Fond funciar. Decizia nr. 1093/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1093/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2266/333/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1093/A/2015
Ședința publică de la 17 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul - reclamant P. A. în contradictoriu cu intimații – pârâți C. L. SOLEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. TANACU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ V. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 1209/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - fond funciar, dezbateri ce au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrată din decizia ce se va pronunța în cauză.
În termenul de amânare a pronunțării nu au fost depuse la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 1209/19.05.2015 a Judecătoriei V. s-a respins cererea formulată de reclamantul P. A. domiciliat în localitatea Boușori, . în contradictoriu cu pârâtele C. Locala Solești de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Locala Tanacu de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si C. Județeana V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Analizând actele cauzei, instanța a reținut că reclamantul a formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu nr._/06.03.1991 (fila 25) prin care a solicitat suprafața de 2,69 ha teren care au aparținut autorului P. D..
Cererea a fost analizată de comisiile de fond funciar și validată doar în parte, respectiv pentru suprafața de 1,37 ha teren, reclamantul fiind înscris cu această suprafață la poz. 71 din HCJ V. nr. 129/1991 (filele 49-50). În anul 2001 a fost eliberat și titlul de proprietate nr. 910/_ din 19.06 (fila 52) pentru suprafața validată pe numele P. A., P. A., C. I.. La reconstituirea dreptului de proprietate, comisiile de fond funciar au avut în vedere mențiunile din registrul agricol din anul 1961 (fila 47).
Instanța, analizând acest ac, a constatat că autorul reclamantului P. D. figura cu suprafața de 1,28 ha teren în anul 1961. În aceste condiții, instanța a reținut că reclamantului și celorlalte două moștenitoare le-a fost reconstituit în întregime suprafața de teren înscrisă în registrul agricol.
Reclamantul a mai revenit cu alte două cereri, respectiv cererea nr. 3285 din 19.01.1998 în temeiul Legii nr. 169/1997 prin care a solicitat 1,60 ha teren agricol (fila 54) și cererea nr. 43PS din 01.09.2005 (fila 56) în temeiul Legii nr. 247/2005 prin care a solicitat 80 ari pădure în punctul Poiana.
Ambele cereri au fost respinse motivat de faptul că reclamantul nu a depus dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în ceea ce privește cererea din anul 2005 instanța a constatat că se referă la o altă suprafață de teren decât cea care face obiectul cererii de chemare în judecată.
Reclamantul nu a urmat calea de atac a plângerii împotriva soluțiilor date de comisiile de fond funciar în niciuna din cazuri.
Așa cum arată comisia de fond funciar Tanacu, suprafața de teren solicitată de către reclamant și asupra căreia reclamantul susține că are posesia, a fost reconstituită altei persoane, respectiv lui I. I., moștenitor al defunctului C. G. prin titlul de proprietate nr._ eliberat la 15.01.2009 (fila 120).
În aceste condiții, susținerile reclamantului că deține în fapt terenul solicitat sunt puțin credibile, întrucât, cel puțin teoretic, eliberarea titlului de proprietate nu se poate realiza decât după efectuarea punerii în posesie în fizic a terenului viitorului beneficiar. Mai mult, martorul Silitru A. a susținut că reclamantul nu mai deține terenul, fiind deposedat de către comisia locală Tanacu.
De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost pus în posesie în anul 1991, întrucât acesta nu a prezentat decât o singură Adeverință de proprietate, respectiv cea înregistrată cu nr. 1312 din 18.09.1991 (fila 178) care însă se referă la o altă suprafață de teren decât cea solicitată prin prezenta cerere de chemare în judecată și pentru care a fost validat la poz. 54 din HCJ nr. 129/1991.
Coroborând aceste aspecte, respectiv faptul că reclamantul nu este beneficiarul vreunei hotărâri de reconstituire cu privire la suprafața de 1,28 ha teren precum și faptul că acesta nu a făcut dovada punerii în posesie conform prevederilor legale sau a continuității posesiei din anul 1991 până la data introducerii cererii de chemare în judecată instanța a concluzionat că reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea 18/1991 a fondului funciar.
Potrivit art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Ca să fie incident primul motiv de plângere, respectiv refuzul comisiei locale de fond funciar de a înmâna titlul de proprietate trebuie îndeplinită condiția ca titlul de proprietate să fi fost deja emis de către comisia județeană, deci acesta să existe. Or, așa cum a reieșit din actele dosarului și susținerile părților nu a fost încă emis un titlu de proprietate pentru suprafața solicitată și nici măcar validată cererea pentru suprafața de 1,28 ha de teren. Cererile formulate de reclamant au fost analizate de comisiile de fond funciar care s-au pronunțat fie în sensul admiterii parte, cum este cazul cererii din anul 1991, fie a respingerii acestora, cum este cazul cererilor efectuate în temeiul Legilor nr. 169/1997 și Legea nr. 247/2005, fără însă ca reclamantul să uzeze de calea de atac a plângerii în termenul legal prevăzut de Legea nr. 18/1991, Or, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului nu se poate realiza decât cu parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 iar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate direct, de către instanța de judecată, nu poate fi primită.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de plângere, respectiv refuzul de punere efectivă în posesie instanța a constatat că acesta poate fi incident în cauză doar dacă se face dovada existenței unui refuz nejustificat din partea comisiei locale de a pune în posesie. Însă, așa cu s-a arătat deja, reclamantul nu este beneficiarul vreunei hotărâri de validare, astfel încât nici comisia locală Solești și nici cea din Tanacu nu au obligația de a pune în posesie reclamantul.
Mai mult, instanța a constatat că motivul respingerii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către reclamant este lipsa dovezii dreptului de proprietate.
În prezenta cauză, reclamantul a înțeles să se prevaleze de acte de proprietate încheiate de către numiții I. și I. P., pretinși autori ai reclamantului, în anii 1902-1925 (filele 63-67). Or aceste acte au fost depuse de către reclamant la comisiile locale pentru prima dată în anul 2012, prin cererea nr. 2208 din 29.03 (fila 62), cu mult după expirarea termenului prevăzut de legile fondului funciar. De altfel, reclamantul recunoaște în ședința din 09.09.2014 că actele le-a descoperit de curând. În aceste condiții, nefiind susținute cu acte doveditoare, în mod corect comisiile de fond funciar au respins cererile reclamantului. Mai mult, reclamantul avea obligația de a proba calitatea de moștenitor față de defuncții I. și I. P. precum și continuitatea dreptului de proprietate, în sensul de a demonstra că suprafețele de teren au rămas în patrimoniul autorilor săi până la preluarea terenului de către CAP.
Aceste verificări sunt desigur necesare dacă se are în vedere că din momentul dobândirii dreptului de proprietate prin actele prezentate și până la predarea terenurilor către C.A.P., terenurile au fost în circuitul civil, încât puteau să fie înstrăinate sub diverse forme: vânzare, donație sau înzestrare, ultima formă des folosită în perioada interbelică sau până la colectivizare.
Or, actele de proprietate depuse la dosar datează din anii 1902-1925, cu mult înaintea colectivizării din anii ´60. În registrul agricol, P. D. figurează în anul 1961 doar cu 1,29 ha teren.
De asemenea, martorii audiați în cauză nu au fost în măsură să precizeze dacă suprafața de teren solicitată de reclamant a aparținut vreunuia din autorii săi, pe acest amplasament, fiecare din aceștia indicând alte amplasamente (ex. Silitru A. a indicat punctul Valea Seacă iar depozițiile lui B. V. și P. V. sunt ambigue, amândoi susținând că se învecinează cu proprietățile lor, fără însă a indica vreunul din vecinii arătați de reclamant în cererea de chemare în judecată), nefiind întrunite condițiile art. 6 alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000.
Referitor la faptul că cererea reclamantului nu a fost trimisă de către C. locală Solești la C. locală Tanacu instanța a constatat că în niciuna din cereri reclamantul nu a indicat amplasamentul terenului ca fiind situat pe raza altei comune decât cea în care a formulat cererea, astfel încât, în lipsa acestor indicații sau a dovezilor dreptului de proprietate în care implicit apare și amplasament terenului solicitat, C. locală Solești nu avea de unde cunoaște locația suprafețelor de teren solicitate de reclamant și deci nici obligația de a trimite cererile la o altă comisie.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul P. A., arătând că în cererea inițială terenurile pentru care solicită să fie pus în posesie și să i se elibereze titlul de proprietate le-a solicitat începând de la apariția Legii nr. 18/1991 - privind fondul funciar și repetitiv la apariția celorlalte acte normative privind reglementarea solicitărilor ale fondului funciar si forestier (legea 169/1998, legea 1/2000, legea 247/2005).
A mai precizat că a intrat în posesia acestor terenuri, și încă le deține, din anul 1991 în primăvară când a început să se facă punerea în posesie, însă deși instanța de fond a reținut că ar fi fost eliberat titlul de proprietate lui Casu G., nu a ținut cont de declarațiile martorilor care au confirmat faptul că terenul este lucrat de reclamant, în pașnică posesie, și nimeni nu r-a tulburat această folosință. Dacă instanța a reținut existenta unui titlul de proprietate atunci trebuia să și rețină că persoana care a fost pusă în posesie nu a făcut dovada ca terenul respectiv este vechiul amplasament, iar referatul cu nr. din 2007, cât și adresa Primăriei comunei Tanacu cu nr. 6590/07.12.2007 au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale deoarece terenurile care au fost ale Stațiunii de cercetare (domeniul statului) nu pot constitui rezerve ale comisiei locale, așa cum reiese din schița anexată de comisia locală și nu pot face obiectul unor oferte.
De aceea consideră că, în mod nejustificat și nelegal, C. locală Tanacu a pus în posesie persoane neîndreptățite, deoarece terenul a fost al Stațiunii de Cercetare și potrivit art. 50 din Regulament privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 890/2005, în anexa nr. 29 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare) și producție agricolă, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol și cărora li se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare.
In drept, apelantul a invocat prevederile art. 466 și urm. în C.proc.civ.
Intimata C. Județeană V. a depus la dosar întâmpinareprin care a arătat căinstanța a reținut în mod legal faptul că reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar motivat de faptul că acesta nu este beneficiarul vreunei hotărâri de reconstituire cu privire la suprafața de 1,28 ha teren și nici nu a făcut dovada punerii în posesie conform prevederilor legale sau a continuității posesiei din anul 1991 până la data introducerii cererii pe chemare în judecată.
Mai mult, instanța constată că motivul respingerii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamant este lipsa dovezii dreptului de proprietate. Reclamantul a înțeles să se prevaleze de acte de proprietate încheiate de către numiții I. și I. P., pretinși autori reclamantului, în anii 1902-1925. Or, aceste acte au fost depuse de către reclamanți la comisiile locale pentru prima dată în anul 2012, prin cererea nr. 2208 din 29.03, cu mult după expirarea termenului prevăzut de legile fondului funciar, în aceste condiții, nefiind susținute cu acte doveditoare, constată instanța că, în mod corect comisiile de fond funciar au respins cererile reclamantului. Mai mult, reclamantul avea obligația de a proba calitatea de moștenitor față de defuncții I. și I. P., precum și continuitatea dreptului de proprietate, în sensul de a demonstra că suprafețele de teren au rămas în patrimoniul autorilor săi până la preluarea terenului de către CAP.
Or, actele de proprietate depuse la dosar datează din anii 1902-1925, cu mult înaintea colectivizării din anii 1960. în registrul agricol, P. D. figurează în anul 1961 doar cu 1,29 ha teren.
Așa cum a constatat și instanța de judecată, reclamantul, în niciuna din cereri nu a indicat amplasamentul terenului solicitat, astfel încât, în lipsa acestor indicații sau a dovezilor dreptului de proprietate, C. locală Solești nu avea de unde cunoaște locația suprafețelor de teren solicitate de reclamant și deci nici obligația de a trimite cererile la altă comisie.
Analizând motivele de apel formulate de apelant, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, instanța de apel reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță situația de fapt, din probele administrate rezultă că reclamantul a formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu nr._/06.03.1991 la C. L. de fond funciar Solești, prin care a solicitat suprafața de 2,69 ha teren, în calitate de moștenitor al autorului său P. D..
Cererea de reconstituire formulată de reclamant și înregistrată sub nr._/06.03.1991 a fost analizată de C. L. de Fond Funciar Solești și C. Județeană de Fond Funciar V., fiind propusă spre validare și validată doar în parte, respectiv doar pentru suprafața de 1,28 ha teren pe raza localității Boușori, . în la poziția nr. 71 din anexa nr. 3 la Hotărârea Comisiei Județene V. nr. 129/1991 (filele 49-50). Validarea cererii de reconstituire formulate de reclamant s-a făcut pe baza mențiunilor existente în registrul agricol din anul 1961, potrivită cărora autorul reclamantului figura în evidențe cu suprafața de 1,28 ha.
De altfel, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren validată de 1,28 ha și încă 900 mp pentru care nu s-a făcut dovada că există hotărâre de validare a fost finalizată prin eliberarea titlului de proprietate nr. 910/_/19.06.2001 (fila 52) pe numele moștenitorilor defunctului P. D., respectiv P. A., P. A., C. I. și punerea în posesie a moștenitorilor prin procesul verbal de punere în posesie din data de 17.05.2001 (fila 30).
La data de 19.01.1998 reclamantul a formulat o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de fond funciar Solești, înregistrată sub nr. 3285/19.01.1998, în calitate de titular al dreptului de proprietate stabilit prin reconstituire potrivit legii a suprafeței de 2,79 ha, cu privire la o suprafață de 1,60 ha teren agricol, fără a fi menționat și amplasamentul acestui teren.
La data de 01.09.2005 reclamantul, în calitate de moștenitor al părinților săi, a mai solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Solești reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 8000 mp teren vegetație forestieră, în locul numit Poiana. Cererea sa a fost respinsă prin hotărârea nr. 2/12.01.2006 a Comisiei Locale de fond funciar Solești, după cum rezultă din adeverința nr. 43/16.02.2006 (fila 35).
La data de 30.01.2012 reclamantul, în calitate de moștenitor, a solicitat reconstituire dreptului de proprietate asupra unui teren de 1 ha situat în tarlaua Tănăceni, . înregistrată sub nr. 680/30.01.2012 la C. L. de fond funciar Tanacu, care la data de 04.02.2012, după analizarea cererii sale, a răspuns reclamantului în sensul că nu a adresat în niciunul din termenele legale nicio cerere prin care să solicite de la . de proprietate pentru vreun teren situat pe teritoriul comunei Tanacu și că nu are aprobată reconstituirea dreptului de proprietate. Mai mult s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că niciuna din tararalele situate pe teritoriul comunei Tanacu nu are denumirea „Tănăceni” și că nu a anexat cererii sale niciun act prin care să dovedească dreptul de proprietate și amplasamentul terenului revendicat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate cu privire la o suprafață de teren de 1,28 ha situată în localitatea Boușori, . a aparținut înainte de colectivizare autorilor săi, invocând în drept prevederile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emise de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situată terenul.
Or, pentru a se reține refuzul nejustificat al comisiei locale de punere în posesie și al comisiei județene de emitere a titlului de proprietate pentru reclamant cu privire la suprafața de 1,28 ha, situată în localitatea Boușori, . a aparținut înainte de colectivizare autorilor săi, este necesar să se verifice în prealabil dacă în privința acestei suprafețe de teren a fost formulată de reclamant o cerere de reconstituire care să fi fost validată de către C. Județeană de fond funciar V..
În cauză, în mod corect s-a constatat de către prima instanță faptul că această suprafață de teren a fost solicitată de reclamant, în calitatea sa de moștenitor al tatălui său P. Dumintru prin cererea înregistrată la C. L. de fond funciar Solești la data de 06.03.1991, când a fost cerută o suprafață totală de 2,69 ha.
Cu toate acestea, din actele dosarului rezultă că cererea a fost soluționată prin validarea sa parțială încă din 1991, când a fost emisă Hotărârea nr. 129/1991 a Comisiei Județene de fond funciar V., prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii defunctului P. D., printre care și reclamantul, doar cu privire la suprafața de 1,28 ha, conform evidențelor registrului agricol din 1961, înainte ce colectivizare.
Hotărârea nr. 129/1991 a Comisiei Județene de fond funciar V. nu rezultă că ar fi făcut obiectul vreunei plângeri la instanța de judecată, aceasta stând la baza emiterii titlului de proprietate din 19.06.2001 și punerii în posesie a reclamantului și a celorlalți moștenitor la data de 17.05.2001.
Cererile ulterioare formulate de către apelant și adresate Comisiei Locale de fond funciar Solești, la 19.01.1998 și la 01.09.2005, au fost respinse pentru nedepunerea actelor doveditoare, însă nici împotriva acestora nu rezultă ca apelantul să fi formulat plânge. Mai mult, cererea din 01.09.2005 are ca obiect un teren cu vegetație forestieră în suprafață de 8000 mp și cu totul amplasament decât cel ce face obiectul prezentului litigiu.
Cât privește cererea adresată Comisiei Locale de fond funciar Tanacu, aceasta a fost depusă de apelant la data de 30.01.2012, cu depășirea termenelor legale de formulare a cererilor de reconstituire și privește o suprafață de teren de 1 ha având un alt amplasament decât cel ce face obiectului prezentului litigiu.
Cu privire la adeverința nr. 1312/18.09.1991 eliberată pe numele apelantului se constată că aceasta se referă la suprafața de 2,79 ha, cu care a fost validat apelantul prin Hotărârea nr. 129/1991 a Comisiei Județene de fond funciar V. conform poziției 54 din anexa nr. 2a, în calitate de membru cooperator, în viață, care a adus teren în cooperativa agricolă, conform propriului rol agricol, iar nu în calitatea sa de moștenitor al defunctului P. D.. Prin urmare, chiar dacă apelantul deține hotărâre de validare cu privire la suprafața de 2,79 ha pe raza localității Boușori, se constată că această hotărâre a fost emisă într-o altă procedură de reconstituire demarată de apelant în calitatea sa de membru cooperator care a aduse teren în cooperativă, iar, în aceste condiții, această hotărâre de validare nu poate fi luată în considerare.
Prin urmare, având în vedere că în privința suprafeței de teren de 1,28 ha ce face obiectul judecății, apelantului nu i s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în mod corect a respins plângerea prima instanță, neputându-se reține în sarcina niciuneia din pârâte un refuz nejustificat de punere în posesie și de emitere și înmânare a titlului de proprietate cu privire la această suprafață.
Mai mult, instanța de apel subliniază că faptul că posesia exercitată de către apelant asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze nu poate constitui temei pentru obligarea pârâtelor la întocmirea documentației de punere în posesie și emiterea titlului de proprietate, câtă vreme potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face doar prin urmarea acestei proceduri. Posesia continuă exercitată de apelant asupra acestei suprafețe de teren poate prezenta relevanță într-o eventuală procedură judiciară de recunoaște a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Împrejurările invocate de apelant prin cererea de apel referitoare la nerespectarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în privința altor persoane nu pot constitui argumente pentru admiterea cererii de chemare în judecată, câtă vreme obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de verificarea legalității emiterii titlurilor de proprietate ale unor terțe persoane.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, față de prevederile art. 477 alin. 1 și art. 480 alin. 1 C.proc.civ., iar sentința Judecătoriei V. va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul P. A. împotriva sentinței civile nr. 1209/19.05.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/29.09.2015
6 ex./.>
Judecător fond: O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 957/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1030/2015. Tribunalul... → |
|---|
