Plângere contravenţională. Decizia nr. 685/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 685/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 685/A
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent C. I. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. V., împotriva sentinței civile nr. 2932/2014 pronunțată la data de 18.12.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2932/2014 pronunțată la data de 18.12.2014 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent C. I., domiciliat în V., ., ., . cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat N. R.-F. cu sediul în V., .. 1, jud. V. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. V., cu sediul în V., jud. V. împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.06.2014 ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . C nr._ din data de 16.06.2014 apelantul petent a fost sancționat de către intimata POLIȚIA L. V. cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 3 pct. 36 din Legea nr. 61/1991. S-a reținut în sarcina apelantului petent că in ziua de 16.06.2014 aflându-se în spatele blocului F1 de pe . V. împreună cu numiții M. B., B. A. și alții a împiedicat agenții de poliție să-și exercite atribuțiile de serviciu, respectiv conducerea la sediul politiei pe numitul N. Ș.-V. pentru a i se stabili identitatea și luarea unei măsuri contravenționale împotriva acestuia.
In drept, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (...) pct. 36 împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut procesul verbal de contravenție nu fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptei o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că apelantul petent se face vinovat de săvârșirea contravenției. Din rapoartele de activitate întocmite de către cei doi agenți ai Politiei Locale V. a reieșit faptul că aceștia au intervenit la sesizarea telefonică a numitului O. D. (filele 18-21) care a reclamat faptul că lângă blocul său se află un grup de persoane care ascultă muzică dintr-un autoturism la o intensitate care deranjează.
Deplasându-se la fața locului, au observat un grup de persoane ce consumau băuturi alcoolice printre care și apelantul petent C. I. și prietenul său N. Ș.-V. și care ascultau muzică dintr-un autoturism parcat alături.
Agenții de politie au sancționat contravențional pe proprietarul autoturismului iar în momentul în care au solicitat și celorlalte persoane să se legitimeze în vederea sancționării pentru consum de băuturi alcoolice pe domeniul public, acestea, printre care apelantul petent și prietenul său au început să protesteze și să adreseze cuvinte jignitoare polițiștilor locali.
Mai mult, apelantul petent, pentru a-l ajuta pe prietenul său care nu avea actul de identitate la sine, a zădărnicit agenții de politie de a conduce pe numitul N. Ș.-V. la secția de politie în vederea stabilirii identității sale.
Chiar dacă martorii audiați în cauză M. B., B. V. sau D. G. au declarat că apelantul petent nu a zădărnicit în vreun fel activitatea polițiștilor ci doar a arătat acestora că prietenul său locuiește în apropiere astfel încât poate aduce în scurtă vreme actul de identitate, instanța a constatat că aceste susțineri prezintă un grad sporit de subiectivism întrucât aceste persoane fac parte din grupul de apropiați ai apelantului petent (vecini sau cunoscuți) cu care acesta se întâlnește ocazional la barul din apropierea pieței (așa cum arată martorul B. V.) unde consumă băuturi alcoolice. Mai mult, martorul M. B. este cel care în calitate de proprietar al autoturismului din care se asculta muzică a fost, de asemenea, sancționat contravențional. Faptul că martorii nu au fost sinceri întrutotul a rezultat și din susținerea acestora că la data producerii evenimentelor se aflau la terasa barului din apropierea pieței însă din planșele foto efectuate la 22.07.2014 a rezultat că barul nu este prevăzut cu terasă, însă, în schimb, la data de 09.06.2014 ora 18:19 min din planșa foto de la fila 22 se observă cum persoanele de față consumă băuturi alcoolice la o tarabă din piață, deci pe domeniul public (contravenția a fost constatată un minut mai târziu la ora 18:20). În aceste condiții, a căpătat sens încercarea celorlalte persoane de față, printre care apelantul petent C. I. și prietenul său N. Ș.-V., de a se eschiva de la obligația legitimării întrucât nu doreau aplicarea unor sancțiuni contravenționale.
Faptul că cele relatate de către martorii sus-menționați cu privire la modul de desfășurare a evenimentelor nu au fost sincere a rezultat și din împrejurarea că a fost necesară intervenția agenților IPJ V., chemați în ajutor de către polițiștii locali, ca urmare a împiedicării exercitării atribuțiilor lor de către persoanele de față.
De asemenea, din raportul de activitate al agenților de politie a rezultat că la apariția agenților Politiei Municipale V. din cadrul IPJ V. apelantul petent a fugit de la locul faptei, astfel încât procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa sa, acest lucru fiind certificat de martorul asistent O. D., potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001. În aceste condiții, instanța nu a reținut susținerile apelantului petent referitoare la faptul că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Însă, în speță, apelantul petent nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, astfel încât instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, iar prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa nu a fost răsturnată.
Pentru aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională și a menținut procesul verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul petent C. I., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii plângerii și exonerării de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea cererii de apel se învederează următoarele:
In fapt, prima instanța a respins plângerea contravenționala reținând ca martorii audiați, desi au arătat ca apelantul petent nu a zădărnicit in vreun fel activitatea polițiștilor ci doar a arătat acestora ca prietenul lor (Neamtu Ș. V.) locuiește in apropiere astfel in cat poate aduce in scurta vreme actul de identitate, au un grad sporit de subiectivism întrucât aceste persoane fac parte din grupul de apropiați ai apelantului petent.
Precizează apelantul petent ca in cauza au fost audiat patru martori, cate doi martori propuși de fiecare parte - petent si Politia locala.
Pentru apelantul petent au fost audiați martorii Bors V. si D. Gîca, martori care au arătat foarte clar ca apelantul petent nu a fost implicat in nici un conflict si doar a confirmat faptul ca apelantul petent locuiește foarte aproape si poate aduce cartea de identitate de acasă.
Pentru Politia locala, la propunerea reprezentantului acesteia, au fost audiați martorii O. D. si M. B.. Martorul O. a arătat in fata instanței faptul ca a fost deranjat de muzica data tare . fata blocului si a apelat la Politie. A mai arătat martorul ca dupa apelul telefonic nu a mai privit pe geamul locuinței pentru a vedea ce se in tâmpla asa încât nu poate oferi date despre scandal.
Martorul M. B. care a fost sancționat contravențional a fost propus spre a fi audiat chiar de Politia locala iar declarația sa confirma atat varianta petentului cat si declarațiile martorilor propuși de petent iar din toate declarațiile rezulta ca petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost amendat cu suma de 3000 lei.
Toate cele de mai sus sunt relevante pentru soluționarea cauzei. Consideră apelantul petent ca analiza instanței cu privire la existenta sa nu a unei terase in fata barului (consideră ca exista terasa întrucât din declarațiile martorilor rezulta ca proprietarul barului scoate mese afara), cu privire la intervenția polițiștilor, nu este relevanta si nu poate conduce la respingerea plângerii.
Întrucât petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, fapt ce rezulta din probatoriul administrat in cauza, se solicită sa admiterea apelului.
In drept, apelantul petent invocă prevederile art. 466 si urm. Cod procedura civila.
Intimata Poliția L. V. a formulat întâmpinare învederând că sub aspectul legalității, instanța de fond, în Sentința Civilă nr. 2932/2014, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art.17 din OG 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului, agentul constatator atribuind faptei o încadrare juridică corectă și aplicând sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut faptul că, din analiza probelor administrate în cauză, apelantul petent se face vinovat de săvârșirea contravenției.
In motivele de apel apelantul petent a afirmat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați și pentru acest motiv a respins plângerea ca neîntemeiată.
In acest sens, martorii audiați în cauză ( M. B., B. V. și D. G. ) au declarat că apelantul petent nu a zădărnicit în vreun fel activitatea polițiștilor, însă instanța de fond a considerat că aceste susțineri prezintă un grad sporit de subiectivism întrucât aceste persoane fac parte din grupul de apropiați ai petentului, cu care acesta se întâlnește ocazional la barul din apropierea pieței, unde consumă băuturi alcoolice, așa cum a declarat martorul B. V..
Faptul că martorii nu au fost sinceri a rezultat și din susținerea acestora că la data producerii evenimentelor se aflau la terasa barului din apropierea pieței, însă din planșele foto reiese clar faptul că acel bar nu este prevăzut cu terasă și tot din planșele foto ( fila 22 ) s-a putut observa că aceștia consumau băuturi alcoolice la una din tarabele amplasate în piață, deci pe domeniul public.
Lipsa de sinceritate a martorilor cu privire la modul de desfășurare a evenimentelor, a rezultat și din împrejurarea că a fost necesară intervenția agenților din cadrul IPJ V., chemați în ajutor de către polițiștii locali, moment în care apelantul petent a fugit de la locul faptei.
Arată intimata că sancțiunile contravenționale sunt stabilite și se aplică cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Dacă se acceptă că fapta contravențională este temeiul răspunderii
contravenționale, se poate spune că sancțiunile de drept contravențional sunt efectul
acesteia.
Statul are dreptul de a trage la răspundere contravențională pe contravenient, de
a-1 judeca, de a-i aplica sancțiunea sau măsura corespunzătoare și de a-1 constrânge
să execute sancțiunile aplicate.
Apelantul petent nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, astfel încât instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, iar prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa, nu a fost răsturnată.
Pe cale de consecință, intimata solicită respingerea apelului formulat de către apelantul petent, menținerea hotărârii date de către instanța de fond, prin Sentința Civilă nr.2932/2014 și constarea măsurii sancțiunii contravenționale este legală, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de validitate conferită de lege și face dovada deplină asupra situației de fapt și încadrării de drept, până la proba contrarie, probă pe care apelantul petent nu a făcut-o.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Instanța de control judiciar iși insușește pe deplin argumentele expuse de judecătorul fondului in considerentele sentinței apelate, care au stat la baza respingerii plângerii formulate de către C. I. impotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.06.2014.
Sub aspectul legalității, se constată ca prima instanța a reținut in mod corect ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 a căror incălcare se sancționează cu nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite ).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de apel, in acord aprecierea instanței de fond, constată că situația de fapt reținută de agentul constatator in procesul-verbal de contravenție contestat corespunde realității, fiind dovedită cu probele aflate la dosarul cauzei (rapoartele de activitate intocmite de agenții Poliției Locale V.).
In mod just și argumentat, instanța de fond a inlăturat ca subiective și nesincere declarațiile date de martorii M. B., B. V. și D. G., aceste persoane făcând parte din anturajul apelantului-petent, iar M. B. a fost el insuși sancționat contravențional la data de 16.06.2014, in aceleași imprejurări in care a fost sancționat apelantul-petent.
Nu se poate reține că in mod automat instanța de judecată a acordat prioritate sub aspectul forței probante rapoartelor intocmite de agenții de poliție in raport cu declarațiile date de martorii audiați de instanță, ci o . imprejurări, unele relevate chiar de martori, ridică semne puternice de indoială in privința veridicității acestor depoziții.
Instanța de apel apreciază că sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat de apelantul-intimat a fost corect individualizată, sancțiunea amenzii in cuantum de 3000 de lei aplicată de agentul constatator (in cuantumul minim prevăzut de lege) fiind proporțională cu gravitatea faptei comise (impiedicarea organelor de menținere a ordinii publice de a-și indeplini indatoririle de serviciu prezentând o gravitate destul de ridicată, fiind de natură să afecteze autoritatea statului). Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele expuse, tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de C. I. împotriva sentinței civile nr. 2932/2014 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de C. I. împotriva sentinței civile nr. 2932/2014 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. A. |
Red. M.V./05.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V.- judecător O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 683/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 672/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
