Fond funciar. Decizia nr. 1100/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1100/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 6114/333/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1100/A
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEA. I. Z.
JudecătorD. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă C. M. în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ V. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. ZĂPODENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 675 pronunțată la data de 12.03.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect fond funciar reconstituire drept de proprietate.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din 16.09.2015, când, pentru lipsa unuia dintre membrii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.09.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 675 din 12.03.2015 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALA ZAPODENI de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si C. JUDETEANA V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva Hotărârii nr. 2 din 12.01.2006 a Comisiei locale Zapodeni și Hotărârii Comisiei Judetene V. nr. 99 din 21.02.1996.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin cererea nr. 940 din 20.03.1991 (fila 56) S. N. și R. E. (fiica lui S. E.) au solicitat în temeiul Legii nr. 18/1991 suprafața de 10,92 ha teren din care 1,5 ha a aparținut defunctei S. E. și restul de 9,42 ha a aparținut lui S. N. (conform mențiunii din cerere).
În rolul agricol din anul 1960 S. N. și S. E. au figurat cu suprafața de 10,92 ha teren extravilan și intravilan. În aceste condiții, instanța constată că S. N. și R. E. au solicitat în anul 1991 suprafața de teren înscrisă doar în registrul agricol.
Cererea a fost validată iar lui S. N. i-a fost reconstituită suprafața de 8,94 ha teren prin titlul de proprietate nr. 434/_ din anul 2005 (fila 59) în timp ce R. E. a primit suprafața de 1,42 ha prin titlul de proprietate nr. 479/_ din anul 2005. După cum se observă, suprafețele de teren reconstituite sunt mai mici cu 5% decât cele solicitate ca urmare a cotei de reducere aplicată la nivelul întregii comune Zăpodeni.
Prin cererea nr. 577 din 03.04.1998 S. N. a formulat o nouă cerere în temeiul Legii nr. 169/1997 prin care a revendicat suprafața de 3,30 ha teren agricol. Ulterior, prin cererea nr. 90 din 19.09.2005 (fila 57) S. N. a solicitat suprafața de 6,5 ha teren. La aceste cereri, așa cum rezultă din documentația depusă la dosar, solicitantul nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate. Acest fapt a fost susținut și prin întâmpinare de comisia locală Zăpodeni iar reclamanta nu l-a criticat.
Ca urmare a celor două cereri, S. N. este înscris mai întâi în anexa 28 la Legea nr. 169/1997 la poziția 9 (fila 50) și ulterior la anexa 23 poziția 15 (fila 63) conform Legii nr. 247/2005 cu suprafața de 1,5 ha.
Înscrierea în anexa 23 a fost propusă de comisia locală Zăpodeni prin Hotărârea nr. 2 din 12.01.2006 (filele 65-66) și ulterior a fost validată de C. Județeană prin Hotărârea nr. 99 din 21.02.1996 (fila 6).
Prin întâmpinare cele două comisii susțin că înscrierea în anexe cu suprafața de 1,50 ha reprezintă o eroare întrucât nu au luat în considerare că suprafața de 1,50 ha a fost reconstituită moștenitoarei R. E., însă recunosc, în schimb, dreptul defunctului S. N. la diferența de 5% reprezentând cota de reducere.
Reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că obiectul ei este plângere în conformitate cu art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 îndreptată împotriva Hotărârii nr. 2 din 12.01.2006 a comisiei locale și Hotărârii Comisiei Județene nr. 99 din 21.02.1996.
În cererea introductivă reclamanta a revendicat suprafața de 4,5241 ha teren din care 0,56 ha reprezintă cota de reducere, 0,1439 ha teren intravilan și suprafața de 3,8202 teren agricol extravilan.
În susținerea cererii, reclamanta a depus contracte de vânzare-cumpărare din anii 1909 - 1930 a unor suprafețe de teren încheiate de numitul S. V. V. în calitate de cumpărător cu diferite persoane.
Analizând aceste acte, instanța a constatat în primul rând că reclamanta nu face dovada că autorul ei S. N. le-a depus odată cu cererile de reconstituire a dreptului de proprietate. În documentația aferentă celor trei cereri formulate de S. N. (la Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 247/2005) trimisă de cele două comisii nu se regăsesc aceste înscrisuri. De altfel, la reconstituirea suprafețelor de teren până în prezent pe numele S. N. și R. E. s-au avut în vedere doar mențiunile din registrul agricol. Reclamanta nu a contestat faptul că autorul ei nu a însoțit cererile cu dovezi și nici nu a susținut că a completat documentația ulterior.
Or, în aceste condiții, în mod întemeiat și legal comisiile de fond funciar au respins parțial cererea lui S. N. în ceea ce privește suprafețele de teren care depășesc limita înscrisă în registrul agricol, întrucât nu a fost însoțită de dovezi ale dreptului de proprietate.
Mai mult, în ceea ce privește actele de proprietate depuse instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
În practica judiciară, interpretând aceste text de lege, s-a stabilit faptul că este necesar ca persoana îndreptățită, în afara dovezilor de proprietate la care se referă art. 11 din Legea nr. 18/1991, să depună și alte dovezi din care să rezulte că dreptul de proprietate atestat prin actele depuse, a existat până în momentul preluării de C.A.P. a terenului. Este vorba de așa zisa continuitate a exercitării dreptului de proprietate. De altfel, art. 11 din Legea nr. 18/1991 se referă la mențiunile din registrul agricol „de la data intrării în cooperativă”. Aceste verificări sunt desigur necesare dacă avem în vedere că din momentul dobândirii dreptului de proprietate prin actele prezentate și până la predarea terenurilor către C.A.P., terenurile au fost în circuitul civil, încât puteau să fie înstrăinate sub diverse forme: vânzare, donație sau înzestrare, ultima formă des folosită în perioada interbelică sau până la colectivizare.
Or, actele de proprietate depuse la dosar datează din anii 1909-1930, cu mult înaintea colectivizării din anii 1960. În registrul agricol S. N. figurează cu 10,92 ha teren, iar la CAP s-a înscris cu doar cu suprafața de 7,92 ha teren. În aceste condiții, reclamanta nu a făcut dovada continuității proprietății de la data cumpărării până la data intrării la CAP. Suprafețele cu care a figurat în registrul agricol au fost deja reconstituite în întregime autorilor reclamantei (în afara cotei de reducere de 5%). Mai mult, amplasamentul unor suprafețe de teren din acte figurează și în registrul agricol: punctele D. sau Dealul Bârladului.
De asemenea, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor al tatălui său S. N. față de cumpărătorul S. V. V. menționat în actele de vânzare-cumpărare, simpla coincidența a numelui de familie neînsemnând în mod automat calitatea de succesor al unei persoane.
Mai reține instanța, în ceea ce privește cele două hotărâri contestate, că potrivit art. 27 din HG nr. 890/2005 (1) După definitivarea tabelelor prevăzute în anexele nr. 2 - 20 și după aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate în loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de către cei interesați. Fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu mențiunea datei afișării.
(2) Persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă vor fi înștiințate de către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Așadar, comunicarea hotărârilor comisiei locale se realiza cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire doar persoanelor care nu aveau domiciliul în aceeași localitate. Însă, în speță, așa cum rezultă din certificatul de deces al lui S. N. (fila 8), ultimul domiciliu al defunctului a fost în localitatea Zapodeni. În aceste condiții, în speță, C. locală Zapodeni nu avea obligația de a comunica prin scrisoare recomandată autorului reclamantei hotărârea, ci doar de a o afișa la sediul primăriei.
Mai mult, potrivit alin. 3,4,5,6,7 din același articol se prevede că: (3) persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei județene în termen de 3 zile.
(4) În cazul persoanelor care nu au domiciliul în localitatea respectivă, termenul dreptului de contestație se socotește de la primirea înștiințării de către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(5) Comisiile comunale, orășenești sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentația comisiilor județene.
(6) C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală.
(7) După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene.
Așadar, și în cazul hotărârilor comisiei județene obligația de a comunica prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire revenea doar în cazul persoanelor care au formulat contestație împotriva hotărârilor comisiei locale.
Or, reclamanta nu face dovada că ea sau autorul ei au contestat hotărârea comisiei locale, însușindu-și astfel fără obiecțiuni prevederile acesteia.
Instanța a mai constatat faptul că reclamanta a solicitat în dovedirea cererii proba cu martori, însă, așa cum în mod constant s-a pronunțat practica și doctrina juridică din materie, această probă este admisibilă doar în situația în care nu există înscrisuri din categoria celor enumerate la art. 11 din Legea nr. 18/1991. Or, în speță, reclamanta a depus acte de proprietate în dovedirea pretențiilor sale. Pe de altă parte, art. 6 alin. 1³ din Legea nr. 1/2000, care dispun că în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Așadar dovada dreptului de proprietate cu martori este valabilă doar cu îndeplinirea condițiilor cumulative ca reconstituirea să se facă pe vechile amplasamente și când aceștia sunt vecini sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului.
În speță, nu este întrunită cel puțin prima condiție: prin precizările depuse la dosar pentru termenul din 10.03.2015 comisia locală a arătat faptul că vechile amplasamente nu sunt libere iar în această situație reclamanta a solicitat teren în natură în echivalent.
Chiar dacă, pârâtele susțin că din eroare a fost înscrisă pe numele S. N. suprafața de 1,5 ha prin neobservarea faptului că această suprafața a fost reconstituită anterior numitei R. E. prin titlul de proprietate nr. 479/_/2005 instanța reține pe de o parte că nu poate diminua suprafața validată prin cele două hotărâri supuse prezentei plângeri întrucât nu poate crea o situația mai nefavorabilă părții prin propria cale de atac, iar pe de altă parte, reclamanta are dreptul la cota de reducere de 5%, drept recunoscut implicit de cele două comisii de fond funciar. Chiar dacă, reclamanta a fost trecută în anexa 23 la despăgubiri, are posibilitatea ca în temeiul Legii nr. 165/2013 să obțină reconstituirea în natură, în echivalent.
Pentru aceste considerente instanța a respins plângerea reclamantei îndreptată împotriva Hotărârii nr. 2 din 12.01.2006 a comisiei locale și Hotărârii Comisiei Județene nr. 99 din 21.02.1996.
Pe cale de consecință, instanța a respins și capătul accesoriu de obligare a statului român de a plăti despăgubiri de_ lei.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamanta C. M., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. a chemat în judecată:
- C. locală de fond funciar Zăpodeni, județul V., pentru a fi obligată să întocmească documentația necesară, să-i aprobe cererea de reconstituire în natură pe vechile amplasamente sau pe alte amplasamente a dreptului de proprietate și să înainteze documentația legală spre validare Comisiei județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în natură, prin echivalent pe un alt amplasament pentru suprafața de 4,5241 ha teren din rezerva de teren aflat la dispoziția Comisiei comunale Zăpodeni;
- C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate supra terenurilor V., pentru a fi obligată să valideze propunerea Comisiei locale Zăpodeni de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5241 ha teren situat pe teritoriul administrativ a comunei Zăpodeni, județul V. și să emită titlul de proprietate pentru suprafața de teren solicitată;
- Obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri civile în sumă de 35.000 lei, în cazul în care nu se poate reconstitui dreptul de proprietate în natură ca urmare a epuizării rezervei terenului aflat la dispoziția comisiei locale.
Prin cerere completatoare depusă la solicitarea instanței prin adresa din 01.09.2014, în sensul că a precizat „că actele împotriva cărora îmi întemeiez plângerea pe dispozițiile art. 53 alin. 2 și urm. din Legea 18/1991 sunt hotărârea nr. 2 din 12.01.2006 a Comisiei locale de fond funciar Zăpodeni, ce nu a fost comunicată petentului pentru a fi contestată în termen legal și prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha teren și a suprafeței de 0,5600 ha teren ce reprezintă cota de reducere de 5% aplicată conform legii 18/1991, precum și împotriva anexei 23, poz. 8 în care s-a validat în mod eronat doar suprafața de 1,5 ha pentru a primi despăgubiri.
De asemenea, a înțeles să atace cu plângere și hotărârea Comisiei județene de fond funciar V. prin care a validat hotărârea nr. 2 din 12.01.2006 a Comisiei locale de fond funciar Zăpodeni care nu a fost comunicată legal."
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut și le va face cu acest proces atât la fond cât și în apel.
A arătat apelanta că este unica moștenitoare a defunctului său tată S. V. N., decedat la data de 30.04.2006, ca urmare decesului fratelui său S. C., decedat la data de 12.12.2012 și a surorii sale B. M., decedată la data de 18.01.2013.
Tatăl său S. V. N. a solicitat în temeiul legi 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,92 ha înscrisă în registrul agricol din anul 1959-1963, conform cereri înregistrată sub nr. 940 din 20.03.1991.
Urmare acestei solicitării, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 10,36 ha, conform titlurilor de proprietate nr. 434/_/1995, în suprafața de 8,9400 ha emis pe numele S. V. N. și nr. 479/_/1995, în suprafață de 1,4200 ha, pe numele ficei celei de a doua soții a lui, R. E..
Prin cererea înregistrată sub nr. 577 din 03.04.1998 tatăl său S. V. N. a formulat o nouă cerere în temeiul Legii nr. 169/1997 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,30 ha teren agricol, în baza actelor de proprietate depuse la instanță. În întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de C. locală Zăpodeni sub nr. 4056 din 20.10.2014 se arată că cererea a fost respinsă pe motiv că: „ fără să depună alte acte doveditoare", de unde rezultă că a depus și acte doveditoare.
Mai mult, în precizările făcute în aceiași întâmpinare de comisia locală în ce privește soluționarea cererii nr. 577 din 03.04.1998 la Legea 169/1997, se arată că „Lucrările întocmite la Legea nr. 169/1997 nedefinitivate, au fost preluate la Legea nr. 1/2000, unde eronat a fost înscris la poziția 9 din anexa 28 S. V, N. cu suprafața de 1,5 ha." și că „ Lucrările întocmite la Legea nr. 1/2000, nedefinitivate au fost preluate la Legea 247/2005, transferând astfel eroarea din anexa nr. 28 poziția 9, 1/2000, în anexa nr. 23, poziția cu suprafața de 1,5 hectare pentru care urma să primească despăgubiri, și a fost comunicată solicitantului cu adresa nr. 432/ 9.02.2006", rezultă că cererea nu a fost soluționată și nici afișarea soluției nu s-a făcut.
După . Legii nr. 1/2000, tatăl său S. V. N. a solicitat printr-o cerere depusă la Primăria Zăpodeni, județul V., reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 6,5 ha teren, ce reprezintă diferența dintre suprafața de teren de 10,92 ha ce a fost preluată abuziv de cooperativa agricolă de producție și figurează în registrul agricol al satului Zăpodeni pe anii 1959 -1963 și suprafața de teren care i-a fost preluată și care nu figura în registrele agricole.
Prin aceiași cerere a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5600 ha teren ce reprezintă cota de reducere de 5% aplicată potrivit art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991, respectiv diferența dintre suprafața de 10,92 ha înscrisă în registrul agricol din anul 1959-1963 solicitată conform cereri înregistrată sub nr. 940 din 20.03.1991 și suprafața de teren reconstituită de 10,36 ha prin titlurile de proprietate nr. 434/_/1995 și nr. 479/_/1995, cerere la care nu a primit nici un răspuns sau o soluție legală, situație de fapt, confirmată de comisia locală prin actul nr. 1230 din 25.04.2012, ce se află la dosarul cauzei, în care se precizează „La Legea nr. 1/2000, S. V. N. solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 hectare teren, pe baza probei cu martori, probă acceptată doar în instanță."
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 90 din 19.09.2005 la Primăria Zăpodeni, depusă de tatăl său S. N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha teren în temeiul Legii nr. 247/2005, în baza actelor de proprietate, respectiv contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei. Din întâmpinările și precizările celor două comisii de fond funciar și a înscrisurilor depuse, rezultă că această cerere la Legea 247/2005 a fost soluționată de C. locală Zăpodeni prin Hotărârea nr. 2 din 12.01.2006, tabel nominal, ordinea 88, unde la în coloana 3 privind motivul respingerii cererii se menționează că: „ Revendicat 9,42, la L. 18/1992 și 1,5 ha la L. 1/2000 anexa 28 poz. 9. Pentru diferența solicitată nu are acte".
Mai mult, conform actului nr. 432 din 09.02.2006 emis de Primăria comunei Zăpodeni, depus de aceasta la dosarul cauzei, și adresat tatălui său S. V. N., îi face cunoscut că la cererea înregistrată sub nr. 90 din 19.09.2005, C. comunală, prin hotărârea nr.2 din 12.01.2006, a respins cererea întrucât terenul a fost revendicat conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, precizând că „Cu diferența de 1,5 ha pe care nu ați primit-o la Legea nr. 1/2000, ați fost trecut în anexa 23 la poziția 15, urmând să primiți despăgubiri" și că „măsura comisiei locale a fost validată de C. Județeană V. în ședința din 31.06.2006".
Totodată prin actul nr. 432 din 09.02.2006 se precizează că poate depune contestație în termen de 10 zile de la primirea prezentei înștiințări, contestație ce va fi soluționată de C. Județeană V., dar comisia comunală nu a făcut dovada comunicării prin scrisoare recomandată petentului a actului nr. 432 din 09.02.2006 emis de Primăria comunei Zăpodeni, pentru a fi contestat la comisia județeană sau plângere la instanță, având în vedere că soluția comisiei locale a fost validată de comisia județeană prin Hotărârea nr. 99 din 31.01.2006. Astfel că, prin necomunicarea actului nr. 432 din 09.02.2006 emis de Primăria comunei Zăpodeni, petentul a fost pus în imposibilitatea de a contesta sau de a depune plângere împotriva hotărârii comisiei județene nr. 99 din 31.01.2006.
În cauză a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză topometrică, proba cu martori și expertiză topometrică fiind respinse ca nefiind utile cauzei.
Instanța reține în mod greșit în considerentele hotărârii că tatăl său S. V. N. a depus la Primăria comunei Zăpodeni doar două cereri, în afară de cererea depusă sub nr. 940 din 20.03.1991 la Legea 18/1991. Așa cum rezultă din probele administrate în cauză tatăl său S. V. N. a depus trei cereri după cum urmează:
a)Cererea înregistrată sub nr. 577 din 03.04.1998 tatăl său S. V. N. a formulat o nouă cerere în temeiul Legii nr. 169/1997 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,30 ha teren agricol;
b)Cerere depusă la Primăria Zăpodeni privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha teren, în baza Legii nr. 1/2000, situație de fapt, confirmată de comisia locală prin actul nr. 1230 din 25.04.2012, ce se află la dosarul cauzei, în care se precizează „La Legea nr. 1/2000, S. V. N. solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 hectare teren, pe baza probei cu martori, probă acceptată doar în instanță."
c) Cererea înregistrată sub nr. 90 din 19.09.2005 la Primăria Zăpodeni, depusă de tatăl său S. N. prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha teren în temeiul Legii nr. 247/2005.
Din precizările făcută în întâmpinare de comisia locală în ce privește soluționarea cererii nr. 577 din 03.04.1998 la Legea 169/1997, în care se arată că „Lucrările întocmite la Legea nr. 169/1997 nedefinitivate, au fost preluate la Legea nr. 1/2000, unde eronat a fost înscris la poziția 9 din anexa 28 S. V, N. cu suprafața de 1,5 ha." și că „ Lucrările întocmite la Legea nr. 1/2000, nedefinitivate au fost preluate la Legea 247/2005, transferând astfel eroarea din anexa nr. 28 poziția 9, 1/2000, în anexa nr. 23, poziția cu suprafața de 1,5 hectare pentru care urma să primească despăgubiri, și a fost comunicată solicitantului cu adresa nr. 432/ 9.02.2006", rezultă că cererea nu a fost soluționată și nici afișarea soluției nu s-a făcut pentru a fi contestată de petent.
Instanța a constatat în mod greșit că prin cerere completatoare depusă la solicitarea instanței prin adresa din 01.09.2014 că "Reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că obiectul ei este plângere în conformitate cu art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 îndreptată împotriva Hotărârii nr. 2 din 12.01.2006 a comisiei locale și a Hotărârii comisiei județene nr. 99 din 21.02.1996", de observat că prin cererea completatoare a precizat „că actele împotriva cărora îmi întemeiez plângerea pe dispozițiile art. 53 alin. 2 și urm. din Legea 18/1991 sunt hotărârea nr. 2 din 12.01.2006 a Comisiei locale de fond funciar Zăpodeni, ce nu a fost comunicată petentului pentru a fi contestată în termen legal și prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha teren și a suprafeței de 0,5600 ha teren ce reprezintă cota de reducere de 5% aplicată conform legii 18/1991, precum și împotriva anexei 23, poz. 8 în care s-a validat în mod eronat doar suprafața de 1,5 ha pentru a primi despăgubiri.
De asemenea, a atacat apelanta cu plângere și hotărârea Comisiei județene de fond funciar V. prin care a validat hotărârea nr. 2 din 12.01.2006 a Comisiei locale de fond funciar Zăpodeni care nu a fost comunicată legal."
Deci, prin precizarea făcută, nu a schimbat obiectul cererii inițiale și nici pârâții împotriva cărora a deschis acțiunea inițială și nu a renunțat la nici unul din capetele de cerere din cererea inițială.
S-a răspuns la solicitarea instanței care prin adresa din 01.09.2014 i-a solicitat să "precizez ce act înțelegeți să atacați cu plângerea conform art. 53 alin. 2 și urm. din Legea18/1991", motivat de faptul că în drept și-a motivat acțiunea dispozițiile art. 53 alin. 1 din Legea nr.18/1991. De altfel, situația a fost premeditată, având în vedere că nici la data de 21.08.2014 când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată nu a fost menționat pârâtul Statul Român prin Ministerul finanțelor publice pe portalul Judecătoriei V. și nu a fost introdus pe citativ.
În mod greșit s-a reținut că în afara dovezilor de proprietate la care face referire art. 11 din Legea nr. 18/1991 trebuia să depună și alte dovezi din care să rezulte că dreptul de proprietate atestat prin actele de vânzare-cumpărare depuse, a existat până la momentul preluării de CAP a terenului.
Pentru a dovedii continuitatea exercitării dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren înscrise în actele de proprietate depuse până la preluarea de CAP Zăpodeni a acestor terenuri a solicitat proba cu martori și expertiză topometrică care au fost respinse de instanță ca nefiind utile.
Mai mult, nici una din pârâte nu au negat dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren revendicate și nici faptul că tatăl său nu și-a exercitat dreptul de proprietate asupra acestor suprafețe de teren până la preluarea în CAP Zăpodeni.
Mai mult, C. locală identificând suprafețele de teren a căror reconstituire solicit-o a precizat prin actul nr. 700 din 17.02.2015 că „suprafețele de teren indicate (vechiul amplasament) și solicitate de reclamantă în cerere de chemare în judecată nu sunt libere".
De asemenea, instanța, dacă și-a stabilit probatoriu pe practica judiciară, în temeiul rolului său activ trebuia să-mi pună în vedere administrarea unor noi probe necesare în soluționarea cauzei rezultate din cercetarea judecătorească.
Instanța a constatat în mod greșit că defunctul său tată nu a contestat în termen legal de 10 zile de la afișarea tabelelor ce ar fi trebuit afișate la loc vizibil la sediul consiliului local pentru a fi luate la cunoștință de către cei interesați. Dar nu avut în vedere dacă acele tabele au fost afișate de comisia locală și dacă comisia locală a dovedit afișarea fiecărui tabel ce trebuie semnat de membrii comisiei, cu mențiunea datei afișării. Nu s-a făcut nici o dovadă a afișării tabelelor și a datei afișării acestora.
De altfel, instanța nu avea cum să constate respectarea dispozițiilor art. 27 din HG. Nr. 890/2005 de afișare a tabelelor și a datei afișării acestora, atâta timp cât a constatat că sunt numai două cereri de reconstituire în loc de trei.
Instanța a refuzat să verifice și să constate dacă actul nr. 432 din 09.02.2006 emis de Primăria comunei Zăpodeni, depus de aceasta la dosarul cauzei, și adresat tatălui său S. V. N., prin care îi face cunoscut că la cererea înregistrată sub nr. 90 din 19.09.2005, C. comunală, prin hotărârea nr. 2 din 12.01.2006, a respins cererea întrucât terenul a fost revendicat conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, precizând că „cu diferența de 1,5 ha pe care nu ați primit-o la Legea nr. 1/2000, ați fost trecut în anexa 23 la poziția 15, urmând să primiți despăgubiri" și că „măsura comisiei locale a fost validată de comisia județeană V. în ședința din 31.06.2006" a fost comunicat prin scrisoare recomandată petentului pentru a fi contestat la C. județeană sau plângere la instanță, având în vedere că soluția comisiei locale a fost validată de comisia județeană prin Hotărârea nr. 99 din 31.01.2006. Astfel că, prin necomunicarea actului nr. 432 din 09.02.2006 emis de Primăria comunei Zăpodeni, petentul a fost pus în imposibilitatea de a contesta sau de a depune plângere împotriva Hotărârii comisiei județene nr. 99 din 31.01.2006.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de reconstituire depusă la Primăria Zăpodeni, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha teren, în baza Legii nr. 1/2000, situație de fapt confirmată de comisia locală prin actul nr. 1230 din 25.04.2012, ce se află la dosarul cauzei, în care se precizează „La Legea nr. 1/2000, S. V. N. solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 hectare teren, pe baza probei cu martori, probă acceptată doar în instanță."
Instanța, deși a constatat că „ reclamanta are dreptul la cota de reducere de 5% drept recunoscut implicit de cele două comisii de fond funciar" și „Chiar dacă reclamanta a fost trecută în anexa 23 la despăgubiri, are posibilitatea ca în temeiul Legii nr. 165/2013 să obțină reconstituirea în natură, în echivalent" și cunoscând că prin actul nr. 700 din 17.02.2015 a Primăriei comunei Zăpodeni s-a arătat că: „La nivelul comunei Zăpodeni nu s-a definitivat inventarierea terenurilor conform Legii nr. 165/2013, din lucrările efectuate până în prezent, rezervele inventariate sunt suprafețe mici până la 2000 mp din toate categoriile" a respins plângerea fără temei legal.
Instanța nu s-a pronunțat asupra primelor trei capete de cerere, respectiv cele de la punctul 1), 2) și 3), precum și asupra cererii privind cheltuielile de judecată și nu a citat legal Statul Român prin Ministerul finanțelor publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466- 482 din C.proc. civilă.
Intimata C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea Sentinței Civile nr. 675/12.03.2015 ca legală și temeinică
În anul 1991, numitul S. V. N., tatăl reclamantei a solicitat împreună cu R. E., fiica lui S. E., prin cererea nr. 940/20.03.1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,92 ha teren agricol, fiind emise titlurile de proprietate nr. 434/_/1995 pe numele S. V. N. pentru suprafața de 8,9400 ha teren, respectiv titlul de proprietate nr. 479/_ pe numele R. E. pentru suprafața de 1,4200 ha teren. Astfel, s-a reconstituit suprafața de 10,36 ha din totalul de 10,92 ha - suprafață cu care S. V.N. și S. E. figurează înscriși în registrul agricol al satului Zăpodeni, vol. IV, poziția 98 pe anii 1959-1963, diferența de 0,5600 ha reprezentând cota de reducere de 5% aplicată potrivit art.13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
In baza Legii nr. 169/1997, S. V. N. a solicitat, prin cererea nr. 577/03.04.1998, reconstituirea suprafeței de 3,30 ha teren, cerere care a fost respinsă de către C. L. Zăpodeni, din lipsă de acte doveditoare.
În baza Legii nr. 247/2005, S. V. N. a solicitat, prin cererea nr. 90/19.09.2005, reconstituirea suprafeței de 6.5 ha teren. Prin adresa nr. 432/09.02.2006, Primăria comunei Zăpodeni a comunicat acestuia că prin Hotărârea Comisiei locale Zăpodeni nr. 2/2006 cererea i-a fost respinsă, iar prin Hotărârea nr. 99/21.02.2006 C. Județeană V. a validat propunerile Comisiei locale Zăpodeni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a aprobat înscrierea în anexa nr. 23, cu suprafața de 1,5 ha teren pentru care urma să primească despăgubiri, cu ducerea la îndeplinire a acesteia s-a însărcinat C. L. Zăpodeni.
Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârilor Comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Persoana îndreptățită, S. V. N., în viață la acea dată, nu a formulat contestație și nici nu a făcut plângere la judecătorie împotriva Hotărârii Comisiei Județene.
Prin Sentința Civilă nr. 675/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria V., instanța respinge plângerea formulată de reclamantă în contradictoriu cu C. L. Zăpodeni de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva Hotărârii nr. 2 din 12.01.2006 a Comisiei locale Zăpodeni și Hotărârii Comisiei Județene Vaslu nr. 99 din 12.02.2006. Pe cale de consecință, instanța a respins și capătul accesoriu de obligare a statului român de a plăti despăgubiri de_ lei.
Instanța a reținut în mod legal faptul că, comisiile de fond funciar au respins parțial cererea lui S. N. în ceea ce privește suprafețele de teren care depășesc limita înscrisă în registrul agricol, întrucât nu a fost însoțită de dovezi ale dreptului de proprietate conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991. Actele de proprietate depuse la dosar datează din anii 1909-1930, cu mult înaintea colectivizării din anii 1960. In registrul agricol S. N. figurează cu 10,92 ha teren, iar la CAP s-a înscris doar cu suprafața de 7,92 ha teren. In aceste condiții, în mod corect a reținut instanța, că reclamanta nu a făcut dovada continuității proprietății de la data cumpărării până la data intrării în CAP.
În ceea ce privește cele două hotărâri contestate, conform art. 27 din H.G. 890/2005 comunicarea hotărârilor comisiei locale se realiza cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire doar persoanelor care nu aveau domiciliul în aceeași localitate. Insă, în speță, așa cum rezultă din certificatul de deces al lui S. N., ultimul domiciliu al defunctului a fost în localitatea Zăpodeni. În aceste condiții, C. L. Zăpodeni nu avea obligația de a comunica prin scrisoare recomandată autorului reclamantei hotărârea ci doar de a o afișa la sediul primăriei.
În cazul hotărârilor comisiei județene, conform art. 2 alin. 3,4,5,6,7 din H.G. nr. 890/2005 obligația de a comunica prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire revenea doar în cazul persoanelor care au formulat contestație împotriva hotărârilor comisiei locale. Or, reclamanta nu a făcut dovada că ea sau autorul ei au contestat hotărârea comisiei locale.
Referitor la dovedirea cererii prin proba cu martori, s-a reținut în mod legal de către instanța de judecată faptul că, această probă este valabilă conform art. 11 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 alin 1 din Legea nr. 1/2000 doar cu îndeplinirea condițiilor cumulative ca reconstituirea să se facă pe vechile amplasamente și când aceștia sunt vecinii sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului. în speță nefiind întrunită cel puțin prima condiție, comisia locală arătând faptul că vechile amplasamente nu sunt libere, reclamanta solicitând teren în natură în echivalent.
Pentru aceste considerente a solicitat intimata respingerea apelului menținerea sentinței civile nr. 675/2015 ca fiind temeinică si legală.
În drept, Legea 18/1991 privind fondul funciar, H.G. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, N.C.P.C.
La rândul său, intimata C. locala Zapodeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii in totalitate, pentru următoarele motive:
In registru agricol al satului Zapodeni, pe anii 1951-1955 figurează înscris S. V.N. si A. cu următoarele suprafețe de teren: Fila 1 în anul 1951 cu suprafața totala de 6,30 ha, în anul 1952 cu suprafața totala de 6,80 ha, în anul 1953 cu suprafața totala de 4,48 ha, în anul 1954 cu suprafața totala de 4,50 ha.
In registru agricol al satului Zapodeni,vol. IV, poziția 101 pe anii 1956-1958, figurează înscris S. V. N. si S. E., (a doua soție) cu suprafața totala de 11,00, ha defalcat pe parcele conform copiei anexate.
In registru agricol al satului Zapodeni, vol. IV, poziția 98 pe anii 1959-1963, figurează înscris S. V. N. si S. E., cu suprafața totala de 10,92 ha, defalcata pe categorii de folosința si pe parcele conform copiei anexate.
Conform tabelului de înscriere in CAP Zapodeni, pagina 4 poziția 129, S. V. N. s-a înscris cu suprafața de 7,92 hectare.
Suprafața de 10,92 hectare a fost revendicata la Legea 18/1991 cu cererea nr. 940/20.03.1991, de S. V. N. si Ripa E. (fiica lui S. E.).
Suprafața de 10,92 ha. a fost împărțita astfel:
Suprafața de 1,50 ha (cu reducere 5%) a fost înscrisa in anexa nr. 3 poziția 261, def. S. E., moștenitor Ripa E., pentru care s-a întocmit titlu de proprietate nr. 479/_.
Suprafața de 9,42 ha a fost înscrisa in anexa 2a poziția 581 . 5%) S. V. N., pentru care a fost întocmit titlu de proprietate nr. 434/_.
Conform Legii nr. 169/2997 S. V. N. solicita cu cererea nr.577/3.04.1998 reconstituirea suprafeței de 3,30 ha teren, fără sa depună alte acte doveditoare, cererea a fost respinsa.
Lucrările întocmite la legea 169/1997 nedefinitivate, au fost preluate la Legea nr. 1/2000, unde eronat a fost înscris la poziția 9 din anexa 28 S. V. N. cu suprafața de 1,50 ha.
In anul 2005, cu cererea nr. 90/19.09.2005, conform Legii nr. 247/2005, solicita suprafața de 6.5 hectare, fără sa depună acte doveditoare pentru aceasta suprafața, specificând in cerere „chiar daca in registrul agricol si cererea de colectivizare nu figurez cu întreaga suprafața voi proba suprafața si prin martori care sunt vecini cu suprafața de teren”.
Lucrările întocmite la legea nr. 1/2000, nedefinitivate au fost preluate la legea 247/2005, transferând astfel eroarea din anexa nr. 28 poziția 9, in anexa nr. 23, poziția 15 cu suprafața de 1,5 hectare pentru care urma sa primească despăgubiri, a fost comunicata solicitantului cu adresa nr. 432/9.02.2006.
Din dovezile depuse la dosar rezulta ca S. V.N. nu mai avea dreptul la suprafața de 1,5 ha, cu care a fost înscris in anexa nr. 23 poziția 15 la legea nr.247, nu s-a mai avut in vedere ca din suprafața de 10,92 ha înscrisa in registru agricol din anul 1959, suprafața de 1,5 ha a fost revendicata de fiica soției sale. Urmează ca dl. S. V. N. sa primească doar diferența de 5% (adică 4800 mp.) ce s-a diminuat din 9,42 hectare la Legea nr. 18/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei V., reclamanta C. M. a solicitat obligarea Comisiei locale Zăpodeni să întocmească documentația necesară, să aprobe cererea de reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechile amplasamente sau pe alte amplasamente și să înainteze documentația legală spre validare Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în natură, prin echivalent pe alt amplasament pentru suprafața de 4,5241 ha teren.
De asemenea, a solicitat obligarea Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să valideze propunerea Comisiei locale Zăpodeni de reconstituirea a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5241 ha și să emită titlul de proprietate.
A solicitat, în subsidiar, în cazul în care nu se poate reconstitui dreptul de proprietate în natură, obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri civile în sumă de 35.000 lei.
În urma solicitării instanței, reclamanta a depus precizări și a completat acțiunea prin care a arătat, printre altele, că actele împotriva cărora își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 53 al. 2 și urm. din legea nr. 18/1991 sunt hotărârea nr. 2/12.01.2006 a Comisiei locale Zăpodeni prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 605 ha teren și a suprafeței de 0,5600 ha teren, precum și împotriva anexei nr. 23, poziția 8 în care s-a validat doar suprafața de 1,5 ha pentru a primi despăgubiri. De asemenea, a formulat plângere și împotriva hotărârii Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care s-a validat hotărârea nr. 2/12.01.2006 a Comisiei locale Zăpodeni.
La termenul de judecată din data de 9.12.2014, instanța de fond a pus în discuția părților obiectul prezentului litigiu, stabilindu-se că obiectul litigiului este o plângere împotriva hotărârilor celor două comisii așa cum au fost indicate în precizările formulate la dosarul cauzei în etapa scrisă. La termenul de judecată arătat, reclamanta a fost reprezentată de apărătorul ales care a arătat că obiectul litigiului este o plângere împotriva hotărârii nr. 99/2006 a Comisiei Județene V. și împotriva hotărârii Comisiei locale Zăpodeni de aprobare a acordării unor despăgubiri pentru suprafața de 1,5 ha.
Astfel, prin aceste precizări, reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii, instanța de fond pronunțându-se în acest fel pe toate capete de cerere formulate de reclamantă. Dacă reclamanta ar fi apreciat că încheierea de ședință din data de 9.12.2014 nu stabilește corect obiectul cererii avea posibilitatea să facă ulterior precizări în acest sens.
În anul 1991, după apariția legii nr. 18/1991, tatăl apelantei, S. N. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,92 ha teren pentru care s-au eliberat două titluri de proprietate, respectiv nr. 479/_ pe numele fiicei soției defunctului S. N. pentru suprafața totală de 1 ha și 4200 mp tere și nr. 434/_ pe numele defunctului S. N. pentru suprafața de 8 ha și 9400 mp teren. Pentru suprafața de teren solicitată în anul 1991, s-a aplicat cota de reducere de 5%.
În anul 1998, după apariția legii nr. 169/1998, S. N. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,30 ha teren, cerere care a fost respinsă motivat de faptul că nu a depus acte doveditoare.
În anul 2000, după apariția legii nr. 1/2000, S. N. formulează din nou cerere de reconstituirea d reptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha pentru care nu a depus acte doveditoare așa cum rezultă din documentația depusă de C. locală Zăpodeni, aspect care nu a fost combătut de apelantă prin dovada că S. N. ar fi depus aceste acte. În urma acestei cereri, defunctului S. N. i s-a admis cererea pentru suprafața de 1,50 ha teren cu care a fost trecut în anexa nr. 23 la despăgubiri avându-se în vedere că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 8 ha și 9400 mp teren fără să fie avut în vedere titlul de proprietate eliberat pe numele fiicei soției, R. E..
Această cerere formulată în anul 2000 a fost reiterată de S. N. în anul 2005 după apariția legii nr. 247/2005, cu aceeași solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,5 ha teren, fără a face nici un fel de dovadă în acest sens.
În urma acestei cereri, s-a emis hotărârea nr. 2/12.01.2006 de către C. locală Zăpodeni prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de S. N. pentru suprafața de 6,5 ha teren motivat de faptul că nu deține acte.
La data emiterii acestei hotărâri, S. N. trăia, decesul acestuia producându-se la 30.04.2006, iar domiciliul acestuia era în . art. 27 din HG nr. 890/2005, după definitivarea tabelelor prevăzute în anexele nr. 2 - 20 și după aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate în loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de către cei interesați. Persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă vor fi înștiințate de către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, nu exista obligația legală pentru comisia locală să comunice defunctului hotărârea, acesta luând la cunoștință de la avizierul consiliului local.
Chiar dacă instanța de fond nu a analizat dacă hotărârea comisiei locale a fost afișată pentru a se aprecia asupra faptului dacă a fost contestată în termen, instanța de fond s-a pronunțat pe fondul litigiului și nu pe faptul că nu s-a respectat procedura stabilită de legea nr. 18/1991 de contestare a actelor emise de cele două comisii.
În mod corect, instanța de fond a reținut că apelanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat. Pentru prima dată în instanță, apelanta a depus mai multe contracte de vânzare cumpărare din perioada 1909-1930 prin care numitul S. V. a cumpărat diferite suprafețe de teren. Însă, apelanta nu a făcut dovada că tată său era îndreptățit la aceste suprafețe de teren prin stabilirea legăturii tatălui său cu numitul S. V. și faptul că aceste suprafețe de teren au fost preluate în CAP, în condițiile în care colectivizarea s-a încheiat în cursul anilor 1960, iar până la acest moment terenul putea fi înstrăinat sub orice formă. Nu este întemeiat motivul de apel formulat cu privire la faptul că comisiile nu au negat dreptul de proprietate pentru terenul revendicat în condițiile în care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește probele administrate în fața instanței de fond acestea sunt cele care au fost propuse de reclamantă și apreciate de instanță ca fiind utile și concludente soluționării cauzei. De altfel, reclamanta nu a solicitat administrarea probei cu expertiză.
Instanța s-a pronunțat asupra celor solicitate de reclamantă așa cum au fost precizate la primul termen de judecată, nu a fost învestită să se pronunțe asupra cererii de reconstituire depusă de tatăl apelantei pentru suprafața de 6,5 ha teren în baza legii nr. 1/2000. Aspectele legate de dreptul apelantei la suprafața de teren solicitată de tatăl său în baza legilor de fond funciar succesive au fost analizate de instanța de fond în considerentele hotărârii.
În ceea ce privește cota de reducere de 5%, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la această suprafață de teren care a fost recunoscută de C. locală Zăpodeni, însă această suprafață de teren nu a făcut obiectul hotărârilor contestate și există o hotărâre a comisiei locale prin care defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren, fiind propusă acordarea de despăgubiri, însă în baza dispozițiilor legii nr. 165/2013, există posibilitatea acordării în natură a acestei suprafețe de teren.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 1 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul formulat de C. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de C. M. împotriva sentinței civile nr. 675/12.03.2015 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 septembrie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 22 Septembrie 2015
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./A.V.
2 ex./29.09.2015
Comunicat 3 ex./29.09.2015
Judecătoria V. – judecător O. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 957/2015. Tribunalul... → |
|---|
