Plângere contravenţională. Decizia nr. 1411/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1411/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1411/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1411/A
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEO. C.
Judecător V. B.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI în contradictoriu cu intimatul petent L. V. împotriva sentinței civile nr. 68 pronunțată la data de 04.02.2015 de Judecătoria Huși, în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.10.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 68 din 04.02.2015 Judecătoria Huși a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul L. V., domiciliat în loc.Corlateni, raion Rascani, Republica M. și domiciliul ales pentru citare în mun. V., ., . în contradictoriu cu agentul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.- prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în Iași, ..19, și în consecință:
A dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 25.000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.10.2014 de agentul constatator cu sancțiunea AVERTISMENT.
A pus în vedere petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
A menținut celelalte prevederi din cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.10.2014 de CNADNR-ACI A., petentul L. V. fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.61 al.1 lit.”p” din OG nr.43/1997.
La controlul efectuat în data de 11.10.2014, s-a reținut că, vehiculul de transport marfă cu nr. de înmatriculare BL DR1 17/_, a fost surprins pe traseul C.-A. efectuând un transport de bunuri care nu sunt indivizibile cu depășirea greutății maxime admise pe axa simplă motoare de 12.24 t. față de limitele maxime legale prevăzute de Anexa 2 din OG. 43/1997 de 11,50 t pentru categoria de drum național utilizat. Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul autorității de stat, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, admițând că în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, atunci când a stabilit că domeniului contravențional i se aplică regulile existente din domeniul penal. Cum ambele prezumții sunt relative, revine instanței de judecată să determine, pe baza probelor administrate de ambele părți, limita până la care cele două prezumții pot opera.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. În mod corect, potrivit art.19 din OG nr.2/2001, agentul constatator a consemnat imposibilitatea atestării situației de fapt cu un martor.
Instanța a mai reținut, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.61 al.1 lit.”p” din OG 31/1997.
Motivele de nulitate invocate de petent nu sunt întemeiate, din moment ce așa cum am analizat procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege.
Încadrarea faptei este corectă, sancțiunea fiind corect aplicată petentului, deoarece potrivit art. 6 indice 1 al. 12 din OG 43/1997 „pentru vehiculele înmatriculate în alte state, amenzile contravenționale se aplică în toate cazurile conducătorului auto”. Cum vehiculul condus de petent este înmatriculat în republica M. rezultă clar, că sancțiunea a fost aplicată în mod legal persoanei fizice L. V..
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului-verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale în materia drepturilor omului.
În speță, instanța a reținut că petentul se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul-verbal ce formează obiectul cauzei.
Apărarea petentului prin care a susținut că nu a depășit masa maximă totală admisă de lege, respectiv de 40 tone, așa cum se menționează și în procesul-verbal de contravenție, nu este fondată.
Sancțiunea a fost aplicată pentru depășirea masei maxime prevăzută de lege pe axa simplă motoare și nu pentru masa maximă totală, care nu a fost depășită. Bunurile transportate nu sunt indivizibile pe axa 2, adică axa simplă motoare, faptă ce este sancționată de art. 61 alin 1 lit.p din O.G. 43/2010. Acest text de lege se aplică pentru faptele enumerate, în mod distinct: fíe pentru depășirea maselor totale maxime admise, fie pentru depășirea maselor admise pe axe, fíe pentru ambele fapte. Petentul a reținut în mod eronat că aceste fapte trebuie să fie întrunite numai în mod cumulativ, pentru a justifica sancțiunea aplicată.
Nu poate fi primită nici afirmația potrivit căreia nu există pentru marfa divizibilă o sancțiune distinctă pe axe față de masa totală . Din chiar textul art. 61al.1 lit.p din OG nr.43/1997 rezultă că „efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile (adică a celor care sunt divizibile) cu depășirea masei maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute in anexele 2 și 3 la prezenta ordonanța, cu amenda de la 25.000lei la 35.000 lei". Așadar, sancțiunea se aplică pentru mărfuri divizibile (care nu sunt indivizibile, in accepțiunea textului de lege).
Cât privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că agentul constatator nu a individualizat în mod corect sancțiunile.
Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Instanța a constatat că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art.4 alin.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Deși amenda contravenționala aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege, instanța consideră că la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis să dea suficientă relevanță acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit dispozițiile art.21 alin.3 din OG.nr.2/2001. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
În consecință, în cazul faptelor ce relevă un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Deși pentru contravenția săvârșita legea prevede sancțiunea amenzii contravenționale, instanța reține că potrivit art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Ca atare, având în vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (depășirea încărcăturii pe axe este relativ mică- 0,40 t.), ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (așa cum au fost ele reținute de instanță), de modul și mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă (nefiind dovedit prejudiciul creat prin această faptă), precum și de circumstanțele contravenientului (care este la prima abatere de acest gen), instanța a constatat că plângerea este în parte întemeiată în parte, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator petentului fiind neproporțională cu gradul de pericol social al faptei, drept pentru care a înlocuit-o cu cea a avertismentului.
În temeiul disp. art. 7 din O.G. nr. 2/2001, modificate prin disp. art. I, pct. 3 din OUG nr.108/2003, instanța a atras atenția petentului ca pe viitor să respecte întocmai dispozițiile legale.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a admis în parte plângerea formulată de petentul L. V., conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.- prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Prin cererea de apel formulată de CNADR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași și înregistrată pe rolul Tribunalului V. la data de 29.04.2015 s-a solicitat modificarea sentinței civile nr. 68/04.02.2015 a Judecătoriei Huși cu rejudecarea pe fond a plângerii contravenționale, respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție . nr._/11.10.2014.
În fapt, apelanta a susținut că în mod greșit s-a înlocuit sancțiunea principală a amenzii contravenționale de 25.000 lei cu sancțiunea avertismentului deoarece depășirea masei maxime admise pe axa motoare a fost de 0,74 tone în loc de 0,4 tone cum a reținut Judecătoria Huși, iar agentul constatator a apreciat în mod corect asupra gravității concrete a faptei privind nerespectarea dimensiunilor și greutăților maxime admise pentru vehiculele de transport. Prin stabilirea unui cuantum ridicat al limitelor minime și maxime de amendă pentru fapta reținută în sarcina petentului, legiuitorul a urmărit prevenirea accidentelor rutiere și a bunei desfășurări a activității de transport de mărfuri pe drumurile naționale și europene.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.05.2015 de către intimatul L. V. s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond apreciind că nu se face vinovat de comiterea contravenției în condițiile în care nu a depășit limita maximă admisă pentru întregul transport de srot soia vrac, ci doar depășirea masei maxime pe osie care a fost rezultatul gropilor și denivelărilor din timpul deplasării. De asemenea, s-a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție motivat de lipsa mențiunilor prev de art 17 din OG 2/2001 privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator.
Analizând cererea de apel formulată de către apelanta CNADR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, instanța constată următoarele:
Tribunalul V. este competent din punct de vedere material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere de apel în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește excepția nulității procesului verbal de contravenție invocată de către intimat prin întâmpinarea depusă, instanța apreciază că actul de constatare cuprinde toate datele necesare pentru identificarea agentului constatator din cadrul unității apelante, nefiind indeplinite elementele constitutive pentru incidența unei nulități absolute prev de art 17 din OG 2/2001.
Tribunalul V. consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect gradul de pericol social generic și concret al contravenției, motivele care au determinat încălcarea legii, urmările produse, atitudinea petentului intimat față de fapta comisă.
Astfel, petentul a indicat motivele care au stat la baza depășirii limitei maxime de greutate prin încarcarea suplimentară a axei 1 motoare a vehiculului de transport marfă, nefiind incidentă o vinovăție sub forma intenției directe sau indirecte, ci doar o deplasare a mărfii divizibile ca efect al denivelărilor din drum.
Deși această împrejurare nu este de natură a înlătura în totalitate răspunderea contravențională a petentului intimat, totuși instanța de fond a dispus corect înlocuirea sancțiunii principale contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului care ar fi suficientă pentru prevenirea comiterii unor fapte similare.
Tribunalul va lua în considerare și natura, caracteristicile fizice ale mărfii divizibile de șrot de soia care se poate deplasa în timpul transportului independent de culpa conducătorului auto și va reține vinovăția acestuia sub forma culpei cu prevedere, fapt care impune aplicarea unei sancțiuni mai ușoare decât cea cu amenda de 25.000 lei.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că aplicarea unei sancțiuni cu amenda de 25.000 de lei pentru abaterea reținută este vădit disproporționată față de gradul de pericol social al acesteia, urmările produse, atitudinea procesuală a petentului intimat, lipsa unor antecedente contravenționale și motivele care au determinat depășirea greutății maxime admise pe axa I motoare.
Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de către CNADR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 68/04.02.2015 a Judecătoriei Huși prin care s-a înlocuit sancțiunea principală a amenzii cu cea a avertismentului cu păstrarea tuturor celorlalte prevederi ale procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.- prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în Iași, ..19 în contradictoriu cu intimatul L. V., domiciliat în loc.Corlateni, raion Rascani, Republica M. și domiciliul ales pentru citare în mun. V., ., ., împotriva sentinței civile nr. 68/04.02.2015 a Judecătoriei Huși pe care o păstrează.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, V. B. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 29 Octombrie 2015
Red./tehnored. V.B.
2 ex./13.11.2015
Comunicat 2 ex./13.11.2015
Judecătoria Huși – judecător I. C. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1407/2015. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1744/2015.... → |
|---|
