Plângere contravenţională. Decizia nr. 489/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 1361/244/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 489/A
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. în contradictoriu cu intimatul petent A. A., împotriva sentinței civile nr. 12 pronunțată la data de 13.01.2015 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, intimatul a depus întâmpinare, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința nr. 12 pronunțată la data de 13.01.2015 Judecătoria Huși a respins excepția de tardivitate invocată de intimatul I. P. J. V..
A admis plângerea contravențională formulată de intimatul petent A. A., cu domiciliul în mun. Huși, .. L1, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17. 05. 2014.
A dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17. 05. 2014.
A exonerat intimatul petent de plata amenzii în cuantum de 170 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Cu privire la competența materială și teritorială de solutionare a plângerii, care este una absoluta, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecatoria Huși este competenta, întrucât locul săvârșirii faptei este în mun. Huși, județul V., iar litigiul este de competența judecătoriei.
Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 248 cod pr.civ., potrivit cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, instanța a analizat cu prioritate excepția de tardivitate, pe care a respins-o, din următoarele motive:
Potrivit art. 31 pct. 1) din O.G. nr. 2/2001 « împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia .
Comunicarea procesului-verbal a fost făcuta în termenul legal prin procedura de afișare a duplicatului la domiciliul contravenientului in conformitate cu prevederile art 27 din OG 2/2001 potrivit cărora "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."
Procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 17.05.2014, a fost comunicat intimatului petent prin poștă, cu aviz de primire, la data de 07.07.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 34 din dosar.
Termenul de 15 zile în care se poate formula plângere este un termen de decădere, momentul de la care acesta începe să curgă fiind, în speță, cel al comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, respectiv 07.07.2014.
Instanța constată că petentul a depus plângerea, prin poștă, la data de 15.07.2014, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 (1) din OG 2/2001.
Intimatul petent a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.05.2014 pentru aceea că, data de 17.05.2014, ora 17.58, în loc. Huși, . V., «Cel în cauză a circulat pe partea carosabilă cu toate că aceasta cu trotuar pe ambele sensuri» fapta prevăzuta de art. 99 al. 1 pct. 3 din OUG 195/2002 rep., agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii in cuantum de 170 lei.
Procesul-verbal a fost incheiat imediat dupa constatarea contravenției, iar intimatul petent a refuzat să semneze procesul-verbal împrejurarea fiind confirmata prin semnătura martorului asistent T. F..
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta a avut în vedere faptul că procesul verbal de contravenție a făcut dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie ca act administrativ.
Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.
Raportat la garanțiile prevăzută de art.6 CEDO și înțelesul sintagmei "prezumția de nevinovăție", reglementata de paragraful 2 al articolului 6 din Convenție trebuie relevat faptul că judecătorii nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că inculpatul/petentul a săvârșit fapta de care este acuzat. Apoi, sarcina probei aparține celui ce acuză, iar orice îndoială trebuie sa profite celui acuzat [Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei,]. Totodată, el trebuie informat din timp asupra acuzației ce i se aduce, pentru a avea posibilitatea de a-și pregăti apărarea, singur sau asistat de un avocat.
În sistemul nostru, procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Curtea precizează că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar, în materie penala, obligă statele să nu depășească o anumita limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, este întemeiat a se aprecia ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.
Această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodată, în situația în care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, instanța va dispune din oficiu, independent de cererea petentului în acest sens, administrarea și a acestor probe. Astfel, deși plecând de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfășurării procedurii în ansamblul său și asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanța națională a așteptat de la reclamant să inverseze prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanțelor naționale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.
Astfel, intimatul petent a depus la dosar procesul verbal atacat și a solicitat audierea martorului asistent Țenu F..
Intimatul a solicitat audierea martorului asistent Țenu F. și a depus la dosar raportul agentului constatator cu privire la împrejurarea în care a fost constatată contravenția.
În privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, instanța nu l-a analizat ca probă în prezenta procedură. Instanța a constatat că acest raport este întocmit pro causa, după momentul întocmirii procesului-verbal atacat, 15.09.2014.
Fiind audiat la instanță, martorul ȚENU F. a declarat că este taximetrist și de câte ori polițiștii au nevoie de un martor, merg în stația de taxi, unde le solicită taximetriștilor să semneze procesele verbale. Martorul a arătat că nu-l cunoaște pe intmatul petent și că nu a putut da alte detalii despre procesul verbal prin care a fost sancționat petentul.
Coroborând depoziția acestui martor cu susținerile intimatului petent din plângerea contravențională, raportat la prezumția de nevinovăție instituită în favoarea intimatului petent, instanța a constatat că intimatul petent nu a comis contravenția reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Față de cele expuse, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, a admis plângerea, ca fiind întemeiată și a dispus anularea procesului-verbal atacat, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei soluții a declarat apel intimatul IPJ V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a admis plângerea contravențională formulată de petentul A. A. și a anulat procesul verbal de contravenție, deoarece acesta din urmă nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal de contravenție, instanța reținând principiul conform căruia dubiul profită petentului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, petentul a solicitat respingerea apelului.
În apel, petentul a depus mai multe fotografii și articole din ziarele locale spre a face dovada susținerilor sale.
Cerea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând apelul formulat de către apelantul IPJ V. împotriva sentinței civile nr. 12 din data de 13.01.2015 a Judecătoriei Huși, Tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . seria._ încheiat la data de 17.05.2014 ora 17:58, în localitatea Huși, . V. petentul a fost sancționat contravențional pentru că a circulat pe partea carosabilă cu toate că aceasta este prevăzută cu trotuar pe ambele sensuri, faptă prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG 195/2002 rep., agentul constatator aplicând sancțiunea amenzii în cuantum de 170 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta nu există, că intimatul nu a făcut dovada că petentul a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat, neluând în considerare, și acesta în mod corect, raportul agentului constatator, nefiind învinsă prezumția de nevinovăție a petentului.
Martorul audiat de prima instanță Țenu F. nu a confirmat susținerile agentului constatator din procesul verbal.
Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va dispune respingerea apelului declarat de IPJ V. împotriva sentinței civile nr. 12 a Judecătoriei Huși, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de Inspectoratul de Poliție V. împotriva sentinței civile nr. 12 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 aprilie 2015.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E. S. | |
Grefier, A. A. |
Red. S.E./ 21.04.2015
Tehnored A.A./ 4 ex. /24.04.2015
2 ex. . Huși-judecător I. B.
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 440/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 531/2015. Tribunalul... → |
|---|
