Plângere contravenţională. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 5800/333/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 739/A
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent G. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 111/2015 pronunțată la data de 19.01.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 111/2015 pronunțată la data de 19.01.2015, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent G. M., cu domiciliul în Slobozia, . T2, scara B, . avocat A. A. I., județul Ialomița, în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, județul V., ca fiind neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de contravenție ., nr._/9.07.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 9.07.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., apelantul petent G. M. a fost sancționat contravențional cu 450 lei amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzută și sancționată de art. 100, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, reținându-se că a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autoturismului marca Ford cu număr de înmatriculare_ fără a păstra o distanță laterală corespunzătoare, iar din sensul opus veneau mai multe autoturisme.
Fiind investită, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.
A rezultat din analiza declarației martorului asistent B. B. împrejurarea că apelantul petent nu a păstrat în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit. A relatat martorul că apelantul petent a efectuat depășirea trecând foarte aproape de vehiculul condus de martor, fiind aproape să-l lovească pe agentul de poliție ce efectua verificări în zonă.
Fapta contravențională săvârșită de petent a fost percepută ex propriis sensibus și de către agentul constatator.
Având în vedere declarația martorului B. B. instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
În ceea ce privește declarația martorului C. M. instanța a înlăturat-o ca fiind nesinceră. Această declarație nu a putut fi coroborată cu nicio altă probă din dosar.
În consecință, instanța a respins plângerea contravențională formulată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul petent G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de apel, apelantul petent arată că, în fapt, a formulat plângere la Judecătoria V. prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție .
A arătat faptul ca la data de 03.07.2014 a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției reglementata de art. 100/e din OUG 195/2002 si sancționată de art. 102/3/c din OUG 195/2002.
S-a reținut in procesul - verbal mai sus menționat cum ca ar fi incalcat dispozițiile legale in sensul ca as fi efectuat o depășire interzisa, obstructionand trecerea autoturismul ce venea din sensul opus de mers.
In principal, apelantul petent solicită admiterea apelului si in consecința admiterea plângerii formulate si anularea procesului - verbal mai sus menționat având in vedere ca la momentul la care a efectuat depășirea nu veneau atoturisme din fata, depășirea efectuandu-se in limitele legale, fapt susținut si de martorul propus de petent, audiat in cauza.
Arată apelantul petent faptul ca depășirea a fost necesara intrucat organele de politie, au oprit un autoturism pentru verificări, pe sensul său de mers, pe mijlocul șoselei, fara a lua in calcul faptul ca îngreuna circulația.
In acel loc unde era oprit autoturismul pentru control, exista un refugiu, insa organele de politie au preferat sa procedeze la oprirea autoturismelor pe partea carosabila.
In atare situație solicită anularea procesului - verbal de contravenție si exonerarea mea de la plata amenzii aplicate.
Menționează ca in autoturismul său se afla cu un prieten a cărui parare nu a fost solicitata de către agentul constatator, dovada in acest sens fiind faptul ca in procesul verbal la rubrica martori este efectuata o semnătura, insa la momentul acela nu era nimeni care sa asiste la intocmirea procesului - verbal in afara colegului său. Insa nu acesta a fost martor asistent.
Solicită a se avea în vedere faptul ca deși în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumție de nevinovăție așa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală", a statuat următoarele:
- distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea CA efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenție (Hotărârea pronunțată în cauza Ozttirk contra Germaniei, 21 februarie 1984, par agr. 50);
- pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
- criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizare cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
- în ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut specia, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
- natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Hotărârea pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003); Analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/21.08.2007, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că în speță norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanților la trafic, sancțiunea aplicata, scopul acesteia fiind de prevenire și pedepsire, petentului fiindu-i aplicată și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și implicit sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, restituirea permisului de conducere la urmând să aibă loc la expirarea termenului de suspendare, numai în măsura în care titularul a promovat testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, în conformitate cu disp. art.219 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
In această situație, apelantul petent solicită a se aprecia, că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol susmenționat.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală ci și în cea civilă (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de „proces echitabil" nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale. Chiar plecând de la exigențele impuse în procedura civilă, apreciază apelantul petent că în prezenta cauză menținerea procesului-verbal, exclusiv în baza unui act emis în mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi susținut cu probe, respectiv fotografii radar, cu motivarea deteriorării casetei video pe care fusese înregistrat petentul, nu se justifică. Prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente, cum ar fi inregistrari video. In procesul verbal intocmit nu se face vorbire de inregistrari.
Pentru aceste motive apelantul petent solicită admiterea apelului formulat si admiterea plângerii contravenționale formulate si pe cale de consecința anularea procesului - verbal de contravenție si exonerarea mea de la plata sumei stabilita cu titlu de amenda.
In drept, apelantul petent își întemeiază cererea de apel pe dispozițiile OUG 195/2002, art. 470 NCPC si OG 2/2001, HG nr. 1391/2006
In susținerea cererii apelantul petent intelege a se folosi de proba cu acte aflate la dosar.
Solicită judecarea cauzei si in lipsa.
Intimatul petent IPJ V. a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă,solicitând respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră legală și temeinică.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,tribunalul constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind neîntemeiată.
Astfel, arată instanța de apel faptul că, în mod corect, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G. M., în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de recurs constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Apelantul G. M. nu a administrat probe pertinente și concludente, care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, din mențiunile procesului verbal de contravenție contestat rezultă faptul că, la data de 9.07.2014, ora 19,50, pe DN 24, în localitatea Muntenii de Jos, apelantul, conducând autoturismul înmatriculat sub nr._, a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autoturismului marca Ford cu număr de înmatriculare_ fără a păstra o distanță laterală corespunzătoare, iar din sensul opus veneau mai multe autoturisme.
Situația de fapt reținută de către agentul constatator este confirmată de către depoziția martorului B. B., care a arătat faptul că apelantul a efectuat manevra de depășire trecând foarte aproape de autovehiculul pe care-l conducea, fiind aproape de a-l lovi pe agentul de poliție.
Depoziția martorului Cotoroceanu M. nu înlătură prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal contestat în condițiile în care aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, cum corect a arătat și instanța de fond.
Astfel, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea formulată de către petentul G. M..
Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de G. M. împotriva sentinței civile nr. 111 din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de G. M. împotriva sentinței civile nr. 111 din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iunie 2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. B.L.M./29.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judceătoria V.- judecător C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 733/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 758/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
