Contestaţie la executare. Decizia nr. 1665/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1665/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1665/2015
Acesta este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1665/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine pronunțarea cererii de revizuire formulată de Societatea Civilă de Avocați „V. și L. Z. „ cu sediul în V. ,. ., județul V. împotriva Deciziei civile nr. 1158/A/23.09.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 09 decembrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin Decizia civilă nr. 1158/A/23.09.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de Societatea civilă de Avocați ,,V. și L. Z.,, împotriva sentinței civile nr.214/2015 a Judecătoriei Huși, care a fost schimbată, în parte, după cum urmează:
Au fost înlăturate din sentință dispozițiile privitoare la anularea parțială a titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr.70/23.11._ încheiat între S. G. M. și Societatea civilă de Avocați,,V. și L. Z.”.
A fost păstrate celelalte dispoziții din sentință care nu sunt contrare prezentei decizii.
A fost obligat intimatul să achite apelantei Societatea civilă de Avocați ,,V. și L. Z.” suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în această fază procesuale, prin reducerea onorariului de avocat încasat de către avocatul intimatului de la 1500 lei la 1000 lei.
Împotriva acestei decizii, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 19 octombrie 2015 a formulat cerere de revizuire Societatea civilă de avocați „V. și L. Z. „, cerere întemeiată pe disp. art. 509 pct.1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii sale revizuienta a arătat că:
I. Instanța de apel s-a pronunțat admițând o contestație la executare propriu- zisa, asa cum a calificat-o instanța de apel, altceva decât contestația împotriva actelor de executare formulata de către contestator (ipoteza 1 si 3).
Cele doua contestații nu se confunda, fiecare dintre ele având un obiect bine precizat, cu efecte diferite in ceea ce privește soluția care poate fi dispusa de către instanța.
Deșii În mod evident cele doua contestații vizează acte de executare -somația, poprirea in primul caz, încheierea de actualizare a debitului si onorar executor in al doilea caz - instanța, încălcând dreptul de disponibilitate, califica aceste cereri drept contestații la executare propriu - zisĂ. D. nu a formulat prin nici o cerere o asemenea contestație, acceptând puterea de titlu executoriu a contractului.
II.Anulează încheierea prin care s-a încuviințat executarea silita deși contestatorul nu formulase in cadrul contestației la executare o astfel de cerere - încheierea pronunțata la data de 20.03.2014 de Judecătoria V.(ipoteza 1 si 3).
Obiectul contestației 1-a făcut, in ambele cereri adresate instanțelor de judecata, actele de executare întocmite in dosarul 87/2014: ""solicit anularea formelor de executare întocmite in dosarul de executare " (prima contestație) si a "încheierilor nr. 87/20.03.2014" (a doua contestație).
In nici una dintre cele doua cereri - contestații la executare, formulate de către S. M., încheierea de încuviințare a executării silite nu a fost enunțata. Confirma de altfel si intimatul ca nu a cerut anularea încheierii de încuviințare prin precizările din întâmpinarea depusa in calea de atac: "am formulat doua contestații (...) solicitând suspendarea executării silite (...), anularea formelor de executare si întoarcerea executării".
Instanța nu poate dispune dincolo de limitele investirii sale - actele de executare întocmite in dosarul de executare - asupra unei cereri pe care contestatorul nu a formulat-o.
Încheierea de încuviințare a executării nu este act de executare, cum însăși instanța confirma "încheierea de încuviințare executare silita nu este act de executare" (fila 9 primul paragraf), astfel încât, nu putea face obiectul unei decizii a instanței anularea încheierii de încuviințare a executării, daca partea nu a cerut-o.
Încheierea prin care s-a încuviințat executarea silita ar putea face obiectul unei contestații la executare, insa aceasta solicitare trebuie sa fie expresa dând conținut unui obiect al contestației, distinct de contestația formulata împotriva actelor de executare. De aceea, este si tratata in art. 711 cod procedura civila in aliniatul 3, ca o ipoteza distincta de cea enunțata in primul aliniat dedicat actelor de executare.
Instanța este limitata a se pronunța asupra cererilor clare si exprese care i-au fost adresate fără a le extinde altor situații in lipsa unei sesizări directe.
Pe de alta parte, contestatorul nici nu a sesizat instanța cu o astfel de cerere pentru ca nu putea face obiectul unei contestații la executare iar instanța a dispus cu privire la o cerere care nu numai ca nu a fost formulata dar nici nu putea face obiectul analizei instanței.
III.S-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut atunci când a constatat ca se executa un act care nu este titlu executoriu – creanța nu este certa si exigibila (ipoteza 1 si 3).
Nici contestatorul si nici prima instanța nu au susținut ca nu ar fi titlu executoriu contractul de asistenta juridica.
Admițând apelul si modificând sentința in sensul ca înlătura dispozițiile privind anularea parțiala a titlului executoriu, reținând ca nu este titlu executoriu, instanța depășește cadrul sesizării, se pronunța asupra unui lucru necerut, agravând, in plus, situația apelantei in propria cale de atac.
Fără a pune in discuția părților un astfel de argument, menține un act căruia nu ii recunoaște valoarea de titlu executoriu, in condițiile in care pana la acel moment, nici măcar debitorul si nici prima instanța nu au susținut ca nu ar fi titlu executoriu, întreaga argumentație construita la fond fiind in sensul ca onorariul nu este datorat si nu ca actul executat nu este titlu executoriu.
Pronunțându-se in acest mod naște o contradicție intre dispozițiile hotărârii: nu anulează titlul executoriu dar păstrează celelalte dispoziții din prima hotărâre care nu sunt contrare prezentei decizii.
Dispozițiile primei hotărâri nu prevedeau anularea executării înseși ci anularea formelor de executare pentru ca se anulase parțial titlul executoriu. "Forme de executare" însemnând acte de executare, altceva decât executarea silita înseși pentru ca nu ar exista titlu executoriu. Pentru aceasta decizie, anularea executării silite înseși (contrar interesului apelantului si motivelor de apel) nu exista in dispozitiv nici o dispoziție, judecătorul având alta viziune cu totul diferita fata cea din instanța de apel. Așa încât, dispozitivele nu se pot concilia, decizia Tribunalului neputând fi completata in parte cu asa-zise dispoziții ramase din prima hotărâre, pentru ca prima hotărâre nu a anulat executarea silita înseși ci formele de executare - actele de executare.
Cu consecințe directe asupra celeilalte dispoziții privind întoarcerea executării care in baza dispozițiilor ramase din prima hotărâre nu poate fi dispusa. Întoarcerea s-ar putea decide daca se desființează titlul executoriu sau executarea silita înseși, ori anularea actelor de executare (așa cum exista dispoziția in hotărârea judecătoriei) nu acoperă nici una din cele doua ipoteze strict reglementate de lege, in care s-ar putea decide întoarcerea executării.
Admiterea apelului cu argumente străine de sensul si interesul apelantului înseamnă ca tribunalul s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut cat timp, admițând apelul creează pârtii o situație mai grea.
IV. Nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (ipoteza 2).
Contestatorul a sesizat instanța cu doua contestații la executare: una având ca obiect formele de executare efectuate de către executor pana la data sesizării instanței cu prima contestație si o a doua contestație care a avut ca obiect anularea unor acte de executare expres indicate: încheierile executorului 87/20.10.2014.
Existau două contestații la executare, exercitate la momente diferite, împotriva unor acte de executare distincte efectuate în timpul procedurii execuționale.
Chiar daca procedural cele doua contestații au putut fi soluționate împreuna, existând instituția conexării cauzelor care au strânsa legătura, căreia instanța i-a dat aplicabilitate, cele doua cereri nu isi pierd identitatea, nu devin o singura contestație, isi păstrează fiecare obiectul, doar se judeca împreuna.
De aceea, instanța trebuia sa se pronunțe asupra fiecărei cereri in parte, chiar daca o făcea printr-o singura hotărâre. Dispozitivul cuprinde doar mențiunea "admite contestația la executare", una dintre ele rămânând nesoluționata.
Solicită sa se constate admisibilitatea revizuirii, încuviințarea cererii de revizuire schimbând hotărârea in sensul admiterii apelului si respingerii contestațiilor la executare (art. 513 alin. 3 si 4 cod procedura civila.).
Legal citat intimatul S. G. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată si menținerea deciziei civile nr. 1158/A/2015 ca fiind legala si temeinica, pentru următoarele considerente:
Aceleași critici le-a făcut revizuenta si in calea de atac a apelului si ca, in esența, a promovat cererea de revizuire in speranța ca va obține suspendarea executării silite.
I.Referitor la punctul I, revizuenta arata in motivele sale ca instanța de apel s-apronunțat admițând o contestație la executare propriu-zisa, asa cum a calificat-o, altceva decât contestația împotriva actelor de executare formulata de către contestator:
Sub aspectul reunirii cauzelor, a celor doua contestații, s-a format un singur dosar iar contestatorul a invocat aceleași aspecte vizând întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, cf. art. 722 NCPC.
Instanța a procedat corect si firesc cand a soluționat cele doua contestații reunite . si s-a pronunțat asupra fiecărui aspect învederat.
Cu privire la anularea încheierii de încuviințare a executării. Ambele instanțe au precizat ca aceasta încheiere de încuviințare silita nu este un act de executare propriu-zis si ca procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasa si nu se pune in discuție fondul pricinii. Anularea încheierii s-a făcut tocmai in virtutea faptului ca a solicitat întoarcerea executării silite si restabilirea situației anterioare. Mai mult, instanța de apel a motivat pe larg cu privire la titlul executoriu - contractul de asistenta juridica - care s-a încuviințat pentru o creanța care nu era certa si exigibila.
Susține revizuenta ca o astfel de cerere de anulare a unei încheieri de încuviințare a executării silite nu poate face obiectul unei contestații la executare insa instanța de apel a analizat si acest arătând la pagina 9 alin.3 ca potrivit disp. art.711 al.3 din C.proc.civ. „debitorul poate contesta încheierea de încuviintare executare silita daca a fost data fara îndeplinirea condițiilor legale, pe calea contestației la executare, procedura pe care a urmat-o".
III-IV. La punctele se mai invoca faptul ca instanța de apel s-ar fi pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut si ca nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Nu pot fi primite aceste critici atat timp cat sunt aspecte pe care revizuenta le-a invocat prin cererea de apel.
Revizuenta face aceleași apărări de fapt, pe care instanța le-a analizat in amănunt si s-au pronunțat, hotărârea fiind definitiva.
Analizând actele si lucrările dosarului se retine că cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1158/A/2015 este neîntemeiată:
Potrivit art. 509 alin 1 pct. 1 NCPC revizuirea împotriva unei hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Primul motiv de revizuire –respectiv pronunțarea instanței de apel asupra unei contestații la executare propriu zise, diferită de contestația la executare formulată în cauză care viza acte de executare este neîntemeiat.
Prin cele 2 contestații la executare ce au fost conexate debitorul S. G. M. a solicitat anularea încheierii executorului de actualizare debit si stabilire cheltuieli, anularea formelor de executare din dosarul de executare, suspendarea executării silite si întoarcerea executării silite ( in dosarul nr._ ) si anularea formelor de executare silită( in dosarul nr._/189/2014)
Instanța de apel a verificat legalitatea sentinței și a reținut formularea contestației la executare propriu zise, prin care se solicita anularea actelor de executare silită.
Contestația la executare propriu zisă este atât contestația împotriva unor acte de executare( cum este cazul de fată), cât si contestația împotriva executării silite însăși, astfel cum rezultă din art. 712 teza 1NCPC.
Instanța de apel s-a pronunțat asupra contestației la executare propriu zisă si analizat caracterul creanței urmărite, reținând că această creanța nu este certă si exigibilă.
Întrucât creanța urmărită a fost reținută ca nefiind certă si exigibilă, a păstrat soluția primei instanțe de anulare a tuturor actelor de executare, ceea ce echivalează cu anularea executării.
Astfel că instanța de apel s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de contestator -verificarea legalității unor acte de executare prin prisma caracterului cert și exigibil al creanței urmărite. Nu se poate retine că s-a pronunțat asupra unui lucru care nu a fost cerut.
Al doilea motiv de revizuire - anularea încheierii de încuviințare executare silită, deși nu este admisibil și nu s-a cerut prin contestații anularea acestei încheieri nu este întemeiat.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Prin sentința apelată a fost anulată încheierea de încuviințarea executare silită si verificând legalitatea acestei soluții, prin prisma motivului 1 de apel, Tribunalul a păstrat soluția.
Întrucât contestatorul a solicitat anularea actelor de executare, a invocat faptul că nu are caracter cert si exigibil creanța, în mod corect instanța de apel și instanța de fond au analizat și legalitatea încheierii de încuviințare executare silită.
Reținându-se că nu are caracter cert creanța urmărită, consecința este anularea actelor de executare si a încheierii de încuviințare exercitare silită.
Astfel că in limita investirii prin cererea de apel, instanța de apel a verificat legalitatea încheierii de încuviințare executare silit.
Susținerea revizuentei că nu este admisibilă verificarea legalității încheierii de încuviințare executare silită, pe calea contestației la executare, nu poate fi din nou verificată prin această cale extraordinară de atac.
Instanța de apel a motivat cu trimitere l art. 711 alin 3, 665 alin.1 C., admisibilitatea verificării acesteia pe calea contestației la executare.
O noua analiză cu privire la admisibilitatea contestației împotriva încheierii de încuviințare executare silită nu se poate realiza potrivit art. 509 pct. 1, pentru că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
Al treilea motiv de revizuire - pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut: lipsa caracterului cert si exigibil al creanței nu este întemeiat.
In ambele contestații la executare s-a invocat de către debitor faptul că nu este datorat onorariul de succes ce este urmărit silit.
Astfel că atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar au făcut interpretarea contractelor; instanța de apel a reținut că acest onorariu nu are caracter cert și lichid.
Astfel că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Existenta unei contradicții intre considerente și dispozitiv nu se încadrează in motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 NCPC.
Motivul al patrulea - nepronunțarea asupra unui lucru cerut nu poate fi reținut.
Instanța de fond și de apel s-a pronunțat pe ambele contestații la executare care au fost formulate.
Ca urmare a conexării celor 2 dosare având ca obiect contestație la executare s-a verificat legalitatea actelor de executare din dosarul de executare si s-a dispus repunerea în situația anterioară.
Faptul că nu se indică in dispozitiv admiterea 2 contestații la executare nu conduce la concluzia că nu sunt analizate cele 2 contestații.
Întrucât se verifică legalitatea tuturor actelor de executare contestate, rezultă că instanța de fond si de apel s-a pronunțat asupra cele 2 contestații.
În cauză nu sunt îndeplinită condițiile art.509 pct. 1 NCPC astfel că cererea de revizuire va fi respinsă.
În temeiul art. 453 NCPC revizuenta va fi obligată să achite intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de Societatea de Avocati „V. si L. Z.” împotriva deciziei nr. 1158 din 23. 09. 2015 a Tribunalului V. pe care o păstrează.
Obligă revizuienta să achite intimatului S. G. M. cheltuieli de judecată de 1000 lei.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 9. 12. 2015
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 04 Ianuarie 2016;red. P.I.M./ 08.01.2016; EX.4 ;
Jud. Tribunal: A. A.
S. D. -E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1669/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
