Pretenţii. Decizia nr. 1619/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1619/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 1619/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1619/A
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant I. M. I. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. I. împotriva sentinței civile nr. 1267 pronunțată la data de 26.05.2015, în cauza având ca obiect pretenții daune interese.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza s-a amânat pentru administrare de probe, apelantul a depus un CD în două exemplare și nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
Având în vedere faptul că părțile nu s-au prezentat și că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare pe suspendarea judecării prezentei cauzei față de dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
După rămânerea în pronunțare a cauzei referitor la dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și până la sfârșitul ședinței de judecată, se constată că se prezintă intimatul-pârât M. I., asistat de avocat M. O., cu împuternicire avocațială nr._/2015 emisă de Baroul Iași la data de 04.11.2015 și aflată la dosarul cauzei.
Față de prezența intimatului-pârât și având în vedere solicitarea acestuia prin apărător de reluare a cauzei, instanța dispune reluarea dosarului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza s-a amânat pentru administrare de probe, apelantul a depus un CD în două exemplare și nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
Având cuvântul, apărătorul intimatului-pârât M. I. precizează că la acest termen de judecată s-a prezentat personal intimatul în vedere administrării probei cu interogatoriul din oficiu. De asemenea, apărătorului părții i se înmânează un exemplar de pe suportul media depus în duplicat de către apelantul-reclamant.
În continuare, s-a procedat la vizionarea suportului media depus de către apelantul-reclamant, având în vedere că interogatoriul privește evenimentele surprinse pe acest suport media, după care, în conformitate cu dispozițiile art. 354 alin. 3 Cod procedură civilă, fiind administrată și proba cu interogatoriul intimatului-pârât, în acest sens consemnându-se:
Întrebare instanță: Filmările inscripționate pe suportul media au fost făcute înainte de data de 28 martie 2014?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Toate filmările aflate pe CD au fost făcute înainte de a-l cunoaște pe apelantul-reclamant, respectiv înainte de data de 28.03.2014.
Întrebare instanță: Unde este locația în care au fost făcute filmările?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Filmările au fost făcute într-un club situat într-un ., județul Iași, anterior datei de 28 martie 2014.
Întrebare instanță: Ați postat anunț pe propriul cont de pe Facebook sub numele de I. System?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Nu am cont pe Facebook.
Întrebare instanță: După data de 28 martie 2014, ați mai participat la evenimente?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Nu am mai cântat deloc după data de 28.03.2014.
Întrebare instanță: Aveți un loc de muncă în prezent?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Da, lucrez șofer la o firmă a unui unchi.
Întrebare instanță: Cum se numește firma la care lucrați?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Lebăda Iași.
Întrebare instanță: Aveți contract de muncă?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Nu am contract de muncă.
Întrebare instanță: Unchiul are întreprindere familială sau societate comercială?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Nu cunosc dacă este societate sau întreprindere familială.
Întrebare instanță: Ați făcut videoclipuri?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Am făcut videoclipuri însă personal, înainte de a-l cunoaște pe apelantul-reclamant și înainte de a face contract cu el.
Întrebare instanță: V-a achitat apelantul-reclamant contravaloarea unor videoclipuri?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Nu, apelantul-reclamant nu mi-a achitat contravaloarea unor videoclipuri.
Întrebare instanță: De ce nu ați mai colaborat cu apelantul-reclamant?
Răspuns intimat-pârât M. I.: A spus că îmi face contract, că îmi va face videoclip însă nu s-a mai concretizat nimic. Nu l-am contactat telefonic și nici apelantul-reclamant nu m-a căutat de la semnarea contractului. Nu am mai vorbit de la acel moment.
Întrebare instanță: Ați fost chemat la evenimente de către apelantul-reclamant?
Răspuns intimat-pârât M. I.: Nu am fost chemat la nici un eveniment de către apelantul-reclamant și în perioada 28.03._14 nu am participat la nici un eveniment.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul intimatului-pârât M. I., având cuvântul, precizează că fotografiile aflate pe suportul media vizionat la acest termen de judecată sunt aceleași de la instanța de fond, drept pentru care apreciază că nu pot fi luate în considerare de către instanța de control judiciar, având în vedere că acestea nu sunt niște fotografii oficiale. De asemenea, precizează că acele conturi de Facebook au fost făcute de către apelant iar intimatul nu deține nici un acces la acestea, nu are parolele, iar apelantul folosește acele imagini în defavoarea intimatului.
Consideră că din probele administrate în cauză, nu rezultă că apelantul ar face dovada încălcării de către intimat a dispozițiilor contractuale, fapt pentru care nu este justificată solicitarea acestuia de achitare de despăgubiri.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța cu privire la onorariul de avocat.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1267 din 26.05.2015 Judecătoria V. a respins cererea formulată de reclamantul I. M.-I. (CNP_), cu domiciliul în V., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. I., cu domiciliul în ., jud. Iași.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, reclamantul I. M.-I. în calitate de manager a încheiat cu pârâtul M. I. în calitate de artist Contractul de manageriat artistic la data de 28.03.2014 prin care cel de-al doilea l-a desemnat pe primul ca fiind reprezentantul său exclusiv în ramura industriei de spectacole.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul susține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a desfășura activități artistice doar cu acceptul scris al managerului, conform clauzei de la pct. VI din contract, participând la evenimente (petreceri, nunti, botezuri) fără a înștiința în prealabil pe acesta din urmă.
Suma solicitată de către reclamant prin cererea de chemare în judecată reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit și cuantificat de către părți de comun acord prin clauza penală de la cap. VI pct. 4 din contract.
Instanța a reținut că răspunderea civilă este acea formă a răspunderii juridice ce consta in obligația pe care o are orice persoană de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat alteia. Prin funcția sa reparatorie, răspunderea civilă are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate in situația anterioară, prin înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite.
In dreptul român sunt cunoscute doua forme ale răspunderii civile, respectiv răspunderea civilă contractuală si răspunderea civilă delictuala.
Răspunderea civilă contractuală este îndatorirea debitorului unei obligații născute dintr-un contract de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin faptul neexecutării in sens larg a prestației datorate, adică executarea ei cu întârziere, executarea necorespunzătoare ori neexecutarea propriu-zisa totală sau parțială.
Întrucât temeiul prejudiciilor pretinse de către reclamant derivă dintr-un contract instanța a aplicat regulile specifice răspunderii civile contractuale.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea următoarelor condiții: existenta unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane; existenta unui prejudiciu; existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovatia autorului faptei ilicite.
In consecință instanța a analizat dacă sunt întrunite cumulativ aceste condiții de admisibilitate.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, instanța a constatat că reclamanta a depus în sprijinul cererii de chemare în judecată înscrisuri reprezentând planșe foto reprezentându-l pe pârât participând la diverse petreceri, nunți etc. susținând că acesta însă nu a primit acordul prealabil scris de la managerul său. A susținut reclamanta că aceste planșe foto au fost extrase de pa pagina de Facebook a pârâtului.
Analizând aceste înscrisuri, instanța a constatat că aceste probe nu pot dovedi prin ele însele pretențiile reclamantului. Deși acestea reprezintă pe pârât participând la diverse evenimente nu există certitudinea că imaginile provin de la evenimente desfășurate ulterior semnării contractului de manageriat artistic. Planșele foto nu sunt însoțite de data efectuării acestora ci eventual de data postării pe site-ul sus-menționat care însă nu coincide în mod automat cu data realizării fotografiei. De altfel, dacă pârâtul a postat acele planșe foto, aceasta s-a făcut în scopul evident de a realiza publicitatea formației sale urmărind să inducă ideea cititorilor site-ului că este un artist foarte solicitat. Mai mult, o parte dintre planșele foto, reprezintă afișe ale unor evenimente care urmau să se desfășoare ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (de ex. petrecerea de revelion 2015 sau cea din 17 ianuarie 2015). Dincolo de faptul că nu există dovada că la aceste petreceri organizate au avut efectiv loc instanța nu se poate prevala în luarea hotărârii decât de materialul probator existent la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada săvârșirii faptului ilicit, respectiv a încălcării dispozițiilor contractuale. Reclamantul nu a solicitat proba cu interogatoriu sau proba testimonială prin cererea de chemare în judecată în conformitate cu art. 254 NCPC ci la termenul din 21.04.2015, când reclamantul era decăzut din dreptul de a mai propune noi probe iar reprezentantul pârâtului s-a opus în mod expres la suplimentarea probatoriului, invocând tardivitatea acestei cereri.
În consecință, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, reclamantul nefăcând dovada existentei unui fapt ilicit care i-a produs prejudicii.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de chemare în judecată.
Fiind întrunite condițiile art. 453 NCPC instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 1850 lei reprezentând onorariu avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel I. M. I., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
A apreciat apelantă că instanța de fond a tratat cu superficialitate probatoriul existent și că dacă nu se considera lămurită exista posibilitatea de suplimentare a probatoriului – art. 254 alin 5 NCPC. Adevărat că sarcina probei revine reclamanților dar instanța putea uzita de rolul său activ. Conform prevederilor contractului încheiat între părți se prevedea clar că pârâtul era obligat să nu participe la nici o formă de petrecere și divertisment fără acordul prealabil al managerului. Ori acest acord nu a existat nicicând căci dacă ar fi existat într-adevăr pârâtul l-ar fi depus la dosarul cauzei. Din cd-urile depuse, dacă ar fi fost vizionate reieșea data la care intimatul a participat la aceste eveniment. De altfel intimatul participă în continuare ia evenimente și se folosește de numele reclamantului. A investit o sumă de bani în cuantum de aproximativ_ euro, sumă care a fost folosită pentru imaginea sa, pentru melodiile și videoclipurile sale. Aproximativ 300 euro consta un videoclip, iar în total au fost 5 plătite. A suportat costurile pentru deplasările sale la București, a cooptat anumite vedete din domenii care au apărui în videoclipurile sale, iar toate acestea presupuneau costuri. Prin acel contract își asigura o revenire a sumelor de bani în patrimoniul său și totodată promovarea imaginii sale și a talentului i-ar fi adus in mod cert profit, insă intimatul a preferat să se folosească doar de toată investiția sa și ulterior să își însușească întreg profitul. Acel contract încheiat în condiții legale îi asigura o pază juridică a patrimoniului său. Contractul reprezenta voința ambelor părți și orice încălcare a sa trebuie sancționată.
Intimatul M. I. a formulat întâmpinare.
A considerat intimatul că se impune respingerea apelului formulat având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile contractuale, motiv pentru care nu este justificata solicitarea apelantului de obligare a numitului Mihaita I. la plata de daune interese in cuantum de 50.000 lei.
Planșele foto depuse in fata primei instanțe precum si înregistrările video nu pot fi luate in considerare de către instanța de judecata întrucât aceste probe nu au proveniența oficiala sau care poate fi verificata . Fotografiile descărcate din spațial virtual pot fi acceptate ca probe in instanța in măsura in care veridicitatea lor poate fi confirmata de cel puțin un martor.
Prelevarea de probe de pe internet are credibilitate sporita in cazul in care aceasta este operata de către organele competente după proceduri acceptate de către instanța de judecata. In practica s-a stabilit ca a evalua autenticitatea unor probe provenite de pe internet, se impune o expertiza de specialitate a acestora. Or, apelantul in prezenta cauza nu a făcut dovada autenticității postărilor de pe site-ul de socializare, a înregistrărilor video, planșelor foto, precum si a afișelor de participare a intimatului la diverse evenimente. Acestea sunt probe fabricate de către apelant doar pentru a crea instanței falsa impresie ca intimatul nu isi respecta clauzele contractuale. Absolut toate conturile de Facebook de pe care s-au extras planșele foto depuse la dosar sunt conturi gestionate de către I. M. I., intimatul nedeținând datele de acces ale acestora.
De asemenea, afișele depuse la dosarul cauzei prin care se arata ca intimatul ar fi participat la diverse evenimente sunt eliberate tot de către apelant, doar cu scopul de a induce in eroare instanța de judecata.
In concluzie, având in vedere ca din probele administrate apelantul nu reușește sa probeze afirmațiile si susținerile arătate prin cererea de chemare in judecata, pretențiile si motivele învederate in cererea de apel urmează a fi respinse de către instanța de judecata ca nefondate si neîntemeiate.
Verificând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
În mod judicios a reținut prima instanță că instituția de drept aplicabilă în cauză o reprezintă răspunderea civilă contractuală a pârâtului M. I., în virtutea clauzei penale, de evaluare anticipată convențională a prejudiciului inserată la pct.4 de la partea a IV-a a Contractului de manageriat artistic încheiat între părți la data de 28.03.2014.
Astfel, conform contractului, apelantul-reclamant I. M. I., în calitate de manager artistic al intimatului-pârât M. I., ar fi fost îndreptățit la repararea prejudiciului produs de cel din urmă prin participarea la evenimente artistice fără știința și acordul său scris.
Pentru reținerea răspunderii civile contractuale a intimatului-pârât, cum corect a reținut și prima instanță, era necesară dovedirea de către apelantul-reclamant a condițiilor constând în existența contractului, fapta ilicită, vinovăția pârâtului, prejudiciul suferit și legătura de cauzalitate.
Cum îndeplinirea acestor condiții se impune cumulativ, nedovedirea uneia face de prisos analiza celorlalte precum și imposibilitatea reținerii temeiniciei acțiunii.
Prima instanță a apreciat că probatoriul administrat la cererea reclamantului (fotografii și înregistrări video, precum și capturi pagini de internet) nu este de natură să conducă la stabilirea unei situații de fapt din care să rezulte încălcarea de către pârât a clauzelor contractuale, respectiv participarea la evenimente artistice fără acordul managerului artistic.
Prin cererea de apel, reclamantul a invocat că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ și nu a administrat probele necesare aflării adevărului, în sensul că nu a dispus interogarea din oficiu a pârâtului și alte probe.
Tribunalul arată, în primul rând că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității și sub aspectul probatoriului solicitat. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a solicitat decât proba cu înscrisuri, probă care de altfel a și fost administrată în cauză.
Conform art.249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Art.254 Cod procedură civilă permite suplimentarea probatoriului în anumite condiții, printre care necesitatea probei să rezulte din cercetarea judecătorească, partea să fie în imposibilitate obiectivă de a propune probe prin însăși cererea de chemare în judecată(de ex.lipsă de apărare). Acest articol trebuie coroborat și cu prevederile art.10 Cod procedură civilă care instituie obligația părții de a-și proba pretențiile și de a urmări finalizarea procesului.
Cu toate aceste garanții și obligații procedurale, art.254 alin.(6) Cod procedură civilă, prevede expres că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Este adevărat că potrivit art.22 alin.(2) Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare. Însă rolul activ al instanței nu poate depăși limitele principiului disponibilității, în ipoteza anterior arătată, și nici pe cel al egalității, prevăzut la art.8 Cod procedură civilă care stipulează că în procesul civil, părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal și fără discriminări.
Altfel spus, judecătorul nu poate, cu titlu de exercitare a rolului activ, să imagineze probe care i-ar putea servi reclamantului în dovedirea acțiunii sale, încălcând astfel obligația de imparțialitate. Nu mai puțin, se observă că reclamantul a beneficiat de asistență juridică calificată, atât în primă instanță, cât și în apel, dreptul său la apărare fiind astfel valorificat.
Cu toate acestea, Tribunalul constată că nici prin cererea de apel reclamantul nu a făcut o legală propunere a probei cu martori, în condițiile în care art.194 lit.e) coroborat cu art.470 alin.(1) lit.a) Cod procedură civilă reclamă indicarea numelor și adreselor acestora. De altfel, nu a existat nicio revenire asupra acestei cereri de probatoriu pe parcursul soluționării apelului. Pe de altă parte, deși instanța a încuviințat proba cu interogatoriul intimatului, atitudinea procesuală a apelantului a fost una de pasivitate, acesta neformulând nicio întrebare.
În consecință, reapreciind asupra probatoriului administrat în primă instanță (înscrisuri, mijloace de probă materiale) și apreciind asupra celui administrat în apel (înscrisuri noi, mijloace de probă materiale noi și interogatoriul intimatului), Tribunalul constată că concluzia primei instanțe de netemeinicie a cererii se confirmă.
Planșele foto și înregistrările video prezentându-l pe intimatul-pârât cântând la diverse evenimente nu pot fi reținute ca probând situația de fapt invocată de apelant (respectiv că aceste evenimente au avut loc sub imperiul contractului dintre părți, fără acordul managerului artistic), fiind lipsite de o certitudine temporală. Unele planșe foto și înregistrările video nu sunt datate, iar cele datate (respectiv capturile Facebook) nu pot fi atribuite intimatului-pârât (ca fiind postate de el).
În plus, probele administrate nu au putut fi coroborate cu alt probatoriu, apelantul-reclamant nesolicitându-l în mod legal, așa cum s-a arătat, în privința sa operând astfel sancțiunea decăderii. Chiar și interogatoriul administrat din oficiu nu a relevat aspecte probatorii de natură a dovedi acțiunea reclamantului, intimatul-pârât neînsușindu-și înregistrările respective. Evident, răspunsurile intimatului-pârât puteau fi combătute prin probele pe care apelantul-reclamant le-ar fi putut propune: eventual alte înscrisuri, martori (numai de el cunoscuți), prezumții (art.250 Cod procedură civilă).
Prin urmare, Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul criticilor formulate, astfel încât, în temeiul art.480 alin.(1) Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Făcând aplicarea art.453 alin.(1) Cod procedură civilă și constatând că apelantul-reclamantul este în culpă procesuală pentru demararea prezentului litigiu, Tribunalul îl va obliga la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată constând în 1000 lei, onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de I. M. I. împotriva Sentinței civile nr. 1267/26.05.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Obligă apelantul I. M. I. la plata către intimatul M. I. a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 decembrie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 08 Decembrie 2015
Red./tehnored. A.I.Z.
2 ex./31.12.2015
Comunicat 2 ex./
Judecătoria V. – Judecător O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1588/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 162/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
