Ordin de protecţie. Decizia nr. 1488/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1488/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1488/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1488/A
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEA. I. Z.
JudecătorD. M. M.
Grefier A.-R. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât A. D. în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. O., împotriva sentinței civile nr. 2157 pronunțată la data de 30.09.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constata că se prezintă apelantul-pârât A. D., fără act de identitate asupra sa, dar a cărui identitate a fost confirmată de intimata-reclamantă, asistat de avocat C. I., cu împuternicire nr._ emisă de Baroul V. la data de 22.10.2015 și aflată la fila nr. 19 din dosarul cauzei și intimata-reclamantă A. O., legitimată cu CI . nr._ eliberată la data de 19.11.2013 de SPCLEP Bârlad, asistată de avocat F. C., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul V. la data de 04.11.2015 și aflată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza s-a amânat la solicitarea apărătorului apelantului-pârât, se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
Având în vedere că s-a prezentat apărător ales pentru apelantul-pârât, instanța constată că încetează mandatul apărătorului desemnat din oficiu, Av.P. L..
La interpelarea președintelui de complet, apărătorul apelantului-pârât A. D. precizează că apelul a fost formulat de către pârât personal, în termenul de 3 zile de la pronunțare a hotărârii instanței de fond și nu a fost motivat. Ulterior, au fost depuse motivele de apel, într-adevăr, fără respectarea dispozițiilor art. 470 alin. 5 Cod procedură civilă, care prevăd expres termenul în care motivele de apel pot fi depuse la instanță.
Apărătorul intimatei-reclamante A. O. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, solicită constatarea tardivității depunerii motivelor de apel.
Văzând că motivele de apel au fost înregistrate la dosar la data de 26.10.2015, având în vedere dispozițiile art. 470 alin. 5 Cod procedură civilă care prevăd că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii, care sunt de strictă interpretare, tribunalul constată tardivitatea depunerii motivelor de apel formulate de apelantul-pârât A. D..
Apărătorul apelantului-pârât A. D. solicită ca instanța să pronunțe o soluție în baza dispozițiilor art. 477 Cod procedură civilă și, totodată, solicită încuviințarea probelor propuse prin motivele de apel.
Apărătorul intimatei-reclamante A. O., având cuvântul, precizează că nu se opune probelor care deja se află la dosarul cauzei. Ar mai fi o chestiune cu privire la certificatul de urbanism și autorizația de construcție pe care le deține intimata-reclamantă sunt pe numele tatălui, astfel încât sunt două autorizații emise cu același număr însă pe două nume diferite. De asemenea, depune la dosarul cauzei certificatul medico-legal eliberat pe numele reclamantei la data de 18.09.2015, precum și un set de acte în copie.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu ar mai fi utile soluționării cauzei alte probe în afara celor administrate până în prezent.
Având în vedere că partea adversă se opune încuviințării probelor solicitate prin motivele de apel depuse tardiv, instanța constată că intervine decăderea apelantului-pârât din dreptul de a mai propune aceste probe, nefiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă.
Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantului-pârât A. D., având cuvântul, precizează că s-a formulat împotriva sentinței Judecătoriei Bârlad întrucât consideră că aceasta este netemeinică.
Scopul ordinului de protecție este de a preveni săvârșirea altor fapte de violență împotriva victimei. Din probele administrate la prima instanță, înscrisuri și martori, toți martorii audiați au susținut același lucru, respectiv că pârâtul este un om liniștit, pașnic, este un om cunoscut în societate, nu a avut niciodată probleme de comportament, se implica activ în viața de familie, ducea copiii la grădiniță, se implica în activitățile casnice.
Arată că ceea ce s-a întâmplat a fost o excepție, fapt ce nu este contestat de către apelant. Într-adevăr, pe fondul unor discuții contradictorii a lovit-o pe soția sa, lucru pe care îl recunoaște și și-l asumă.
Însă, chiar și așa, apreciază că măsurile luate de prima instanță sunt extrem de dure, și aici are în vedere interdicția ce i s-a stabilit în ceea ce privește apropierea de copiii săi. Apelantul era la rândul său asistent maternal și avea în întreținere încă un copil. Faptul că acum nu se poate apropia de proprii săi copii este foarte dureros pentru apelant.
Consideră că incidentul este unul izolat și nu există nici un risc ca pe viitor să o mai agreseze pe intimată.
Hotărârea este în parte nefondată, motiv pentru care solicită admiterea apelului în totalitate, iar în subsidiar, măcar în parte, în ceea ce privește măsura cu privire la copiii săi.
Solicită admiterea apelului.
Apărătorul intimatei-reclamante A. O., având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Apreciază că în mod corect instanța a văzut dincolo de caracterizările depuse la dosar actul de violență, acesta fiind ultimul act pe care l-a adus intimata în fața instanței, un act de violență extremă care a pornit tocmai de la copii. Intimata a încercat să îl împiedice pe apelant să exercite violențe asupra fetei mari, iar acest conflict a fost stins de către fiul cel mic.
S-a invocat în fața instanței de fapt calitatea de asistent maternal a apelului, însă la momentul în care s-a produs ultima agresiune care s-a aflat pe masa de lucru a judecătorului, părțile aveau un copil în creștere. În aceste condiții, Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului a intervenit și a scos acel copil din mediul pe care l-au considerat vicios pentru minor, autoritățile constatând că este o situație periculoasă inclusiv pentru copilul aflat în plasament.
Pentru aceste motive, consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică în ceea ce privește emiterea acestui ordin de protecție.
Solicită respingerea apelului și păstrarea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli pe cale separată.
Luând cuvântul în replică, apărătorul apelantului-pârât A. D. arată că într-adevăr conflictul a plecat de la fata cea mare, însă atitudinea apelantului a fost de protecție asupra copilului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca fiind nefondat a apelului formulat de pârâtul A. D. și să fie păstrată hotărârea Judecătoriei Bârlad ca fiind legală și temeinică.
Consideră că în mod corect Judecătoria Bârlad a admis cererea reclamantei prin care aceasta a solicitat să se emită un ordin de protecție împotriva soțului său, pârâtul A. D., întrucât prin probele care s-au administrat în mod nemijlocit în fața instanței de fond a rezultat că sunt îndeplinite cu prisosință condițiile cerute de art. 23 din Legea nr. 217/2003. Rezultă din actele dosarului că pârâtul s-a manifestat extrem de violent la data de 09.09.2015, atât față de soția sa pe care a agresat-o fizic, cât și față de fiica sa, tot acest conflict violent având loc în condițiile în care și ceilalți doi copii minori ai părților erau acasă, conflictul fiind stins ca urmare a intervenției minorului A. R. G. între cele două părți, astfel încât consideră hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică cu privire la toate capetele de cerere.
Apreciază că nu este necesar a fi admis apelul pârâtului și să fie înlăturată obligația stabilită de către instanța de fond de a păstra acesta o distanță de minim 50 metri față de copiii săi, având în vedere că prin modul violent în care pârâtul a acționat, categoric a pus în pericol și pe cei 3 copiii ai părților, motiv pentru care apreciază că nu se impune a fi anulată această obligație din hotărârea pronunțată.
Atitudinea extrem de violentă pe care a avut-o pârâtul la data de 09.09.2015 a creat reclamantei o temere suficient de puternică, încât a determinat-o să se mute împreună cu copiii din domiciliul comun, apreciind că atât dânsa cât și copiii ar fi puși în pericol în situația în care ar rămâne în această locuință.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2157 din 30.09.2015 Judecătoria Bârlad a admis cererea precizată prin care reclamanta A. O., CNP-_, domiciliată în ..Banca, jud. V. a solicitat să se emită un ordin de protecție împotriva pârâtului A. D., CNP-_, domic. în ..Banca, jud. V. .
A emis prezentul ordin de protecție a reclamantei A. O. față de pârâtul A. D., ordin prin care a dispus:
- evacuarea pârâtului din locuința, domiciliul comun situată în ..Banca, jud. V.;
- reintegrarea reclamantei și a copiilor: A. N. M., născută la data de 30 martie 1997, A. R. G., născut la data de 24 aprilie 1999, A. D. I., născut la data de 21 ianuarie 2011, în locuința, domiciliul comun, situată în ..Banca, jud. V.;
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minimum 50 m. față de reclamantă și față de copiii acestora, respectiv: A. N. M., născută la data de 30 martie 1997, A. R. G., născut la data de 24 aprilie 1999, A. D. I., născut la data de 21 ianuarie 2011, dar și față de locuința, domiciliul comun, situată în ..Banca, jud. V.;
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție este de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin.
Prezentul ordin de protecție este executoriu.
A dispus ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
A pus în vedere pârâtului prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, republicată, conform cărora încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
În temeiul art. 31 alin. (1) din legea menționată, ordinul de protecție s-a comunicat de îndată Postului de Poliție al . care are îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
A luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți, iar din conviețuirea lor au rezultat trei copii: A. N. M., născută la data de 30 martie 1997, A. R. G., născut la data de 24 aprilie 1999, A. D. I., născut la data de 21 ianuarie 2011.Domiciliul comun al părților îl reprezintă locuința situată ..Banca, jud. V., acolo unde au conviețuit împreună cu cei trei copii și cei doi minori luați în plasament, respectiv: F. V. și Magher A., până la data de 9 septembrie 2015, dată la care reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu cei trei copii și cei doi minori luați în plasament urmare a agresiunii pârâtului, situație de fapt confirmată de actele medicale existente la dosarul cauzei, sesizarea adresată Postului de Poliție Banca din 16 septembrie 2015 și Direcției Generale de Asistență socială și Protecția Copilului a Protecției Copilului, depozițiile martorilor audiați în cauză.
Din biletul de externare emis de Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf.S. Iași-Secția Chirurgie Maxilo Facială la data de 16 septembrie 2015, rezultă diagnosticul reclamantei la externare:,,Fractură rebord alveolar 11-12 cu fractură radiculară, contuzie buză superioară”, iar din cel emis de Spitalul Clinic de Urgență,,Prof.Dr.N.O. Iași”-Secția Neurochirurgie, la data de 14 septembrie 2015, diagnosticul: ,,Policontuzionată, TCF, comoție cerebrală agresiune familială, fractură rebord alveolar superior, dipoplie posttraumatică binoculară, contuzie toraco abdominală, contuzie buza superioară”, acte ce dovedesc violențele aplicate de pârât reclamantei.
Întrucât pârâtul a lovit-o în aceeași seară și pe fiica majoră N., așa cum rezultă din depoziția martorei S. Gigeta, starea de teamă cu privire la comportamentul pârâtului a creat panică pentru mamă și copii, ceea ce explică renunțarea acestora de a reveni în domiciliul comun, acolo unde locuiește în prezent pârâtul.
De altfel, deși martora S. Gigeta s-a referit numai la conflictul din seara zilei de 9 septembrie 2015, iar martorul C. M. a avut numai cuvinte de laudă cu privire la comportamentul pârâtului, din sesizarea adresată Postului de Poliție Banca rezultă că pârâtul a aplicat în repetate rânduri lovituri cu pumnii și palmele asupra fiicei și soției, ultimul conflict fiind determinant pentru plecarea mamei și copiilor din locuința, domiciliul comun al părților.
În cauză sunt incidente prevederile art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, conform cărora:
„(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Față de probele administrate în cauză din care rezultă existența actelor de violență fizică, psihologică asupra reclamantei și a copiilor, dar și starea de teamă față de comportamentul pârâtului, s-a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată fiind admisă, în sensul anterior arătat.
S-au pus în vedere pârâtului prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, republicată, conform cărora încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
În temeiul art. 31 alin. (1) din legea menționată, ordinul de protecție a fost comunicat de îndată Postului de poliție ., care are îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În privința cheltuielile judiciare avansate de stat, reprezentând onorariu de avocat din oficiu, acestea au fost achitate de pârât.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă, a formulat apel pârâtul A. D., apreciind că sentința este netemeinică.
Apelul formulat în termen nu a fost motivat iar în privința motivelor depuse la data de 23.10.2015 s-a reținut tardivitatea lor, față de prevederile art.470 alin.(5) Cod procedură civilă. De asemenea, Tribunalul a constatat că, în privința probelor propuse peste termen, în lipsa acordului expres al părții adverse pentru a fi administrate, s-a constatat decăderea apelantului.
În atare condiții, conform art.476 alin.(2) Cod procedură civilă, „instanța se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma probatoriului administrat în cauză, Tribunalul reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Violența în familie este definită de art.3 din Legea nr.217/2003 ca „ (1) (…) orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. (2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale”.
Principiile legalității, demnității umane și prevenirii combaterii violenței în familie reclamă sancționarea oricărui act de violență, chiar și a unuia izolat. Într-un stat de drept, este inadmisibilă exercitarea violenței asupra unui membru de familie, indiferent de motivații, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare a altui membru de familie.
În lumina acestor considerații, Tribunalul constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt, respectiv exercitarea de violențe fizice și verbale de către apelant asupra soției sale și fiicei lor, N., la data de 09.09.2015, ceea ce a determinat plecarea de acasă a acestora din urmă, împreună cu celălalt fiu al părților și cei doi minori aflați în plasament la familia lor. Incidentul din data de 09.09.2015 a fost confirmat prin depozițiile martorilor audiați în cauză, inclusiv cea a martorului C. M. care a sugerat că totul s-a întâmplat din cauza reproșurilor intimatei-reclamante și a geloziei acesteia. Însă, așa cum s-a arătat, absolut nimic, în afară de apărare, nu justifică exercitarea violențelor asupra unui membru de familie.
Din biletul de externare emis de Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf.S. Iași-Secția Chirurgie Maxilo Facială la data de 16 septembrie 2015, rezultă diagnosticul reclamantei la externare:,,Fractură rebord alveolar 11-12 cu fractură radiculară, contuzie buză superioară”, iar din cel emis de Spitalul Clinic de Urgență,,Prof.Dr.N.O. Iași”-Secția Neurochirurgie, la data de 14 septembrie 2015, diagnosticul: ,,Policontuzionată, TCF, comoție cerebrală (…), fractură rebord alveolar superior, dipoplie posttraumatică binoculară, contuzie toraco abdominală, contuzie buza superioară”, leziuni care denotă intensitatea agresiunii și periculozitatea de care poate da dovadă apelantul, chiar și într-o manifestare izolată a unui comportament violent.
Chiar dacă, în fața instanței, atitudinea sa a fost una de recunoaștere și regret, temerea resimțită de intimată și copiii minori nu a fost înlăturată iar protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței domestice reclamă asigurarea acestora a unui climat securizant, prin înlăturarea persoanei care a generat mediul contrar din preajma lor. Instrumentul juridic constă tocmai în acest ordin de protecție. Dată fiind limitarea în timp a duratei interdicțiilor prevăzute de acest ordin, nu se aduce atingere în mod ireversibil nici relațiilor de familie ale apelantului cu copiii săi, nici dreptului său de proprietate/coproprietate asupra imobilului din care a fost evacuat.
Pe de altă parte, prezenta instanță reține că, în momentul de față, apelantul este cercetat de organele penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „violență în familie”, prevăzută de art.199 Cod penal, împrejurare de natură a menține starea de temere a membrilor familiei apelantului față de acesta și care justifică menținerea ordinului de protecție.
D. urmare, Tribunalul va respinge apelul formulat, păstrând ca legală și temeinică sentința primei instanțe. D. fiind că apelantul a avut apărător ales, s-a constatat încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu iar în situația în care a acesta din urmă nu a procedat la efectuarea niciunui act de asistență juridică sau reprezentare în cauză, onorariul înscris pe delegația emisă de Baroul V., în cuantum de 260 lei, nu va fi acordată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de A. D. împotriva sentinței civile nr. 2157/30.09.2015 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 12 Noiembrie 2015
Red./tehnored. A.I.Z.
2 ex./13.11.2015
Comunicat 2 ex./
Judecătoria Bârlad – judecător D. E. J.
.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1214/2015. Tribunalul... | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1229/2015. Tribunalul... → |
|---|
