Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 04-11-2015, Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1459/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1459/A
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant H. V. în contradictoriu cu intimat A. G., împotriva sentinței civile nr.369 din 27.05.2015 a Judecătoriei Huși, având ca obiect - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial supliment partaj.
La apelul nominal, făcut în ședința publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că apelanta H. V. a depus la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise, la data de 29 octombrie 2015, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Noul Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.369 pronunțată la data de 27.05.2015 de Judecătoria Huși, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.369 din 27.05.2015 Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta H. V., domiciliată în mun. Huși, ..8, jud. V. și domiciliu și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat N. C., din Huși, .. 51, jud. V., în contradictoriu cu pârâtul A. G., domiciliat în mun. Huși, .. 8, jud. V. și reședința în ., jud. V..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta H. V. a solicitat partajarea suplimentară a suprafețelor de teren de 81,51 mp. și 49,01 mp. teren aferent construcției, bunuri ce au fost dobândite împreună cu pârâtul A. G. în timpul căsătoriei. Cei doi au divorțat în anul 2008 așa cum rezultă din sentința civilă nr.557 din 07.05.2006 pronunțată de Judecătoria Huși.
Ulterior, prin sentința civilă nr.570 din 20.05.2010 pronunțată de Judecătoria Huși, rămasă definitivă prin respingerea recursului la Tribunalul V., s-a partajat masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, din cuprinsul sentinței rezultând că părțile au avut o cotă de contribuție de 60% reclamanta și 40 % pârâtul la dobândirea acestora.
Imobilul casă de locuit, compus din cinci camere și un hol, cu o suprafață de 68,18 mp. situat în mun. Huși, ..8, jud. V. a fost atribuit reclamantei, pârâtul primind în schimb imobilul nefinalizat din ., jud. V.. De asemenea, instanța a dispus obligarea reclamantei la plata unei sulte în favoarea pârâtului în cuantum de 48.000 lei.
Reclamanta nu a formulat recurs, presupunându-se că a fost mulțumită cu sentința respectivă.
Prin acțiunea de față, reclamanta solicită să se partajeze cele două suprafețe de teren indicate în petitul cererii. Cu toate acestea, reclamanta nu a mai indicat cota de contribuție la dobândirea suprafețelor solicitate, iar din probele administrate nu a reieșit acest aspect.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412 din 14.10.2005 rezultă că părțile au dobândit locuința situată la etajul I al imobilului, având o suprafață construită la sol de 93,63 mp.
În aceste condiții, o acțiune de ieșire din indiviziune privitoare la suprafața pe care se află construcție nu este fondată, deoarece:
- terenul pe care se află construcția P+1 este la rândul său în indiviziune, dobândit în baza Ordinul Prefectului județului V. nr.471 din 30.08.2005.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafața de 49,01 mp. a fost atribuită reclamanților în indiviziune dintr-o suprafață de 98,02 mp. fiind practic terenul de sub construcția C1 (dar la etajul I) ce a fost atribuită reclamantei prin sentința de partaj, astfel că nu se poate partaja suprafața de teren solicitată.
Motivarea reclamantei că această suprafață nu poate fi intabulată la cartea funciară, în lipsa unei atribuiri exclusive nu este fondată, având în vedere că imobilul construcție de la etaj ai-a fost atribuit, iar terenul de sub urmează soarta lui.
Reclamanta a depus la dosar un certificat fiscal din care rezultă că imobilul figurează la adresa din Huși, ..41 și nu nr.8 cum a susținut în acțiune și cum figurează în acte. Cu toate că instanța i-a solicitat să prezinte un extras de carte funciară (având în vedere că imobilul a fost înscris la OCPI) pentru a lămuri situația juridică a imobilului, aceasta a prezentat certificat de sarcini, care nu atestă situația din evidențele cadastrale.
Cât privește suprafața de 81,51 mp. instanța reține că nici cu privire la aceasta situația juridică nu este stabilită clar, în lipsa unei cereri a reclamantei de constatare a faptului că ambele suprafețe formează același corp de proprietate.
Potrivit art.980 Cod pr. civilă „Reclamantul este obligat să arate pe lângă mențiunile prevăzute de art.194, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului…”
În speță, bunul solicitat a fi partaj pe cale separată-suplimentară, nu este suficient individualizat, înscrisurile atestând o altă situație juridică.
Însăși expertul în cuprinsul raportului întocmit face unele referiri de genul presupunerilor (fila 128), în situația în care acesta a avut la dispoziție întreaga documentație pe baza căreia a efectuat măsurătorile. Mai mult, expertul a concluzionat că pe terenul în suprafață de 81,51 se află amplasate construcția C1/2/1 în suprafață de 10 mp. și C2 anexă de 19 mp., față de care reclamanta nu a făcut nici o precizare.
Față de considerentele de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea reclamantei H. V. în contradictoriu cu pârâtul A. G., conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel H. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
1. instanța nu a analizat toate probele pe care le-a depus la dosarul cauzei și greșit a respins acțiunea de supliment partaj bunuri comune.
- Nu a solicitat vreo cotă de partajare prin cererea de chemare în judecată, ci a arătat clar că acest imobil a fost atribuit de instanța de judecată în dosarul de partaj_, apelantei H. V., iar în acțiunea partajului inițial s-au cerut și terenurile aferente.
- apelanta, deși a cerut prin cererea ce a format obiectul dosarului civil cu nr._, și terenurile aferente construcțiilor supuse partajului, Judecătoria Huși, prin S.C. 570/20.05.2010, i-a acordat doar „imobilul situat în mun. Huși, .. 8, jud. V., alcătuit din casa de locuit cu cinci camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 68,18 m.p. în valoare de 48.000 lei.". Terenul de 49,01 și curtea de 81,51 mp au fost omise de instanța de judecată.
Raportat la valoarea sultelor, rezultă că apelantei, logic, s-a atribuit casa cu tot cu teren, deoarece nu putea să-i fie atribuită în proprietate imobilul, iar curtea și terenul de sub aceasta să fie date altei persoane. S-ar fi creat un cadru juridic care nu-și putea găsi aplicarea. Este normal că dacă imobilul i-a fost atribuit apelantei să-i fie atribuite și curtea de 81,51 mp cât și terenul de 49,01 mp, mai ales că s-au cerut, iar o casă nu poate fi atribuită fără curte.
Se observă și în acțiunea de partaj inițial, că intenția instanței de judecată față de cererea reclamantei a fost să-i atribuie casa cu teren cu tot, cum este normal. Pârâtului din acel dosar i-a fost atribuită casa de la Vinețești cu terenul aferent și echilibrată prin sultă.
2. Reclamanta nu a formulat recurs împotriva S.C. nr. 570/20.05.2010 a Judecătoriei Huși pentru că la acel moment era plecată în străinătate, aceasta fiind cetățean al Republicii M..
3. Suprafața de 49,01 mp a fost atribuită apelantei, pe vremea când era căsătorită, prin ordinul prefectului în proprietate și nu putea face obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat la notariat.
Instanța de fond nu a ținut cont, că această suprafață de teren, la momentul semnării contractului de vânzare - cumpărare la notar în data de l4.10.2005, nu făcea parte din tranzacție, pentru că era deja proprietatea cumpărătorilor. Cumpărătorii la acea dată, erau reclamanta H. V. și A. G. așa cum se poate verifica în contract.
Instanța nu a ținut cont de acest aspect, spunând că nu se poate partaja terenul respectiv de sub casă, lucru pe care nu l-a cerut. Este partea de teren pe care este așezată construcția, conform ordinului prefectului. Nu a cerut ca acel teren să fie împărțit în cote. Raportat la raționamentul instanței de fond potrivit căruia” că terenul de sub casă, urmează mereu soarta clădirii”, terenul trebuia să fie trecut automat în proprietatea apelantei H. V.. În certificatul de sarcini se arată că în cartea funciară, titulari ai dreptului de proprietate, sunt reclamanta apelantă A. G. și H. (fostă A.) V., pe imobilul de la adresa indicată mai sus. Mai mult, terenul de 49,01 mp are întocmită documentația cadastrală cu nr. cadastral 1181 și schița aferentă acestuia, care sunt depuse la dosar.
-A arătat foarte clar persoanele între care se face partajul și anume, între reclamanta H. V. și pârâtul A. G., dar cu toate astea, în sentința civilă, instanța reține că nu a indicat persoanele între care se face partajul. Cu toate astea instanța de judecată, a cerut în mod expres adresa pârâtului din Satul Vinețești, pentru a fi citat, deoarece nu îl găsea la adresa din Orașul Huși.
- Practic instanța de fond a refuzat să facă partajul, cu obligarea apelantei la achitarea sultei în bani către pârâtul A. G..
La data de 17 septembrie 2015 intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de apelantă pentru următoarele motive:
Prin sentința civila nr. 570 din 20.05.2010 a Judecătoriei H., rămasa definitiva prin respingerea recursului promovat de către el, s-a admis in parte acțiunea civila promovata de apelantă, dispunându-se partajarea bunurilor comune dobândite de ei in timpul căsătoriei. Apelantei i-a fost atribuit imobilul din mun. H., .. 8, jud. V., compus din cinci camere si un hol, cu o suprafața de 68.18. m.p., iar lui imobilul din satul Vinetesti, ., nefinalizat, urmând sa i se plătească o sulta in cuantum de 14.340 lei.
Aceasta din urma hotărâre judecătoreasca nu a fost atacata de către apelanta, ceea ce înseamnă ca nu a avut motive de nemulțumire care ar fi putut fi soluționate pe calea unui eventual recurs.
Pe de alta parte, in mod corect a reținut prima instanța ca, daca prin cererea inițiala de partaj apelanta a solicitat sa se constate ca are o cota majorata la dobândirea bunurilor comune, in cererea suplimentara de partaj nu mai face nici o referire la cotele lor de contribuție la dobândirea suprafețelor de teren in litigiu, ceea ce ar însemna că împartirea acestora sa se faca in cote egale. Or, aceasta soluție ar contraveni principiului unității patrimoniului comun al soților, potrivit căruia cota majorata trebuie stabilita in raport de întreaga masa partajabila, iar nu in raport cu o anumita categorie de bunuri.
Corect a reținut instanța de fond cum că situația juridica a celor doua suprafețe de teren este una neclara, înscrisurile depuse de către apelanta atestând o alta situație de fapt decât cea prezentata de aceasta.
De pildă, in ceea ce privește suprafața de 49.01m.p., situata in mun. H., .. 8, jud. V., aceasta au dobândit-o in indiviziune, in baza Ordinului Prefectului nr. 471 din 30.09.2005, ea fiind parte dintr-o suprafața mai mare, pe care se afla construcția CI, aflata la etajul 1, atribuită apelantei in urma partajului.
- Suprafața de 81.51 m.p., situată la aceeași adresa, a fost dobândită in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2412 din 14.10.2005. In cuprinsul contractului in discuție se menționează ca pe acest teren nu se află construcții, insă ulterior, el a ridicat pe acest teren doua construcții, situație consfințită si de raportul de expertiza întocmit in cauza. Astfel, in lucrarea de specialitate se concluzionează ca pe terenul in suprafața de 81.51 m.p. sunt amplasate construcția C1/2/1 de 10 m.p. si construcția anexa C2 de 19 m.p. În atare situație, nu se poate proceda la partajarea terenului respectiv, fără a se transa si situația juridica a construcțiilor existente pe acest teren.
Apelul nu este întemeiat.
În mod corect a respins instanța de fond cererea reclamantei prin raportare la maniera în care a fost formulată însă motivarea este parțial greșită.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta apelantă a solicitat partajarea unor suprafețe de teren aferente unor construcții, în sensul de a–i fi atribuite, fără a indica însă care sunt cotele de contribuție, argumentând că acestea i se cuvin ca urmare a faptului că Judecătoria Huși, prin sentința civilă nr. 570 din 20.05.2010, pronunțată în dosarul civil nr._, i-a atribuit aceste construcții. A susținut că terenul din cerere este cel de sub construcții și cel aferent imobilului casă, primit prin sentința de partaj.
Din conținutul dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huși, finalizat prin sentința civilă nr. 570 din 20.05.2010, rămasă definitivă prin respingerea recursului, rezultă că întra-adevăr instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la partajarea terenului aferent imobilului construcție.
Prin cererea de partaj a bunurilor comune introdusă la Judecătoria Huși la data de 19.11.2008 și care a format obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Huși, reclamanta din prezenta cauză a indicat că din masa bunurilor comune face parte și terenul aferent imobilului casă de locuit situat în Huși, ..8, jud., V.( nu a arătat suprafața), solicitând partajarea acestuia. A menționat că imobilul a fost dobândit în anul 2005 prin act autentic de vânzare - cumpărare.
Așa fiind, nu poate fi vorba decât de suprafața de 81,51 m.p. cu destinația curți - construcții dobândită în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2412/14.10.2005 .
Terenul în suprafață de 49,01 m.p. a fost dobândit inițial doar cu drept de folosință, iar dreptul de proprietate a fost dobândit în indiviziune, la data de 30.08.2005, prin Ordinul Prefectului județului V. nr. 471 emis în conformitate cu art.36 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Reclamanta nu a făcut referire la acest teren în dosarul de partaj nr._ .
Rezultă cu certitudine că Judecătoria Huși, prin sentința civilă nr.570 din 20.05.2010, nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la terenul situat în Huși,..8, jud. V. și pe care se găsesc amplasate construcțiile( casa de locuit și dependințe) care au fost atribuite reclamantei, teren care nu a fost evaluat și avut în vedere de către expertul care a efectuat expertiza tehnică în construcții la acel dosar.
Părțile nu au criticat această omisiune a instanței în calea de atac a recursului și nici nu au solicitat completarea hotărârii în condițiile art.287 ind.2 Cod pr civilă, iar pentru teren nu operează prezumția de autoritate de lucru judecat.
Prin prezentul demers judiciar, apelanta reclamantă dorește să-i fie atribuit direct în proprietate acest teren motivând că aceasta a fost intenția instanței de fond care a realizat partajul bunurilor comune în anul 2010, atribuire care însă nu se poate realiza fără stabilirea în prealabil a cotelor de contribuție și sistarea stării de indiviziune în condițiile art. 980 și următoarele din Cod de procedură civilă incident în prezenta cauză. Terenurile în litigiu au aparent regimul juridic de bun comun al părților întrucât au fost dobândite în timpul căsătoriei în condițiile art.30 din Codul familiei, iar părțile au drept de coproprietate asupra acestora. Cotele de contribuție ale acestora la dobândirea bunurilor comune au fost stabilite cu putere de lucru judecat de către Judecătoria Huși, prin sentința civilă nr.570/20.05.2010, cote care se repartizează la întreaga comunitate de bunuri și nu la fiecare bun.
Prin urmare, aceste cote de contribuție sunt valabile și pentru bunurile comune omise prin sentința de partaj.
Având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2412/14.10.2005, părțile au dobândit în proprietate doar etajul 1 al unei locuințe, iar prin sentința de partaj nu se specifică că se atribuie reclamantei doar etajul 1 al acestei locuințe sau întreaga locuință, nu se descriu dependințele, iar expertiza efectuată la fond a relevat că terenul în suprafață de 49,01 m.p. este cel pe care se află această locuință, era necesar a fi făcute verificări suplimentare cu privire la întinderea lotului din care provine această suprafață, dacă aceasta este sau nu o coproprietate forțată, titularii dreptului de indiviziune pentru întregul lot, verificări pe care instanța nu era obligată să le efectueze din oficiu în condițiile în care reclamanta a beneficiat de asistență juridică calificată. Expertiza tehnică trebuia să răspundă altor obiective decât cele încuviințate de instanță,însă nu s-au formulat critici în acest sens.
Prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii sale, inclusiv cu privire la probe, iar instanța nu poate acorda ceea ce nu s-a cerut.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civilă va respinge apelul declarat de H. V., împotriva sentinței civile nr. 369/2015 a Judecătoriei Huși.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de H. V. împotriva sentinței civile nr. 369/2015 a Judecătoriei Huși, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. E. A. A.
GREFIER,
T. M.
Red.SDE 04.12.2015
tehnored. T.M.11.12.2015
4 ex-14.12.2015 /Comunicat cate 1 exemplar apelantei H. V. și intimatului A. G.
Judecătoria Huși – judecător A. C. I.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 6/2015. Tribunalul VASLUI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1472/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
