Fond funciar. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 410/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 410/A/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant C. V., domiciliat în .. V., în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., cu sediul în V., ., nr. 79, jud. V. și intimata – pârâtă C. L. DRÂNCENI, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 614/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar – constatare nulitate absolută T.P. – cauză civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen legal; s-a formulat întâmpinare, răspuns la întâmpinare; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului după care, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 411 al.1 al.2 C., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare. Ulterior, conform prevederilor art. 395 Cod procedură civilă, a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat împotriva constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 614/08.10.2014 Judecătoria Huși a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor V. și C. L. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Drânceni.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La primul termen de judecată instanța de fonda invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că titlul de proprietate a fost emis în anul 1997, iar dreptul reclamantului de a formula o acțiune în constatarea nulității parțiale este prescriptibil în termen de trei ani de la data emiterii acestuia, întrucât reclamantul a cunoscut acest aspect de atunci.
Instanța a apreciat că poate invoca din oficiu excepția prescripției care fiind de ordin privat, potrivit Noului cod civil nu mai poate fi invocată potrivit art.2512.
Prin decizia nr.1/2014 a ÎCCJ a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil și ale art.6 alin.(4), art.2.512 și art.2.513 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Pentru acest motiv, răspunsul la problema care s-a pus în practică referitoare la chestiunea dacă, pentru prescripțiile începute sub imperiul fostului Decret nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, instanța mai poate să invoce din oficiu excepția prescripției extinctive, a fost reglementat prin acest RIL care are putere obligatorie.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care prin regimul său juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitată chiar și din oficiu.
În general, prescripția operează ca o sancțiune care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitat de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege.
Titlul de proprietate, a cărui nulitate parțială se invocă, a fost emis în data de 21.04.1997 ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1,55 ha situat în ., în favoarea lui Z. G. și a reclamantului.
Nulitatea relativă este acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocrotește un interes particular, individual sau personal, nulitatea relativă putând fi invocată doar de persoana al cărei interes a fost nesocotit, acțiunea în anulabilitate (nulitate relativă) putând fi introdusa în termenul de prescripție general de 3 ani, potrivit disp. art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
În caz eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la data încheierii actului”.
Cum titlul de proprietate menționat a fost emis în data de 09.10.1996, având în vedere si textele de lege enunțate mai sus, instanța a reținut că acțiunea în constatarea nulității relative trebuia promovată de reclamant ca persoană interesată, a cărui interes particular a fost nesocotit la data emiterii actului contestat, în termenul general de prescripție de 3 ani, respectiv până cel mai târziu în data de 21.04.2000, după aceasta data dreptul la acțiunea în anulabilitate (în constatarea nulității relative) stingându-se prin împlinirea termenului general de prescripție.
De regulă, acțiunile în nulitate titlu fundamentate pe dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997, au în vedere titlurile emise terților, deoarece este firesc ca promotorilor unor astfel de acțiuni să nu le fie opozabilă hotărârea comisiei județene care a stat la baza titlului contestat, pentru terțul în cauză. În momentul în care se contestă propriul titlu de către beneficiari, în baza art. III din Legea nr.169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportată la o imposibilitate obiectivă și temeinic argumentată, pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prevăzută de art.53(2) din Legea nr.18/1991 pentru a contesta hotărârea Comisiei Județene. Altfel, dacă pentru orice motiv s-ar lăsa deschisa calea acțiunilor în nulitate a propriului titlu, se ajunge la eludarea procedurii speciale, prevăzute de art.53(2)din Legea nr.18/1991.
Având în vedere aceste aspecte instanța a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Drânceni și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate V., conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul C. V..
În motivare se arată:
Obiectul litigiului, astfel cum a fost formulat și dedus instanței de către reclamant, îl reprezeintă nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 490/_ din 21.04.1997, în sensul înlăturării din conținutul titlului a numelui Z. G. - persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. In drept a invocat dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr.169/1997, normă care sancționează cu nulitatea absolută un titlu emis în mod nelegal.
Instanța de fond a ridicat din oficiu și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, considerând că acțiunea are ca obiect o nulitate relativă a titlului de proprietate și că au trecut mai mult de trei ani de la emiterea lui.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
1.Instanța a modificat în mod nelegal, înainte de a se ajunge la concluziile pe fond, cadrul procesual stabilit de reclamant din nulitate absolută în nulitate relativă. Această modificare a permis abordarea problemei prescripției care a dus la paralizarea acțiunii reclamantului.
2.Data emiterii titlului nu corespunde cu data la care reclamantul a luat cunoștință de existența lui. In acest sens trebuiau administrate probe pentru a se stabili când a ridicat reclamantul titlul (sub semnătură) sau când a cunoscut despre emiterea și conținutul lui.
3.Nulitatea invocată de reclamant nu este relativă, deoarece nu este vătămat doar interesul particular al reclamantului. Persoana înscrisă în mod nelegal în Titlul de proprietate nr. 490/_ din 21.04.1997 - Z. G. - este decedată, fără moștenitori. Astfel, titlul de proprietate emis cu nerespectarea legii nu va putea fi utilizat de către reclamant, care apare în indiviziune cu Z. G. (nu poate fi arendat, folosit, vândut, transmis prin moștenire etc.), iar terenul va rămâne în continuare în paragină, așa cum este în prezent. Evident că acest lucru afectează nu doar interesul reclamantului, ci și interesul public.
4.Chiar dacă ar fi vorba despre o nulitate relativă, iar instanța ar fi avut dreptul să invoce din oficiu excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, în cauză trebuia făcută aplicarea art. 19 din Decretul-Lege nr. 167/1958 care prevede că „Instanța de judecată sau organul arbitrai poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justifícate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită."
Prin urmare, dacă în baza Deciziei nr. 1/2014 a Î.C.C.J. instanța poate ridica și din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, nu înseamnă că este și obligată să facă acest lucru. În temeiul art. 19 din Decretul-Lege nr. 167/1967 instanța de fond trebuia să sesizeze interesul rezolvării acțiunii (interes pe care 1-a acceptat însăși pârâta prin întâmpinare) și să continue judecata pe fond a cauzei.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, casare hotărârii instanței de fond și retrimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept: art. 466 și urm. N.C.P.C.
Probe: acte.
Intimata C. L. Drînceni de aplicare a legilor fondului funciar prin P. G., primar al comunei Drînceni și președintele Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la . formulat întâmpinare prin care solicit acceptarea « nulității absolute parțială a Titlului de proprietate nr. 490 /_ din 21.04.1997 eliberat de C. L. Drînceni de aplicare a legilor fondului funciar;
În motivare se arată:
În registrul agricol al comunei Drînceni din perioada 1959-1963, sunt înscriși soții C. M. și C. M. cu o suptafață de 1,55 ha total din care 1,50 arabil întovărășire și 0,05 ha curți construcții Tg.Drînceni (vechea localitate Drînceni pe malul Râului Prut) .
C. M. a decedat în anul 1962, fără a avea copii iar C. M. s-a căsătorit în anul 1968 la Huși cu Z. G. conviețuind până la 5.08.1987 când Z. M. a decedat fără a avea copii nici din prima nici din a doua căsătorie. în timpul căsătoriei soților Z., anume în anul 1970, Târgul Drînceni de pe malul Prutului a fost inundat și localitatea a fost mutată sus pe actualul amplasament al localității Drînceni .Toate familiile afectate de inundații au primit câte 800 m.p. pentru a-și construi altă casă și a primit și Z. M. pentru terenul și casa din Târgul Drînceni pe care le-a dobândit și deținut cu primul soț C. M., dar nu a mai construit casă pentru că soții Z. au locuit în municipiul Huși. Terenul în suprafață de 800 m.p. a fost ocupat în timp de niște rude ale lui Z. M. .
În anul 1991 la reconstituirea drepturilor de proprietate pentru terenul înscris în CÂP de către C. M. și C. M., au depus o cerere comună: C. V. fratele defunctului C. M. și Z. G. al doilea soț a lui C. M. - cu specificarea la Z. G. că solicită 0,08 ha locul de casă.
La întocmirea Titlului de proprietate nr. 490/_ s-a completat cu suprafața de 1,55 extravilan ( și terenul de 0,05 ha fost curți construcții Tg.Drînceni în anii 1959-1963 actualmente este în extravilan).Suprafața de 800 m.p. -locul de casă solicitat de Z. G. nu a fost trecută în Titlul de proprietate nr. 490/_ C. locală de fond funciar a comunei Drînceni este de acord cu « nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 490 /_ din 21.04.1997 eliberat de C. L. Drînceni de aplicare a legilor fondului funciar .
Apelantul C. V. formular răspuns la întâmpinare față de întâmpinarea depusă la dosar de C. L. de Fond Funciar Drânceni.
Arată că prin întâmpinarea depusă la dosar, C. L. de Fond Funciar Drânceni explică situația de fapt, care a determinat înscrierea în mod eronat a lui Z. G. în T.P. nr. 490/_/21.04.1997. În esență, se precizează că terenul solicitat de Z. G. - 800 mp -nu este înscris în acest titlu de proprietate și nu are legătură cu acest titlu de proprietate. C. locală concluzionează cu ideea că este de acord cu nulitatea absolută parțială a T.P. nr. 490/_/21.04.1997. Față de poziția pârâtei exprimată în cuprinsul întâmpinării solicită să fie admis apelul și, pe fond, să se caseze hotărârea instanței de fond și să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept: art. 201 N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, apelantul C. V. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr.490/_ din 21.04.1997, în sensul înlăturării pârâtului Z. G. ca și cotitular, susținând că acesta nu are avea calitate de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr.18/1991. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.III alin.(1) lit.a) pct.i) din Legea nr.169/1997.
La primul termen de judecată, în fața primei instanțe, aceasta a pus în discuția părților prezente (respectiv reclamantul), caracterul nulității invocate, în sensul de absolută sau relativă, reclamantul arătând că înțelege să invoce în continuare prevederile art.III din Legea nr.169/1997.
Art.III din Legea nr.169/1997 reglementează exclusiv cazuri de nulitate absolută.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că nulitatea are caracter relativ și, raportat la regimul juridic al acesteia, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, soluționând cauza prin admiterea acestei excepții.
În drept, Tribunalul notează în primul rând că diferența dintre invocarea nulității absolute și cea a nulității relative nu este una de denumire sau calificare juridică a acțiunii, ci este chiar una de cauză a acțiunii.
Deși la prima vedere, punerea în discuția părților a caracterului nulității invocate ar părea că se circumscrie prevederilor art.22 alin.(4) Cod procedură civilă („judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire”), în realitate, acest articol nu avea aplicabilitate în situația de față. Și aceasta pentru că ceea ce instanța a pus în discuția părților a fost însăși cauza acțiunii, în sensul arătat anterior, fapt care nu intră sub incidența art.22 alin.(4), spre deosebire de invocarea greșită a unui text de lege sau denumirea greșită a acțiunii.
O altă abordare constă în aplicarea de către prima instanță a prevederilor art.22 alin.(2) C., respectiv solicitarea de lămuriri părților de către instanță, în cazul de față cu privire la însăși cauza acțiunii.
Chiar și această ipoteză, în condițiile în care reclamantul a arătat expres că înțelege să uzeze de prevederile art.III din Legea nr.169/1997 (care se referă doar la cazuri de nulitate absolută), răspunzând astfel la solicitarea instanței, aceasta a procedat nepermis la schimbarea cauzei acțiunii reclamantului, reținând că situația de fapt expusă se circumscrie unui caz de nulitate relativă.
Or, judecătorul nu poate schimba cauza acțiunii (trasarea cadrului procesual fiind atributul exclusiv al reclamantului) iar pentru ipoteza în care ar aprecia că situația de fapt nu reprezenta un caz de nulitate absolută, soluția nu este schimbarea cauzei, ci soluționarea litigiului pe fond pentru a analiza dacă sunt întrunite cerințele pentru constatarea existenței sau nu a cauzei de nulitate absolută invocate, raportat la dispozițiile legale apreciate ca incidente de judecătorul de primă instanță. Și aceasta pentru că, potrivit art.22 alin.(6) C., „judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”. Schimbând cauza și invocând excepția prescripției raportat la aceasta, prima instanță a depășit limitele învestirii.
Astfel fiind, primul motiv de apel este fondat.
În ceea ce privește motivele de apel expuse la punctele 2 și 3, privind caracterul nulității invocate, acestea sunt, de asemenea, fondate pentru considerentele ce succed: potrivit art.III din Legea nr.169/1997, „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legilor fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri .”
În privința persoanelor care nu erau îndreptățite, legea nu distinge după cum acestea aveau calitatea de titulari unici pe suprafețele de teren sau cotitulari asupra aceluiași teren, cum este în cazul de față, pentru ca această distincție să permită reținerea unui caracter de ordine publică sau privată a normelor legale de fond funciar încălcate. Calitate procesuală pasivă, alături de emitenții titlurilor, o au persoanele care au beneficiat (indiferent dacă exclusiv sau parțial) de actul contestat. În practica judiciară s-a apreciat că acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale poate fi valorificată de legatarul universal atunci când reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut și pe numele moștenitorilor legali, cu încălcarea regulilor devoluțiunii succesorale.
De asemenea, nu este necesar ca această calitate, de persoană neîndreptățită, să se releve cu ocazia emiterii titlului de proprietate, cel îndreptățit putând afla mai târziu despre această împrejurare.
Date fiind aceste aspecte de natură a genera echivoc, legiuitorul a preferat să statueze în mod expres cauza de nulitate prevăzută de art.III alin.(1) lit.a) pct.i) din Legea nr.169/1997 ca fiind una absolută.
Or, potrivit art.2 din Decretul nr.167/1997 (aplicabil în speță față de data emiterii titlului), „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând (…)”. Deși articolul nu precizează expres că este vorba de nulitatea absolută, prin interpretarea per a contrario a articolelor subsecvente care se referă la cazurile în care nulitatea este prescriptibilă, rezultă că ori de câtre ori legea prevede expres nulitatea absolută a unor acte juridice (cum este art.III din Legea nr.169/1997), acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibilă.
În ceea ce privește cel de-al patrulea motiv de apel, privind legitimarea instanței de a invoca excepția prescripției, Tribunalul apreciază că, în lumina celor anterior reținute cu privire la primele motive de apel, nu se mai impune analizarea acestuia.
În atare condiții, Tribunalul reține că în mod greșit a invocat și admis prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune, situație în care, potrivit art.480 alin.(3) C., dat fiind că nu s-a soluționat fondul litigiului, se impune admiterea apelului, anularea hotărârii și, având în vedere solicitarea expresă a apelantului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de C. V. împotriva Sentinței civile nr.614/08.10.2014, pe care o anulează.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. Z.A.I.
Tehnored. E.G.
5 ex./08.04.2015
Judecător fond- A. I.-C.
.>
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 428/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 413/2015. Tribunalul... → |
|---|
