Plângere contravenţională. Decizia nr. 1408/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1408/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1408/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1408/A
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEO. C.
Judecător V. B.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I. V. în contradictoriu cu intimata pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 633 pronunțată la data de 03.03.2015 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.10.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 633 din 03.03.2015 Judecătoria Bârlad a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta S.C. D. L. SRL, cu sediul în mun. Bârlad, .. 22 bis, jud. V., înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, CUI RO17898918, reprezentată de A. G. C. – administrator, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..
A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/18.07.2014 întocmit de I. V. – Poliția Bârlad și, în consecință, exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, aplicată prin procesul-verbal anterior menționat.
A înlăturat sancțiunea complementară a confiscării mărfii reprezentată de 87 peturi de bere N. a câte 3 litri fiecare, dispusă prin același proces-verbal, marfă depozitată la . din Bârlad.
A dispus restituirea de îndată a mărfii confiscate către petentă sau achitarea către petentă a unei despăgubiri stabilite în raport cu valoarea de circulație a mărfii confiscate, în cazul în care aceasta a fost deja valorificată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În fapt, la data de 18.07.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei și ridicarea în vederea confiscării a 87 peturi bere N. a câte 3 litri fiecare, așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (fila 26).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că ”în incinta punctului de lucru al . din Bârlad, . nr. 5 a fost depistată cantitatea de 87 peturi cu bere a 3 litri fiecare destinată comercializării ptr. care nu s-a putut face dovada cu documente legale”.
Fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
La rubrica ”Mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului” agentul constatator a consemnat ”nu are de făcut obiecțiuni”, reprezentantul petentei semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat la data de 18.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 01.08.2014.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Criticile petentei, referitoare la faptul că în mod eronat s-a trecut în procesul-verbal că numita P. V. ar fi reprezentanta societății, ea fiind doar vânzătoare, nu pot fi primite.
Aceasta deoarece, din examinarea procesului-verbal atacat, instanța observă că în mod corect agentul constatator a consemnat că petenta este reprezentată de numita P. V. în calitate de ”gestionar”, astfel că nu se poate reține o încălcare a prevederilor legale sub acest aspect.
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petenta a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și un martor, pe care instanța le-a încuviințat.
Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, ”următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu este susținută de probele administrate în cauză.
În primul rând, instanța a constatat că presupusa contravenție reținută în sarcina petentei este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.
Această condiție nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior, în fața instanței căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare și sancționare, că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.
Astfel, în speță, s-a observat că petenta a depus la dosar, ulterior efectuării controlului, documentele de proveniență a mărfii, constând în factura . BAM nr._/04.01.2014 (fila 43) și factura . BAM nr._/27.03.2014 (fila 51), în acord cu dispozițiile art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, care prevăd că ”prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Raportând datele facturilor (04.01.2014 și 27.03.2014) la data întocmirii procesului-verbal de contravenție (18.07.2014) s-a observat cu ușurință că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data efectuării controlului.
În plus, cele două facturi justificative au fost înregistrate în evidențele contabile ale petentei, așa cum reiese atât din situația de intrare mărfuri (filele 44-47) și balanța de verificare 01.01.2014 – 31.01.2014 (filele 48-50), precum și din situația de intrare mărfuri (filele 52-56) și balanța de verificare 01.03.2014 – 31.03.2014 (filele 57-59).
În al doilea rând, motivul pentru care petenta nu a avut posibilitatea de a prezenta documentele justificative la momentul efectuării controlului este acela că ”în nenumărate rânduri sediul societății a fost spart” și ”s-a decis ca actele contabile să fie păstrate în alt loc, la contabila societății”, iar ”aceasta le-a spus că nu se află momentan în localitate și nu le poate prezenta”, așa cum reiese din declarația martorei A. N..
Așadar, instanța a reținut că, în cauză, petenta a făcut dovada că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului, astfel că s-a anulat procesul-verbal atacat și s-a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei.
Referitor la sancțiunea confiscării mărfii, instanța a reținut că, prin procesul-verbal atacat, s-a dispus și ”ridicarea în vederea confiscării a 87 peturi bere N. a câte 3 litri fiecare” (fila 26), marfă care a fost ulterior depozitată la . Bârlad, așa cum reiese din dovada de predare-primire a mărfii confiscate (fila 27).
Cu toate acestea, așa cum s-a reținut și prin Decizia nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ privind aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. e) și ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, ”în condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț sau au fost destinate să servească la astfel de operațiuni, nu se mai justifică nici menținerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Astfel, de vreme ce instanța a reținut, anterior, că petenta deținea documente de proveniență licită a mărfii, măsura confiscării, dispusă prin procesul-verbal atacat, nu se mai justifică și va fi înlăturată.
Totodată, a dispus restituirea de îndată a mărfii confiscate către petentă, sau achitarea către petentă a unei despăgubiri stabilite în raport cu valoarea de circulație a mărfii confiscate, în cazul în care aceasta a fost deja valorificată, potrivit art. 41 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petentă și administrate în fața instanței evidențiind motive de netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a admis plângerea contravențională formulată de petentă și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/18.07.2014 întocmit de I. V. – Poliția Bârlad, a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, aplicată prin procesul-verbal anterior menționat, a înlăturat sancțiunea complementară a confiscării mărfii reprezentată de 87 peturi de bere N. a câte 3 litri fiecare, dispusă prin același proces-verbal, marfă depozitată la . din Bârlad și a dispus restituirea de îndată a mărfii confiscate către petentă sau achitarea către petentă a unei despăgubiri stabilite în raport cu valoarea de circulație a mărfii confiscate, în cazul în care aceasta a fost deja valorificată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel Inspectoratul de Poliție al Județului V., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Hotărârea pronunțata de prima instanța este netemeinica întrucât probele administrate nu sunt certe si nu au răsturnat prezumția relativa de temeinicie si veridicitate a procesului-verbal.
Considera ca prima instanța a stabilit in mod greșit faptul ca înscrisurile depuse de petenta constituie documente de proveniența licita întrucât din conținutul acestora nu se poate stabili cu certitudine faptul ca acestea au fost emise pentru marfa depistata la punctul de lucru si confiscata la data de 18.07.2014.
Astfel, după cum a reținut prima instanța petenta a depus in fata instanței factura fiscala . BAM nr._ din 04.01.2014 si factura . BAM nr._ din 27.03.2014.
Din conținutul facturii . BAM nr._ rezulta faptul ca la data de 04.01.2014 a fost achiziționată cantitatea de 44 baxuri 31 bere noroc pct. 31 (1/6) preț promo.
De asemenea, din conținutul facturii . BAM nr_ rezulta faptul ca la data de 27.03.2014 petenta a achiziționat același produs in cantitate de 5 baxuri 31.
Prin urmare, se poate concluziona ca din moment ce petenta in decurs de aproximativ 3 luni a mai achiziționat același produs este dubios faptul ca pana la data controlului, respectiv 18.07.2014 aceasta nu ar mai fi achiziționat respectivul produs.
In aceste condiții, deși s-a specificat si prin întâmpinare, prima instanța nu a solicitat petentei sa faca dovada intrărilor si ieșirilor din contabilitatea firmei a mărfurilor comercializate in perioada 27.03._14 pentru a putea stabili ca facturile prezentate de petenta corespund produsului depistat de agentul constatator la momentul controlului, dat fiind faptul ca intre momentul achiziționării produselor si momentul controlului a trecut o perioada de aproximativ 4 luni, timp in care societatea a desfășurat activități comerciale ce pot presupune si vânzarea produsului depistat.
Aceasta dovada poate fi făcut doar de petenta in baza înscrisurilor ce privesc contabilitatea firmei, numai in acest mod putându-se depista cantitatea vânduta precum si cantitatea rămasa astfel încât s-a solicitat ca petenta să prezinte înscrisurile cu intrările si ieșirile mărfurilor achiziționate si comercializate in perioada 27.03._14.
Potrivit dispozițiilor art 34 din OG 2/2001 "(1) Instanța competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității si temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. "
De asemenea, conform art 22 din C pr civ " (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză,
Pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. In acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Conform reglementarilor in vigoare trebuie sa existe si sa poată fi dovedite in orice moment operațiunile contabile ale societăților comerciale sub aspectul intrărilor si ieșirilor din patrimoniul acestora a bunurilor, serviciilor care fac obiectul activităților autorizate.
In lipsa întocmirii unor note de recepție nu se poate stabili cu certitudine daca bunurile existente la punctul de lucru la momentul controlului erau cele menționate si achiziționate cu facturile prezentate in justificare de către petenta in fata instanței.
Considera ca nu pot fi luate in considerare facturile depuse de petenta atât timp cat aceasta nu a făcut dovada faptului ca in perioada ulterioara intrării facturilor in contabilitate nu a fost vânduta cantitatea înscrisa in respectivele facturi, având in vedere faptul ca facturile au fost emise cu aproximativ 4 luni in urma.
Prin urmare, considera ca, doar in baza facturilor prezentate nu se pot corela cantitățile din respectivele facturi cu bunurile confiscate si enumerate in anexa la procesul-verbal de constatare a contravenției fapt pentru care, apreciem ca acestea nu dovedesc proveniența licita a bunurilor depistate la punctul de lucru din . nr. 5 al ..
Pe cale de consecința solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii pronunțate de prima instanța de judecata, rejudecarea cauzei si respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma prevederilor de art. 476 NCPC, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința fiind atât legală, dar si temeinică.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Tribunalul constată că fapta a fost suficient descrisă – la data de 18.07.2014 în incinta punctului de lucru al . din Bârlad . nr. 5 a fost depistată cantitatea de 87 peturi cu bere a câte trei litri fiecare cu destinația comercializării pentru care nu s-a putut face dovada cu documente legale.
Faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, fiind indicate atât prevederea legală încălcată, cât și cea care reglementează sancțiunile contravenționale (art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Însă, deși la data controlului (18.07.2014) gestionara P. V. nu a fost în măsură să prezinte documente care să justifice proveniența legală a peturilor cu bere, în timpul procesului petenta-intimată a depus la dosarul cauzei facturile . BAM nr._ din 27.03.2014 (5 baxuri de bere) și . BAM nr._ din 04.01.2014 (44 baxuri de bere) invocând totodată Decizia nr. 1 din 18.02.2002 a ICCJ prin care s-a stabilit că in cazul plangerilor indreptate impotriva actelor de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, in fata instantelor judecatoresti, a actelor prin care se dovedeste provenienta licita a bunurilor ce nu erau insotite, in momentul constatarii contraventiei, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contraventie, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate si restituirea marfii confiscate.
Analizând probatoriile administrate în fața instantei de fond cât și în apel, Tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Decizia nr. 1/2002 întrucât petenta-intimată a depus documentele care dovedesc proveniența legală a bunurilor confiscate, respectiv cele două facturi. Cele două facturi sunt de altfel evidentiate în contabilitatea firmei, așa cum rezultă din Situatia mărfurilor intrate sau din Balanța de vereificare.
Instanta de apel nu poate reține susținerile apelantei precum că marfa confiscată nu este aceeași decât cea care din facturile depuse la instanță întrucât nu sunt sprijinite pe nici un mijloc de probă. Având în vedere cantitatea de bere achizitionată în ianuarie 2014, respectiv 44 baxuri de bere la un preț promoțional, nu este imposibil ca la data controlului să mai existe marfă nevândută, mai ales că în perioada rece (iarnă-primăvară) se presupune că berea se vinde mai greu. De asemenea, nu este imposibil a considera că reprezentantii firmei au mai achizitionat o cantitate mai mică de bere în luna martie 2014 în completarea celei existente.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului V. împotriva sentinței civile nr. 633 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI V. cu sediul în V., jud. V. împotriva sentinței civile nr. 633 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, V. B. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red./tehnored. O.C.
2 ex./09.11.2015
Comunicat 2 ex./09.11.2015
Judecătoria Bârlad – judecător R. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1396/2015. Tribunalul... → |
|---|
