Contestaţie la executare. Decizia nr. 1109/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1109/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 746/189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1109/A
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant R. F., apelant R. E. în contradictoriu cu intimat V. R. S.A., intimat B. ASOCIAȚI I. D. ȘI S. C. I., împotriva Încheierii din 20 mai 2015 a Judecătoriei Barlad, având ca obiect - contestație la executare cerere ajutor public judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătând că este primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen, achitat timbrajul la fila 17 în dosarul cu nr._ /a3, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Prin încheierea din 20.05.2015 Judecătoria Bîrlad a respins excepția tardivității contestației invocate de intimata creditoare V. România S.A., cu sediul în București, ., ., sector 2, CUI_, înregistrată în registrul comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr.J_, privind titlu executoriu, Încheierea nr.1 din 27.01.2015, comunicată la data de 3 februarie 2015.
A respins contestația la executare, modificată, formulată de contestatorii debitori: R. F. C.N.P._ și R. E., C.N.P._, ambii cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intimata creditoare V. România S.A. privind executarea din dosarul de executare nr.160/2015, B.E.J. „I. D. și S. C. I.”, titlu executoriu, Încheierea nr.1 din 27.01.2015, comunicată la data de 3 februarie 2015.
Pentru a pronunța astfel Judecătoria Bârlad a avut în vedere următoarele:
Prin Încheierea nr.1 din 27.01.2015, întocmită în dosarul de executare 160/2015 de B.E.J. „I. D. și S. C. I.” au fost stabilite cheltuieli de executare după cum urmează: suma de 147,00 lei (30*4,9) cheltuieli de transmitere cu poșta; 20,00 lei taxă judiciară de investire cu formulă executorie; 60,00 lei, taxă notarială urmărire silită imobiliară OCPI; 7498,08 lei onorariu executorului judecătoresc ( TVA inclus).
Contestatorii au contestat suma reprezentând onorariu de executare.
Încheierea 1/27.01.2015, privind cheltuielile de executare a fost comunicată contestatorilor la data de 3 februarie 2015. În acest sens sunt dovezile de comunicare, depuse în copie xerox, la dosar, de contestatori. Aceștia au prezentat instanței spre confruntare plicul de expediere. A fost confruntată data aplicată de poștă pe plicurile de expediere, cu copiile xerox de pe acestea depuse de contestatori, la dosar. Exisă copie de pe dovada de comunicare și în dosarul de executare. Prin urmare, s-a reținut că data de comunicare este 3 februarie 2015. Contestația s-a înregistrat la instanță la data de 16 februarie 2015, cu respectarea termenului legal de 15 zile prev. de art.714 pct.1 din codul de procedură civilă.
Excepția tardivității contestației invocată de intimată s-a respins, ca neîntemeiată.
Potrivit art.711 din codul de procedură civilă „(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii..” Prin urmare contestatorii sunt îndreptățiți să conteste cheltuielile de executare.
Din dosarul de executare și încheierea contestată, rezultă că debitul supus executării este de_,65 CHF, la cursul BNR din ziua plății, echivalent în lei 87 354,12 lei.
Potrivit art.669 pct.3.2 din codul de procedură civilă sunt cheltuieli de executare cheltuielile reprezentând onorariu de executare stabilit potrivit legii. Prin Ordinul ministrului justiției nr.2651/C/2012 au fost aprobate onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. În anexa la ordinul amintit, art.3, lit.c privind executarea creanțelor între_ până la 100 000, cum este în cauză s-a prevăzut ca onorariu minim este de 1175 lei plus un procent de 2% din suma ce depășește iar onorariul maxim este de 5000 lei plus 3% ce depășește 50 000 lei.
Rezultă un onorariu minim raportat la valoarea de executat de 1322,08 lei și un onorariu maxim de 61.206,63 lei. Dacă se ia în calcul taxa pe valoare adăugată cum s-a menționat în încheiere de executorul judecătoresc, onorariul maxim stabilit este legal, prin urmare contestația pe considerentul că s-a depășit suma prevăzută de lege pentru onorariu maxim, este neîntemeiată.
Cu privire la susținerea contestatorii, în sensul că nu s-a aplicat legal onorariul maxim, raportat la munca executorului instanța a apreciat susținerea ca neîntemeiată având în vedere actele de executare care privesc doi debitori, modalitatea de executare, munca depusă pentru identificarea debitului, bunurilor urmăribile, executarea în ansamblu.
Reluând instanța a respins contestația la executare, așa cum a fost modificată, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii au declarat apel reclamanții R. F. și R. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, în cuprinsul contestației modificate a arătat in ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de B. sunt incidente prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2561/C/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr.2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești („Ordinul 2561/C/2012").
Art. 1 nr. crt. 3 lit. c) din actul normativ menționat anterior, s-a prevăzut ca, pentru activitatea prestata executări indirecte (urmărirea imobiliara si mobiliara a creanțelor), in cazul creanțelor in valoare de peste 80.000 lei, dar pana la 100.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 1.775 lei plus un procent de 1% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Onorariul maximal al executorului judecătoresc pentru creanțele in valoare de peste 80.000 lei, dar pana la 100.000 lei inclusiv, este de 5.900 lei plus un procent de pana la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, având in vedere echivalentul in lei la cursul din 27.01.2015 (1 CHF = 4,4269 lei) a debitului, care face obiectul dosarului de executare nr. 160/2015, respectiv 86.482,55 lei, rezulta ca onorariul minim la care era îndreptățit B. este de 1.839,82 lei, iar onorariul maxim de 6.029,65 lei.
F. de aceste aspecte, apreciază ca onorariul in cuantum de 7.551,77 lei (Tva inclus) nu numai ca depășește nivelul maxim care a fost stabilit prin Ordinul 2561/C/2012 (7.476,77 lei = 6.029,65 lei + Tva), dar acesta este vădit disproporționat prin raportare la activitatea prestata de B. in dosarul de executare nr. 160/2015.
Pentru incuviintarea executării silite, pentru emiterea unei încheieri de stabilire a cheltuielilor de executare, a unei somații de plata si a unei somații imobiliare, B. a stabilit un onorariu excesiv de mare care încălca dispozițiile art. 669 alin. (2) teza finala din C.proc.civ.
Pentru justificarea cuantumului stabilit nu se poate avea în vedere faptul că B. a luat în calcul întreaga activitate pe care o va depune în vederea recuperării debitului restant, din moment ce executarea silită care face obiectul dosarului nr. 160/2015 este suspendată din data de 31 martie 2015. Precizează că activitatea de executare s-a desfășurat în perioada 27.01.2015 (încheierea nr. 1 din 27.01.2015) și 31.03.2015 când a fost suspendată executarea.
In cuprinsul încheierii atacate instanța nu motivează hotărârea luata, ci doar se rezuma la a enumera o . aspecte care i se par determinante pentru a aprecia asupra caracterului excesiv al onorariului stabilit de către executor, fara a lua in calcul faptul ca executarea silita a fost suspendata la cererea creditoarei.
Astfel, in prezenta cauza nu are importanta faptul ca actele de executarea ii vizează pe doi debitori din moment ce pentru aceștia s-au emis un singur set de documente. Somațiile comunicate prin care li s-au adus la cunoștința actele de executare au fost adresate amândurora. De asemenea, notificările legate de executarea silita a imobilului au fost tot comune si nu au fost influențate in niciun fel de faptul ca executarea viza doi debitori.
Cu privire la modalitatea de executare arătă ca aceasta a avut in vedere doar executarea silita a imobilului, fara a se fi procedat si la un alt tip de executare (care sa implice o eventuala poprire asupra veniturilor), astfel incat nici aceasta nu a fost influențată de existenta a doi debitori si nici nu a presupus activități care să justifice stabilirea onorariului maximal.
Referitor la activitatea desfășurata de executor pentru identificarea bunurilor aceasta nu a ridicat probleme din moment ce se stia ca singurul bun care poate fi executat este imobilul proprietatea reclamanților. In orice caz, executorul nu a făcut dovada ca a efectuat si alte demersuri pentru a identifica alte bunuri ci s-a limitat la bunul indicat in convenția de credit.
Executorul judecătoresc nu a întâmpinat probleme care sa justifice onorariul maximal nici in ceea ce privește identificarea debitului, din moment ce acesta a fost indicat de către creditoarea, iar executorul nu a fost nevoit nici sa calculeze dobânzi.
Mai mult decât atat, hotărârea atacata este nelegala din moment ce instanța de fond a calculat limitele onorariului pe care putea sa il stabilească executorul pentru activitatea desfășurata folosind cursul de schimb al monedei EURO (1 EURO = 4.4709 lei) si nu cel pentru CHF (1 CHF = 4,4269 lei). Acest aspect rezulta din suma in lei fata de care instanța a calculat onorariul, respectiv 87.354,12 lei.
Totodată, instanța s-a raportat si la prevederile legale aplicabile greșite. Astfel, in speța erau aplicabile dispozițiile art. 3 lit. c) din Ordinul 2561/C/2012, si nu 2651/C/2012, care prevăd limitele pentru executarea creanțelor intre 80.000 pana la 100.000 si nu_.000. De asemenea, pentru onorariul minim se utilizează un procent de 1%, iar pentru cel maxim de 2% din suma de depășește 80.000 lei, iar nu un procent de 2%, respectiv 3% pentru ce depășește 50.000 lei.
Cele prezentate anterior dovedesc ca limitele stabilite de către instanța pentru onorariul minim si cel maxim care putea fi stabilite de către executor sunt complet greșite, fapt care justifica modificarea încheierii atacate.
Mai mult decât atat, instanța nu a făcut referire la faptul ca executorul judecătoresc le-a comunicat alta suma a cheltuielilor de executare prin somațiile transmise, nefiind constant in ceea ce privește suma datorata cu titlu de cheltuieli de executare. Astfel, desi prin încheierea nr. 1 din 27.01.2015 se stabilesc cheltuieli de executare in cuantum de 8.134,77 lei, cuantum reiterat si prin Somația de plata din 27.01.2015, prin Somația imobiliara din 28.01.2015, B. indica ca petenții datorau cheltuieli de executare in cuantum de 7.725,08 lei.
Instanța de fond nu a analizat nici restul cheltuielilor stabilite, care oricum sunt excesiv de mari prin raportare la activitate prestată. B. pretinde că a emis 30 de plicuri fără să facă dovada transmiterii efective a acestora și stabilește suma de 186 lei pentru emiterea a 6 adrese către instituțiile publice.
Aceste aspecte sunt de natură să dovedească că se impune admiterea apelului formulat si anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 27.01.2015, cenzurarea onorariului executorului judecătoresc si a cheltuielilor de executare stabilite, precum și obligarea creditoarei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
La data de 05 august 2015 V. ROMÂNIA S.A. București, având calitate de creditor urmăritor intimat, formulează în numele și pentru partea reprezentată întâmpinare prin care arată că cererea de apel - semnată în numele debitorilor de un terț care a încercat să le reproducă semnătura - este nulă în condițiile lipsei dovezii calității de reprezentant al promotorului său (art.82 n.c.pr.civ.)
Din compararea semnăturilor produse pe actul procedural întocmit în numele debitorilor, pe de o parte (anexa I), cu cele executate de către debitori pe înscrisurile titlu executoriu (anexa II), pe de altă parte, se poate ușor desprinde concluzia că cele dintâi aparțin altei/altor persoane decât a acestora din urmă.
Conținutul cererii trădează că aceasta a fost redactată de un profesionist al dreptului iar dacă acesta este avocat dovada mandatului său trebuie realizată în condițiile legilor de organizare și exercitare a profesiei (art.85 alin.3 c.pr.civ.) adică în condițiile art.29 din L nr.51/1991 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat interpretat prin art. 121 și 122 din Statutul profesiei.
Apelul, în componenta ce tinde la învestirea instanței de control judiciar cu soluționarea unor cereri care nu au făcut obiectul acțiunii judiciare este, conform art.478 alin.3 penultima și ultima teză, inadmisibil.
Modificându-și contestația în fața primei instanțe, debitorii i-au redus obiectul la criticarea actului procedural execuțional de stabilire a onorariului executorului judecătoresc, respectiv la criticarea lipsei de constanță a executorului în individualizarea, prin acte succesive, a cuantumului cheltuielilor de executare.
Prin cererea de apel debitorii iterează cereri noi ce exced obiectului contestației cu care au învestit instanța de executare criticând stabilirea cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului:
Instanța de fond nu a analizat nici restul cheltuielilor stabilite, care oricum sunt excesiv de mari prin raportare la activitatea prestată..." (pag.4 paragraful 2). în această componentă apelul este inadmisibil.
Cu privire la criticile aduse soluției instanței de executare relativ la actul executorului de stabilire a onorariului
Legea procesuală normează în sensul că cheltuielile de executare (din cuprinsul cărora face parte și onorai iul executorului) se stabilesc apriori și sunt, astfel stabilite, în sarcina debitorului: "De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar" (art.669 alin.2 teza a II-a c.pr.civ.)
Apelanții solicită însă instanței de control judiciar să criterizeze onorariul executorului funcție de activitatea efectiv prestată de către executor până la data sesizării instanței (adăugând și o apărare nouă, referitoare la faptul că executarea a fost suspendată) și, funcție de această activitate, să cenzureze onorariul executorului, cum nu a făcut-o prima instanță.
Cum elementul de delimitare temporo-procedurală funcție de care este apreciat onorariul este acela al realizării obligației stabilite în titlul executoriu, invocarea de către debitorii - contestatori a unor elemente precum data sesizării instanței sau data suspendării executării nu poate fi primită ca rezultat al unei corecte interpretări a legii.
Onorariul este stabilit și în concordanță cu prevederile legislației secundare: diferența pe care o învederează apelanții ține de reliefarea aplicării/neaplicării tva, taxă ce nu reprezintă tariful pentru serviciile prestate de către executor ci un impozit indirect perceput de către stat.
Debitorii apelanți nu vădesc nicio vătămare a drepturilor lor generată de faptul că executorul a revenit și a precizat în somația imobiliară cuantumul cheltuielilor de executare ca fiind de 7.725,08 lei, mai mic decât cel menționat în încheierea de stabilire a acestora.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate. Acestea privesc cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime conform Ordinului nr. 1561/c/2012 al Ministerului Justitiei pentru creanțele în valoare de pana la 50 000 lei, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cauza de față valoarea creanței este de_.12 lei, așa cum rezultă din cererea de executare silită formulată de creditor.
Instanța de fond a stabilit în mod corect că, aplicând dispozițiile Ordinului nr. 1561/c/2012 al Ministerului Justiției pentru a se stabili onorariul maxim pe care îl putea aplica executorul, rezultă că onorariul minim este de 1322 lei, iar cel maxim de_ lei.
Potrivit disp. art.669 din NCPC onorariul executorului judecătoresc și onorariul avocatului în faza de executare silită reprezintă cheltuieli de executare și acestea trebuie suportate de către debitor.
Potrivit disp. art.669 al.4 din NCPC toate cheltuielile de executare pot fi cenzurate de către instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată. Dispozițiile 451 al.2 și 3 se aplică în mod corespunzător și în privința onorariului executorului judecătoresc.
Tribunalul, apreciază că onorariul executorului judecătoresc nu este disproporționat in raport cu valoarea si complexitatea cauzei, dar si cu activitatea desfășurata de executor.
Munca îndeplinită de executorul judecătoresc a constat în emiterea mai multor acte de executare, iar onorariul perceput se apreciază ca nu este prea mare în raport cu criteriile menționate mai sus.
Tribunalul va respinge cererea intimatei V. România SA de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu s-au depus la dosar dovezi din care să rezulte efectuarea acestor cheltuieli.
F. de aceste considerente, Tribunalul constata ca apelul formulat este neîntemeiat, urmând sa fie respins.
In baza art. 480 Cd.pr.civ. instanța va păstra încheierea pronunțată de instanța de fond la data de 20.05.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul declarat de R. F. și R. E. împotriva încheierii pronunțate la data de 20.05.2015 în dosarul mai sus menționat a Judecătoriei Bârlad, încheiere pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei V. România SA București de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. ELENAALEXANDRU A.
GREFIER,
T. M.
red.A.A.
tehnored.T.M.
ex.6 -07.10.2015 /ex.4 .
Judecătoria Barlad judecător fond Rădița I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 917/2015. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
