Plângere contravenţională. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul VASLUI

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, care a relevat faptul că apelul este la primul termen de judecată; declarat în termen, motivat; legal timbrat ; intimatul prin cererea depusă la dosar solicită respingerea apelului și menținută hotărârea instanței de fond; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;

Tribunalul având în vedere că nu mai sunt cereri noi de formulat în apel și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395, al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2252 din 10.10.2014 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul P. N. B. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 26.05.2014 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului V. și în consecință s-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal contestat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 26.05.2014, petentul P. N.-B. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 102/3/e din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 26.05.2014, pe DJ 248, localitatea Rebricea a condus autoturismul Audi_ cu viteza de 120 km/h – filmat pe caseta 105.

Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a urmat să examineze mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.

Actul a fost încheiat cu respectarea art. 16 – OG 2/2001 (inclusiv descrierea faptei, loc ).

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a urmat să o examineze din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanții se numără și cea referitor la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.

Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei.

Prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal este susținută și prin urmare poate fi coroborată cu planșele foto prezentate în cauză.

Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces – verbal de constatare a contravenției.

Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.4.1 din Norma de metrologie legală 021 – 05 NML „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre )”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul 187/2009 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

-data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

-valoarea vitezei măsurate;

-imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”

Instanța a considerat că în speță sarcina probei, revenea organelor de poliție, neputând pretinde petentului, în mod obiectiv și rezonabil să facă dovada faptului că a condus cu viteză legală, mijloacele tehnice ce consolidează susținerile agentului constatator stând exclusiv la îndemâna acestora.

Planșele foto anexate în cauză cuprind mențiunile sus-citate, fotografiile fiind realizate după filmarea video făcută cu cinemometrul rutier montat pe auto MAI –_, verificat metrologic fapt atestat prin buletinul nr._/20.08.2013.

Deși petentul contestă modalitatea de întocmire a actului sancționator, instanța a reținut că succesiunea planșelor foto și elementele de decor (construcții, podețe) atestă că viteza cu care a circulat a fost înregistrată în localitate („T” ținta și nu autotestarea) - 120 km/h (foto 2).

În mod cert, văzând și intervalul orar menționat, vehiculul țină „Ț” este_ .

Instanța a reținut totodată că Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NLM 021-05 „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul directorului general al Biroului Român de metrologie Legală nr. 187/2009, iar textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, nu mai conține și art. 4 care a fost abrogat în totalitate, deci atât art. 4.2. care prevedea că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați”, cât și art. 4 pct. 4 care stipula că „măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele art. 4.1, 4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare; dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clare în evidență”.

Au fost abrogate și dispozițiile art. 3.8.2, care stabileau că amplasarea cinemometrelor radar care funcționează în regim staționar trebuie făcută astfel încât să se evite poziționarea lor în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice (emițătoare de radio sau televiziune, linii electrice de înaltă tensiune, etc.).

Există probe certe cu care se coroborează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Raportat celor expuse, instanța a respins plângerea contravențională promovată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. N. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține apelantul că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu a contesta faptul că a mers cu viteza de 120 km pe oră în localitatea Rebricea.

În primul rând, precizează că în procesul-verbal de sancționare la capitolul obiecțiuni, a menționat faptul că nu a circulat cu viteza de 120 km/oră, având în mașină o persoană a solicitat să o înscrie în procesul-verbal ca martor, dar organul de control nu a binevoit să-1 menționeze.

Un al doilea aspect, arată că radarul auto este un aparat portabil destinat-măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis de acesta. Ori, aparatul radar fiind amplasat pe mașina poliției existentă în zona liniei de înaltă tensiune, măsurătorile aparatului radar au fost total viciate de câmpul ectromagnetic format de linia de înaltă tensiune și postul de transformare de înaltă tensiune existent în această zonă care-a interferat cu câmpul electromagnetic emis de aparatul radar.

În al treilea rând, arată că numărul mașinii nu poate fi pus în evidență prin pozele depuse de intimată, așa cum prevede punctul 3, subpunctul 3.5, paragraful 3.5.1 coroborat cu paragraful 3.2.6 privind efectuarea autotestării din Normele de Metrologie Legale nr. 021-05/23.11.2005

Așa cum a menționat și în răspunsul data la întâmpinarea depusă la instanța de fond, arată că procesului-verbal întocmit îi lipsește descrierea faptei, contrar prevederilor art. 16 din OUG 2/2001; nu se menționează km sau numărul porții în dreptul căreia se mergea cu viteza de 120 km/h pentru a se putea verifica dacă era în localitate sau în afara acesteia.

În pozele unde nu se identifică numărul de circulație al vehiculului, mașina nu era în localitate. Acest aspect nu îl poate dovedi dacă procesul-verbal nu a fost întocmit corespunzător, lipsind descrierea exactă a locației, km, sau alt indiciu din care să reiasă că acea viteză era în localitate și nu în afara acesteia.

De asemenea, deși a solicitat nu s-a depus la dosar certificatul de omologare, a menționat că nu a fost efectuată nici calibrarea aparatului, care legal se realizează periodic iar buletinul de verificare metrologică nu este ștampilat.

Solicită admiterea apelului și anularea procesului-verbal . nr._ întocmit de intimat.

Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

În mod corect, instanța de fond, a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, stabilind, că acesta nu este lovit de nulitățile absolute prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001.

Viteza de deplasare a autoturismului marca Audi condus de apelat, a fost stabilită, în mod corect,prin intermediul aparatului cinemometru, care, a fost verificat metrologic de o instituție abilitată a statului și în acest sens s-a depus la Judecătoria V. buletinul de verificare.

Acest buletin de verificare metrologic, este în copie, după originalul de la IPJ V.. Buletinul de verificare este semnat de cei în drept să-l semneze, nefiind nevoie de o ștampilă pe acesta, cei care l-au semnat își însușesc astfel, cele înscrise în acest act.

Calibrarea aparatului cinemometru se face, prin verificarea metrologică, atestată de buletinul de verificare anual al aparatului.

Aparatul cinemometru folosit de organul constatator are aprobare model nr. 185/2001, conform Buletinului de verificare metrologică nr._/20.08.2013.

Din planșele foto, depuse ca probă, în cauză, rezultă fără dubiu, deplasarea autovehiculului, condus de apelant numai în localitatea Rebricea, fapta este corect și succint descrisă, fiind clară și fără dubii indicate de agentul constatator, toate elementele care trebuie să le cuprindă un proces verbal conf. OG 2/2001.

În planșele foto, este, indicat un singur autoturism care circula pe acel drum și care era, cel condus de apelant, neputând exista astfel dubii, cu privire la identitatea autovehiculului, care i s-a înregistrat viteza în deplasare. Chiar dacă, inițial, în planșele nr.1 – 7 nu se vede nr. De înmatriculare al autovehiculului, în planșa nr.2 se vede foarte clar acest nr. de înmatriculare. Din interpretarea logică a imaginilor foto, captură de pe imaginile video, rezultă în mod clar, că în toate cele 8 planșe foto, nu este filmat decât autoturismul condus de apelant, nefiind un alt autovehicul pe șosea în acel moment care să se interfereze cu acesta.

Autotectarea, la aparatul cinemometru folosit de IPJ V. marca PVTHON, se efectuează automat, la pornirea acestuia, fiind instantanee.

Viteza și locul de circulație al autoturismului condus de apelant, a fost stabilită pe baza unui mijloc tehnic, nefiind nevoie de un martor pentru a confirma acest lucru.

Referitor, la influențarea de câmpul electromagnetic, a aparatului radar folosit de IPJ V., în locul de unde, se înregistra, aceasta nu a fost demonstrată de apelant prin probe. Din planșele foto, rezultă că pe marginea șoselei, nu erau montați stâlpi de înaltă tensiune, iar postul de transformare de înaltă tensiune, invocată de apelant nu a fost dovedit ca fiind capabil să influențeze acuratețea măsurării vitezei de deplasare al autoturismului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din Noul Cod de pr. civilă, va dispune respingerea apelului declarat de petentul P. N. B. împotriva sentinței civile nr. 2252 din 10.10.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de petentul P. N. B., împotriva sentinței civile nr. 2252 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2015.

Red. O.R.N.

Tehnoredactat M.M.

Ex. 4/26.01.2015

Judecătoria V. - judecător G. M.

.>