plângerea debitoarei, cauza ca avea strânsa legătura cu dobândirea bunurilor la care face referire Decizia 66 din 23 aprilie 2006.
In mod definitiv si irevocabil s-a dispus prin Decizia ICCJ din 2013, achitarea acestuia.
Pe parcursul judecării procesului penal s-a suspendat cauza aflata in recurs la ICCJ, având ca obiect obligația de a face in care s-a pronunțat prezentul titlu executoriu.
Pe perioada judecării cauzei penale ., a fost in imposibilitate obiectiva sa procedeze la executarea silita, fiind contestata legalitatea modului de desfășurare a licitației prin care au fost dobândite platformele betonate.
Greșit s-a considerat de către instanța de fond ca titlul de executat - Decizia civila nr. 66 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel lași, si-a pierdut puterea executorie in condițiile in care aceasta se refera atât la un drept de creanța cat si la o obligație de a face.
S-a solicitat admiterea apelului schimbarea in tot a sentinței apelate si in fond respingerea contestației la executare cu plata cheltuielilor de judecata.
Intimata S.C. .. lași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
In fapt, in luna mai 2014, S.C. .. a fost somat de către B. S. I. M. sa plătească creditoarei .. suma de 33.917,77 lei cu titlu de daune, 4.268,31 lei - cheltuieli de judecata si 4.300 lei cheltuieli de executare silita, ca urmare a punerii in executare a titlului executoriu, respectiv Decizia nr.66/23.06.2006 pronunțata de Curtea de Apel lași in dosarul nr. 3199/2004.
Prin întâmpinarea formulata de către S.C. .., societatea a invocat intervenția prescripției extinctive cu privire la dreptul la acțiune, debitul si sumele pretinse cat si cu privire la executarea silita.
Prin Sentința Civila nr.2678/2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul nr._, instanța de judecata a admis contestația la executare, apreciind corect faptul ca Decizia Civila nr. 66/23.06.2006 pronunțata de Curtea de Apel lași si-a pierdut puterea executorie.
Motivat de toate aceste aspecte, a solicitat intimata respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Bârlad ca fiind temeinica si legala.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin Decizia nr.66/23 iunie 2006 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul declarat de . împotriva Sentinței civile nr.293/05 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași și s-a admis acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu . IAȘI, obligând-o pe aceasta din urmă să se prezinte, în termen de 30 zile de la data pronunțării deciziei, la notariat în vederea perfectării contractelor de vânzare-cumpărare pentru bunurile imobile cumpărate de reclamantă conform proceselor-verbale de licitație nr.3101 și 3102/22.12.1999 și a antecontractelor de vânzare-cumpărare nr.3157 și 3158 din 30.12.1999, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii; să plătească reclamantei suma de_ lei ROL cu titlu de daune, reprezentând lipsa de folosință a bunurilor dobândite în urma licitației organizate de pârâtă la data de 22 decembrie 1999; să plătească reclamantei suma de 42.683.107 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel. Decizia nr.66/23.06.2006 a fost declarată definitivă, cu drept de recurs.
S-a reținut în considerentele deciziei că obiectul cauzei constă în obligație de a face întrucât . fost și a rămas proprietarul bunurilor imobile identificate la art.1 din contractele 3157 și 3158 din 30.12.1999, fiind obligat să finalizeze procedura legală de transmitere a dreptului de proprietate, prin autentificarea celor două convenții încheiate în condițiile și cu respectarea cerințelor art.948 Cod civil (1864).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, . fiind înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr._/1/2006.
La data de 02.10.2006, părțile s-au prezentat la BNP S. Frost din Iași pentru punerea în executare a dispozitivului deciziei civile anterior menționate, demers nefinalizat din cauza neprezentării actelor necesare perfectării contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, sens în care BNP a emis Încheierea nr.5531/02.10.2006 de respingere a cererii de autentificare.
În cadrul soluționării recursului de ÎCCJ, prin Încheierea de ședință din data de 19.04.2007, instanța supremă a respins cererea . de suspendare a executării Deciziei civile nr.66/23.06.2006.
Prin Încheierea de ședință din data de 17.01.2008, ÎCCJ a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art.244 alin.(1) Cod procedură civilă din 1865, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul nr-_ *, având ca obiect săvârșirea infracțiunii prev.de art.249 Vechiul Cod penal, de către I. A. cu privire la organizarea licitației în urma căreia au fost vândute imobilele care fac obiectul proceselor-verbale de licitație nr.3101 și 3102/22.12.1999 și a antecontractelor de vânzare-cumpărare nr.3157 și 3158 din 30.12.1999.
La data de 18.07.2010, părțile s-au prezentat la BNP Asociați I. M. & C. M. O., în vederea perfectării vânzării imobilelor, demers de asemenea nefinalizat din cauza lipsei documentației necesare, sens în care BNP a emis Încheierea nr.86/18.07.2007 de respingere a cererii de autentificare.
Ulterior, la data de 12 iulie 2013, ÎCCJ a repus pe rol soluționarea recursului, pronunțând Decizia civilă nr.3673/31.10.2013, prin care a respins calea de atac formulată împotriva Deciziei nr.66/23.06.2006 a Curții de Apel Iași, această decizie devenind așadar irevocabilă.
De menționat este și faptul că, în dosarul nr._ al Tribunalului Iași s-a solicitat de către . constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.3157 și 3158/30.12.1999, acțiune respinsă prin Sentința civilă nr.52/18.02.2014, ca neîntemeiată. Reține prezenta instanță că, în considerentele acestei hotărâri se face mențiune despre declarația . cu privire la faptul că nu a intrat nici până în prezent în posesia bunurilor licitate.
La data de 02.04.2014, . a înaintat adresa nr.1060 către ., prin care i-a solicitat să se prezinte la notariat, la data de 28.04.2014, în vederea perfectării contractelor de vânzare-cumpărare.
La data de 14.04.2014, . s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc S. I. M. cu cerere de executare silită a Deciziei nr.66/23.06.2006, împotriva .>
Prin adresa de răspuns, din data de 15.04.2014, . solicitat apelantei . să avanseze data prezentării la notar, motivat de expirarea certificatelor fiscale necesare perfectării actelor.
Prin Încheierea pronunțată la data de 23.04.2014, Judecătoria Bârlad a încuviințat executarea silită la cererea B. S. I. M., situație în care a fost emisă Somația nr.215/05.05.2014 de punere în executare a dispozitivului Deciziei civile nr.66/2006 și s-a înființat poprirea asupra conturilor ., deschise la Trezoreria jud.Iași, pentru sumele de bani menționate în decizia amintită.
Prin contestația la executare formulată, . a invocat prescrierea dreptului de a cere executarea silită, . opunând acestei apărări faptul că termenul de prescripției aplicabil obligației civile în discuție este de 10 ani (fiind vorba de imobile) iar nu de 3 ani și că a comportat întreruperi prin recunoașterile făcute de contestatoare. În apel a invocat faptul că termenul de prescripție a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a Deciziei nr.66/23.06.2006, respectiv de la data de 31.10.2013 când s-a pronunțat ÎCCJ asupra recursului formulat împotriva acesteia, decizie depusă în apel. Așadar, prima instanță a opinat că executarea silită este prescrisă, raportându-se exclusiv la data pronunțării Deciziei nr.66 de către Curtea de Apel Iași.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed: obligațiile civile dispuse prin Decizia civilă nr.66/2006 sunt: una de a face (obligația de a se prezenta la notar în vederea perfectării antecontractelor de vânzare-cumpărare) și una de a da (pentru sumele de bani constând în daune și cheltuieli de judecată).
Astfel, în ceea ce privește perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare, considerentele Curții de Apel Iași din Decizia nr.66/23.06.2006 au avut în vedere că prin contractele neîncheiate în formă autentică nu s-a putut transfera în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilelor licitate.
Or, în lipsa formei autentice, conform Legii nr.54/1998 (aplicabilă la acea dată regimului juridic al imobilelor), nu se poate vorbi de un contract valabil de vânzare-cumpărare a unui imobil, însă înțelegerea părților valorează antecontract, obligațiile părților fiind de a face, iar nu de a preda un bun imobil. Obligația de a face constituie pentru promitentul-cumpărător un drept de creanță, situație în care, potrivit normelor în vigoare la data încheierii antecontractelor (art.3 Decretul nr.167/1958, respectiv art.405 alin.(1) Cod procedură civilă din 1865), termenul de prescripție atât pentru dreptul la acțiune, cât și pentru dreptul de a cere executarea silită, este de 3 ani. În speță nu este vorba despre o acțiune reală imobiliară pentru a fi aplicabil termenul de prescripție de 10 ani.
Acțiunea care a făcut obiectul (parțial) dosarului în care s-a pronunțat Decizia nr.66/2006, de obligare a . încheierea contractelor în formă autentică este similară, ca natură juridică, acțiunii prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic. Cu privire la caracterul acestei ultime acțiuni, ÎCCJ, prin Decizia RIL nr.8/2010 a statuat că aceasta este o acțiune personală imobiliară, în considerarea dreptului de creanță care formează conținutul raportului juridic civil, mențiunea de imobiliară vizând doar obiectul material, iar nu juridic, al acestuia.
În ceea ce privește obligația . a plăti anumite sume de bani către ., aceasta este, fără îndoială, corelativă unui drept de creanță, a cărui executare silită comportă un termen de prescripție de 3 ani.
Astfel fiind, termenul de prescripție pentru executarea silită a ambelor obligații este de 3 ani.
Cu privire la momentul de la care curge termenul de prescripție, Tribunalul notează mai întâi de toate că obligațiile s-au născut în urma pronunțării Deciziei civile nr.66/2006 (decizie pronunțată în apel, prin care s-a modificat integral soluția primei instanțe).
Raportat la data pronunțării acestei decizii, aplicabile în cauză erau prevederile Codului de procedură civilă din 1865, potrivit cărora hotărârile definitive sunt executorii. Această concluzie rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.300 C. 1865, potrivit cărora recursul nu este suspensiv de executare, decât în anumite situații, expres prevăzute de lege, sau la cerere, coroborat cu prevederile art.376 C. 1865 potrivit cărora, pentru a putea fi învestită cu formulă executorie, o hotărâre trebuie să fie cel puțin definitivă (iar nu și irevocabilă). Or, potrivit art.337 alin.(1) pct.3 C., hotărârile instanței de apel sunt definitive.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în Noul Cod de procedură civilă, în art.484, art.632 (hotărârea definitivă constituie titlu executoriu) și art.633 (sunt hotărâri executorii hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel).
În consecință, Decizia civilă nr.66/23.06.2006 a Curții de Apel Iași, definitivă de la data pronunțării ei, constituia titlu executoriu și putea fi pusă în executare de la data pronunțării ei. Cu alte cuvinte, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 23.06.2006, indiferent de împrejurarea că în cauză se declarase recurs sau că acesta s-a soluționat abia la data de 31.10.2013. Așa cum s-a arătat, în ambele reglementări, hotărârile pronunțate de instanța de apel erau și sunt executorii, constituind titluri executorii.
Evident, un astfel de termen de prescripție este susceptibil de întreruperi sau suspendări, ceea ce va fi analizat în continuare.
Se remarcă mai întâi de toate că, potrivit celor reținute de Tribunalul Iași în Sentința civilă nr.52/18.02.2014, . nu a intrat niciodată în posesia imobilelor. Exercitarea posesiei asupra imobilelor care formează obiectul unui antecontract are caracter întreruptiv de prescripție, semnificând o recunoaștere constantă a debitorului cu privire la dreptul creditorului de a cere perfectarea actelor. Cu toate acestea, . nu a invocat și nici dovedit contrariul în prezenta cauză, respectiv că a posedat imobilele în tot acest timp.
Prin respingerea de către ÎCCJ a cererii de suspendare a executării Deciziei nr.66/2006, formulată în recurs de către ., termenul de prescripție a dreptului de cere executarea silită nu a fost suspendat, curgând în continuare.
Pe de altă parte, cele două prezentări la birourile notariale, la datele de 02.10.2006, respectiv 18.07.2007, au constitui recunoașteri exprese ale dreptului apelantei de a cere executarea silită, și, în consecință, au întrerupt, consecutiv, termenul de prescripție. Raportat la ultima întrerupere, din 18.07.2007, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 18.07.2010.
În intervalul 18.07._10 nu a mai intervenit nicio altă cauză de întrerupere, astfel încât dreptul de a cere executarea silită s-a prescris definitiv la 18.07.2010.
Corespondența părților din luna aprilie 2014, chiar dacă atestă o atitudine convergentă a intimatei de a perfecta contractele respective, nu poate fi reținută ca o cauză întreruptivă a termenului de prescripție, nemaiexistând un curs al prescripției extinctive care să fie întrerupt. Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în această direcție, necesitatea ca actul de recunoaștere expresă sau tacită să intervină în cursul prescripției extinctive fiind reafirmată în mai multe decizii de speță (de ex.Decizia nr.1148/03.04.2009 a ÎCCJ – Secția comercială: „Împrejurarea că pârâta a semnat factura în litigiu nu duce la întreruperea cursului prescripției întrucât problema întreruperii cursului prescripției se poate pune cât timp prescripția este în curs și nu după ce cursul prescripției s-a împlinit.”).
În ceea ce privește renunțarea debitoarei la prescripția împlinită, aspect invocat de apelantă în apărare, Tribunalul notează că această instituție de drept este prevăzută de Noul Cod civil, la art.2507 Noul Cod civil, prevederi care nu sunt aplicabile în cauză, raportat la dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil: „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. A fortiori, prescripțiile împlinite înaintea intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt supuse prevederilor anterioare. În cauză, prescripția a început să curgă la data de 23.06.2006 și s-a împlinit la 18.07.2010, Noul Cod civil intrând în vigoare la data de 01.10.2011.
Renunțarea la o prescripție împlinită, în reglementarea anterioară, respectiv pe Codul civil din 1864, era posibilă numai ca urmare a novației intervenite între părți (art.1128 și urm.Cod civil), respectiv, numai ca urmare a existenței unei convenții prin care acestea conveneau transformarea unei obligații imperfecte (prescrise), într-una perfectă. Or, pentru a reține efectele novației, aceasta trebuie să fie expresă, conform art.1130 Cod civil 1864 – „novațiunea nu se prezumă. Voința de a o face trebuie să rezulte evident din act”. Astfel, renunțarea la prescripția împlinită trebuie să fie expresă, respectiv să constituie obiectul unei convenții, iar nu implicită, prezumată, dedusă dintr-o corespondență.
Altfel, executarea obligației după împlinirea termenului de prescripție nu poate fi decât benevolă.
În atare condiții, dreptul apelantei de a cere executarea silită s-a prescris, prescripția extinctivă operând ca o sancțiune împotriva creditorului neglijent care a lăsat să treacă un timp îndelungat de la obținerea titlului executoriu, fără a întreprinde nici un demers în vedere obținerii executării lui. Împrejurarea că Decizia nr.66/2006 nu era irevocabilă (dar era definitivă) și că soluționarea recursului a durat până în 2013, nu poate fi reținută în favoarea creditorului. Potrivit principiului nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoașterea legii), apelanta-creditoare trebuia și putea să știe că se află în posesia unui titlu executoriu încă de la 23.06.2006, fără a aștepta până în luna aprilie 2014 pentru a demara executarea silită.
D. urmare, apelul va fi respins, cu păstrarea soluției primei instanțe ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de . P. împotriva Sentinței civile nr.2678/09.11.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 28 Aprilie 2015
Red. A.I.Z.28 aprilie 2015
Tehnored. A.I.Z./A.V.
2 ex./
Comunicat 4 ex./
Judecătoria Bârlad – judecător Rădița I.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 503/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 521/2015. Tribunalul... → |
|---|
