Plângere contravenţională. Decizia nr. 674/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 674/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 674/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 674/A
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă H. ( fostă A.) A. la sediul C. avocat H. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 1475/2014 pronunțată la data de 04.06.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1475/2014 pronunțată la data de 04.06.2014 Judecătoria V. a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată din oficiu de instanță;
A respins plângerea formulată de apelanta petenta A. A. domiciliată în V., ., ., ., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.07.2013, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., jud. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 19.07.2013 apelanta petenta fost a sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei și 10 puncte amendă pentru săvârșirea faptelor contravenționale prev. de art. 100 alin.3 lit.-e și art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002R, reținându-se că la data de 19.07.2013 în jurul orei 19.55 pe .. Iași, jud. Iași, petenta a condus auto marca Renault cu nr. de înmatriculare_ a depășit tramvaiul oprit în stație fără refugiu și nu a avut asupra sa permisul de conducere .
Procesul verbal contravențional nu a fost însușit prin semnătură de către apelanta petentă, acesta refuzând să semneze, aspect atestat de martorul asistent înscris în cuprinsul procesului verbal contravențional.
Conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului verbal de contravenție ( privind implicit sancțiunile principale și complementare aplicate) se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În baza art. 26 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, procesul verbal se comunică prin înmânarea sa, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului verbal, iar potrivit alin. (3) ,, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plata se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.,,.
Conform art. 27 din O.G nr.2/2001,, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor,,.
Instanța a apreciat că organul constatator a efectuat procedura de comunicare a procesului verbal în una din modalitățile prevăzute de lege, respectiv prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.07.2013 conform borderoului aflat la fila 52 din dosarul cauzei.
La data de 26.07.2013 dovada de comunicare a fost returnată conform dovezii de la fila 50 din dosarul cauzei cu mențiunea – nereclamat.
Împrejurarea că apelanta petentă nu s-a prezentat la serviciul poștal pentru a ridica corespondența nu poate fi imputată intimatei, acesta din urmă procedând la comunicarea procesului verbal contravențional conform dispozițiilor legale suscitate.
A fortiori, potrivit adagiului latin ,, nemo auditur propriam turpitudinem allegans,, ( nimeni nu poate să își creeze un drept din propria culpă) instanța a apreciat că nu este permis apelantei petente ca din propria culpă, constând în neridicarea corespondenței, acesta să își creeze un drept .
Din aceste considerente, instanța a apreciat că organul constatator a efectuat procedura de comunicare a procesului verbal contravențional în condițiile prevăzute de O.G. nr. 2/2001, fiindu-i comunicat la data de 26.07.2013 procesul verbal contestat.
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul de 15 zile, în care putea fi contestat procesul verbal de contravenție, a început să curgă de la data de 26.03.2013, și s-a împlinit în ziua de marți, 13.04.2013.
Prin depunerea plângerii contravenționale la instanța la data de 20.08.2013, apelanta petenta nu a respectat acest termen legal și imperativ de 15 zile.
În consecință, instanța a admis excepția tardivității și a respins plângerea contravențională introdusă de apelanta petentă, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelanta petentă H. ( fostă A.) A., solicitând admiterea apelului schimbarea in totalitate a hotărârii apelate, in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata.
În motivarea cererii de apel se învederează următoarele:
Hotărârea apelata este netemeinica si nelegala, instanța de fond a interpretat greșit cererea dedusa judecații, analizând superficial excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și starea de fapt incidența datei de 19.07.2013
Consideră apelanta petentă că instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție și a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată din oficiu la ultimul termen de judecată,al optulea, după ce rămăsese în pronunțare, iar apoi a repus pe rol dosarul.
Instanța de fond a apreciat că procedura comunicării a fost efectuată de IPJ lași-Serviciul Rutier, în una din modalitățile prevăzute de lege, respectiv prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.07.2013 conform borderoului depus la dosar. La data de 26.07.2013 dovada de comunicare a fost returnată, iar instanța a apreciat că procesul verbal contestat a fost comunicat la data de 26.07.2013.
Învederează apelanta petentă că soluția este greșită întrucât ne aflăm în situația în care autoritatea emitentă a procesului verbal contestat îi pretinde contravenientului să se deplaseze la oficiul poștal pentru a-și ridica exemplarul personal al procesului verbal. Fără îndoială că refuzul acestuia de a se conforma nu poate atrage nicio sancțiune în sarcina sa, de vreme ce nici un text de lege nu prevede vreo obligație în acest sens a celui sancționat. Mai mult, precizează că petentul apelant nu a refuzat sub nicio formă să meargă la poștă pentru a ridica plicul, ci pur și simplu nu a avut cunoștință despre această comunicare, Petentul apelant locuiește în lași, iar la adresa cu pricina locuiesc părinții care nu au primit nimic în poștă și nici nu a venit vreun poștaș la adresă pentru înmânarea vreunui plic. Raportat la acesta situație de fapt, organul din care face parte agentul constatator are ca alternativă subsidiară posibilitatea afișării procesului verbal la domiciliul contravenientului, adică la aceeași adresă. întrucât IPJ lași a văzut că nu a fost găsit nimeni la adresă ori contravenientul nu s-a prezentat la poștă avea posibilitatea să efectueze comunicarea prin procedura afișării, asta în virtutea obligației comunicării procesului verbal, însă a comunicării propriu-zise nu a uneia virtuale.
In consecință,este fundamental greșită o decizie în sensul că termenul de formulare a plângerii contravenționale se raportează la data la care s-a comunicat procesul verbal prin poștă, chiar dacă contravenientul nu s-a prezentat pentru ridicarea corespondenței ori nu a fost găsit acasă. In acest sens, a se vedea și Decizia civilă nr.1322 din 19.03.2005 pronunțată de secția a VIII a a Tribunalului București.
In practică se întâlnește frecvent situația în care autoritatea emitentă trece la comunicarea procesului verbal prin trimiterea la poștă cu aviz de primire, însă contravenientul, nefiind acasă, refuză sau omite să se deplaseze ulterior la oficiul poștal pentru a-l ridica. In această ipoteză, în opinia noastră, procesul verbal nu poate fi considerat comunicat iar contravenientul/petentul care invocă necunoașterea și necomunicarea acestuia nu i se poate opune principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu poate să își creeze un drept din propria culpă )așa cum a reținut instanța de fond. C., pornind de la un alt principiu, acela că obligația comunicării revine organului din care face parte agentul constatator, acestuia nu îi rămânea, în situația expusă, decât să treacă la afișarea actului, în condițiile legale, iar instanța de fond nu trebuia să îi impute petentului refuzul luării la cunoștință a procesului verbal și în mod greșit a apreciat că petentul și-ar fi creat vreun drept din culpa sa. Petentul s-a apărat într-adevăr și prin arătarea lipsei comunicării procesului verbal dar această apărare a reprezentat doar o mică parte din motivele expuse în concluziile scrise, motive pentru care s-a solicitat admiterea plângerii contravenționale. Mai mult decât atât, în situația de față nu este vorba despre o culpă a petentului,ci despre necunoașterea faptului că procesul verbal a fost comunicat.
Prin urmare, apelanta petentă nu poate fi de acord cu instanța de fond care consideră că petentul și-ar fi creat vreun avantaj „imoral". Referitor la principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans se poate spune că fundamentul regulii rezultă chiar din formularea sa care lasă să i se întrevadă natura morală, ea reprezentând de fapt un refuz la acțiune pentru cei care urmăresc să se folosească în fața justiției de actele lor rușinoase și imorale. Consideră că acest principiu nu se poate aplica în speța de față întrucât majoritatea cazurilor în care își găsește aplicarea regula nemo auditur propriam turpitudinem allegans se circumscrie obligațiilor care iau naștere dintr-un contract și privește acțiunea în repetițiune sau în restituire
Realitatea este că petentul apelant nu a avut cunoștință despre comunicarea procesului verbal și nu numai că nu a dorit, dar nici măcar nu și-a creat vreun avantaj în soluționarea cererii.
In lumina acestor motive de apel cât și a aspectelor arătate în precizările și concluziile scrise depuse la dosar la instanța de fond, apelanta petentă solicită instanței de apel admiterea cererii de apel, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
In drept, apelanta petentă invocă prevederile art. 466 și urm. Cod proc.civ O.G.2/2001, H.G. 1391/2006.
In probatiune, apelanta petentă solicită audierea martorului trecut în procesul verbal contestat de agentul constatator; înscrisurile depuse la dosar și orice alt mijloc de probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Intimatul I.P.J. Iași nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, tribunalul constată că apelul este fondat urmând a fi admis, pentru argumentele expuse in continuare.
Instanța de control judiciar observă că raționamentul pe care s-a intemeiat instanța de fond in adoptarea soluției de admitere a excepției tardivității plângerii formulate de apelanta-petentă H. A. impotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.07.2013, și in consecință, de respingere ca tardivă a plângerii este eronat, sentința apelată fiind pronunțată cu incălcarea prevederilor legale.
. – I.P.J. Iași – a procedat la comunicarea procesului-verbal de contravenție contestat de apelanta-petentă prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Insă, asa cum rezultă din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, la data de 26.07.2013 dovada de comunicare a fost returnată cu mențiunea nereclamat.
Potrivit art.27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin decizia ICCJ – Completul competent să judece recursuri in interesul legii - nr.10/10.06.2013, a fost admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție și in consecință s-a decis că, in interpretarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la 14 alin.1, 25 alin.2, și art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a instiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire.
In considerentele acestei decizii s-a reținut că în situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat.
Nu se poate afirma de plano că persoana avizată, prin atitudinea sa, încearcă să amâne la nesfârșit comunicarea procesului-verbal.
Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentării persoanei avizate la oficiul poștal.
În ipoteza prezentată, reiese că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea, dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Urmează, așadar, ca - în această ipoteză, în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea "avizat", "neavizat", "expirat termen păstrare" nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale.
Tribunalul constată că, deși persoana sancționată contravențional nu a intrat efectiv in posesia procesului-verbal de contravenție, aceasta neprezentându-se la oficiul poștal pentru primirea actului, organul constatator n-a procedat la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, a procesului-verbal de contravenție.
Prin urmare, procedura de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.07.2013, contestat de apelanta-petentă, nu a fost indeplinită conform legii. Față de această constatare, tribunalul concluzionează că in mod gresit instanța de fond a admis excepția tardivității plângerii formulate impotriva acestui proces-verbal de contravenție și implicit a respins plângerea ca tardiv formulată.
Instanța de apel consideră că adresa I.P.J. Iași – Serviciul rutier nr._/23.07.2013 (fila 3 dosar fond), comunicată apelantei-petente la data de 31.07.2013, prin care aceasta a fost inștiințată cu privire la faptul că i-a fost suspendată pe o perioadă de 30 de zile exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice (măsură dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.07.2013) nu poate echivala cu o comunicare a actului de constatare și sancționare a contravenției.
Potrivit art.14 din O.G. nr.2/2001, republicată, (in forma in vigoare la data incheierii procesului-verbal de contravenție), executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Ținând seama că procedura de comunicare a procesului- verbal de contravenție . nr._ din data de 19.07.2013 nu a fost indeplinită conform legii, in termen de o lună de la data aplicării sancțiunii contravenționale, devin incidente prevederile art.14 din O.G. nr.2/2001 referitoare la prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Față de considerentele expuse, tribunalul va admite apelul declarat de H. A. împotriva sentinței civile nr. 1457 din data de 04.06.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va schimba în tot în sensul că, rejudecând cauza, va respinge excepția tardivității plângerii contravenționale invocată din oficiu de instanța de fond.
Va admite excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale invocată de apelanta petentă. Și va constata ca fiind prescrisă executarea sancțiunilor contravenționale aplicate apelantei-petente prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data 19.07.2013 de către IPJ Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de H. A. împotriva sentinței civile nr. 1457 din data de 04.06.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o schimbă în tot în sensul că,
Rejudecând cauza,
Respinge excepția tardivității plângerii contravenționale invocată din oficiu de instanța de fond.
Admite excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale invocată de apelanta petentă.
Constată prescrisă executarea sancțiunilor contravenționale aplicate apelantei petente prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data 19.07.2013 de către IPJ Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. A. |
Red. M.V./05.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V.- judecător E. M. D.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 664/2015. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
