Plângere contravenţională. Decizia nr. 1501/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1501/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1501/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1501/A/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător O. M. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelul Civil formulat de apelantul C. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva sentinței civile nr. 195 din 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 03 noiembrie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 noiembrie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 195 din 27.01.2015, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. M., domiciliat în V., .. 275, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., jud. V. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 24.06.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 24.06.2014 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere. S-a reținut în sarcina petentului că la data de 24.06.2014 conducând auto marca SKODA înmatriculat cu nr._ din direcția V.-Crasna pe DN 24 la km 110 a efectuat manevra de depășire autoturismului marca VW cu nr._ încălcând marcajul longitudinal continuu.
În drept, potrivit art. 100 alin. 3 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) lit. e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Prima instanță a constatat că în procesul verbal de contravenție se regăsesc și mențiunile legate de agentul constatator, respectiv nume, prenume și calitatea acestuia. De asemenea, instanța nu a reținut motivul de nulitate invocat de petent referitor la faptul ca politistul nu are calitatea de politist rutier întrucât organul constatator a precizat ca agentul îsi desfasoara activitatea în cadrul Serviciului Rutier al IPJ V. astfel încât acesta este competent sa constate si sa sanctioneze contraventii la regimul circulatiei rutiere, potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006. De altfel, această calitate a fost menționată și în procesul verbal de contravenție.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că petentul a săvârșit contravenția descrisă în procesul verbal. Din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezulta ca petentul a depășit autoturismul marca VW cu nr._ încălcând marcajul longitudinal continuu. Probele administrate în cauză nu susțin varianta petentului care afirmă că nu a efectuat depășirea ci doar a mers pe contrasens. Chiar dacă imaginile nu surprind momentul efectuării depășirii efective a autoturismului VW, din ansamblul probelor administrate (planșe foto, înregistrarea video) se poate constata fără putință de tăgadă că petentul s-a angajat în depășire, manevră care s-a încheiat odată cu revenirea pe sensul normal de mers, însă cu încălcarea marcajului longitudinal continuu (planșele 2,3,4,5).
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
I. Hotărârea apelata este nelegala pentru ca instanța de fond retine competenta materiala legala a agentului constatator, deși petentul a contestat calitatea de „polițist rutier" a d-lui ag. Golie V. iar intimatul I.P.J. V. nu a depus nici o dovada pentru a demonstra ca respectivul agent de politie avea calitatea necesara pentru sancționarea contravențiilor rutiere.
Potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „contravenția se constata printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute in actul normativ care stabilește si sancționează contravenția, denumite in mod generic agenți constatatori" - cadrul general.
Conform dispozițiilor legale speciale:
-„constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier (...)" - art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002;
-„îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice si luarea masurilor legale in cazul in care se constata încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Politiei Romane" - art. 177 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
„Polițiștii rutieri sunt ofițerii si agenții de politie specializați si anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane" - art. 177 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
In speța, pe tot parcursul procesului prima instanța nu a solicitat iar intimatul I.P.J. V. nu a făcut nici o dovada in privința „specializării" si „desemnării prin dispoziție a inspectorului general al IGPR" a agentului constatator Golie V.; si aceasta, in condițiile in care petentul a contestat calitatea de „polițist rutier" a agentului constatator, împrejurare cunoscuta de I.P.J. V..
Ori de cate ori legea impune unei anumite autorități o anumita calitate speciala, deținerea si exercitarea ei trebuie dovedite ca atare pentru a se putea conferi si controla legitimitatea actului administrativ încheiat.
De aceea, interpretarea instanței de fond in privința calității agentului constatator este nelegala, nefundamentata si, in consecința, nu poate suplini absenta cerințelor legale cumulative anterior precizate si fără de care agentul constatator nu avea competenta materiala de a întocmi procesul verbal de contravenție contestat; motiv pentru care acesta este lovit de nulitate absoluta.
II.Audierea in calitate de martor a conducătorului autoturismului depășit
De Cherches A. (conducătorul auto_ ) menționat în procesul verbal de contravenție a fost respinsa nejustificat, desi reprezenta o proba utila si concludenta in stabilirea porțiunii de drum pe care s-a inițiat si efectuat depășirea propriu-zisa. S_ aceasta in condițiile in care însăși instanța retine ca „imaginile (n.n. foto-video) nu surprind momentul efectuării depășirii efective".
Petentul a insistat pentru administrarea acestei probe testimoniale, inclusiv prin comisie rogatorie.
III.Judecătoria V. a greșit si atunci când a analizat manevrele necesare depășirii propriu-zise dar si materialul probator; instanța se raportează doar la planșele foto, ignorând înregistrarea video aflata la dosarul cauzei si care releva mai multe elemente importante pentru cauza - spațiu, timpi, marcaje si indicatoare rutiere, poziționarea acestora, viteze de circulație etc. In plus, instanța nici nu răspunde in mod efectiv apărărilor petentului cu privire la manevra depășirii.
Motivarea sub aspectul stabilirii situației de fapt este si contradictorie, pentru ca mai întâi se retine ca „din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezulta ca petentul a depășit autoturismul marca VW cu nr._ incalcand marcajul longitudinal continuu" pentru ca mai apoi sa se arate ca „imaginile nu surprind momentul efectuării depășirii efective a autoturismului VW" - pag. 3 din sentința.
In mod cu totul eronat, instanța a constatat ca manevra depășirii a fost efectuata nelegal doar pentru ca aceasta „s-a încheiat odată cu revenirea pe sensul normal de mers, insa cu incalcarea marcajului longitudinal continuu". Relevant este faptul ca petentul nu a inițiat si nu a efectuat manevra de depășire . care o asemenea manevra era interzisa.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 „depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers si ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule in care s-a aflat inițial".
Petentul s-a angajat si efectuat manevra de depășire pe o porțiune de drum in aliniament, distanta pe care axul drumului este marcat prin linie longitudinala discontinua; ceea ce atesta ca depășirea pe acea porțiune de drum este permisa. Spațiul si marcajul de care am făcut vorbire anterior pot fi lesne observate in înregistrarea video, după intersectarea patrulei cu cele trei autoturisme in discuție.
Planșele foto, precum si cadrele din înregistrarea video ce pun in evidenta mașina petentului surprind doar momentele in care aceasta revine pe sensul sau de mers, încălcând parțial linia continua; dar depășirea efectiva a celor doua autoturisme avusese loc anterior, manevra fiind deja finalizata in momentul filmării si înregistrării video; depășirea nu este o manevra care se consuma imediat (pentru a se putea considera ca fost surprinsa de camera video a patrulei rutiere), ci se realizează . si pe un anumit spațiu, ceea ce presupune a acțiune continua in care se realizează manevrele arătate in definiția din art. 45 - schimbarea direcției de mers, ieșirea din banda de circulație si trecerea pe lângă vehiculul depășit înaintea acestuia.
O dovada in plus ca depășirea a fost inițiata si efectuata pe parcursul liniei discontinue o constituie si spațiul alocat indicatorului „depășirea interzisa" si a locului din care începe marcajul longitudinal discontinuu - o distanta de circa 100 de metri, spațiu insuficient pentru depășirea a doua autoturisme care circula cu viteze de peste 80 km/h. De altfel, daca conducătorii celor doua autovehicule depășite ar fi circulat cu viteza legala pe acel sector de drum, petentul ar fi avut posibilitatea revenirii pe banda sa de circulație înainte de începutul marcajului continuu si a amplasării indicatorului „depășirea interzisa"; vitezele mari ale celor doua autoturisme au determinat si un spațiu mai mare pe care s-a efectuat manevra de depășire de către petent. înregistrarea video releva toate aceste împrejurări legate de spațiu/porțiunea de drum, marcaje longitudinale discontinuu/continuu, viteze de circulație atât a mașinii petentului cat si a celor doua autoturisme depășite.
Prin urmare, depășirea a fost efectuata de petent pe o porțiune de drum unde manevra era permisa, fapt neînregistrat insa de aparatul radar, ceea ce face ca sentința cat si procesul verbal sa fie si neîntemeiate.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității actului sancționator, se constată că prima instanță a reținut în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 din OG. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Astfel potrivit articolului susmenționat lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Referitor la pretinsa nulitate a procesului verbal de contravenție, dată de contestarea calității de polițist rutier a agentului care a constatat săvârșirea contravenției, tribunalul o va înlătura, motivat de faptul că în fața instanței de apel, intimatul a depus Dispoziția IGPR nr. 28.08.2008, necontestată de către apelant prin care a fost desemnat ca polițist rutier, agentul șef de poliția care a aplicat sancțiunea contravențională.
De asemenea, prin adresa nr._ din 18.09.2015, IGPR Serviciul Resurse Umane s-a precizat că agentul de poliție, are calitatea de polițist rutier.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt.
Astfel prin procesul verbal de contravenție, . nr._ din 24.06.2014 s-a reținut în sarcina apelantului petent că în data de 24.06.2014, ora 10, 43 pe DN 24 la km 110 a condus pe direcția de mers V. Crasna autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ și la km 110 pe drumul public a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar în fața sa încălcând marcajul continuu existent la locul respectiv.
Contrar susținerilor apelantului petent în fața instanței de fond și prin motivele de apel, din materialul probator administrat în fața instanței de fond ( planșe foto, înregistrare CD), rezultă fără putință de tăgadă că apelantul petent a efectuat manevra de depășire încălcând linia continuă, în curbă, încălcând astfel dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/02.
Pentru considerentele expuse, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul C. M. împotriva . 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul C. M. împotriva . 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 Noiembrie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, O. M. V. | |
Grefier, C. A. |
Red. M.C. 26.11.2015
Tehnored.C.A. 27.11. 2015
4 ex./27.11.2015
Judecător fond: O. C.
.>
| ← Succesiune. Decizia nr. 1541/2015. Tribunalul VASLUI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 356/2015.... → |
|---|
