Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 151/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA Nr. 151/R/2015
Ședința publică de la 17 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător O. M. V.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
-------------
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - contestator B. M. I. în contradictoriu cu intimații - pârâți E. V., L. G., E. M., împotriva sentinței civile nr. 1853/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - contestație la executare și suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul B. M. I., avocat C. C., cu împuternicire avocațială la fila nr. 8 din dosar, iar pentru intimatul L. Gh. răspunde avocat A. V. ce depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; recursul este declarat și motivat în termen; se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsa părților; în data de 11.11.2015 intimatul L. Gh. a depus la dosar întâmpinare, iar în data de 17.11.2015 recurentul a depus la dosar chitanța nr._/17.11.2015 în cuantum de 500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs, precum și în apărare.
Av. C. pentru recurentul B. M. I., pune concluzii de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat, hotărârea instanței de fond fiind nelegală și netemeinică. În mod greșit instanța a reținut că procesul - verbal de organizare a licitației din 20.05. 2015, respectiv publicația, sunt acte emise în mod legal, în condițiile în care aceiași instanță a constatat că excepția tardivității formulării contestației împotriva celor două acte, nu este întemeiată, fiind respinsă pe fond.
S-a criticat hotărârea de fond și cu privire la modalitatea în care s-a procedat la adjudecarea bunului la data de 20 mai 2015, bunul fiind adjudecat de o persoană interpusă, o rudă a creditorului și a debitorului, respectiv adjudecatarul L. Gh., situație în care instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor legale invocate, respectiv să constate că licitația a fost organizată în mod fraudulos.
Solicită acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru fond și recurs.
Av. A. V. pentru intimatul L. Gh. pune concluzii de respingere a recursului, nu poate fi vorba în cauza de față de cât de rea - credință, în contextul în care este cea de-a treia contestație la executare făcută de B. M. I., tocmai în scopul de a împiedica punerea în executare a titlului executoriu, creanța nu a putut fi executată tocmai din pricina piedicilor aduse de contestator. Nu s-a dovedit niciun prejudiciu, nefiind nicio prevedere legală prin care să fie stabilită o imposibilitate a intimatului în a participa la licitație, fiind făcute referiri la faptul că licitația a fost corect organizată, nu s-a dovedit paguba, iar intimatul a procedat întocmai, conform dispozițiilor legale. Nu se poate aprecia că cererea de executare silită ar fi fost începută de E. I., care între timp a decedat, nu există vreo dispoziție care să arate că executarea nu ar putea continua, dacă ceilalți moștenitori și-au dat acordul pentru continuarea demersului.
Se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru valorificarea bunului câștigat la licitație. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1853/2015 din data de 7.09.2015, Judecătoria V. a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației la executare ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă contestația la executare formulată de B. M.-I. în contradictoriu cu intimații E. V., L. G. și E. M. ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dovezii de comunicare a publicației de vânzare din 20.03._, aflată la pagina 79 dosar, a rezultat că adresa de comunicare este ., ., apartament 3 în timp ce adresa corectă de domiciliu a contestatorului este ., ., etaj 3, apartament 7 (pagina 16 dosar). Prin urmare, instanța nu poate lua în calcul data de 26.03.2015 ca fiind cea la care s-a comunicat publicația de vânzare. Contestatorul a fost prezent la licitație pe 20.05.2015 și a aflat de publicația de vânzare, iar raportat datei formulării contestației la executare – 29.05.2015 - aceasta nu este tardivă. Nu este tardivă contestația la executare nici în raport de procesul-verbal 188/20.05.2015.
În consecință, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2603/28.06.2010 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul_ B. M.-I. și B. M. (E.) au fost obligați să plătească reclamanților E. I. și E. V. (soție) suma de 115.619 lei reprezentând împrumuturi parțial nerestituite. Au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 14.XII.2012 E. I. (soțul lui E. V., pagina 40 dosar) a formulat cerere de executare silită a debitorilor pentru recuperarea împrumutului și a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 19 decembrie (pag. 48) Judecătoria V. a încuviințat executarea silită a debitorilor în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă 2603/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 449/2011 a Curții de Apel Iași.
Au fost emise în dosar acte de executare însă prin sentința civilă 2114/2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul_ a fost anulată publicația de vânzare din 5.06.2014 și procesul-verbal din 31.07.2014. A reținut instanța că executorul judecătoresc nu a făcut public locul real al desfășurării licitației. A reținut instanța că decesul creditorului E. I. nu determină suspendarea executării silite. Cocreditorul E. I. a decedat la data de 30.07.2014, iar conform certificatului de moștenitor nr. 93/2014 au rămas ca moștenitoare cocreditoarea E. V. și debitoarea E. M.. După pronunțarea sentinței 2114/2014 executarea silită a fost reluată cu emiterea de noi publicații de vânzare.
Contrar susținerilor făcute de contestatorul B. M. I. cu privire la neinterpelarea moștenitorilor cu privire la executarea silită ce făcea obiectul dosarului 188/2012 instanța reține că E. V., în calitate de co-creditoare și moștenitoare a lui E. I. avea cunoștință despre existența dosarului de executare silită, aceasta solicitând la un moment dat chiar suspendarea executării silite. Înscrisul aflat la pagina 65 dosar confirmă faptul că executorul judecătoresc a interpelat moștenitorii co-creditorului E. I. cu privire la continuarea executării silite.
În cauză, contestatorul a solicitat desființarea publicației de vânzare nr. 186/20.03.2015 și a procesului-verbal de licitație din 20.05.2015.
Contrar susținerilor contestatorului, aceste acte de executare au fost legal emise.
Este adevărat că publicația de vânzare nr. 188/20.03.2015 a fost comunicată la apartamentul 3 în loc de apartamentul 7, însă prin impunerea în sarcina executorului judecătoresc a obligației de a informa debitorul cu privire la locul și data desfășurării licitației la care se vinde un bun al său, legiuitorul a urmărit protejarea unui interes privat și anume cel al debitorului. Prin urmare, nulitatea actului nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În cauză, debitorul nu a suferit vreo vătămare prin comunicarea publicației de vânzare la apartamentul 3 în loc de apartamentul 7.
Debitorul a cunoscut despre desfășurarea licitației din data de 20.05.2015, dovadă fiind participarea sa la licitație.
Ultimul alineat al procesului-verbal nr. 188 din 20.05.2015 menționează faptul că debitorul B. I.-M. a fost prezent la desfășurarea licitației (pag. 86).
Nu s-au făcut dovezi în cauză nici cu privire la faptul că debitoarea E. M. a licitat printr-un interpus. Simpla împrejurare că adjudecatarul L. G. este unchiul său nu poate duce la concluzia că aceasta a licitat prin interpus. De altfel, prevederea de la art. 507, alin. 2 Cod procedură civilă se justifică prin necesitatea de a-l împiedica pe debitor să își înstrăineze prin interpuși, bunurile sale la un preț redus, prejudiciind astfel creditorii. Ipoteza aceasta nu a fost confirmată cu probe de către contestator.
Nu sunt întemeiate nici susținerile făcute de contestator conform cu care după moartea codebitorului E. I. „cererea inițială de executare silită nu mai putea produce efecte juridice”. Nu există nicio prevedere legală care să stabilească că odată cu moartea creditorului executarea silită încetează. Cazurile de încetare a executării silite sunt strict reglementate de prevederile art. 371⁵ Cod procedură civilă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins contestația la executare formulată ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs contestatorul B. M. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza, admiterea contestației la executare.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut ca publicația de vânzare nr. 188 din data de 20.03.2015 si procesul verbal de licitație din data de 20.05.2015 sunt acte de executare emise in mod legal, că instanța a reținut corect că publicația de vânzare la licitație întocmită în dosarul de executare nr. 188/2012 la data de 20.03.2015 prin care se aducea la cunoștința generala ca în data de 20 mai 2015 ora 11 se va vinde la licitație publica un imobil teren si construcție la sediul Biroului executorului judecătoresc C. loan, situat in . 71, ., parter, județul V. nu i-a fost comunicată, această publicație de vânzare cumpărare nr. 188/20.03.2015 fiind comunicata eronat debitorului in loc să fie comunicată pe ., ., etj. 3, apartament 7, aceasta a fost comunicata pe . ., ., că instanța de fond a reținut corect atunci când a respins excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva publicației de vânzare din data de 20.03.2015 că debitorul nu a fost legal înștiințat de data si ora la care se va tine licitația, iar aceasta reținere a avut drept consecința respingerea excepției tardivității contestației formulate fata de publicația de vânzare din data de 20.03.2015, că în condițiile in care a fost respinsa excepția, soluția legala ce trebuia să o pronunțe instanța de fond era aceea de admitere a contestației la executare si de anulare a actelor de executare contestate si nu soluția de respingere a contestației pe motivul ca prin necomunicarea publicației de vânzare cumpărare nu i s-a pricinuit o vătămare, că vătămarea care i s-a pricinuit consta în aceea că daca avea cunoștința de data la care va avea loc licitația atunci avea posibilitatea să urgenteze demersurile legale privind un împrumut bancar pentru plata datoriei.
De asemenea, recurentul mai arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că licitația din data de 20 mai 2015 a avut la baza prezentarea la licitație a unui interpus, respectiv unchiul debitoarei E. M. si cumnatul creditoarei E. V., din punctul său de vedere licitația fiind organizata la data de 20 mai 2015 in mod fraudulos, printr-o înțelegere inițiala stabilita intre creditoarea E. V. si debitoarea E. M. menționata Boamba M., că licitația organizata la data de 20 mai 2015, dată la care a si fost adjudecat bunul imobil scos la licitație s-a organizat cu încălcarea dispozițiilor art. 507 alin. 2 din Vechiul cod de procedura civila în sensul că adjudecatarul care a oferit prețul de 98.000 lei este o persoana interpusa de debitoarea Boamba M., fiind adus de aceasta cu mașina si banii cu care s-a licitat ce provin de la aceasta, fiind printre altele unchiul acesteia, că adjudecatarul a negat legătura de rudenie dintre el si E. V., precum si dintre el si E. M., negare ce ar fi trebuit să dea de gândit instanței în sensul ca într-adevăr susținerile recurentului sunt întemeiate, că adjudecatarul a negat legătura de rudenie susținând că odată cu intervenirea decesului creditorului E. I., fostul cumnat al adjudecatarului, în prezent nu ar mai exista nici o legătura de rudenie si ca el ar fi putut sa se înscrie la licitație ca oricare alt licitator, că instanța de fond a pronunțat o sentința nelegala, iar prin aceasta a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 507 alin 2 din codul de procedura civilă, dispoziții care interzic participarea la licitație a unor persoane interpuse, că scopul real urmărit de debitoarea intimata E. M. este împiedicarea adjudecării acestor bunuri de către persoane străine si, totodată, obținerea unui preț cât mai mic din vânzarea acestora, împiedicând astfel acoperirea debitelor datorate de aceștia, iar executorul judecătoresc, deși cu ocazia derulării licitației a fost informat că adjudecatarul este ruda cu debitoarea în loc să dispună sistarea vânzării la licitație, a procedat totuși la vânzarea către acesta a bunului imobil scos la vânzare.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 500 lei ( conform chitanței nr._/17.11.2015 – fila 15).
Intimatul L. G. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției instanței de fond.
În motivare, intimatul a arătat că schimbarea adresei poștale a debitorului nu reprezintă o piedică în calea executării silite cu atât mai mult cu cât la data de 20.05.2015 recurentul a participat la licitația organizată, că recurentul nu a făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul ce i-ar fi produs, invocând abia în cuprinsul motivării recursului că ar fi avut posibilitatea urgentării demersurilor legale privind un împrumut bancar pentru plata datoriei, că recurentul nu a dorit decât tergiversarea executării sentinței civile ce constituie titlu executoriu, că sentința civilă a rămas definitivă la data de 05.11.2011, executarea silită fiind solicitată abia la data de 14.12.2012 și nici până în prezent creditorii nu și-au putut valorifica titlul executoriu din cauza atitudinii recurentului care, cu rea rea credință, apelează la instituția contestației la executare, fiind cea de-a treia cerere formulată în acest sens.
De asemenea, intimatul mai arată că din interpretarea dispozițiilor art. 507 alin. 2 C.proc.civ., legiuitorul a dorit să îl pună la adăpost pe creditor, împiedicând debitorul să-și înstrăineze bunurile la un preț redus, fapt care ar prejudicia creditorul, că nu este persoană interpusă și nu se poate considera că nu ar fi putut participa și adjudeca bunurile scoase la licitație, că decesul numitului E. I. nu împietează cu absolut nimic executarea silită, fiind evidentă reaua credință a recurentului în formularea prezentei contestații la executare.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 304 C.proc.civ., instanța reține că recursul formulat de recurentul B. M. I. împotriva sentinței civile nr. 1853/07.09.2015 a Judecătoriei V. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin prezenta cerere de recurs, recurentul a criticat sentința primei instanțe cu privire la valabilitatea publicației de vânzare nr. 188 din data de 20.05.2015 și procesului verbal de licitație din data de 20.05.2015 și cu privire la participarea la licitația din data de 20.05.2015 a unei persoane interpuse.
Cu privire la primul motiv de recurs, așa cum corect a reținut prima instanță, nulitatea celor două acte de executare ca urmare a consemnării greșite a adresei debitorului este o nulitate relativă ce este condiționată de dovada vătămarii cauzate debitorului. O astfel de dovadă nu a fost făcută de recurentul contestator nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs.
Simpla afirmație a recurentului că vătămarea este reprezentată de posibilitatea urgentării demersurilor legale privind un împrumut bancar pentru plata datoriei dacă ar fi avut cunoștință de data licitației nu este suficientă, această afirmație nefiind susținută de nici un fel de probă adusă de către recurent, cum ar fi o eventuală cerere de împrumut adresată unei bănci sau instituții financiare anterior datei licitație de natură a confirma realitatea afirmației recurentului. În plus, este demn de remarcat așa cum a arătat și intimatul prin întâmpinare că, în prezenta cauză, este vorba de o executare silită începută în anul 2012 ( fila 40 dosar fond), iar dacă afirmația recurentului ar fi fost reală, demersurile pentru obținerea unui împrumut puteau fi efectuate cu mult înainte de data de 20.05.2015.
În fine, astfel cum rezultă din procesul verbal de licitație nr. 188/2012 din data de 20.05.2015 (filele 85-86 dosar fond), recurentul a participat personal la licitație publică, moment în care ar fi avut posibilitatea să invoce neregularități în procedura de executare, ceea ce nu s-a întâmplat, singura afirmație a recurentului contestator fiind cea referitoare la existența unei legături de rudenie cu creditorul a adjudecatarului. Pe cale de consecință, primul motiv de recurs invocat de recurent este neîntemeiat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, instanța reține că, în momentul desfășurării licitației publice, recurentul contestator a invocat legătura de rudenie a adjudecatarului cu creditorul din executarea silită. Prin contestația la executare și cererea de recurs, recurentul contestator a invocat legătura de rudenie a adjudecatarului cu debitoarea E. (B.) M..
În ceea ce privește legătura de rudenie cu creditorul, instanța reține că, astfel cum rezultă din prevederile art. 507 alin. 2 Vechiul C.proc.civ., interdicția de licitare se referă doar la debitor, fiind irelevantă o eventuală legătură de rudenie a adjudecatarului cu creditorul.
Cu privire la legătura de rudenie cu debitorul, instanța reține că art. 507 alin. 2 Vechiul C.proc.civ. prevede că debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane. Invocarea presupusei legături de rudenie nu este suficientă pentru a proba faptul licitării prin interpus de către debitor cu atât mai mult cu cât recurentul contestator invocă și existența unei înțelegeri între creditor și debitor, înțelegere ce, de asemenea, nu este dovedită de către recurent, fiind doar simple afirmații ale acestuia, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În plus, așa cum rezultă din procesul verbal din data de 20.05.2015, adjudecatarul final nu a fost singura persoană care a licitat pentru imobil pus în vânzare, astfel încât nu se poate afirma că s-a încercat obținerea unui preț cât mai mic așa cum arătă recurentul.
D. urmare, și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Față de toate considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., instanța de control judiciar urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurentul B. M. I. împotriva sentinței civile nr. 1853/07.09.2015 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
În baza art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanța urmează să oblige recurentul să plătească intimatului L. G. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs reprezentând onorariu avocat (conform chitanței nr._/05.11.2015 - fila 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul B. M. I. împotriva sentinței civile nr. 1853/07.09.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului L. G. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
A. A. O. M. V. M. C.
aflat în concediu medical,
semnează președintele instanței,
GREFIER,
anca ciocan
Red./Tehnored. Jud. O.M.V./08.12.2015
2 ex./
Judecător fond: C. B., Judecătoria V.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1535/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
