Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 605/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2198/333/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 605/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEI.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă E. M., în contradictoriu cu intimatul reclamant C. S. S., împotriva sentinței civile nr. 2647 pronunțată la data de 20-11-2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 13 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2647 pronunțată la data de 20.11.2014 de Judecătoria V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2647 din 20.11.2014 Judecătoria V. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât C. S.-S. în contradictoriu cu pârâta reclamantă E. M..
A respins cererea reconvențională având ca obiect constatarea unei cote de 80% în favoarea pârâtei reclamante la dobândirea bunurilor comune.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție egală apartamentul situat în V., .. 40, ., jud. V. în valoare de 63.700 lei.
A dispus sistarea stării de devălmășie astfel:
A atribuit pârâtei reclamante, în deplină proprietate, apartamentul situat în V., .. 40, ., jud. V. în valoare de 63.700 lei.
A obligat pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât sultă în valoare de 31.850 lei ei în termen de 60 zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A obligat pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât cheltuieli de judecată în sumă de 1.477,5 lei.
A obligat pârâta reclamantă să plătească statului sumele de 125 lei și 656,16 lei avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Părțile s-au căsătorit la data de 06.07.1998 și prin sentința civilă nr. 2293/2011 a Judecătoriei V. s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț. În timpul căsătoriei părțile au dobândit, în condițiile prevăzute de art. 30 din Codul familiei, în cote egale, apartamentul situat în V., ., jud. V..
Valoarea actuală de circulație a apartamentului situat în V., ., . a fost stabilită la suma de 63.700 lei prin răspunsul la obiecțiuni la expertiza în construcții, fără a fi luate în calcul îmbunătățirile efectuate de pârâta reclamantă după desfacerea căsătoriei în valoare de 1.300 lei. Instanța a considerat că valoarea actuală de circulație a apartamentului este cea de 63.700 lei stabilită de expertul F. G. la data de 02.09.2014 și nu cea de 78.000 lei stabilită la data de 11.03.2014 deoarece au fost avute în vedere aspectele particulare pentru tipul de proprietate ce a făcut obiectul evaluării (fila 266) conform art. 984 al. 3 NCPC. Având în vedere că au fost respectate prevederile art. 984 al. 3 NCPC instanța a a considerat că valoarea ce trebuie avută în vedere la partajarea apartamentului este cea de 63.700 lei. De asemeni, la stabilirea acestei valori nu au fost avute în vedere îmbunătățirile efectuate de pârâta reclamantă după luna decembrie 2012, când soții erau deja divorțați, deoarece contravaloarea acestor îmbunătățiri nu reprezintă bun comun.
La stabilirea cotei de contribuție de 50% la dobândirea bunurilor comune instanța a avut în vedere faptul că în perioada achiziționării apartamentului reclamantul pârât era angajat și a retras sume de bani de la Bancpost V., așa cum a susținut în acțiune aspect confirmat de extrasele de cont depuse la filele 220-223 dosar, în timp ce pârâta reclamantă nu avea serviciu și nu a făcut dovada că a primit sumele de bani necesare achiziționării apartamentului de la părinții săi. Sumele de bani primite de către pârâta reclamantă de la tatăl său așa cum rezultă din mandatele poștale de la filele 64-67 au fost trimise de acesta în perioada 2007-2012, la aproximativ 10 ani de la achiziționarea apartamentului, deci nu pot fi avute în vedere ca și contribuție a pârâtei reclamante la dobândirea apartamentului. Din copiile după cărțile de muncă ale părților se poate observa că reclamantul pârât a avut serviciu stabil la Romtelecom în perioada 1990-2004, a obținut venituri, în timp ce pârâta reclamantă s-a angajat abia în anul 2007, la nouă ani după achiziționarea apartamentului. Mai mult, din adeverința nr. 100/2013 eliberată de Romtelecom rezultă că reclamantul pârât a primit în anul 2004 la data încetării contractului individual de muncă suma de_ Rol. Martorii audiați nu au putut forma convingerea instanței că banii ce au reprezentat prețul apartamentului ar fi provenit de la părinții pârâtei reclamante. Astfel, martora M. D. a arătat că știe de la tatăl pârâtei reclamante că le-ar fi dat părților bani pentru apartament, dar ea nu a asistat direct la discuții între aceștia și nu a fost de față la predarea banilor. Și martorul G. G., audiat la solicitarea pârâtei reclamante, a afirmat că tatăl pârâtei reclamante ar fi dat bani părților pentru achiziționarea apartamentului, dar la fel, nu a asistat la această tranzacție. El l-a însoțit pe tatăl pârâtei reclamante când acesta a achitat doar anumite datorii la apartament pentru a se putea întocmi actele de vânzare cumpărare. Deși martorul a afirmat că părinții pârâtei reclamante au vândut un apartament și din acest motiv au avut bani pentru a-i da părților, nu s-a depus un contract de vânzare cumpărare în acest sens. A mai arătat martorul G. Fheorghe că reclamantul pârât consuma băuturi alcoolice însă a afirmat că ambii soți aduceau bani în gospodărie și se ocupau de creșterea copiilor. Și martorul S. C. audiat la solicitarea reclamantului pârât a confirmat faptul că ambii soți se ocupau de gospodărie. Toți martorii, cu excepția martorei M. D. au relatat că la data achiziționării apartamentului reclamantul pârât avea serviciu, iar pârâta reclamantă nu lucra.
În consecință, având în vedere faptul că reclamantul pârât a avut serviciu atât înainte cât și după cumpărarea apartamentului, în timp ce pârâta s-a angajat mult mai târziu și contribuția sa la întreținerea familiei au fost pachetele de alimente primite de la părinți și munca în gospodărie, instanța a reținut o cotă de contribuție egală a părților la dobândirea bunului comun.
Cu privire la creditul în valoare de 3854,33 lei ce a fost contractat de reclamantul pârât prin actul adițional nr. 1/19.05.2010 la contractul de acordare DAC din data de 24.12.2007 în cadrul convenției de plată salarii instanța a constatat că acest credit a fost luat de reclamantul pârât fără știrea soției deoarece chiar el a afirmat acest lucru prin răspunsul la interogatoriu, fila 152, întrebarea nr. 10. Astfel, arată reclamantul pârât că a cheltuit acești bani fără știrea soției pentru plata unor facturi ale gospodăriei și efectuarea unor investiții în apartament. Aceste susțineri nu se coroborează cu alte mijloace de probă și în concluzie suma de 3854,33 lei nu va fi considerată datorie comună întrucât nu s-a făcut dovada că a fost cheltuită pentru nevoile căsniciei.
În temeiul art. 987 și art. 989 NCPC a atribuit pârâtei reclamante, în deplină proprietate, a apartamentului situat în V., .. 40, ., jud. V. în valoare de 63.700 lei deoarece a formulat cerere în acest sens, iar reclamantul pârât a fost de acord cu această cerere și o va obliga să plătească sultă reclamantului pârât în valoare de 31.850 lei ținându-se cont de cotele stabilite.
În consecință instanța a admis în parte acțiunea și a dispus partajarea bunurilor comune al părților în cote egale și a respins cererea reconvențională având ca obiect constatarea unei cote de 80% în favoarea pârâtei reclamante la dobândirea bunurilor comune.
În temeiul art. 451 și următoarele NCPC a obligat pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât cheltuieli de judecată reprezentând taxe timbru și onorariu avocat corespunzător cotelor reținute.
În temeiul art. 50 ind. 2 din O.G. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă a obligat pârâta reclamantă să plătească statului sumele de 125 lei și 656,16 lei, avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, deoarece aceasta a dobândit bunuri a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel pârâta E. M., apreciind că sentința este nelegală și netemeinică.
Din hotărârea primei instanțe rezultă că aceasta a respins cererea reconvențională a pârâtei-reclamante ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada cu acte că părinții ei au înstrăinat în data de 15.10.1998 cu 100 milioane lei un apartament și că din acea sumă s-a achitat 17 milioane lei pentru apartamentul ce face obiectul acestui partaj, respectiv 50% pentru fiica lor C. (E.) M. și 50% pentru fiul lor E. A. A., care la rândul său în data de 16.06.1999 i-a vândut formal cota indiviză a lui de 50%, cumnatului său, reclamantul C. S.-S., aceasta pentru a înlătura discuțiile din familie, în sensul că pârâta deținea 50% din imobil și fratele ei tot 50%, în timp ce reclamantul era tolerat în acel apartament.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr.2661 din 15 octombrie 1998 rezultă că părinții apelantei au vândut un apartament în municipiul V. cu suma de 100 milioane lei și că în decurs de o lună le-a cumpărat, ei și fratelui său, în data de 05.11.1998 imobilul situat în V., ..40, ., pentru care a plătit 17 milioane lei.
Pârâta s-a căsătorit cu reclamantul în data de 06.07.1998, nu au făcut nuntă cu dar, nu dispuneau de bani, nu avea casă, astfel că justificat părinții ei au achitat prețul acestui imobil supus partajului, menționând în contract 50% pentru fiica lor și 50% pentru fiul acestora, respectiv C. (E.) M. și E. A. A..
E. A. A. a vândut cota sa de 50% reclamantului, conform înțelegerii pentru ca fiecare dintre soți să dețină ½ din apartament, cu suma de 10 milioane lei cu bani proveniți în cea mai mare parte de la părinții pârâtei, iar diferența fiind de la botezul fiicei lor C. R.-I..
Instanța nu a luat în considerație faptul că părinții pârâtei lunar îi dădea personal sau îi trimitea cu mandat poștal anumite sume de bani pentru întreținerea familiei sale, lucru confirmat de martori și dovedit și cu acte care au fost păstrate doar începând cu anul 2010 = 3.500 lei, 2011 = 2.730 lei și 2012 = 2.790 lei, total = 9.020 lei, în condițiile în care reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă în anul 2004 și de atunci și până la divorț - 06.07.2011 acesta nu a mai lucrat decât 2 luni la o firmă din Negrești fiind astfel întreținut de soția sa, pârâta E. M..
Se invocă faptul că reclamantul a primit de la societate în anul 2004, la încetarea contractului individual de muncă, suma de_ ROL, care a fost cheltuită evident pe băuturi alcoolice în cadrul anturajului său,iar în continuare a fost întreținut de soție și socrii săi care aveau o situație financiară foarte bună ca urmare a faptului că tatăl pârâtei, E. A., lucra ca și gardian la Penitenciarul V., iar mama ei avea serviciu la GOSCOM V., la care se adaugă deținerea în proprietate a unui apartament la V. și a unei case la Miroslăvești, Județul Iași, de unde aducea permanent pentru fiica sa produse de origine vegetală și animală.
Instanța nejustificat s-a referit la veniturile reclamantului în perioada 1990 -2004, însă acesta până în anul 1998 a fost căsătorit cu o altă soție, care a divorțat de el ca urmare a consumului excesiv de băuturi alcoolice.
In drept nu se invocă prevederil legale.
Intimatul C. S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Motivația adusa de parata cu privire la ajutorul acordat de părinții sai in susținerea contribuției sale in procent de 80% la dobândirea imobilului apartament cu 2 camere, este nereala, in condițiile in care veniturile familiei in primii ani de căsnicie pana in anul 2007 au fost realizate in integralitatea lor de intimat. Prețul final al apartamentului a fost plătit din banii ce personal i-a strâns din salarii si din alte împrumuturi si nu de la părinții paratei apelante, care . vândut un imobil in loc V. insa din acești bani au fost achitate datoriile imobilului vândut (aceasta fiind si motivația pentru care a fost înstrăinat imobilul, fiind sub presiunea executării silite) iar diferența a fost investita in casa din loc. Miroslovesti, jud. Iași . Toata suma de bani rămasa după achitarea datoriilor imobilului vândut de părinții paratei apelante a fost investita in casa de la Miroslovesti care era . de degradare. Mai mult decât atât, tatăl paratei după ce si-a terminat toți banii le-a solicitat sa-l împrumute cu sumele de bani necesare finalizării renovării construcției.
Cea de-a doua cota indiviza de 1/2 din imobil a dobândit-o de la E. A. A., fratele paratei, in anul 1999 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1362/16 iunie 1999 cu plata sumei de 17.000.000 lei vechi (ROL), adică chiar prețul întreg plătit de la E. A. si C. A. M. (fosta soție) pentru tot apartamentul.
Suma cu care a achitat apartamentul de 17 mii lei vechi a fost formata din suma de 5 milioane lei vechi împrumutata personal de la frații săi C. G. si C. I. iar restul pana la suma întreaga a fost acoperita cu un credit de la B. Post. Toți acești bani au fost restituiți creditorilor din salariul său de la Romtelecom, fiind angajat la aceasta societate de telefonie de la data de 14.05.1990 (a se analiza carnetul de munca ._). In afara salariului intre anii 1990-2004 a fost plătit si suplimentar de Romtelecom, in acea perioada fiind cererea foarte mare de conectare la rețeaua de telefonie fixa Romtelecom si erau perioade când lucra si 12 ore pe zi (ore suplimentare).
Daca consuma alcool exagerat si zilnic așa după cum susține reclamanta nu ar fi putut lucra o perioada de 14 ani la Romtelecom. Meseria sa presupunea contact zilnic cu foarte multe persoane Iar in unele perioade aveam lucrări de efectuat si la înălțime.
Justificările paratei expuse prin întâmpinare cu privire la realizarea unor venituri net superioare fata de ale intimatului nu-si găsesc corespondent in realitate in condițiile in care intimatul a fost angajat la Romtelecom 14 ani iar când s-au făcut restructurările de la aceasta firma a plecat pe "Ordonanța" încasând o suma de bani ce nu a câștigat-o parata in toți anii ei de munca si anume suma de_ lei. Banii au fost investiți toți in casa si familie. Ulterior anului 2004 a lucrat constant la mai multe firme private printre care si o firma de mobila Solosmob de unde a si achiziționat o parte din mobile din casa la un preț redus.
Cu privire la ajutorul acordat de tatăl paratei in anii 2010, 2011, 2012 arată că nu are cunoștința ca acești bani sa fi intrat in casa, nu are nici o relevanta fata de cauza supusa judecații partajare bun imobil apartament cu 2 camere achiziționat in anii 1998-1999. Insa daca este adevărat poate convinge instanța asupra faptului ca parata realiza venituri foarte mici si nu i se poate retine o contribuție de 80% asa cum susține.
La începutul anului 2011 când s-a depus si acțiunea de divorț relațiile de familie dintre soții erau rupte atât sub aspect afectiv cat si financiar. Fiecare dintre ei se gospodărea separat de ceva timp.
Produsele agricole primite de parata, despre care se face vorbire in cererea de apel, au fost primite atât de la părinții paratei cat si de la părinții săi când mergeau in vizita la tara, Miroslovesti jud. Iași (părinții paratei, mai rar datorita distantei) sau Valea Silistei, jud. V. (părinții săi) si nu au fost in cantități industriale așa după cum se încearcă a se arata.
Imobilul supus partajului a fost renovat in întregime in anul 2004-2005 gresie, faianța, tencuieli, schimbat instalația de apa calda si rece, calorifere, ușa de la intrare, eto, când a luat banii pe Ordonanța, totodată fiind plătite restul ratelor la produsele electrocasnice achiziționate, s-au cumpărat bunuri mobile (șifonier, 2 recamiere etc.) si ulterior în anul 2010 când s-a achiziționat creditul in suma de 4213 lei (rămas neachitat 3854,33 lei) s-au făcut lucrările de întreținere necesare (văruit, etc).
Izolarea termica exterioara a blocului a fost făcuta in anul 2009 cu banii din creditul contractat la BRD.
Înscrisurile depuse la dosar si martorii audiați propuși in susținerea cotei procentuale de 50%-50% confirma realizarea de venituri net superioare ale intimatului in opoziție cu veniturile realizate de parata apelanta.
S-a încercat prin audierea martorilor M. D. si Giza G., martorii paratei, discreditarea reclamantului justificându-se cota procentuala de 80% in dobândirea bunului imobil, nu prin veniturile realizate ce ar trebui sa fie net superioare veniturilor reclamantului, ci prin conduita reclamantului, conduita ce putea fi analizata eventual in acțiunea de divorț si nu putea face obiectul acțiunii de partaj bunuri comune.
Tot prin aceiași martori se încearcă in detrimentul celor doua acte intitulate contracte de vânzare cumpărare, întocmite in forma autentica, si se referă la conținutul acestora, probarea unei alte situații faptice. Se încearcă combaterea conținutului contractelor încheiate in forma autentica cu valori peste 250 de lei printr-o proba testimoniala . care se partajează un bun imobil.
In privința admisibilității probării actelor juridice (negotium juris) prin declarațiile martorilor, legea civilă instituie două reguli restrictive: interdicția de a dovedi cu martori actele juridice cu o valoare mai mare decât cea prevăzută de lege si interdicția de a dovedi cu martori împotriva sau peste cuprinsul unui înscris mai ales in condițiile in care este întocmit in forma autentica.
Clauzele din contracte, de genul: „Prețul vânzării este de 17.000.000 de lei, pe care eu vânzătorul declar ca l-am încasat de la comparator in întregime, astăzi data încheierii prezentului contract".
In drept se invocă art 2-1 si 205 NCPC:
Apelanta pârâtă E. M. a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.
1).Argumentele prezentate de intimat cu privire la cumpărarea apartamentului nu pot fi luate în considerație deoarece până la cumpărarea acestuia în data de 05.11.1998 cei doi foști soți nu au reușit să strângă bani întrucât intimatul cheltuia toți banii pe băuturi alcoolice, lucru ce a dus la încetarea raportului de muncă cu S.C. ROMTELECOM S.A., plus faptul că mai avea în întreținere și pe minora C. R.-I..
2).Prin cererea de apel a făcut dovada cu acte, pe lângă declarația de la instanța de fond a martorului G. G., care a menționat că părțile au cumpărat apartamentul în anul 1998 cu bani de la tatăl pârâtei E. M., ca urmare a prețului încasat din vânzarea unui alt apartament, cu referire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 2661 din 15 octombrie 1998 pentru suma de 100 milioane lei, astfel că lucrurile se leagă, dacă avem în vedere că părinții apelantei au vândut locuința lor în data de 15.10.1998 și au achitat în data de 05.11.1998 prețul apartamentului de 17 milioane lei, cumpărat pe numele fiicei lor C. M. și al fiului acestora, E. A. A., rămânându-le din suma de 100 milioane lei, încasată din vânzarea locuinței, încă 83 milioane lei, ce a fost folosită pentru consolidarea casei de la Miroslăvești, județul Iași, efectuarea altor cheltuieli în propria gospodărie, cât și pentru ajutarea în continuare a apelantei E. M..
Deci, imobilul a fost cumpărat de E. A. pentru fiica sa C. M. și fiul său, E. A. A..
3).Faptul că părinții apelantei au achitat prețul apartamentului, de 17 milioane lei, este dovedit și prin aceea că în continuare aceștia i-au trimis bani pe bază de acte, astfel: în anul 2010 = 3500 lei, în anul 2011 = 2730 lei și în 2012 = 2790 lei, iar ulterior nu mai contează deoarece cei doi soți erau divorțați, în condițiile în care din anul 2004 intimatul nu a mai lucrat și a fost întreținut de soția sa și de socrii lui.
Nu trebuie luate în considerație toate veniturile menționate de intimat deoarece acesta a mai fost căsătorit până în anul 1998 cu o altă femeie, de care a divorțat ca urmare a consumului excesiv de alcool, ci doar perioada 1998-2004, când i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
De asemenea, trebuie reținut și faptul că intimatul a contractat un credit de 3854,33 lei, fără știrea soției, așa cum a recunoscut la interogatoriu, sumă pe oare a cheltuit-o pe băuturi alcoolice, astfel că acești bani nu au ajuns în casă și pe bună dreptate prima instanță a considerat că acel împrumut nu constituie o datorie comună.
4).Apelanta permanent a afirmat că părinții ei au plătit apartamentul întrucât veniturile sale ca asistentă medicală erau modeste, fapt pentru care a și solicitat un procent de 80 % din valoarea imobilului respectiv.
În apel s-a încuviințat pentru apelantă proba cu acte.
Prin încheierea din 19 mai 2015 apelanta a beneficiat de ajutor public judiciar in sensul scutirii de plata taxei judiciare de timbru de 950 lei.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile se constată că apelul este neîntemeiat.
În mod corect a fost stabilită cota de contribuție a părților de câte 50% la bunuriledobândite in timpul căsătoriei care a durat in perioada 6 07 1998-2 iunie 2011.
C. de contribuție a părților, foști soți, la dobândirea bunurilor comune se stabilește în funcție de veniturile celor 2 si de contribuția la îndatoririle căsniciei, astfel cum rezultă din art. 30 C.fam aplicabil in cauză.
Susținerea apelantei că la imobilul părților, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2901 din 5 11 1998, a existat o contribuție a părinților apelantei nu poate fi reținută pentru că nu rezultă din probe acest aspect.
In apel s-a depus contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2661 din 15 oct 1998 prin care părinții E. A. si E. E. au înstrăinat un imobil pentru care au obținut prețul de_ Rol.
Nu există probe directe care să ateste că parte din acest preț a fost folosit la dobândirea bunului imobil al părților la data de 5 11 1998.
In mod corect a reținut prima instanță că martorii apelantei nu au fost de fată la predarea vreunei sume de bani de către părinții apelantei către cei 2 soți.
In lipsa unor probe certe cu privire la contribuția efectivă a părinților, nu se poate retine acest ajutor.
Ajutorul părinților apelantei probat cu mandate poștale pentru perioada 2010-2012 nu este consistent si nici nu a intervenit în perioada în care a fost dobândit bunul cel mai valoros din patrimoniu.
La stabilirea provenienței veniturilor din cursul căsătoriei se va avea in vedere numai perioada în care părțile au fost căsătorite. Astfel se constată că intimatul a fost salariat in perioada 1998-2005 (perioadă în care a fost dobândit cel mai important bun din patrimoniu), ulterior în perioada dec. 2006-sept 2009, în timp ce pârâta reclamantă s-a angajat abia în anul 2007, la nouă ani după achiziționarea apartamentului.
Comparând perioadele din căsnicie in care cele 2 părți au fost angajate se constată că intimatul a avut o perioadă mult mai mare in care a lucrat si a adus venituri in mod constant in căsnicie.
Nu se poate retine faptul că intimatul a avut viciul beției care a condus la cheltuirea banilor comuni pentru că probele directe nu atestă această modalitate de risipire a veniturilor sotilor.
Ținând cont de faptul că reclamantul pârât a avut serviciu atât înainte cât și după cumpărarea apartamentului, pe o durată mai mare decât apelanta, in mod corect instanța a reținut o cotă de contribuție egală a părților la dobândirea bunului comun.
In temeiul art.480 NCPC se va respinge apelul si se va păstra sentința apelată.
In temeiul art. 453 NCPC se va respinge cererea apelantei de acordare cheltuieli de judecată si se va admite cererea intimatei de acordare cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de E. M. împotriva sentinței civile nr. 2647/20.11.2014 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantei de acordare de cheltuieli de judecată.
Obligă apelanta E. M. să achite intimatului C. S. S. cheltuieli de judecată de 700 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2015.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 18 Mai 2015
Red. I.M.P.
Tehnored. I.M.P./A.V.
2 ex./04.06.2015
Comunicat 4 ex./05.06.2015
Judecătoria V. – judecător D. E. M.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 608/2015. Tribunalul VASLUI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 827/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
