Plângere contravenţională. Decizia nr. 733/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 4712/333/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 733/A
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent Ț. A. P. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 2960/2014 pronunțată la data de 19.12.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența pentru apelant a avocatului M. M., cu delegație de substituire ., nr._, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al II- lea termen de judecată iar apelul a fost motivat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Președintele completului învederează că au fost depuse la dosar motivele de apel ce au fost comunicate către intimat.
Interpelat cu privire la faptul dacă are de propus probe noi sau alte cereri, apărătorul apelantului petent solicită a fi administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 258 Cod Procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar și văzând declarația apărătorului părții că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul apărătorului părții pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantului petent, având cuvântul, solicită admiterea, ca fondat, a apelului.
Menționează că din nicio probă administrată în fața instanței de fond, respectiv proba cu planșele foto și înregistrarea video a faptei contravenționale, nu rezultă zona de restricție care se presupune că ar fi de 50 km/h și unde petentul ar fi circulat cu o viteză de 104 km/h. Relevă faptul că semnul de circulație ar fi putut fi amplasat anterior.
Învederează că în lipsa coordonatelor GPS nu se poate stabilit cu certitudine zona de restricție, în cauză existând un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea de alte probe decât cele aflate la dosarul cauzei.
Arată apărătorul apelantului petent că viteza de 104 km/h a fost înregistrată pe o porțiune de drum unde nu există nici o limitare de viteză iar în dovedirea acestei susțineri stă chiar viteza înregistrată de actul special MAI care la acel moment indica 58 km/h, iar dacă limita de viteza ar fi de 50 km/h rezultă faptul că însuși agentul constatator a săvârșit o contravenție.
Prin urmare, apărătorul apelantului petent solicită admiterea apelului, menționând că hotărârea instanței de fond nu este una corectă.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2960/2014 pronunțată la data de 19.12.2014, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent Ț. A.-P. (CNP_), cu domiciliul in V., .. 9 jud. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.07.2014 in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. cu sediul în V., .. 1, jud. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.07.2014 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. apelantul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002. Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere. S-a reținut în sarcina apelantului petent că la data de 03.07.2014 a circulat cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 24 cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum cu limitare de 50 km/h. Totodată nu avea asupra sa permisul de conducere.
În drept, potrivit art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(...) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din probele administrate în cauză instanța a constatat că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal . nr._ din 03.07.2014. Din planșele foto depuse la dosarul cauzei și mai ales din înregistrarea video vizionată în ședința publică din 16.12.2014 a rezultat că apelantul petent a circulat pe un sector de drum unde viteza a fost limitată la 50 km/h cu o viteza de 104 km/h, cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_, depășind cu 54 km/h viteza legala. Nu pot fi reținute susținerile petentului că pe acel sector de drum limita de viteză este de 60 km/h întrucât în înregistrarea video s-a observat existența indicatorului de sfârșit al interdicției de a nu depăși viteza de 50 km/h situat la mică distanță de locul constatării faptei.
Intimatul a depus la dosar si Buletinul de verificare metrologic a aparatului radar (fila 18) din care rezulta ca fapta a fost înregistrată cu un mijloc omologat si verificat metrologic aflat in perioada de valabilitate.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului instanța a constatat că acesta nu a contestat-o prin plângerea contravențională.
Instanța pentru aceste considerente, constatând că intimatul a făcut dovada săvârșirii faptei din procesul verbal de contravenție de către apelantul petent, a respins plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul petent Ț. A.-P..
În motivarea cererii de apel, apelantul petent arată că, în fapt, a formulat plângere contravenționala împotriva procesului - verbal de constatare si sancționare a contravențiilor întrucât în mod nelegal si netemeinic s-a dispus sancționarea sa pe considerentul ca as fi depășit viteza maxima admisa pe acel sector de drum.
Instanța de fond a respins plângerea contravenționala justificat de faptul ca din documentația depusa de organul constatator a rezultat ca viteza cu care autovehiculul a circulat este de 104 km/h, viteză înscrisă în procesul verbal de contravenție.
Consideră apelantul petent ca soluția instanței de fond este greșita atâta timp cat planșele fotografice depuse la dosar nu sunt in măsura sa consolideze susținerile agentului constatator.
Din aceste capturi fotografice nu rezulta ca într-adevar a condus cu viteza indicata pe o porțiune de drum, unde viteza maxima admisa sa fi fost de 50 km/h. Chiar autospeciala MAI circula, din sens opus, cu o viteza de 58 hm/h.
Potrivit pct 3.5.1. din Norma de Metrologie Legala 021-05 din 23 noiembrie 2005 înregistrările trebuie sa cuprindă cel puțin elementele indicate pentru a putea fi folosite drept probe in dovedirea săvârșirii contravenției respectiv:
- data si ora la care a fost efectuata măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care sa poată fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia.
Ori, norma legala prevede in mod imperativ ca înregistrările trebuie sa cuprindă „cel puțin „ elementele indicate pentru a putea fi folosite drept probe in dovedirea săvârșirii contravenției (decizia din 17 noiembrie 2008 a Trib. B.).
Practica judiciara este unanima in a aprecia ca existenta unor planșe foto neclare nu sunt in măsura sa răstoarne prezumția de nevinovăție.
Apelantul petent oferă următoarele exemple: Judecătoria Iași prin sentința civilă nr.9960/18.06.2010, a statuat ca Analizând insa planșa foto
aflata la dosar, instanța a constatat ca nu este de natura a lamuri daca mașina
surprinsa in fotografii este chiar autoturismul petentului, întrucât nu se distinge numărul acesteia. Toate aspectele reținute anterior duc la concluzia ca prezumția de nevinovăție prevăzuta ca o garanție de art 6 din CEDO nu a fost răsturnata, astfel încât instanța, in temeiul art 34 din OG 2/2001, a admis plângerea contravenționala si a anulat procesul verbal.,,
Judecătoria Hațeg, prin sentința civilă 894/ 28 octombrie 2009 a statuat ca „înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal….instanța va reține că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție, înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care Ie pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Or, în cauză, însăși constatarea faptei de către agentul de poliție s-a bazat pe probe îndoielnice și neconforme cu normele aplicabile, după cum s-a reținut deja.,,
Tribunalul Z. prin Decizia Civila 1036/13 octombrie 2009 nepublicata: „ F. de dispozițiile legale anterior citate, care permit dovedirea faptei reținute în sarcina petentului, respectiv depășirea limitei legale a vitezei de deplasare, doar prin intermediul planșei fotografice care atesta imaginea înregistrata de aparatul radar omologat si verificat metrologic care individualizează autoturismul condus de petent si viteza de deplasare a acestuia si având în vedere împrejurarea ca organul constatator nu a pus la dispoziția instanței acest mijloc de proba ci doua planșe fotografice cu imagini înregistrate de aparatul radar dar care sunt neclare si nu permit vizualizarea si identificarea numărului de înmatriculare si nici măcar a mărcii de autovehicul care a fost depistat si înregistrat de aparatul radar deplasându-se cu o viteza de 157 km/ora, instanța a apreciat ca plângerea formulata de petent este întemeiata si a admis-o.
Ori, trebuie reținut ca în materia răspunderii contravenționale sarcina probei revine agentului constatator, iar probele trebuie sa fie certe, pertinente si utile si nu sa dea loc de interpretări. Aceasta, deoarece orice dubiu îi profita petentului contravenient conform principiului „in dubio pro reo".
Așadar, atât timp cat în raport de probele administrate, respectiv planșe foto nu poate sa subziste prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal consider ca soluția instanței de fond nu este corecta, drept pentru care va solicită apelantul petent admiterea apelului.
In drept, apelantul petent invocă prevederile art. 34 al. 2 din OG 2/2001.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 480 C., instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind atât legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 3.07.2014, apelantul Ț. A. P. a săvârșit contravenția prev. de art. 102al.3) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data mai sus arătată, a circulat cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 24 cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum cu limitare de 50 km/h.
Potrivit prevederilor art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002„constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(...) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională confirmate de către fotografiile atașate, reiese că, realmente, apelantul, a circulat cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 24 cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum cu limitare de 50 km/h.
Susținerile apelantului potrivit cărora nu s-ar fi dovedit faptul ca a circulat cu viteza de 104 km/h într-un sector de drum pe care era o limitare de viteză de 50 km/h nu pot fi primite deoarece din înregistrarea video rezultă tocmai contrariul.
Totodată, în ceea ce privește critica potrivit căreia fotografiile depuse de către agentul constatator nu pot dovedi vinovăția sa motivat de faptul că numărul de înmatriculare al autoturismului nu este vizibil în toate capturile depuse de către agentul constatator, tribunalul retine faptul că si această critică este neîntemeiată.
Faptul că numărul de înmatriculare este vizibil doar în fotografiile 3 și 4 unde autovehiculul are o viteză de 96, respectiv 95 KM/h, nu semnifică că acestea nu pot fi reținute ca și probe în dovedirea vinovăției apelantului atâta timp cât din coroborarea fotografiilor notate cu 1 și 2, unde autovehiculul condus de către apelant avea viteza de 104 km/h, respectiv 103 km/h, cu cele notate cu 4 și 5, având în vedere succesiunea cronologică a acestora, reiese indiscutabil că numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de către apelant, care a depășit limita legală de viteză este_ .
De aftfel, art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală 021-05 statuează că înregistrările pot fi folosite ca și mijloace de probă dacă din cuprinsul acestora, adică din ansamblul lor, reiese numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de contravenient, dar nu prevăd că numărul de înmatriculare trebuie să fie vizibil în toate fotografiile efectuate sau în cea în care este evident că autovehiculul depășește limita de viteză. Important este ca din ansamblul fotografiilor efectuate să fie posibilă identificarea numărului de înmatriculare al autovehiculului.
Pentru aceste considerente, instanța de apel constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 C., se va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ț. A. P. împotriva sentinței civile nr. 2960 din 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iunie 2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. L.B.M./29.06.2015
Tehored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V.- judecător O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 710/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul... → |
|---|
