Plângere contravenţională. Decizia nr. 1396/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1396/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1396/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1396/A
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEO. C.
Judecător V. B.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent F. GRIERAȘU E. în contradictoriu cu intimatul I. V., împotriva sentinței civile nr. 2 pronunțată la data de 05.01.2015 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.10.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2 din 05.01.2015 Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. Grierașu E., cu domiciliul în mun. Iași, Bld. A. cel B. nr. 17, ., ap. 15a, CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V. .. 1, jud. V., prin reprezentant legal.
A menținut procesul verbal atacat . nr._/29.06.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimată la data de 29.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 29.06.2014 ora 08,23 pe DE 581 km 80+600 m a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ având viteza de 125 km/h viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_ în zona de limitare 70 km/h.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat „nu mi s-a făcut dovada filmată a constatării reglementărilor legale privind restricția de viteză auto fiind în afara restricției de viteză”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 03.07.2014 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției 29.06.2014, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, a observat că acesta este regulat întocmit.
Referitor la mașina pe care era montat aparatul radar, din chiar procesul verbal rezultă că acesta este auto MAI_. Intimata a depus dovada omologării și a verificării metrologice a aparatului radar (f. 28). De asemenea, din același înscris, reiese că cinemometrul de control rutier, tip Autovision montat pe auto MAI_ are componentele sigilate metrologic, în conformitate cu prevederile NML 021-05. Totodată, tot conform buletinului de verificare metrologică reiese că aparatul radar este destinat a efectua măsurători atât în regim de staționare cât și de deplasare. Având în vedere existența acestui înscris la dosarul cauzei, instanța apreciază că nu mai era necesar ca intimatul să depună manualul cu instrucțiunile de folosire a cinemometrului ori măsurătorile anexă la buletinul de verificare metrologică.
Referitor la cifra „44” care apare pe fotografii, aceasta face parte din ansamblul coordonatelor geografice GPS ale aparatului radar și nu reprezintă depășirea limitei de viteză de către mașina petentului.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Motivul de netemeinicie invocat în plângere, și anume că încadrarea faptei este greșită deoarece limita de viteză pe acel sector de drum este de 110 km pe ora este neîntemeiat. Petentul nu a contestat viteza cu care a circulat.
Potrivit art. 49 alin 4 din OUG 195/2002, „Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h”. În cauza de față, petentul a circulat pe DE 581, drum european, cu privire la care limita maximă de viteză este de 100 km/h și nu 110 cum susține petentul (limită de viteză care nu este reglementată de altfel pentru nicio categorie de drumuri din România).
Situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 25-27) reiese că petentul a circulat pe DE 581 km. 80+600, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 126 km/h. Cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea este omologat (f. 24) și verificat metrologic.
Planșele foto fac îndeplinesc condițiile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/23.11.2005 putând fi folosite ca dovezi pentru susținerea celor reținute în cuprinsul procesului verbal. Înregistrările efectuate cuprind: data, respectiv 29.06.2014, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 08,23, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului.
Petentul a semnat procesul verbal, admițând că el a fost cel care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul verbal.
Limitarea vitezei la 70 km/h pe un drum european reiese din răspunsul înaintat și atașat la dosarul cauzei de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, conform căruia pe sectorul respectiv de drum între km 80+600 și 81+000 viteza era într-adevăr limitată prin indicatoare.
Cu privire la calculele făcute de petent în răspunsul la întâmpinare, prin care a susținut că la momentul efectuării primei fotografii depășise zona de limitare a vitezei, instanța apreciază că apărarea acestuia este nefondată. Din fotografiile depuse la dosar se poate observa cu evidență că în cadrul nr. 3, aflat la fila nr. 26, când petentul avea viteza de 122 km/h, acesta se afla în zona de limitare a vitezei, fiind vizibil indicatorul de pe sensul opus de mers (cel de pe celălalt sens exista la acel moment, după cum reiese din răspunsul CNADNR atașat la dosar).
În concluzie, instanța a reținut că prezumție relativă de veridicitatea de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie a procesului verbal contestat. De asemenea nu exista niciun motiv de nulitate expresă, prevăzut de art. 17 din OUG 2/2001, care să poate fi constatată din oficiu de către instanță.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța a apreciat că atât amenda cât și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce sunt aplicate în mod corect, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei. Nici un motiv dintre cele învederate de petent nu este de natură a justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că procesul verbal . nr._/29.06.2014 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care a respins plângerea petentului și a menținut procesul verbal atacat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel petentul F. Grierașul E., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Instanța de fond, deși s-a arătat in baza unor calcule aritmetice de necontestat ca nu eram in zona de limitare a vitezei, înlătura aceste argumente ca fiind nefondate, bazat numai pe faptul ca din fotografiile depuse la dosar, cadrul nr. 3, aflat la fila 26, rezulta ca era in zona de limitare a vitezei, arătând printre altele ca era vizibil indicatorul de pe sensul opus de mers
Acest considerent nu poate susține temeinicia hotărârii judecătorești si cu atât mai mult prezumția relativa de veridicitate a procesului verbal contestat.
Petentul se deplasa cu auto_ pe DE 581, km 80+600 m, dar cand la cca. 30 de metri in fata a observat semnul de ridicare a restricției de viteza (70 km/h) a apăsat pedala de accelerație, astfel incat: in prima fotografie când radarul a înregistrat viteza de 119 km/h, la orele 8:23:08 se afla pe acest drum DE581 si după 3 secunde era la km 80+608,17 m; in a 2-a fotografie, realizata la orele 8:23:11 se afla la km 80+609,83 metri; in a treia fotografie radarul a înregistrat o viteza de 122 km/h, după 3 secunde de la prima fotografie, respectiv la orele 8:23:11, cu alte cuvinte sunt in același timp la orele 8:23:11 înregistrate 2 viteze diferite cu care s-ar fi deplasat, când 121 km/h, când 122 km/h. Când a înregistrat corect aparatul radar viteza cu care se deplasa deoarece sunt înregistrate 2 viteze diferite la aceiași ora 08:23:11; in fotografia nr.4, la orele 08:23:13, după 5 secunde de la prima fotografie, viteza înregistrata a fost de 125 km/h, in fotografia nr.5, la orele 08:23:15 a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteza de 126 km/h, dar depășise zona de limitare a vitezei la 70 km/h cu mult. În ultima fotografie, de la orele 08:23:18 nu mai era in zona de restricție a vitezei la 70 km/h (fiind la km 80+509+319,44=80+828,44 m si a fost înregistrata o viteza de 115 km/h.
Din analiza atenta a tuturor celor 6 fotografii depuse la dosar de către I. V. rezulta fara echivoc ca nu a depășit viteza in zona de limitare cu mai mult de 50 km/h.
Având in vedere si pct.3.1.1 cu referire la marja de eroare pe care o pot avea radarele care lucrează atât in regim staționar cat si in regim de deplasare de cel puțin + 4 km/h) conform celor specificate in mod expres in Norma de Metrologie Legala NML 021-25"Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) a solicitat petentul a se constata nulitatea PV . nr._/29.06.2014, deoarece in toate cazurile prezentate in fotografiile depuse la dosar nu a depășit viteza legala cu mai mult de 50 km/h, deci nu îi sunt aplicabile sancțiunile prevăzute de art.98,alin.4, lit. d, art.102, alin.3 lit. e, si art.108 alin.5 din OUG nr._,republicata in anul 2014.
Mai mult in fotografiile prezentate de către I. V. la dosar, in partea de jos a fiecărei fotografii este fixata viteza de deplasare a autoturismului cu radar la 61 km/h.
Aceasta viteza de deplasare se fixează manual de către operatorul ce deservește radarul, conform Normei de Metrologie Legala NML 021-05, insa printr-un calcul simplu se poate dovedi indubitabil ca kilometrii (metrii) parcurși de auto MAI înregistrați si viteza reala de deplasare in toate fotografiile sunt nerealeAșadar, in toate fotografiile localizarea distantelor, a vitezelor de deplasare si nr.de metri parcurși si înregistrați de autovehiculul I. V. sunt nereali, fapt ce atrage nulitatea PV de contravenție.
In concluzie se poate observa ca, pe de o parte nu era in zona de limitare a vitezei, iar pe de o parte viteza de deplasare a autoturismului cu radar in toate este nereala ceea ce face ca sub aspectul temeiniciei hotărârea judecătoreasca sa fie afectata.
Un alt aspect pe care instanța de fond nu l-a avut in vedere este tocmai acela ca nu s-a făcut dovada clara de către intimata a faptului ca pe acel sector de drum era indicatorul de limitare al vitezei pe sensul de deplasare.
Instanța admite ca fiind reala aceasta situație numai ca urmare a unui răspuns al CNADNR, fara ca prin aceasta sa se poată susține, dincolo de orice dubiu, ca acest indicator exista cu adevărat. La momentul in care agentul constatator a constatat presupusa fapta, pe sensul de deplasare nu a remarcat existenta acestui indicator, fapt pe care l-a făcut cunoscut polițistului rutier la momentul încheierii PV de contravenție si care a omis sa treacă la rubrica "obiecțiuni" acest fapt.
Mai mult, planșele foto depuse nu surprind acest aspect, ori in atare condiții se poate observa ca instanța in urma administrării probelor nu a stabilit cu certitudine ca acest indicator exista. În situația data trebuie aplicat principiul "in dubio pro reo" numai in aceste condiții bucurându-se de garanțiile procesuale specifice materiei contravenționale, penale. Prin urmare existenta acestor îndoieli cu privire la fapta contravenționala ori a altei condiții care sa atragă răspunderea contravenționala este o motivație temeinica care sa determine admiterea apelului si anularea procesului verbal contestat.
Fotografiile depuse de intimata nu au valoare probanta întrucât din imaginile foto nu se poate individualiza fara a exista îndoiala ca mașina surprinsa cu viteza de peste 120/km/h este mașina cu nr._ . Numărul de înmatriculare al mașinii, in planșele foto cu nr. 1,2,3, nu se evidențiază, el apărând in planșa foto cu nr.4,5,6, in care viteza este de 125/126/115 km/h, ceea ce face ca viteza legala de deplasare sa nu fie depășita cu mai mult de 50 km/h, deoarece, conform calculelor anterioare depășirile sunt: in foto 4,5,6, in ordine cronologica: 25km/h, 26 km/h si respectiv 15 km/h peste limita legala de viteza pe un drum european. Deci nici o clipa nu s-a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza legala.
In considerarea acestui aspect s-a apreciat ca in cauza s-a făcut o încadrare juridica greșita de către agentul constatator a faptei contravenționale, fara a fi incidente prevederile art. 102, alin.3, lit. e din OUG 195/2002.
Încălcarea principiilor care caracterizează desfășurarea procesului civil in mod special cele referitoare la rolul judecătorului in aflarea adevărului.
Instanța nu a solicitat intimatei sa prezinte probe concludente din care sa reiasă ca indicatorul de limitare al vitezei pe sensul de deplasare exista cu adevărat, astfel incat sa se poată retine contravenția săvârșita.
Instanța se pronunța pe seama unor probe lipsite de relevanta - adresa CNADNR, substituind astfel obligația probării contravenției de către intimata. Mai mult aceasta adresa nu demonstrează ca pe acest sector a săvârșit fapta contravenționala prevăzuta de art. 102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002.
Instanța s-a pronunțat fara a avea in vedere ca procesul verbal de contravenție s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 21 din OG 2/2001 si 109 din OUG nr. 195/2002.
Considera ca, in mod obligatoriu, agentul constatator (operatorul radar) trebuie sa fie același care aplica si sancțiunea prin proces-verbal consemnat, ori procesul verbal de contravenție este încheiat de către alt agent de politie fara ca in speța sa aibă calitatea de agent constatator așa cum este prevăzuta in textul de lege mai sus rubricat.
Având în vedere că pericolul social al faptei este redus si pe cale de consecința a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului si anularea măsurii de reținere a permisului de conducere pe timp de 90 de zile.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 NCPC, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat:
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Tribunalul constată că fapta a fost suficient descrisă și de asemenea i s-a dat o corectă încadrare juridică, fiind indicate atât prevederea legală încălcată, cât și cea care reglementează sancțiunile contravenționale (art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt constatând că procesul verbal de contraventie este încheiat în mod temeinic. Din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă fără niciun dubiu culpa petentului care a circulat cu viteza de 125 km/h pe DE 581, încălcând cu mai mult de 50 km/h viteza legală de deplasare pe acel sector de drum (70 km/h).
Chiar dacă petentul a efectuat o . calcule arimetice în vederea susținerii nevinovăției sale, planșele foto depuse la dosarul cauzei și în special planșa nr. 3 (fila 26 ds. fond) dovedesc contrariul și anume că petentul a circulat cu depășirea vitezei cu mai mult de 50 km/h în zona de acțiune a indicatorului de limitare a vitezei.
Nu pot fi reținute sustinerile apelantului referitoarea la necesitatea aplicării erorii prevăzute de NML 021-05 întrucât acestea privesc doar operația de verificare metrologică a aparatelor radar. Dacă am considera drept corect raționamentul apelantului-petent ar trebui să admitem că orice conducător auto care depășește viteza limită cu 50-55 km/h nu ar trebui sanctionat conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, ceea ce nu este de recomandat.
În ceea ce privește solicitarea petentului de reindividualizare a sanctiunii aplicate instanța reține că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit care nu justifică aplicarea unei sanctiuni mai blânde, viteza fiind una din cauzele frecvente ale producerii accidentelor de circulație grave și foarte grave. De altfel, agentul constatator a aplicat sanctiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de petentul F. GREIERAȘU-E. împotriva sentinței civile nr. 2 din 05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de petentul F. GREIERAȘU-E. împotriva sentinței civile nr. 2 din 05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, V. B. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red./tehnored. OC
2 ex./09.11.2015
Comunicat 2 ex./09.11.2015
Judecătoria Bârlad – judecător C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1408/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1373/2015. Tribunalul... → |
|---|
