Plângere contravenţională. Decizia nr. 1030/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1030/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 7304/333/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1030/A
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. E. M.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent M. I., domiciliat în P., ..1, ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 730/2015 pronunțate la data de 18.03.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că apelul se află la al 2-lea termen de judecată; apelantul a depus concluzii scrise prin avocat P.-A. V. reprezentant convențional cu împuternicire avocațială la dosar; intimatul a depus cerere de judecarea cauzei în lipsă, solicitând respingerea apelului și menținută hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
S-au citit și verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Tribunalul având în vedere lipsa părților legal citate, nemaifiind cereri noi formulate în apel și acte de depus la dosar, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 730 din 18.03.2015 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate de petentul M. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. și menținerea procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2014.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că, la data de 19.09.2014 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2014 prin care s-a constatat că petentul M. I. a condus autovehiculul marca IVECO cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Ș. cel M. din direcția V. către Mărășeni și a efectuat manevra de depășire a auto VW Passat cu numărul_ în vârf de rampă, fără vizibilitate și încălcând marcajul longitudinal continuu, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
Potrivit art. 98 alin 4 lit. b din același act normativ, clasei a II-a îi corespund 4 sau 5 puncte-amendă.
Instanța, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2014 a fost legal întocmit, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sub aspectul temeiniciei, a constatat că procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța a fost obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Cauzele Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
De altfel, orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, articolul 6 par. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 249 Cod procedură civilă, aplicabil raportat la dispozițiile art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu referire la art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
În cauza H. împotriva României, Curtea s-a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Fapta a fost constată personal, dar a fost și înregistrată cu ajutorul aparaturii montate pe autoutilitara cu numărul MAI_. Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că la data de 19.09.2014, ora 09:49, autovehiculul marca IVECO cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Ș. cel M. din direcția V. către Mărășeni a efectuat manevra de depășire a auto VW Passat cu numărul_ în vârf de rampă, fără vizibilitate și încălcând marcajul longitudinal continuu - sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar depuse la dosarul cauzei, acestea fiind coroborate cu prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție. Din imagini rezultă că susținerile petentului nu sunt conforme cu realitatea.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea ce s-ar fi putut produce, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel prin efectuarea unei manevre de depășire în vârf de rampă, fără vizibilitate și încălcând marcajul longitudinal continuu, s-a creat o adevărată stare de pericol pentru participanții la trafic.
Față de considerentele expuse, instanța a respins plângerea formulată ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.09.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel M. I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Susține apelantul că nu a primit copia procesului verbal de contravenție, pe care nu l-a semnat și nu-l cunoaște ca și conținut. Nu se face vinovat de contravenția comisă pentru că a depășit un obstacol.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 NCPC, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.
Instanța de fond, a apreciat în mod corect, faptul că procesul verbal contestat, este legal și temeinic întocmit, nefiind cazuri de nulitate absolută a acestuia prev. de art. 15-19 OG2/2001.
Faptul că, la întocmirea procesului verbal de contravenție de polițistul rutier, nu a semnat și contravenientul, nu duce la nulitatea acestuia, fiind dreptul fiecărei persoane de a își însuși sau nu conținutul procesului verbal contestat. Lipsa semnăturii contravenientului de pe procesul verbal contestat, nu duce în sine la nulitatea acestuia, mai ales că, acest contravenient, cunoștea pentru ce era sancționat contravențional, fiind depusă, o copie a dovezii, anexe la procesul verbal contestat, care indică fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Totodată chiar dacă nu s-a cunoscut inițial conținutul procesului verbal contestat, contravenientul, a depus în termenul legal plângere contravențională, unde a detaliat și a menționat în apărare, tocmai despre contravenția reținută în sarcina sa prin acest proces verbal.
Procesul verbal de contravenție, ulterior, a fost depus, ca probă în original de IPJ V., odată cu întâmpinarea la data de 12.11.2014, moment din care, dacă era interesat contravenientul putea studia, acest proces verbal, împreună cu celelalte acte ale dosarului.
Ulterior, contravenientul și-a angajat și avocat ales, la Judecătoria V., care, nu s-a prezentat la ședința de judecată, el însă studiind și luând la cunoștință de actele din dosar, conform, cererii de studiere dosar.
Susținerile făcute în acest sens de apelant, că nu a cunoscut conținutul și existența procesului verbal contestat, este infirmată de studierea dosarului de avocatul său ales, care a avut obligația de a îl informa pe clientul său de conținutul dosarului de la Judecătoria V., inclusiv de procesul verbal depus în original.
Nu există o cauză de nulitate absolută care să ducă, deci, la anularea procesului verbal contestat ți la admiterea apelului formulat împotriva sentinței Judecătoriei V..
Referitor, la situația de fapt reținută, aceasta este dovedită pe deplin atât din planșele foto, cât și din vizionarea CD-ului, depus ca probă de IPJ V.. Aceste probe, indică vinovăția contravenientului, prin depășirea, în vârf de pantă, a unui autoturism aflat în mers și nu în staționare cum susține, în mod greșit apelantul prin încălcarea liniei continue trasată pe drum și care impunea, neefectuarea acestei manevre, care putea avea consecințe grave.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod pr. civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr.730 din 18.03.2015 pronunțate de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr.730 din 18.03.2015 pronunțate de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 septembrie 2015.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E. E. M. | |
Grefier, M. M. |
Red: O.R.N.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/ 06.10.2015
.>
Judecătoria V. - judecător fond A. C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1093/2015. Tribunalul VASLUI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 21-09-2015, Tribunalul VASLUI → |
|---|
