Plângere contravenţională. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 45/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/A/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant – petent A. D., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1071 din 16.04.2014 pronunțate de Judecătoria V. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că apelul se află la al 2-lea termen de judecată; legal timbrat; declarat și motivat în termen; OCPI V. a depus relațiile solicitate; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Instanța având în vedere înscrisurile depuse la dosar, raportat dispozițiilor art. 254 și 258 al.1 Cod pr. civilă, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, ca fiind concludentă, pertinentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1901 din 05.09.2014 pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă nulitatea procesului-verbal.
A fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A. D., împotriva procesului-verbal . nr._/2014 întocmit la data de 7.04.2014 de către intimata – organ constatator IPJ – SPR V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 7.04.2014, petentul A. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 102/3/e din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 7.04.2014, pe DN 24 – localitatea Băcăoani, a condus autoturismul Mercedes_ – cu viteza de 103 km/h stabilită și filmată cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție MAI –_.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Este nefondată nulitatea actului sancționator invocată de petent, și justificată de acesta prin toate argumentele expuse prin plângere (neînserare articol sancționator, nedescriere faptă și elemente aparat radar) din următoarele considerente:
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt STRICT determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Articolul 174-175 din codul de procedură civilă stipulează că actele îndeplinite cu neobservarea cerințelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Potrivit art. 175 din Codul de procedură civilă nulitatea intervine dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- existența unui act de procedură întocmit cu neobservarea formelor legale;
- actul de procedură să fi produs părții o vătămare;
- vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare ce nu a fost probată de petent.
Ca atare, actul a fost încheiat cu respectarea art. 16 – OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a urmat să o examineze din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitor la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei.
Prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal este susținută și prin urmare poate fi coroborată cu planșele foto prezentate în cauză.
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces – verbal de constatare a contravenției.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.4.1 din Norma de metrologie legală 021 – 05 NML „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre )”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul 187/2009 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
-data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
-valoarea vitezei măsurate;
-imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
Instanța a considerat că în speță sarcina probei, revenea organelor de poliție, neputând pretinde petentului, în mod obiectiv și rezonabil să facă dovada faptului că a condus cu viteză legală, mijloacele tehnice ce consolidează susținerile agentului constatator stând exclusiv la îndemâna acestora.
Planșele foto anexate în cauză cuprind mențiunile sus-citate, fotografiile fiind realizate după filmarea video făcută cu cinemometrul rutier montat pe auto MAI –_.
Deși petentul contestă faptul că a circulat cu viteza menționată în actul sancționator sau că înregistrarea nu a avut loc în localitate, instanța a reținut că succesiunea planșelor foto, și elementele de decor (construcții) atestă că viteza cu care a circulat a fost înregistrată în mod cert în localitate („T” (ținta -103 km/h (foto 2), ca atare nu se impunea administrarea probatoriului testimonial.
Planșele foto realizate după înregistrarea video a cinemometrului de control, rutier, atestă că a fost acționată funcția „OPUS”, ceea ce presupune că înregistrările au fost efectuate pentru vehiculele ce se deplasau pe sensul opus de mers față de cel al patrulei (P), și în mod cert, văzând și intervalul orar menționat, vehiculul țintă „T” este_ .
În ceea ce privește marja de eroare, instanța a considerat ca neîntemeiată, această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1. din Norma de Metrologie Legal NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare.
Există probe certe cu care se coroborează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Raportat celor expuse, instanța a respins plângerea contravențională promovată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul A. D.criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația că în mod greșit prima instanță i-a respins plângerea contravențională, întrucât el nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, că intimatul nu a făcut dovezi în sprijinul celor consemnate în conținutul procesului verbal, că instanța de fond nu i-a încuviințat administrarea unor probe solicitate, că aparatul radar dă o eroare de 4 Km în acțiunea de măsurare a vitezelor.
A mai susținut apelantul că punctul de coordonate al planșelor foto nu se află în localitatea Muntenii de Jos.
În apel, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V. a expediat la dosar adresa nr. 75/06.01.2015 din care rezultă că mașina condusă de petent, conform coordonatelor din planșele foto se află în localitatea Muntenii de Jos.
Cerere de apel a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr. din_ din 15.10.2014, emise de Serviciul Finanțe Publice Locale V..
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.
Tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 7.04.2014, petentul A. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 102/3/e din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 7.04.2014, pe DN 24 – localitatea Băcăoani, a condus autoturismul Mercedes_ – cu viteza de 103 km/h stabilită și filmată cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție MAI –_.
Sub aspectul legalității procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Sub aspectul temeiniciei procesul verbal de contravenție, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că petentul a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat, că el a depășit viteza regulamentară de circulație prin localitatea Muntenii de Jos, aspect surprins de aparatul radar și redat de planșele foto.
Că petentul a condus autoturismul cu viteza de 103 Km/h prin localitatea Muntenii de Jos este confirmată și de adresa întocmită de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V. .
Petentul apelant nu a făcut vreo dovadă care să infirme existența altei situații de fapt decât cea descrisă în actul de contravenție.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din Noul Cod de pr. civilă, Tribunalul va dispune respingerea apelului declarat de petentul A. D. împotriva sentinței civile nr. 1901 din 05.09.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de petentul A. D., împotriva sentinței civile nr. 1901 din 05.09.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2015.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, M. M. |
Red: S.E.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/26.01.2015
.>
Judecătoria V.- judecător fond M. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
