Pretenţii. Decizia nr. 1537/2015. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1537/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1537/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1537/A

Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. A.

Judecător D. E. S.

Grefier M. T.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant I. T. DE MUNCĂ V. în contradictoriu cu intimat S. M. DE URGENȚĂ E. B., împotriva sentinței civile nr.1684 din 01.07.2015 a Judecătoriei Bârlad, având ca obiect – pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, răspunde pentru apelant I. T. de Muncă V., consilier juridic B. A. cu delegația nr.1567 din 16.11.2015 și pentru intimat S. M. De Urgență E. B., apărător ales, av. G. D. cu împuternicire avocațială ./ÎMP nr._/2015.

S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, apel în termen, motivat.

Consilier juridic B. A., având cuvântul arată că nu mai are cerere de formulat și probe de propus.

Av. G. D. având cuvântul arată că nu mai are cerere noi de formulat.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile, președintele completului acordă cuvântul în susținerea apelului.

Consilier juridic B. A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului, casarea sentinței instanței de fond și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de S. M. de Urgență E. B..

Arată că a fost admisa acțiunea formulata de reclamant S. M. de Urgenta E. B., fiind obligat I. T. de munca sa plătească reclamantului suma de 19.811 lei reprezentând prejudiciu, precum si dobânda legala aferenta debitului, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii si pana la plata integrala a debitului. Cererea a fost întemeiata pe răspunderea civila delictuala, pentru fapta proprie, invocandu-se următoarele texte legale art. 1349 alin.1 si alin.2, art. 1357, art. 1358 si art. 1359, art. 1381-1395 C.civ.

Consideră sentința Judecătoriei Bârlad ca fiind nelegala si netemeinica, fiind data cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, in mod eronat, reținându-se ca sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, fără a avea in vedere ca s-a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane juridice. Instanța trebuia sa analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1357-1371 Cciv. prin raportare la dispozițiile art. 219 Cciv. si art. 221 Cciv.

Pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie trebuie sa existe o fapta ilicita săvârșita de persoana care are calitatea de organ de conducere sau administrare ale persoanei juridice in legătura cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Conform art. 2 alin. 1 din HG 246/2007, reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se acordă de către I. Teritoral de muncă, în baza documentelor expres indicate, însă conform art. 2 din Legea 108/1999, republicată, I. T. de Muncă, funcționează în subordinea Inspecției Muncii, care îndeplinește funcția de autoritate de stat și prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței, conform art. 1 din același act normativ.

Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr. 1/ 23.03.2012 (reînnoirea avizului nr.4 /2011), a fost emis de I. T. de Munca V., însă a fost confirmat de Inspecția Muncii prin adresa nr. 350/DCSSM/5873/15.06.2012, respectiv a adresei nr. 403/SSM/_/17.07.2012, organ în subordinea căruia I. T. de Muncă se află și ale cărei decizii sunt obligatorii.

Prin Sentința civilă nr. 762/CA/2014 de la data de 15.09.2014 Tribunalului V. i-a obligat la reînnoirea avizului de încadrare a Secției Psihiatrie din cadrul Spitalului E. B. Bârlad în condiții de munca deosebite, pentru anul 2012,, reținându-se în motivarea sentinței civile un refuz nejustificat, iar refuzul nejustificat este o instituție autonomă specifică dreptului administrativ.

În al doilea rând, instanța de fond a reținut în mod eronat vinovăția exclusivă a Inspectoratului de munca pentru lipsa reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite.

Instanța de fond a analizat existența faptei ilicite (element obiectiv) împreună cu vinovăția (element subiectiv), nerezultând care au fost elementele care au condus la formarea convingerii instanței cu privire la reținerea elementului subiectiv.

Astfel, instanța de fond a făcut confuzie între diferitele forme de răspundere la care poate fi angajată persoana juridică de drept public, stabilind o răspundere obiectivă care derivă din săvârșirea faptei, fără a ține cont că nu suntem în prezența unei răspunderi întemeiate pe dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, și că, fundamentul pretenței deduse judecații este răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Cu toate acestea, reclamantul a înțeles sa promoveze o acțiune împotriva ITM de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, conform codului civil, ceea ce îl obliga să se supună regulilor generale prevăzute pentru a atrage această forma de răspundere, respectiv să dovedească inclusiv vinovăția persoanei juridice de drept public, conform art. 1357 C. civ.

Reclamantul intimat nu a făcut dovada existenței vinovăției exclusive a ITM pentru neacordarea reînnoirii avizului pentru condiții deosebit de periculoase, iar din actele dosarului rezultă că reclamantul intimat a recunoscut prin corespondența purtată cu ITM, cât și cu Inspecția Muncii, propria vinovăție.

Pentru aceste motive, solicită, în principal, admiterea apelului, modificarea sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul intimat S. M., întemeiată pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, iar in subsidiar, in ipoteza în care Tribunalul apreciază ca există o culpa a ITM, solicită reținerea culpei comune la producerea prejudiciului în cuantum de 19.811 lei proporțional cu culpa fiecăruia.

Av. G. D. având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În mod corect prima instanță a considerat ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1394 si urm.C.civ. respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovăției celor care au cauzat prejudiciul și vinovat de această situație se face paratul apelant deoarece deși a fost notificat prin adresă pentru a constata anumite deficiențe, fiindu-i-se aduc la cunoștință că a fost vorba de o eroare umana de comunicare, remediata ulterior de către spital.

Arată că, urmare a faptului ca apelantul I. T. de Munca V. a refuzat in mod nejustificat prelungirea avizului de incadrare in condiții deosebite de munca a Secției Psihiatrie pentru anul 2012, spitalul a formulat acțiune, iar instanța, Tribunalul V., a admis acțiunea si a obligat I. T. de Munca V. la reînnoirea avizului de incadrare a Secției Psihiatrie, din cadrul Spitalului M. de Urgenta "E. B." Bârlad, in condiții de munca deosebite, pentru anul 2012, potrivit HG nr.246/2007. Pe cale de consecința, spitalul a depus Declarațiile rectificative 112 pentru achitarea diferenței de procent dintre contribuțiile pentru condiții normale de munca si condiții deosebite de munca, ceea ce a condus la calculul penalităților si dobânzilor de întârziere in suma de 19 811 lei.

Pentru toate aceste solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.

Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, lasă cauza în pronunțare, când;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.1684 pronunțată la data de 01.07.2015 de Judecătoria Barlad, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1684 din 01.07.2015 Judecătoria Barlad a admis acțiunea formulată de reclamantul S. M. de Urgență „ E. B.” Bârlad, cu sediul în Bârlad, ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă V., cu sediul în V., .. 274, CUI_.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de_ lei, reprezentând prejudiciu, precum și plata dobânzii legale aferentă debitului, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la plata integrală a debitului.

În considerentele sentinței se arată că prin procesul verbal încheiat la data de 13.06.2012 înregistrat la S. M. „ E. B.” Bârlad sub nr. 7709/15.06.2012 s-a analizat situația creată de neprelungirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite la secția de Psihiatrie si s-au reținut următoarele:

În luna noiembrie 2011, urmare a controlului efectuat de ITM V. s-a încheiat procesul-verbal nr._/16.11.2011 prin care s-a solicitat transmiterea stadiului și a modului în care au fost respectate prevederile legale privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, precum și stadiul realizării măsurilor cuprinse în planul de prevenție. Pentru operativitate responsabilul SSM pe unitate a redactat raportarea, pe loc, în prezenta inspectorului ITM fără a ține cont de lipsa avizului Comisiei de Securitate si Sănătate în Muncă singura în măsură să stabilească stadiul realizării măsurilor cuprinse în planul de prevenție. De asemenea s-a constatat si faptul că datorită menținerii terminologiei din anul 2008, când au fost inițiate măsurile din planul de prevenire si protecție, lucrătorul desemnat a transmis în mod eronat realizarea măsurii „ spațiul primire pacienți dotat cu baie si garderobă”. Din această măsură s-a realizat numai garderoba, iar spațiul va fi redenumit „filtru”. Prin adresa nr. 310/20.01.2011 transmis către ITM măsura „realizarea filtrului vestiar personal dotat cu grup sanitar și dus” a fost încadrată eronat la măsuri tehnico-sanitare, acesta de fapt încadrându-se la măsuri tehnice și ar fi trebuit să facă parte din planul de prevenire si protecție al Secției de psihiatrie pe anul 2011.

Prin adresa nr. 7813/19.06.2012 adresată Spitalului M. „E. B.” Bârlad de către Inspecția Muncii se arată că referitor la adresa nr. 6031/11.05.2012 prin care se contestă neacordarea reînnoirii avizului de încadrare în condiții deosebite, din analiza documentelor transmise la Inspecția Muncii și a documentelor depuse la I. teritorial de Muncă V. reiese că Spitalului M. de Urgență „E. B. „ Bârlad nu i s-a acordat prelungirea avizului de încadrare în condiții deosebite întrucât prin adresa nr._/16.11.2011 s-a comunicat realizarea măsurii dispusa din planul de prevenire si protecție.

Potrivit Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 8261/ 28.06.2012 întocmit de S. M. „ E. B.” Bârlad, Comisia de recepție in urma constatărilor a reținut că la nivelul secției de psihiatrie nu există spațiu amenajat pentru igienizarea bolnavilor și pentru depozitarea hainelor, există o garderobă generală pentru secțiile pneumologie și psihiatrie.

Prin Sentința civilă nr. 762/CA/2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost admisă in parte cererea formulată de reclamantul S. de Urgentă „E. B.” Bârlad in contradictoriu cu I. T. de Muncă V., care a fost obligat la reînnoirea avizului de încadrare a Secției Psihiatrie din cadrul Spitalului „E. B.” Bârlad în condiții de muncă deosebite, pentru anul 2012, potrivit HG 246/2007. Totodată a fost respinsă cererea reclamantului de reînnoire aviz pentru anii 2013, 2014.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea formulată de reclamantul S. M. de Urgentă „E. B.” Bârlad, înregistrată la pârâtul Inspectorul teritorial de muncă V., la data de 9.01.2012, s-a solicitat reînnoirea avizului valabil până la data de 31.12.2011, de încadrare a locurilor de muncă in condiții deosebite.

Urmare a aceste cereri pârâtul a emis avizul nr. 1/23.03.2012 cu privire la reclamant pentru mai multe secții, printre care nu se regăsește secția de psihiatrie.

Împotriva acestui refuz reclamantul a formulat contestație la data de 11.05.2012 la pârâta Inspecția Muncii. Din răspunsul pârâtei din 15.06.2012 rezultă că motivul in fapt care a stat la baza refuzului acordării avizului pentru secția psihiatrie a fost faptul că prin adresa din 16.11.2011 reclamantul a comunicat realizarea măsurii dispuse în planul de prevenție anterior.

Această pârâtă si-a întemeiat in drept refuzul pe prevederile art. 6 alin 2 HG 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite care prevedea: „Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție.”

Tribunalul V. a reținut că refuzul Inspectoratului teritorial de Muncă V. cu privire la acordarea avizului pentru anul 2012 este nejustificat.

Dispozițiile legale aplicabile sunt art. 2 din HG 246/2007, in forma in vigoare la data soluționării cererii, care prevede:

„(1) Reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se acordă de către inspectoratul teritorial de muncă în baza următoarelor documente:

a) solicitarea de reînnoire a avizului de încadrare în condiții deosebite, semnată de către reprezentantul legal al angajatorului ori de către altă persoană împuternicită de acesta, potrivit legii, împreună cu reprezentanții sindicatelor reprezentative sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, depusă în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;

b) buletinele de determinări de noxe profesionale, eliberate de laboratoarele abilitate, potrivit legii, care să ateste depășirea valorilor-limită de expunere profesională la locurile de muncă încadrate în condiții deosebite, sau documente care să ateste simpla prezență a unor agenți chimici foarte periculoși sau agenți biologici care nu au prevăzută limită admisibilă;

c) planul de prevenire și protecție revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri tehnice, eșalonate și distribuite uniform pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2012 astfel încât, la data de 31 decembrie 2012, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale;

d) situația privind starea de sănătate a lucrătorilor încadrați în condiții deosebite și controalele periodice efectuate în acest sens, până la data de 31 decembrie 2011;

e) dovada depunerii la casele teritoriale de pensii a documentului prin care s-a obținut reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și a listei cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă până la data de 31 decembrie 2011.

(1^1) Planul de prevenire și protecție prevăzut la alin. (1) lit. c) va conține numai măsurile tehnice aferente anului 2011, asumate pentru normalizarea condițiilor de muncă și rămase restante.

(1^2) Planul de prevenire și protecție prevăzut la alin. (1) lit. c) trebuie să fie însoțit de o notă justificativă din care să reiasă motivele nerealizării măsurilor rămase restante.”

Anterior refuzului ce constituie obiectul acțiunii, prin avizul nr. 4/2011 al pârâtului ITM V., secția de psihiatrie din cadrul reclamantului a fost încadrată în locurile de muncă în condiții deosebite.

Potrivit planului de prevenire pentru anul 2011 rezultă că la secția psihiatrie trebuia realizat spațiul de primire pacienți dotat cu baie si garderobă până la data de 31.10.2011. Motivul pentru care s-a refuzat eliberarea avizului pentru anul 2012 a fost faptul că prin adresa din 16.11.2011 reclamantul a comunicat realizarea măsurii dispuse in planul de prevenție anterior.

Este real faptul că reclamantul a comunicat inițial pârâtei ITM V. faptul că acesta a realizat pentru secția psihiatrie, măsurile din planul de prevenire pentru anul anterior 2011, astfel cum rezultă din adresa din 16.11.2011.

Ulterior, până la exprimarea refuzului din 23.03.2012, reclamantul a revenit la pârâtă si a înștiințat-o prin adresa din 19.03.2012 în sensul că nerealizarea măsurilor din planul de prevenire pentru anul 2011 s-a datorat faptului că nu există resurse financiare, atașându-se și planul de prevenire pentru anul 2012 in care secția psihiatrie figurează cu măsurile tehnice de realizare a spațiului baie și grup sanitar pacienți, până la data de 31.12.2012 .

In cauză se impune a se stabili dacă la secția psihiatrie erau realizate la data refuzului din 23.02.2012 măsurile din planul de prevenire din anul anterior.

Din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor de renovare din cadrul spitalului, din 28.06.2012 rezultă că la acea dată la nivelul secției psihiatrie nu există un spațiu amenajat pentru igienizare a bolnavilor si pentru depozitarea hainelor si că există o garderobă generală pentru secțiilor pneumologie si psihiatrie.

Astfel la data refuzului in cadrul secției psihiatrie nu exista baie (prevăzut in planul din 2011) si garderobă proprie ( prevăzută în același plan) pentru această secție, ci una comună cu cea a secției pneumologie.

Astfel la data refuzului nu era realizată baia, măsură tehnică prevăzută in planul din 2011.

Această situație este confirmată si de procesul verbal din 13.06.2012 al CSSM din care rezultă că responsabilul SSM din cadrul reclamantei a realizat o raportare eronată (cu referire la procesul verbal din 16.11.2011) si in lipsa avizului Comisiei de Securitate si Sănătate in Muncă, singura in măsură să stabilească stadiul realizării măsurilor cuprinse in planul de prevenție.

In acea ședință Comisia de Securitate si Sănătate in Muncă a hotărât transmiterea către ITM a adresei de propunere a revizuirii cu măsurile tehnice amenajare filtru de primire pacienți cu baie, amenajarea unui filtru vestiar personal dotat cu grup sanitar si duș.

Coroborând aceste probe rezultă că la data refuzului nu exista realizată măsura tehnică baia din planul de prevenire din 2011 iar motivul nerealizării este lipsa resurselor.

În cauză la data refuzului, exista îndeplinită condiția planului de prevenire si protecție revizuit pentru anul 2012 (din 19.03.2012) avizat CSSM, înaintat pârâtei la data de 19.03.2012 (fila 25 dosar), plan prevăzut de art. 2 lit. c din HG 246/2007.

Acest plan a fost însoțit de o notă justificativă din care rezultă motivul nerealizării măsurilor – lipsa veniturilor.

Reclamantul a făcut dovada că pentru anul 2012 avea un buletin de expertizare a locului de muncă nr.140/06.03.2012 din care rezultă că "Personalul secției psihiatrie își desfășoară activitatea in condiții de risc biologic si de natura psihologica tensionala prin expunere la stres prelungit ce duce la epuizare fizica si psihica”.

Riscul biologic se concretizează in posibilitatea contaminării cu viruși si bacterii si deoarece nu au prevăzuta limita admisibila, simpla prezenta a acestora reprezintă noxa profesionala. In același timp, personalul este expus agresivității si violentei deosebit de grave, specifice simptomatologiei psihiatrice, deoarece in secție sunt tratați si bolnavi cu diferite antecedente penale. Prin acest buletin se recomandă acordarea condițiilor deosebite de munca.

Astfel la data refuzului din 23.03.2012, reclamantul îndeplinea condițiile prevăzute de art. 2 lit. b ( buletinul de noxe) si planul de prevenire care atestă nerealizarea unor măsuri – baia - din planul anterior din 2011.

Astfel in cauză nu erau incidente dispozițiile art. 6 alin 2 din HG 246/2007 care prevăd: „ Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor tehnice stabilite prin planul de prevenire și protecție sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).” In cauză nu era îndeplinită măsura tehnică prevăzută in planul din 2011-baia, astfel că avizul anterior nu-si putea înceta valabilitatea. Mai mult in planul pentru 2012 erau prevăzute 2 măsuri tehnice - baie si grup sanitar pacienți.

Pârâta ITM V. in mod nejustificat, in baza unei adrese din 16.11.2011, fără a lua in considerarea si actul ulterior, existent la data refuzului si prezentat pârâtei - planul de prevenție pentru anul 2012, nu a eliberat avizul de încadrare a Secției Psihiatrie din cadrul Spitalului „E. B.” Bârlad in condiții de muncă deosebite, pentru anul 2012, potrivit HG 246/2007.

Cererea privind acordarea avizului si pentru anii 2013, 2014 a fost respinsă pentru că nu a fost urmată procedura reglementată de HG 246/2007, in forma in vigoare pentru anul 2013, respectiv pentru 2014.

Din precizările reclamantului rezultă că acesta nu a realizat procedura pentru acești ani întrucât nu era emis avizul pentru anul 2012 si nu era primită documentația iar Direcția de Sănătate Publice nu întocmea buletinul.

Din procesul verbal din 23.01.2013 a CSSM rezultă că spațiul de primire pacienți dotat cu baie nu a fost realizat pentru anul 2013.

Reclamanta nu a depus cereri aferente anilor 2013, 2014 care trebuiau depuse in 30 zile de la data intrării in vigoarea a hotărârilor pentru fiecare an, cu întreagă documentație (buletine, planuri de prevenire, raportul medicului de medicina muncii etc). In cauză nu au fost formulate aceste cereri si nici nu există restul documentației.

Motivul reclamantului că nu era primită cererea la pârâtă in lipsa avizului pentru anul anterior nu poate fi reținut întrucât pârâta este obligată să primească cererea.

Sentința civilă nr. 762/CA/2014 este definitivă prin nerecurare.

Potrivit Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de Serviciul Fiscal M. Bârlad, din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice V., sub nr. 480/28.01.2015 a fost stabilită în sarcina Spitalului M. de Urgență „E. B.” Bârlad suma de_ lei reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.

La data de 30.01.2015 sub nr. 2049 a fost înregistrat la reclamant referatul întocmit de directorul financiar contabil interimar prin care se aducea la cunoștință ca în urma încadrării secției de Psihiatrie în condiții deosebite de muncă conform Aviz 1/27.11.2014 și a rectificării declarației 112 au rezultat diferențe la calculul CAS de_ lei, purtătoare de dobânzi si penalități în sumă de_ lei, conform deciziei 480/28.01.2015 emisă de ANAF.

Potrivit Ordinului de plată 292/02.02.2015 reclamantul a achitat suma de_ lei în contul Bugetului Asigurărilor sociale de stat.

La data de 17.02.2015 reclamantul a emis către pârât o notificare de plată a sumei de_ lei reprezentând dobânzi si penalități de întârziere calculate ca urmare a depunerii declarațiilor rectificative 112, în urma Sentinței civile nr. 762/CA/2014.

I. T. de Muncă V. a răspuns reclamantului prin adresa nr. 1258/09.03.2015 arătând că nu are nicio sumă de plată către această unitate, iar suma invocată nu este stabilită de către ITM și nu îndeplinește condițiile prevăzute și impuse de OG nr. 92/203 și nici cele prevăzute de Legea nr. 134/2010.

Instanța a verificat condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1394 si urm.C.civ. respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovăției celor care au cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește prima condiție, instanța a constatat că pârâtul I. teritorial de Muncă V. a săvârșit o faptă ilicită cu vinovăție ce constă în aceea că, in mod nejustificat, in baza unei adrese din 16.11.2011, fără a lua in considerarea si actul ulterior, existent la data refuzului si prezentat pârâtei - planul de prevenție pentru anul 2012, nu a eliberat avizul de încadrare a Secției Psihiatrie din cadrul Spitalului „E. B.” Bârlad în condiții de muncă deosebite, pentru anul 2012, potrivit HG 246/2007.

Privind cea de-a doua condiție, s-a constatat că există un prejudiciu produs reclamantului, prin încălcarea unui drept subiectiv aparținând acestuia, reprezentat de suma de_ lei calculată cu titlu ed dobânzi si penalități de întârziere pentru plata diferenței de procent dintre contribuțiile pentru condiții normale de muncă și contribuțiile pentru condiții deosebite de muncă.

Instanța a constatat că există o legătură de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul produs reclamantului, respectiv refuzul pârâtului de emite avizul de încadrare a Secției Psihiatrie din cadrul Spitalului „E. B.” Bârlad in condiții de muncă deosebite, pentru anul 2012 a dus la plata contribuțiilor în alt procent decât cel pentru condiții de muncă deosebite.

Repararea prejudiciului are drept scop înlăturarea efectiva a consecințelor faptei săvârșite și nu constituie o sursa de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus, față de paguba suferită.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că acest prejudiciu este în sumă de_ lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel parata I. T. de Muncă V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:

- Sentința Judecătoriei Bârlad este nelegala si netemeinica, fiind dată cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, in mod eronat, reținându-se ca sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Răspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementata in art. 1349 alin.1 si alin.2 si art. 1357-1371 C.civ. Astfel, art. 1357 stabilește ca cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa il repare.

Este de necontestat ca I. T. de Munca este o persoana juridica, de drept public.

Instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, fără a avea in vedere aceasta particularitate a litigiului, respectiv ca s-a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane juridice. Instanța trebuia sa analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1357-1371 C. civ. prin raportare la dispozițiile art. 219 C. civ. si art. 221 . c. iv.

Instanța de fond a reținut că, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție constă în aceea că, în mod nejustificat, în baza adresei din data de 16.11.2011, fără a lua în considerare și actul ulterior existent la data refuzului și prezentat pârâtei - planul de prevenție pentru anul 2012 nu a fost eliberat avizul de încadrare a Secției psihiatrie din cadrul Spitalului E. B. în condiții deosebite, pentru anul 2012.

Conform art. 2 alin. 1 din HG 246/2007, reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se acordă de către I. teritorial de muncă, în baza documentelor expres indicate, însă conform art. 2 din Legea 108/1999, republicată, I. T. de Muncă, funcționează în subordinea Inspecției Muncii, care îndeplinește funcția de autoritate de stat și prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței, conform art. 1 din același act normativ.

Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr. 1/ 23.03.2012 (reînnoirea avizului nr.4 /2011), a fost emis de I. T. de Munca V., însă a fost confirmat de Inspecția Muncii potrivit adresei nr. 350/DCSSM/5873/15.06.2012, respectiv a adresei nr. 403/SSM/_/17.07.2012, organ în subordinea căruia I. T. de Muncă se află și ale cărei decizii sunt obligatorii.

Sentința civila nr. 762/CA/2014 de la data de 15.09.2014 a Tribunalului V. a fost pronunțată într-un litigiu de contencios administrativ, iar refuzul nejustificat este o instituție autonomă specifică dreptului administrativ.

Constatarea refuzului nejustificat de către instanța de contencios administrativ nu este suficientă pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei persoane juridice de drept public, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor, conform dreptului comun, cât și a condiției suplimentare, necesară în cazul persoanei juridice. Instanța de fond nu a ținut cont că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei asemenea persoane, fapta pretins ilicită trebuie să fie săvârșită de persoana care are calitatea de organ de conducere sau administrare ale persoanei juridice și că, I. T. de Munca se află în subordinea Inspecției Muncii care a confirmat respingerea reînnoirii avizului. Aceasta din urmă avea toate datele pentru admiterea contestației, reclamantul comunicându-i in mod expres eroarea săvârșită de angajatul responsabil.

- instanța de fond a reținut în mod eronat vinovăția exclusivă a Inspectoratului de munca pentru lipsa reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite a Secției de Psihiatrie din cadrul intimatului reclamant.

Instanța de fond a făcut confuzie între diferitele forme de răspundere la care poate fi angajată persoana juridică de drept public, stabilind o răspundere obiectivă care derivă din săvârșirea faptei, fără a ține cont că nu suntem în prezența unei răspunderi întemeiate pe dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, și că, fundamentul pretenției deduse judecații este răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Răspunderea administrativă este considerată de către doctrina noastră drept o răspundere autonomă, distinctă de răspunderea civilă delictuală, în considerarea faptului că, pe de o parte, dreptul administrativ este o ramură de drept autonomă și, pe de altă parte, că această răspundere prezintă trăsături specifice, este obiectiva.

Comportamentul reclamantului, lipsa de precizie a acestuia în îndeplinirea obligației prevăzută de art. 6 și 7 din Legea 319/2006 și de art. 2 alin. 1 și alin. 5 din HG 246/2007, a generat o stare de confuzie, care s-a materializat prin neacordarea reînnoirii avizului pentru condiții periculoase de muncă a secției psihiatrie din cadrul reclamantului intimat.

De altfel, propria culpă a fost recunoscută de reclamant, prin adresa din data de 28.06.2012 transmisă de reclamantul intimat către Inspecția Muncii, reclamantul recunoscând eroarea lucrătorului desemnat, cât și faptul că raportarea greșită a îndeplinirii măsurii din planul de protecție a condus la neacordarea reînnoirii avizului.

Acesta reprezintă o recunoaștere extrajudiciară efectuată de către reclamantul intimat, însă, cu toate acestea, instanța de fond nu a luat în considerare aceasta împrejurare, și, ignorând situația creată de reclamant, a stabilit culpa exclusivă a ITM.

Poate fi reținută culpa reclamantului intimat și pentru faptul că nu a evitat prejudiciul invocat, respectiv prin necontestarea, conform art. 205 din Codul de procedură fiscală, a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de Serviciul fiscal municipal Bârlad, din cadrul Administrației județene a Finanțelor Publice V. cu nr. 480/28.01.2015 prin care a fost stabilită, în sarcina spitalului obligația de plată în cuantum de 19.811 lei reprezentând asigurări sociale datorate de angajator.

La data de 09.09.2015 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinica si legala, apreciind că motivele de apel sunt pur formale si se raportează la interpretări proprii si subiective ale ITM cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale a persoanei juridice.

I. T. de Munca se face vinovat in mod exclusiv de neprelungirea avizului, întrucât spitalul i-a comunicat ca măsura a fost comunicata in mod eronat ca s-ar fi realizat. Reprezentanții ITM s-au deplasat si au constatat in mod direct si nemijlocit ca măsura din Planul de prevenire nu a fost realizata, dar au refuzat in continuare sa prelungească avizul.

Si, ca o confirmare ca ceea ce spitalul susține este adevărat, in data de 29.01.2015 a fost sancționat prin procesul verbal de constatare . nr._ de către reprezentanții ITM V., pentru ca "nu s-a realizat spațiu garderoba si grup sanitar pacienți" din Secția Psihiatrie.

Apelul este neîntemeiat.

În mod legal și temeinic prima instanță a admis acțiunea promovată de reclamant și a obligat apelantul să achite acestuia suma ce reprezintă prejudiciul cauzat prin neprelungirea avizului de încadrare în condiții deosebite de munca a Secției Psihiatrie, criticile formulate de apelantă în acest sens fiind nefondate.

Un prim motiv de apel vizează modul în care instanța de fond a interpretat și a aplicat dispozițiile legale care ar fi aplicabile, după opinia sa, în speță în sensul că trebuiau analizate îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 219 si art. 221 din Codul civil și nu celor instituite de art. 1394 si urm.C.civ. Susține apelanta că în calitate de persoană juridică, publică, nu poate răspunde delictual întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea civilă pentru antrenarea răspunderii sale civile delictuale întrucât fapta pretinsă a fi ilicită trebuie să fie săvârșită de persoana care are calitatea de organ de conducere sau administrare ale persoanei juridice, or, în speță, I. T. de Munca se află în subordinea Inspecției Muncii care a confirmat respingerea reînnoirii avizului. Aceasta din urmă avea toate datele pentru admiterea contestației, reclamantul comunicându-i in mod expres eroarea săvârșită de angajatul responsabil, apărare care va fi înlăturată de instanța de control judiciar.

Este adevărat că apelanta este o persoană juridică de drept public potrivit definiției dată de art. 191 din Codul civil întrucât este înființată prin lege, iar răspunderea acestor persoane juridice este reglementată de art. 221 din Codul civil. Acest text de lege precizează că persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organele lor, în aceleași condiții ca persoanele juridice de drept privat, deci potrivit art. 1394 Codul civil.

Culpa pârâtului în neprelungirea avizului de încadrare în condiții deosebite de munca a Secției Psihiatrie pentru anul 2012 a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 762/CA/2014 de la data de 15.09.2014 a Tribunalului V.. Această culpă este exclusivă. Acest refuz a produs în patrimoniul reclamantului un prejudiciu material constând plata contribuțiilor în alt procent decât cel pentru condiții de muncă deosebite și pe care acesta a fost nevoit să le achite bugetului de stat până la pronunțarea instanței de contencios administrativ.

I. T. de Munca, prin organul său de conducere, avea prerogativa legală de a emite aviz, pentru o secție a Spitalului „E. B.” Bârlad, de încadrare în condiții de muncă deosebite potrivit HG 246/2007 și nu Inspecția Muncii.

Refuzul de încadrare in condiții deosebite de munca a Secției Psihiatrie aparține exclusiv ITM V. și nu altor structuri sau persoane, și, așa cum s-a menționat, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească că acest refuz a fost nejustificat.

Răspunderea administrativă poate fi cumulată cu răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, cele două forme de răspundere nu se exclud, ci se completează reciproc. Intimatul putea cere obligarea reparării prejudiciului, fie la instanța de contencios administrativ, dacă acesta era cunoscut, fie pe calea dreptului comun.

Prin urmare, soluția de admitere a acțiunii reclamantului este corectă fiind fundamentată pe actele dosarului care au fost judicios analizate de judecătorul fondului.

Pentru aceste motive, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civilă va respinge apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 1684 din 01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 1684 din 01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. A. S. D. E.

GREFIER,

T. M.

Red. S.D.E.-17.12.2015

Tehn. TM- 29.12.2015/ 4 ex.

4 ex-.Comunicat-05.01.2016 cate 1 exemplar apelantului I. T. De Muncă V. și intimatului S. M. De Urgență E. B., 2015

Judecătoria Barlad– judecător G. E.

← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 162/2015. Tribunalul VASLUI		Anulare act. Decizia nr. 1542/2015. Tribunalul VASLUI →

Pretenţii. Decizia nr. 1537/2015. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1537/2015. Tribunalul VASLUI