Obligaţie de a face. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 209/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 209/A/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulat de apelanta U. A. Teritorială . cu intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Iași, împotriva sentinței civile nr.2175 din 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cauzei-plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 03 februarie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 februarie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 2175 din 29.09.2014, Judecătoria Bârlad a admis acțiunea reclamantului I. T. al Poliției de Frontieră Iași, cu sediul procesual ales la Serviciul T. al Poliției de Frontieră V., Huși, ., jud. V., împotriva pârâtei U. A. Teritoriale a comunei Fălciu, jud. V., pe care o obligă să primească procesul verbal de contravenție ., nr._ din 28.01.2014 și să confirme primirea acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel, din dovada de comunicare aflată la fila 5, rezultă că s-a efectuat procedura de avizare a contravenientului prin poștă, dar acesta nu s-a prezentat pentru a ridica procesul verbal.
Această procedură, conform deciziei nr.10 din 10.06.2013 a I.C.C.J. publicată în M.O nr.450 din 23.07.2014, echivalează cu aducerea la cunoștința contravenientului a prezentului proces verbal.
Rezultă deci, că pârâta trebuia să primească titlul executoriu, prin confirmare cu semnătură, conform art.37 și art.39 al.1 din O.G. nr.2/2001.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel apelanta U. A. Teritorială . pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In fapt, a arătat că I. T. al Poliției de Frontieră Iași,a solicitat instanței de judecată obligarea petentei la primirea și luarea în debit a procesului verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2014 încheiat de Sectorul Poliției de Frontieră Berezeni.
Prin întâmpinare a solicitat instanței de fond să respingă acțiunea formulată de I. T. al Poliției de Frontieră Iași, prin care a solicitat obligarea la primirea și luarea în debit a procesului verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2014 încheiat de Sectorul Poliției de Frontieră Berezeni, deoarece:
1. Procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2014 emis de Sectorul Poliției de Frontieră Berezeni nu a fost adus efectiv la cunoștința contravenientului,așa cum prevede în mod expres art.14 și art.26 alin.(3) din Ordonanța nr.2/2001, ci doar a fost începută procedura de comunicare în temeiul art.26,prin poștă,cu confirmare de primire, proces verbal care s-a reîntors la agentul constatator. În aceste condiții, a apreciat că în temeiul ari 141 alin.(8) Cod Procedură Fiscală,care prevede că în situația în care procesul verbal de contravenție nu are și dovada de comunicare,în speță neexistând dovada comunicării,procesul verbal se restituie de îndată agentului constatator
2.În urma analizei procesului verbal în cauză, s-a constatat că acesta nu a fost adus la cunoștința contravenientului, respectiv procedura de aducere la cunoștință a procesului verbal de constatare a contravenției nu este finalizată prin aducerea la cunoștința contravenientului a conținutului procesului verbal. Deoarece acest lucru contravine prevederilor art.26 alin.(3) și ale art.27 din OG 2/2001 precum și ale art.141 alin.(8) din OG 92/2003 care prevede: „..în cazul în care titlurile executorii emise de alte executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente",procesul verbal în cauză a fost restituit agentului constatator. Prin comunicare, organul de executare silită înțelege aducerea la cunoștința persoanei interesate în mod nemijlocit a actelor procedurale, procesul verbal de contravenție nu este suficient să fie trimis contravenientului, ci trebuie ca acesta să-l fi primit și să fi luat cunoștință despre existența lui.
3.Agentul constatator avea la dispoziție pe lângă trimiterea prin poștă a procesului verbal de contravenție și alte modalități de înștiințare,enumerate limitativ de către legiuitor în art.27 din OG nr.2/2001.Aceste modalități de înștiințare nu sunt și nu au cum să fie alternative,deoarece scopul final este de înștiințare a contravenientului, nu doar de începere a procedurii.
Consideră că prin îndeplinirea formalităților de aducere la cunoștință dar nesoldate cu înștiințarea contravenientului, nu se poate considera că a fost îndeplinită condiția prevăzută de art.27 din OG 2/2001 care prevede :" Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plată se face prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliu sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor"
4. Agentul constatator, în speță Sectorul Poliției de Frontieră Berezeni nu a depus toate diligentele pentru comunicarea procesului verbal și pentru ca executarea sancțiunii contravenționale să nu se prescrie în condițiile art.14 din OG 2/2001,pe motiv că procesul verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data . Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ pe care o interpretează forțat. După cum rezultă și din textul Deciziei,aceasta este obligatorie potrivit dispozițiilor art.517 alin.(4) din codul de procedură civilă care prevede...."Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe..." A învederat instanței de fond, că în speța, nu sunt aplicabile prevederile Deciziei nr. 10/2013,deoarece agentul constatator nu este în același timp și instanță de judecată iar instanța nu este chemată să judece o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, de altfel pe care nici instituția noastră nu-l contestă, ci este chemată să se pronunțe dacă procesul verbal de contravenție necomunicat contravenientului constituie titlu executoriu valabil si legal.
5.A arătat faptul că primim procese verbale de la agenți constatatori din toată țara,care respectă procedura de comunicare a procesului verbal de sancționare prevăzută de OG 2/2001, reclamantul fiind singurul dintre agenții constatatori care nu duce procedura de comunicare a procesului verbal până la finalizare, invocând prevederilor Deciziei nr.10/2013.
ó. Prevederile Ordonanței nr.2/2001, privind necesitatea aducerii la cunoștința contravenientului a conținutului procesului verbal sunt întărite și de prevederile art.163 și următoarele din Codul de procedură civilă privind comunicarea actelor procedurale,unde din cele menționate reiese în mod expres necesitatea aducerii la cunoștință a conținutului actelor și nu doar începerea procedurii de comunicare.în absența dovezii comunicării actelor, se prezumă că persoana în cauză nu are cunoștință despre cele care urmau a fi comunicate, caz în care nu își poate formula apărarea sau punctul de vedere raportat la cele comunicate.
7.Ca și concluzie a arătat că pentru toate considerentele prezentate reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de comunicare a procesului verbal de contravenție, iar titlul executoriu nu conține toate elementele prevăzute de art.141 alin.(8) din Codul de procedură fiscală,motiv pentru care am solicitat ca cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca fiind netemeinică și nelegală.
Spre surprinderea sa, a constatat că instanța de fond nu a ținut cont de toate motivele arătate de apelantă prin întâmpinare, ba mai mult în motivarea sentinței civile atacate reține"că s-a efectuat procedura de avizare a contravenientului prin poștă,dar acesta nu s-a prezentat pentru a ridica procesul verbal „ ceea ce vine în contradicție cu susținerile reclamantului in cererea introductiva potrivit cărora "contravenientul a refuzat primirea corespondenței care conținea procesul verbal de contravenție",ceea ce ne îndreptățește să considerăm că instanța de fond nu a stăruit în aflarea adevărului.
Chiar dacă ar agrea susținerile instanței că procedura prevăzută de Decizia nr.10/2013 a ICCJ, echivalează cu aducerea la cunoștința contravenientului a procesului verbal, dar nu poate accepta eroarea făcută de instanța de fond de a admite cererea reclamantei fără a exista la dosar proba prevăzută de ultimul alineat din dispozitivul Deciziei nr. 10/2013 si anume procesul verbal încheiat de funcționarul poștal din care să rezulte refuzul expres al primirii corespondenței, alineat care prevede, citează "."Cerința comunicării procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al corespondenței consemnat în procesul verbal încheiat de funcționarul poștal". Consideră că simpla consemnare pe plicul exterior al corespondenței a mențiunii „refuză primirea" nu ține loc de procesul verbal cerut în mod expres de Decizia nr. 10/2013.
Un alt motiv al cererii de apel asupra căruia rugăm ca instanța să stăruie și să analizeze, îl constituie faptul că Decizia nr. 10/2013 a ICCJ nu aduce nicio modificare asupra legilor speciale în materie și anume Ordonanța 2/2001 și OG 92/2003,și prin urmare Decizia 10/2013 nu este aplicabilă în prezenta speța, deoarece s-ar aduce atingere forței juridice a actelor normative în funcție de poziția și rangul lor.
În drept a invocat dispozițiile art.467 din Codul de procedura civilă.
Intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Iași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea sentinței atacate.
În mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la primirea spre executare, a procesului-verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2014 și Ia confirmarea primirii acestui proces-verbal întrucât atât din documentația depusă la dosar cât și din prevederile deciziei Î.C.C.J. nr.10 din 10.06.2013, dată în interesul legii, a rezultat că este neîntemeiat refuzul primirii spre executare a acestui titlu.
Refuzul primirii spre executare a procesului-verbul de contravenție a fost motivat de către apelanta-pârâtâ pe faptul că nu au fost parcurse de către agentul constatator toate procedurile de executare silită în ceea ce privește comunicarea lui către contravenient, neexistând dovada acestei comunicări, iar executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de 30 de zile de la data aplicării sancțiunii.
În fapt, întrucât contravenientul nu a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de contravenție, comunicarea acestuia s-a făcut prin poștă, în termenul de o lună de la data încheierii, respectiv la data de 04.02.2014, cu aviz de primire nr._, în conformitate cu prevederile art.26 alin.3 și art.27 din O.G. nr.2/2001, însă a fost înapoiată de către poștă cu motivul că destinatarul refuză primirea, fapt menționat atât pe plic, cât și pe confirmarea de primire.
Prin decizia nr.10 din 10.06.2013, I.C.C.J. a stabilit că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondentei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal. A apreciat Î.C.C.J. că în interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor privind comunicarea procesului-verbal de contravenție, în situația refuzului explicit de primire a comunicării prin poștă, cu aviz de primire, comunicarea se impune a fi considerată ca fiind realizată în momentul exprimării acestui refuz, fără a mai fi necesară efectuarea unei noi comunicări, în modalitatea subsidiară, aceea a afișării. Aceasta, întrucât îndeplinirea procedurii de comunicare nu poate fi lăsată la discreția destinatarului comunicării care, fiind interesat în a o tergiversa, poate, prin atitudinea sa subiectivă, să împiedice autoritatea să realizeze comunicarea în termenele prevăzute de lege. Un argument puternic în sprijinul acestei interpretări îl constituie soluția prevăzută de art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, în situația similară - a comunicării prin poștă a unui act de procedură - în cazul refuzului expres de primire a corespondenței, procedura se socotește îndeplinită la data consemnării de către funcționarul poștal a acestui refuz. Legea procesual civilă instituie, așadar, în situația expres prevăzută, o prezumție absolută, de cunoaștere a actului, fundamentată pe atitudinea subiectivă a părții, expres manifestată, și pe necesitatea prevenirii și sancționării abuzului de drept din partea acesteia. Această modalitate de interpretare și aplicare a legii este în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadru) procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal (în varianta considerării celor două modalități de comunicare ca fiind alternative), pe de o parte, și care, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voința persoanei sancționate, de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de altă parte.
A învederat că s-a constatat o practică frecventă a contravenienților care, deși se prezintă la oficiile poștale în urma avizării, refuză primirea corespondenței expediate de structurile Poliției de Frontieră, întrucât cunosc în mod evident conținutul acesteia, respectiv faptul că le sunt comunicate procese-verbale de contravenție pe care au refuzat să le semneze la momentul întocmirii sau care le-au fost întocmite. în acest sens vă rugăm să observați că domiciliul contravenientului se află în loc. Fălciu, ., localitate situată în proximitatea frontierei de stat a României, la aproximativ 5 km de linia de frontieră, astfel că acesta a crescut și trăiește într-o zonă cu un regim special, care îi este familiar, știind foarte bine ce obligații are atunci când este oprit de către polițiștii de frontieră.
Prin urmare, motivul refuzului primirii corespondenței expediate de S.P.F. Berezeni rezultă cu evidență, contravenientul luând astfel la cunoștință că pentru fapta săvârșită și constatata în data de 28.01.2014 a fost sancționat.
Referitor la precizările apelantei în sensul că simpla consemnare de către factorul poștal pe plicul corespondenței a mențiunii „refuză primirea" nu ține locul procesul-verbal încheiat de către funcționarul poștal, în care este consemnat acest refuz, arătăm că problema în cauză nu este în ce măsură mențiunea funcționarului poștal privind refuzul primirii poate sau nu poate ține locul procesului-verbal, ci dacă această mențiune, certificată prin semnătura funcționarului atât pe plic, cât și pe confirmarea de primire, constituie o dovadă a refuzului de primire a corespondenței. în acest context apreciem că, întrucât mențiunile făcute de către funcționarii poștali pe plicul de corespondență și pe confirmarea de primire cu privire la motivul înapoierii corespondenței au ca, temei dispoziții și proceduri proprii în acest sens, motivul consemnat astfel și certificat prin semnătura funcționarului corespunde realității și face dovada refuzului explicit de primire a comunicării. >
De asemenea, vă rugăm să observați că la solicitarea nr.1_ din 23.05.2014, adresată de către agentul constatator Oficiului Poștal Fălciu, de comunicare în copie a procesului-verbal sau a listei de distribuire a corespondenței în zilele de 07.02.2014 și 13.02.2014 numitului C. D., așa cum rezultă din adresa de răspuns nr.0211 din 26.05.2014. aflată la filal5 din dosar, Oficiului Poștal Fălciu confirmă faptul că motivul înapoierii comunicării este acela că destinatarul a refuzat primirea, însă nu poate comunica înscrisurile solicitate întrucât conțin mai multe înregistrări, pentru destinatari diferiți, iar aceste date sunt strict confidențiale.
Prin urmare, refuzul explicit al contravenientului de primire a procesului-verbal de contravenție nu poate fi imputat agentului constatator și nu poate constitui un motiv pentru neprimirea lui de către apelanta-pârâtă.
Procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat în termenul de 15 zile de la exprimarea refuzului de comunicare, devenind titlu executoriu fără nicio altă formalitate, conform art.37 din O.G. nr.2/2001.
Onorată instanță, vă rugăm să observați că agentul constatator a trimis spre executare prin adresa nr.3 din 07.03.2014, Primăriei Fălciu un proces-verbal de contravenție care îndeplinește procedura comunicării către contravenient în termenul de 30 de zile de la emitere, care constituie titlu executoriu, nefiind atacat cu plângere contravențională la instanța competentă și care conține toate elementele prevăzute de art.141 alin.8 din C.pr.fiscală, iar restituirea lui agentului constatator s-a făcut în mod neîntemeiat.
Astfel, în mod temeinic si legal instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la primirea spre executare, conform art.141 alin.9 din C.pr.fiscală, a procesului-verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2014, si la confirmarea primirii acestui proces-verbal.
Pentru toate aceste motive cât și pentru cele invocate la instanța de fond, vă rugăm să respingeți apelul formulat si să mențineți sentința atacată.
În drept, ne întemeiem prezenta întâmpinare pe dispozițiile art.141 alin. 9 C.pr.fiscală. coroborat cu art.37 și art.39 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. ale deciziei Î.C.C.J.nr.10 din 10.06.2013, dată în interesul legii și ale Codului de procedură civilă..
În dovedirea celor menționate a solicitat încuviințarea proba cu înscrisuri și să se folosească de înscrisurile care se află deja la dosar, adresa S.P.F. Berezeni nr. 1 187-95 din 23.05.2014, precum și de orice alte înscrisuri a căror utilitate ar rezulta din dezbateri.
In baza art. 223 din C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Apelul este neintemeiat.
Conform Confirmării de primire-f.6 ds.fond-contravenientul C. D. a refuzat primirea Procesului verbal de contraventie . nr._/28.01.2014 incheiat pe numele lui de ITPF Iasi.
Potrivit art.26 alin.3 si art.27 teza I din OG 2/2001 modif. În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii, prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
ICCJ ,prin Decizia 10/2013,data in solutionarea unui recurs in interesul legii a stabilit,interpretand in vederea aplicarii dispozițiile art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
In speta,desi nu există procesul verbal care sa consemneze refuzul primirii actului de sanctionare confirmarea de primire poate fi asimilata acelui proces- verbal intrucat contine toate elementele esentiale ale acestuia.
Potrivit art 37 si art.38 lit.a din acelasi act normativ Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate ,care,în vederea executării amenzii, se comunica din oficiu, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale,cum este cazul in spetă,obligatie indeplinita de apelant prin adresa inregistrata la intimata sub nr.1845-f.4 ds.fond.
Pe cale de consecinta,Tribunalul va inlatura ca nefondate criticile apelantei:
Refuzul primirii de catre contravenient a procesului verbal de contraventie prin care a fost sanctionat este asimilat comunicarii acestuia-conform DEC ICCJ 10/2013,evocate,sin nu poate impiedica executarea silita a amenzii aplicata prin procesul verbal devenit titlu executoriu prin necontestare.
Apelanta aplica eronat dispozitiile art.26 alin.3,art14 din OG 2/2001 modif.,singura interperetarea corecta si obligatorie este cea data prin Dec.10/2013,invocata.
In materie de executare a a amenzilor contraventionale art.26 alin.3 si art.27 din OG 2/2001,modif.,au caracterul de norme speciale fata de dispozitiile de drept comun in materie fiscala prev.in art.141 alin.8 din OG 92/2003.
Apelanta invoca drept temei de neexecutare culpa-turpitudinea-contravenientului care a refuzat primirea actului administrativ sanctionator,ceea ce inseamna a lasa la bunavointa contravenientului executarea silita a unei creante fiscale,ceea ce este inadmisibil.
Contrar sustinerii eronate a apelantei interpretarea data de ICCJ prin DRIL textelor de lege se impune si organului administrativ in raport de finalitatea acestei solutii-asigurarea unei interpretari legale si unitare a unor norme juridice de catre cei carora li se adreseaza.
Desi motivarea judecatorului fondului este lacunara si neconvingatoare, solutia la care a ajuns este corecta,astfel ca sentinta apelata va fi mentinuta,cu suplinirea motivarii de catre instanta de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta U. A. Teritorială ., împotriva sentinței civile nr.2175/2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică,astăzi,17.02.2015.
Președinte, I. P. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red.P.I.
Tehnored.C.A.
4 ex./05 Martie 2015
Judecător fond:R. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul... → |
|---|
