Contestaţie la executare. Decizia nr. 1373/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1373/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1373/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1373/A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V. în contradictoriu cu intimat ONIȘOARĂ M. D., împotriva sentinței civile nr.1578 din 29 iunie 2015 a Judecătoriei V., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, apel în termen, motivat.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, tribunalul, lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.1578 pronunțată la data de 29.06.2015 de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1578 din 29.06.2015 Judecătoria V. a admis contestația la executare formulată de Onișoară M. D., domiciliat în Bacău, .. 9, scara B, . în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V., cu sediul în V., .. 5, județul V..
A constatat prescris dreptul intimatei de a solicita executarea silită și, în consecință, a anulat titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 141/24.06.2014 precum și toate actele de executare emise în vederea recuperării debitelor de 2614 lei respectiv 780 lei.
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 188 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se arată că în perioada 30.XI.2004-1.06.2006 contestatorul Onișoară M.-D. a încasat indemnizația de șomaj în sumă de 2614 lei precum și o primă de încadrare în sumă de 780 lei.
În urma reanalizării dosarului său de șomaj cu nr. 2359/2004, prin referatul nr. 826/30.01.2014, s-a constatat că nu au fost respectate prevederile Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă și a Normelor de aplicare a acesteia în sensul că lipsea cererea de acordare a indemnizației de șomaj iar stagiul de cotizare nu era de minim 12 luni în ultimele 24 la data prezentării.
În temeiul prevederilor art. 47, alin. 1 din Legea 76/2002 care prevăd că „sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, …se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă … care constituie titluri executorii” a fost emisă decizia de imputare a sumelor de 2614 lei, respectiv 780 lei, cu nr. 141/24.06.2014.
Decizia 141/24.06.2014 constituie titlu executoriu. Urmare emiterii titlului executoriu și având în vedere că debitorul nu a efectuat plăți voluntare împotriva sa a început executarea silită, fiind emisă somația nr. 4319/29.XII.2014.
În drept, conform prevederilor art. 47, alin. 2 din Legea 76/2002 sumele acordate necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și orice alte debite, constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție legal.
S-a statuat prin decizia nr. 10/2014 a Î.C.C.J. că „termenul general de prescripție legal” din cuprinsul art. 47, alin. 2 din Legea nr. 76/2002 este termenul de 3 ani prevăzut de art. 3, alin. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, respectiv art. 2517 din Codul civil.
În cauză, sumele încasate necuvenit se referă la perioada 30.XI.2004-1.06.2006 iar respectarea termenului general de prescripție de 3 ani impunea recuperarea debitului pe bază de decizie în perioada 2007-2009.
La emiterea deciziei 141/24.06.2014 a fost nesocotit faptul că debitul în sumă totală de 3394 lei era deja prescris.
În consecință, instanța a admis contestația la executare formulată și, constatând prescris dreptul intimatei de a solicita executarea silită, a anulat titlul executoriu reprezentat de decizia 141/24.06.2014 precum și toate actele de executare emise în vederea recuperării debitului în sumă de 3394 lei.
În temeiul prevederilor art. 453, alin. 1 Cod procedură civilă instanța a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
- urmare a unei sesizări în anul 2013, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial lași a procedat la impunerea de sigiliu asupra arhivei Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă Huși, agenție locală aflată în subordinea Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă V..
Ulterior, la nivelul A.J.O.F.M. V., prin Decizia nr. 14/RU/22.01.2014, s-a constituit o comisie care a avut drept obiectiv verificarea dosarelor rămase în afara arhivei Agenției Locale Huși, numită Comisia pentru constatarea și calcularea debitelor rezultate din aceste dosare.
În urma analizei dosarului privind stabilirea dreptului la indemnizație de șomaj pentru domnul Onișoară M. D., comisia despre care s-a făcut referire mai sus, a constatat că la data prezentării și înregistrării documentației pentru stabilirea dreptului la indemnizație de șomaj, aceasta nu îndeplinea condiția de stagiu de cotizare pentru a beneficia de dreptul la indemnizație de șomaj.
Stabilirea dreptului la indemnizație de șomaj se face numai la cererea persoanei care îndeplinește condițiile prevăzute la art. IVA1 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
În urma misiunii de audit financiar extern efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului V., prin Decizia nr. 4/24.02.2014 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit nr. 353/07.02.2014, s-a dispus întreprinderea demersurilor în vigoare pentru recuperarea în totalitate a debitelor provenite din indemnizații de șomaj acordate necuvenit. Această măsură a fost recomandată și pentru debitele constatate de Comisia pentru stabilirea și calcularea debitelor în dosarele verificate, comisie numită prin Decizia nr. 14/RU/22.01.2014 emisă de A.J.O.F.M. V..
În consecință, decizia de imputare a sumei a fost emisă în temeiul dispozițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că "sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, ... se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă ... care constituie titluri executorii.
Astfel, în mod corect s-au imputat banii beneficiarei dreptului, persoanei căreia i s-a acordat și care efectiv a încasat suma reprezentând indemnizație de șomaj, prin decizia nr. 141 /24.06.2014 emisă de A.J.O.F.M. V..
Urmarea a emiterii titlului executoriu, având în vedere faptul că debitorul nu a făcut niciun act de plată voluntară, instituția a procedat la aplicarea măsurilor de executare în temeiul art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, emițând primul act de executare silită, somația.
Invocă în susținerea acțiunilor prevederile art. 46 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, care dispun că drepturile bănești prevăzute la art. 43 din lege fac obiectul executării silite pentru debite provenite din plata necuvenită a acestora.
La data de 07 septembrie 2015 intimatul a depus întâmpinare prin care arată că i s-a admis contestația la executare formulată împotriva actelor de executare silită întocmite de AJOFM V. si s-a constatat că debitul în cauză este prescris extinctiv anulând Decizia emisă de pârâtă nr. 141/24.06.2014 precum si toate actele de executare emise.
Pentru stabilirea acestei soluții s-a avut în vedere Decizia nr. 10/20.10.2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial nr.832/14.11.2014, care dispune ca "termenul de prescripție legal" din cuprinsul art.47, alin.(2) din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca este de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.(1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, respectiv art. 2.517 din Codul civil. Această decizie este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. în mod corect instanța a aplicat aceasta prevedere si nu a luat în considerare poziția procesuală a pârâtei care consider în continuare ca prescripția ar începe de la data constatării debitului si nu de la data la care avea deschis dreptul la acțiune.
În drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art.205-208 și cele privitoare la apel din Codul de Procedură Civilă, pe dispozițiile Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj si a stimulării ocupării forței de muncă precum si pe Decizia nr. 10/20.10.2014 înaltei Curți de Casație si Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial nr.832/14.11.2014.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins raportat următoarelor considerente:
În mod legal, prima instanță a admis contestația la executare, reținând că dreptul apelantei de a solicita restituirea sumelor de 2614 lei, respectiv 780 lei, de la intimat cu titlu de indemnizație de șomaj acordată necuvenit, este prescris.
Prin Decizia nr. 10/20.10.2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial nr.832/14.11.2014, s-a stabilit că "termenul de prescripție legal" din cuprinsul art.47, alin.(2) din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca este de 3 ani. Prin această decizie s-a dat o interpretare unitară unei probleme de drept care a generat în practica judiciară mai multe opinii diferite.
La data emiterii Deciziei de impunere nr. 141/24.06.2014 dreptul de a cere executarea silită în condițiile Codului de procedură fiscală era prescris. Momentul de la care curge termenul de prescripție nu este data emiterii deciziei de imputare-24.06.2014-, așa cum eronat susține apelanta, ci intervalul de timp cuprins între 30.XI.2004-1.06.2006, interval în care s-a efectuat plata necuvenită. Apelanta nu poate susține că până în anul 2014 nu a cunoscut prejudiciul ce i-a fost creat prin plata unui drept necuvenit din moment ce toată documentația pentru acordarea indemnizației de șomaj se află în arhiva acesteia, iar acesta, prin salariații săi au verificat-o și au ajuns la concluzia că intimatul are vocație la acest drept. Concluzia că acest drept a fost recunoscut și plătit intimatului fără a fi îndeplinite condițiile legale, are la bază aceleași înscrisuri și, prin urmare, este incidentă teza a II-a din art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, în sensul că „ Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”.
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civilă, va respinge apelul declarat de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 1578 din 29.06.2015 pronunțată de Judecătoria V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 1578 din 29.06.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. E. A. A.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored. S.D.E.-24.11.2015
4 ex-.2015 /Comunicat ex.2/26.11.2015- câte 1 ex. fiecărei părți
Judecătoria V. – judecător B. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1396/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1417/2015. Tribunalul... → |
|---|
