Pretenţii. Decizia nr. 1667/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1667/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1667/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1667/A/2015
Ședința publică de la 10 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelanta - pârâtă N. E. în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. Ș. A., împotriva sentinței civile nr. 1318/29.05.2015 a Judecătoriei V., având ca obiect – pretenții, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 02.12.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
În termenul de amânare a pronunțării au fost depuse la dosar concluzii scrise de către ambele părți.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 1318/29.05.2015 a Judecătoriei V. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. Ș. A., domiciliat în ., județul V. în contradictoriu cu pârâta N. E., domiciliată în ., jud. V..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 19.018 lei și să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei.
A fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 1105 lei reprezentând ajutor public acordat reclamantului.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de N. E., ca fiind neîntemeiată.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
Potrivit declarațiilor martorilor D. D. (pag. 89) și D. M. F. (pag. 90) reclamantul a inițiat o legătură de concubinaj cu fiica pârâtei N. E. și în perioada 2011-2013 reclamantul și fiica pârâtei au locuit într-un imobil proprietatea pârâtei situat în . (conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 986/25.05.2011 – pagina 56).
Din declarațiile celor doi martori a rezultat faptul că, având acordul pârâtei N. E., reclamantul, cu banii obținuți din munca în Italia și Spania a efectuat mai multe lucrări la imobilul pârâtei, aducându-i un spor de valoare de 19.018 lei, conform concluziilor raportului de expertiză – G. P..
Astfel, reclamantul a montat o ușă de lemn recuperată, a realizat o sobă din teracotă recuperată, a turnat într-o cameră 6,80 mp șapă din beton, a extins grajdul pentru animale, a refăcut cotețul de păsări, a refăcut un WC, a realizat un gard în tablă cutată cu stâlpi metalici și fundații din beton cu lungimea de 55 m, a realizat gard din scânduri cu stâlpi din lemn pe o lungime de 28 metri, a realizat un gard din plasă zincată cu stâlpi din lemn cu lungimea de 21 metri, a realizat o poiată pentru păsări. Toate aceste lucrări au fost identificate de expertul constructor desemnat în cauză.
Lucrările au fost evaluate la suma de 19.018 lei.
Potrivit declarațiilor celor doi martori, reclamantul urma să se căsătorească cu fiica pârâtei iar imobilul îmbunătățit urma să revină, tinerilor căsătoriți. Martora D. D. a declarat că pârâta i-a spus că atunci când fiica ei va împlini 18 ani îi va face acte pentru casa în care locuia împreună cu reclamantul.
În anul 2013 fiica pârâtei a plecat în Italia, părăsindu-l pe reclamant. Acesta a plecat din imobilul proprietatea pârâtei.
În drept, conform prevederilor art. 1345 cod civil „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.”
În cauză probatoriul cu martori și expertiză administrat a relevat că a existat o micșorare a patrimoniului reclamantului și o mărire a patrimoniului pârâtei.
Pârâta a dobândit în patrimoniul său un spor de valoare de 19.018 lei astfel că este obligată la restituire către reclamant.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i restituie suma de 19.018 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta N. E. instanța a respins-o ca nefondată.
Conform prevederilor art. 249 Cod proc.civilă „cel care fac e o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Susținerile pârâtei-reconveniente referitoare la faptul că reclamantul ar fi adus stricăciuni locuinței pentru că a tăiat mai mulți pomi fructiferi și a sacrificat mai multe animale nu au fost dovedite.
Martorii D. D. și D. M. F. a relatat instanței că pomii fructiferi nu mai existau în gospodărie fiind tăiați de fosta proprietară P. M.. Animalele din gospodărie au fost valorificate de pârâtă, conform declarațiilor de martori. Nu s-au făcut dovezi cu privire la pretinsa chirie ce trebuia achitată de reclamant pentru că a locuit în imobil. În ceea ce privește declarația martorului P. T.-C. instanța a înlăturat-o înlătura ca nesinceră, neputând fi coroborată cu nicio altă probă din dosar.
Pârâta a formulat cerere de apel împotriva sentinței primei instanțe, prin care a arătat că apreciaza ca sentința suscitată este nelegala si netemeinica, in ceea ce privește acțiunea reclamantului, pentru următoarele considerente:
Considera ca prima instanța, cu extrem de multa ușurința, a admis o acțiune care nu a fost dovedita nici pe temeiul de drept invocat si nici pe fondul pretențiilor solicitate.
Reclamantul si-a fundamentat petitul acțiunii pe disp.art.1345 si urm din NCC, respectiv pe îmbogățirea fără justă cauză. Condițiile de admisibilitate a acțiunii întemeiate pe acest temei de drept sunt mărirea unui patrimoniu si corelativ, micșorarea altui patrimoniu, respectiv a titularului acțiunii de restituire.
In speța, apreciază ca nu s-a dovedit îndeplinirea nici uneia din condiții:
a) reclamantul nu a dovedit ( ci doar a susținut) ca lucrările pretinse au fost făcute din banii sai, deci patrimoniul sau nu s-a micșorat.
Martorii D. D. si D. Mihaita- F. ( filele 89 si 90 dosar) ce au fost audiați la cererea reclamantului, sunt in dușmănie cu aceasta. In anul 2010 a existat un conflict foarte violent intre ei, conflict provocat de aceștia, in urma căruia cei doi au fost sancționați de organul de politie. De atunci nu au mai vorbit niciodată. Declarațiile lor sunt subiective si mincinoase si evident ca nu pot fi considerate probe credibile de instanța.
b)-patrimoniul paratei nu s-a majorat in contextul in care lucrările pretinse au fost făcute fara a fi necesare, fara consimțământul paratei si, nu in ultimul rand, cu banii paratei si cu materialele ce existau in gospodăria paratei.
Imobilul la care se pretinde reclamantul ca a făcut lucrarari, a fost cumpărat de parata la data de 25 mai 2011 de la numita P. M. care si-a păstrat uzufructul viager, si a locuit in continuare în casa, împreuna cu soțul ei pana la 22 decembrie 2012, când vânzătoarea a decedat. Imobilul era perfect funcțional, cu garduri, wc, grajd și restul anexelor. Nu se impunea sa se construiască nimic.
Nu a promis niciodată reclamantului ca ii va lasa casa,cu atat mai mult cu cat fiica sa s-a plâns de multe ori ca este agresata de concubin. I-a lăsat temporar sa locuiască pana o sa isi faca reclamantul casa.Nu a avut niciodată permisiune sa se comporte ca un proprietar, sa darame si sa refacă dupa propriul plac.
Constant, de cand s-a mutat in casa cu fiica sa, ei neavand nici o sursa de venit, le-a trimis bani din Italia, fie prin diverse rude fie telegrafic. Aceștia sunt banii cu care reclamantul a stricat si a refăcut anexele indicate. In plus, fosta vânzătoare, P. M.( rămasa în casa cu soțul ei) îi dădea și ea lunar pentru cheltuieli câte 300 lei.
Cea mai mare parte din materialele folosite de reclamant au provenit din gospodărie si din demolarea unor anexe ale casei.
Evident ca nu i-a dat nimic reclamantului așa cum se exprimă expertul ci aceste materiale erau in gospodărie si acesta le-a folosit ca si altele de altfel.
2. lnstanta de fond, pe lângă faptul ca nu a cântărit cu atenție probele reclamantului dar a ignorat complet probele subsemnatei.
Total neprocedural a fost înlăturata declarația martorului P. T.-C. motivat de faptul ca este nesincera si nu se coroborează cu alte probe, si fara nici un temei a respins obiecțiunile la un raport de expertiza.
Ca o prima constatare, referitor la expertiza, cum suna concluziile expertului care evaluează lucrările indicate de reclamant, la suma de 19.018 lei, iar imobilul, casa si teren, la care s-au făcut lucrările a fost cumpărat in mai 2011 cu prețul de 5500 lei, si asta in contextul in care la fiecare reper examinat folosește cuvintele de " refăcut" si "stare satisfăcătoare".
Dar, rezultatul final al expertizei este un cumul de erori si exagerări pe care instanța avea îndatorirea sa le observe si sa le sancționeze.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare împotriva cererii de apel formulata de către apelanta-pârâtă.
Din declarațiile martorilor audiați rezulta fara tăgada ca asupra imobilului proprietatea apelantei parate au fost aduse imbunătătiri iar prin raportul de expertiza tehnica intocmit se certifică acest lucru. Nu au fost făcute obiectiuni asupra raportului de expertiză tehnica intocmit in prezenta cauză.
Desi la aceasta data apelanta pârâtă nu mai recunoaște, toate imbunatatirile aduse imobilului si consfințite prin raportul de expertiză au fost făcute cu știința ei .La aceasta data imobilul asupra căruia eu i-am crescut valoarea a fost vândut de către apelanta parata cu suma de circa 20.000,00 lei RON suma pe care nu o consider reala, deoarece valoarea acestuia este mai mare.
Apelanta pârâta critica sentința instanței de fond si prin faptul ca nu a fost admisa cererea reconventionala formulată, dar asa cum rezultă din actele de la dosarul cauzei aceasta cerere este nedovedita, motiv pentru care prin just temei a fost respinsa de către instanța de fond.
In susținerea acestei cererii de apel pârâta apelanta nu a solicitat administrarea de noi probe.
Analizând motivele de apel formulate de apelantă, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, instanța de apel reține următoarele următoarele:
Referitor la situația de fapt, instanța de apel constată că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând îmbunătățiri pe care le-a efectuat la imobilul proprietatea acesteia. Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, părțile dobândind, astfel, duble calități, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de_ lei. Prin sentința civilă nr. 1318/29.05.2015, Judecătoria V. admis cererea principală, obligând pârâta la plata sumei de_ lei și a respins cererea reconvențională. Prin cererea de apel, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză și că martorii intimatului-reclamant, audiați în fața primei instanțe, sunt în dușmănie cu aceasta, instanța trebuind să admită cererea reconvențională formulată de aceasta.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de către prima instanță, se constată că este necontestat faptul că, în perioada 2011-2013, intimatul-pârât a avut o relație de concubinaj cu fiica apelantei-pârâte, locuind în imobilul proprietatea acesteia, în ., jud. V., apelanta-pârâtă fiind plecată în străinătate în această perioadă.
În drept, se constată că, prin cererea de apel nu s-a contestat temeiul de drept reținut de către prima instanță, și anume îmbogățirea fără justă cauză, susținându-se doar că nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii.
Instanța nu poate reține susținerea apelantei-pârâte potrivit căreia prima instanță nu ar fi trebuit să țină seama de depozițiile martorilor intimatei-reclamante deoarece se află în dușmănie cu aceștia.
Astfel, constată instanța de apel că intimatul-reclamant a indicat martorii prin cererea de chemare în judecată, care a fost legal comunicată apelantei-reclamante, aceasta depunând, de altfel, întâmpinare și cerere reconvențională, însă nu a invocat că ar fi aflată în dușmănie cu martorii intimatului-reclamant. Mai mult, la termenul din data de 16.02.2015, când au fost încuviințate probele, apelanta-reclamantă, care a beneficiat de reprezentarea calificată a avocatului său ales, nu a relevat primei instanțe faptul că ar fi în relație de dușmănie cu martorii admiși intimatului-reclamant, or, în această situație devin aplicabile dispozițiile art. 315 alin. 2 potrivit cărora părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. 1 pct. 1-3. Așadar, atâta timp cât apelanta-pârâtă a convenit în mod tacit audierea martorilor intimatului-reclamant în fața primei instanțe nu poate invoca existența unor relații de dușmănie pentru prima oară în fața instanței de apel, pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei acestor susțineri.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel prin care se susține că nu ar fi îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, critică pe care instanța de apel o apreciază ca fondate.
Astfel, prin art. 1345 - 1348 N.C.civ. este reglementată îmbogățirea fără justificată, care potrivit reprezintă acțiune civilă prin care persoana care a suferit o diminuare a patrimoniului său, ca urmare a îmbogățirii fără justă cauză a patrimoniului altei persoane, solicită în instanță obligarea acesteia din urmă la restituirea valorii îmbogățirii realizate în detrimentul său.
Reglementată pentru prima dată în legislația civilă, instituția îmbogățirii fără justă cauză își consacră natura juridică de fapt licit, izvor de raporturi juridice obligaționale. Legiuitorul a fructificat dezvoltările doctrinare și jurisprudența având ca obiect condițiile de exercitare a actio de in rem verso.
Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic licit care dă naștere unui raport obligațional avându-le ca subiecte pe titularul unui patrimoniu (subiect pasiv al raportului juridic) al cărui activ este mărit ori al cărui pasiv este diminuat pe seama patrimoniului unei alte persoane (subiectul activ al raportului izvorât din faptul juridic analizat), în conținutul căruia se regăsesc dreptul subiectului activ (al titularului patrimoniului pe seama căruia s-a realizat îmbogățirea fără justă cauză) de a solicita și obține restituirea (în condițiile art. 1639 și urm.) și obligația corelativă a subiectului pasiv.
Pentru a se constitui raportul juridic specific îmbogățirii fără justă cauză, este necesar ca, pe de-o parte, în relația dintre cele două patrimonii, astfel cum a fost prezentată mai sus, să se identifice o legătură de cauzalitate și, pe de altă parte, îmbogățirea să nu fie rezultatul unei fapte imputabile celui îmbogățit. Dacă îmbogățirea este imputabilă, sunt aplicabile regulile răspunderii civile (delictuale sau contractuale, după caz).
Așadar, în cazul îmbogățirii fără justă cauză, nu contează o eventuală culpă a celui care a efectuat lucrările care au dus la îmbogățire, ci interează doar culpa celui care s-a îmbogățit, deci nu prezintă relevantă dacă lucrările au fost sau nu necesare, or dacă au fost efectuate fără acordul celui care s-a îmbogățit, relevant fiind, atunci când se solicită restituirea, dacă a existat o îmbogățire. Astfel, fundamentul acțiunii în îmbogățire fără justă cauză constând în îndatorirea generală de a nu se îmbogăți în dauna altuia.
De asemenea, privitor la faptul că, în mod greșit, valoarea îmbunătățirilor a fost supraevaluată, Tribunalul constată că, în mod corect, valoarea stabilită de către expertul judiciar desemnat în cauză nu a fost cenzurată de prima instanță deoarece, fără a absolutiza valoarea probatorie a constatărilor expertului, aceste constatări sunt cenzurabile numai în măsura în care probe cu o forța probatorie similară sunt de natură să denote contrariul. Or, calitatea profesionala a expertului desemnat, procedura efectuării expertizei care a implicat culegerea de date cu încunoștințarea părților despre data, locul si ora efectuării constatărilor, prelucrarea științifică a datelor culese in condiții de contradictorialitate prin prisma cunoștințelor de specialitate conferă acestora valoare probatorie superioară și convinge instanța de apel de împrejurarea că, în speță, stabilirea valorii de circulație a bunurilor este rezultanta aprecierii asupra ansamblului elementelor ce caracterizează bunurile în litigiu.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul apreciază că, în prezenta cauză, în mod corect, prima instanță a apreciat că se justifică admiterea cererii principale de chemare în judecată, intimatul-reclamant făcând dovada susținerilor sale prin probatoriul administrat în fața primei instanțe, care a fost analizat în mod judicios de către aceasta.
Referitor la soluția primei instanțe privind cererea reconvențională, instanța de apel constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 476 alin. 2 Cod proc. civ. deoarece apelul nu a fost motivat privitor la soluția cererii reconvenționale, astfel încât instanța de apel urmează a se pronunța în fond, pe baza motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor administrate la instanța de fond.
Așa fiind, Tribunalul constată că hotărârea apelată este temeinică și legală și referitor la soluția primei instanțe privind cererea reconvențională, având în vedere că apelanta-pârâtă nu a făcut dovada susținerilor sale din cerere reconvenționale prin care a solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de_ lei, martorii relevând că pomii fructiferi nu mai existau în gospodărie, fiind tăiați de apelanta-pârâtă, că animalele din gospodărie au fost valorificate tot de aceasta și, de asemenea, corect reținându-se că nu s-au făcut dovezi cu privire la pretinsa chirie ce trebuia achitată de intimatul-reclamant.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, apelul formulat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1318/29.05.2015 a Judecătoriei V. este nefondat și urmează a fi respins, iar sentința va fi păstrată.
În virtutea principiului disponibilității, va lua act că apelanta-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată, arătând că le va solicita pe cale separată.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Codul de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanța de apel urmează să admită cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată în apel și va obliga apelanta-pârâtă, căzută în pretenții, la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă N. E. împotriva sentinței civile nr. 1318/29.05.2015 a Judecătoriei V., sentință pe care o păstrează.
Ia act că apelanta-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Obligă apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 803 reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru, privitor la care apelanta-pârâtă a fost scutită prin încheierea din data de 02.09.2015, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
Președinte, O. A. C. | Judecător, M. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. AOC/29.12.2015
4 ex./..12.2015
Judecătoria V.: Jud. C. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1666/2015. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 1669/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
