Pretenţii. Decizia nr. 1608/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1608/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1608/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1608/A/2015
Ședința publică de la 25 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
-----------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă . în contradictoriu cu intimata - reclamantă . și intervenientul C. P., împotriva sentinței civile nr. 868/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect – pretenții, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 11.11.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de 18.11.2015, iar ulterior pronunțarea s-a amânat pentru termenul de astăzi, 25 noiembrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 868/07.04.2015 a Judecătoriei V. a fost admisă cererea formulată de reclamanta . și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 26.183 lei cu titlu de despăgubiri precum și a dobânzii legale calculată conform OG nr. 13/2011 de la data introducerii cererii de despăgubire și până la plata integrală a întregului debit. A obligat pârâta la plata sumei de 1390,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că la data de 19.10.2013 a avut loc un eveniment rutier în urma căruia autoturismul marca VW Passat identificat cu numărul WVWZZZ3CZ8P029308 cu număr de înmatriculare_ a suferit multiple avarii. Autoturismul ce aparține reclamantei ., conform certificatului de înmatriculare, avea încheiată Polița de asigurare facultativă CASCO gradual din 05.07.2013 cu asigurătorul ..
A mai arătat că la societatea de asigurare s-a prezentat numitul C. P. care, la data de 22.10.2013 a declarat că este persoana răspunzătoare de producerea accidentului care s-a petrecut în timp ce se deplasa dinspre zona gării spre autogara din municipiul V. când, pentru a evita o haită de câini, a tras brusc de volan, moment în care autoturismul a intrat în derapaj din cauza criblurii intrând în coliziune cu un microbuz staționat. În urma acestei declarații s-a deschis dosarul de daună nr. DDI_ (K_) iar reprezentanții pârâtei au constatat prin Procesul verbal de constatare a daunelor avariile suferite de autoturismul reclamantei.
Prin adresa ME nr. 78 din 31.01.2014 pârâta a înștiințat reclamanta că refuză plata despăgubirilor în temeiul art. 11.1 lit. n) din Condițiile generale de asigurare (asiguratul sau persoane asigurate au furnizat informații contradictorii sau în contradicție cu starea de fapt) și prevederile art. 11.2 lit. 1 din Condițiile de asigurare (autoturismul a fost condus de asigurat sau altă persoană cu consimțământul asiguratului sub influența băuturilor alcoolice).
Instanța, analizând probatoriul administrat în dosar, a constatat că deși inițial în fața organele de poliție (dosarul penal nr. 4537/P/2013) numitul S. A. a declarat în mod fals că este persoana responsabilă de producerea accidentului în urma cercetărilor ulterioare, organele de anchetă au descoperit că, de fapt, adevăratul vinovat de producerea accidentului este numitul C. P., cel citat în prezenta cauză în calitate de intervenient. Ca urmare a acestor constatări, P. de pe lângă Tribunal V. a hotărât clasarea cauzei prin Ordonanța din 24.03.2014.
A mai arătat Judecătoria V. că aceeași concluzie s-a desprins și din depoziția persoanelor audiate ca martor în mod nemijlocit de instanță în prezenta cauză, respectiv D. I. și S. A. care au confirmat încă o dată faptul că persoana care a condus în realitate autoturismul_ și care este vinovată de producerea accidentului este intervenientul C. P..
Însă deși în fața organelor de politie, așa cum s-a arătat mai sus, au existat contradicții cu privire la persoana vinovată de producerea accidentului, la societatea de asigurare numitul C. P. a declarat despre modul de producere a accidentului conform realității, recunoscându-și vina pentru evenimentul rutier. Mai mult, organele de cercetare penală nu au fost în măsură să constate dacă numitul C. P. era sub influența băuturilor alcoolice. Acest aspect, de asemenea, nu reiese din nicio probă administrată în cauză.
În aceste condiții, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 11.1 lit. n) și art. 11.2 lit. 1 din Condițiile contractului de asigurare care să îndreptățească asiguratorul de a plăti plata indemnizației de asigurare.
Instanța a constatat că reclamanta a solicitat suma de 26.183 lei, reprezentând diferența dintre suma asigurată de 32.729 lei și procentul de 20% reprezentând contravaloarea franșizei, calculat în caz de daună totală. Din procesul verbal de constatare a daunelor rezultă faptul că autoturismul asigurat facultativ a suferit numeroase avarii, marea majoritate a componentelor auto fiind propuse spre înlocuire de reprezentanții pârâtei. Acest aspect dar mai ales faptul că pârâta nu a înțeles să conteste cuantumul sumei solicitată de reclamantă (ședința din 31.03.2015) sau susținerile reclamantei cu privire la gravitatea avariilor duce la concluzia rezonabilă că avariile autovehiculului se încadrau la categoria de „daună totală”.
În aceste condiții, instanța a constatat că suma de_ lei solicitată de reclamantă (reprezentând 80% din valoarea asigurată de_ lei) este certă, lichidă și exigibilă potrivit art. 662 alin. 1 NCPC.
Potrivit dispozițiilor art. 13.1 din Condițiile contractului de asigurare asiguratorul are obligația de despăgubi pe asigurat pentru daunele produse autovehiculului.
Or, potrivit art. 1270 alin. 1 NCC „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. În acest sens, potrivit art.1516 alin.(1) Cod civil, „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”
Potrivit art. 55 din Legea nr. 136/1995 despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
În aceste condiții, instanța a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta să achite suma de_ lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit. Totodată instanța a obligat pârâta de a achita dobânda legală calculată conform OG nr. 13/2011 de la data introducerii cererii de despăgubire și până la plata integrală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., prin care a solicitat anularea sentinței și rejudecarea cauzei, arătând că în baza declarației dlui C. P., G. A. SA, în calitate de asigurător CASCO a procedat la deschiderea dosarului de dauna nr. DDI_ (K_), însă tot în data de 22.10.2013 a fost atașată la dosarul de dauna mai sus menționat încă o declarație a dlui C. P. cu privire la evenimentul rutier din data de 19.10.2013, în urma căruia a fost avariat auto_ prin care, în completare față de declarația inițiala se arată că: „în urma evenimentului m-am speriat și am plecat acasă singur, lăsând autoturismul la fața locului împreună cu pasagerul D. I.........în jurul orei 17.00 m-am întâlnit cu proprietarul autoturismului marca VW (în speța auto cu nr._, cu care auto_ a intrat în coliziune conform declarațiilor), i-am explicat cum s-a întâmplat, apoi am stabilit să mergem luni la Bârlad să încheiem constatare amiabilă cu proprietarul microbuzului."
Totodată, apelanta a mai subliniat faptul că privitor la evenimentul rutier mai sus menționat, nu a fost prezentat nici formularul de constatare amiabilă de accident (formular, care de altfel nici nu putea fi întocmit motivat de faptul că în speță există o a treia persoana prejudiciată și prin avarierea unui gard), nici vreo adresă/proces verbal întocmit de către Poliție, asigurătorul fiind în imposibilitatea constatării modului de producere a evenimentului rutier neexistând un document care să ateste cele mai sus declarate, din care să reiasă vinovăția în producerea accidentului, persoanele implicate, modalitatea de producere. Raportat la lipsa unui document care să constate cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat, învederează că, raportat la art.12.9 lit. f) „în caz de avariere a autovehiculul asigurat, asiguratul este obligat....să depună la asigurător documentația privind producerea riscului asigurat, cuprinzând următoarele: actele întocmite de politie sau alte autorități publice, cu privire la cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat potrivit legislației țării în care s-a produs evenimentul: constatarea amiabilă de accident." Totodată art. 12.11 alin. din Condițiile de Asigurare prevede faptul că „în caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute la art.12.1-12.11 asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii".
Așadar, consideră apelanta că în lipsa prezentării de către asiguratul din prezenta cauză a unui act întocmit de poliție sau altă autoritate sau a constatării amiabile de accident, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii. A mai menționat faptul că în conformitate cu condițiile de asigurare Casco (condiții care fac parte integrantă din contractul de asigurare facultativă), asigurătorul Casco acordă despăgubiri la producerea unui risc asigurat către asigurat sau beneficiarul despăgubirii sub rezerva îndeplinirii unor condiții de legalitate printre care obligativitatea ca, conducătorul autovehiculului asigurat să fie o persoana care deține permis valabil de conducere, care nu se afla sub influența băuturilor alcoolice etc.
În legătură cu evenimentul rutier mai sus menționat, deși nu a fost prezentat asigurătorului vreun document din care să reiasă modalitatea de producere a accidentului din data de 19.10.2013 și/ sau persoanele implicate, în urma consultării site-ului oficial al IPJ V., reiese faptul că la pagina infracțiuni la regimul circulației din 22.10.2013 (data avizării evenimentului rutier mai sus menționat, la societatea de asigurări) se menționează că „în ultimele zile, polițiștii au identificat mai multe persoane care s-au urcat la volanul unor autovehicule, deși consumaseră băuturi alcoolice sau nu posedau permis de conducere", printre care și S.A., de 20 de ani, din ., conducea un autoturism pe . V.. La un moment dat, a acroșat un microbuz care era parcat, după care a părăsit locul faptei. A fost identificat ulterior de polițiștii din cadrul Biroului Rutier V.. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentrație de 0,58mg/l alcool pur in aerul expirat"
In contextul celor mai sus menționate, consideră apelanta că situația relatată în buletinul informativ de pe pagina de internet a IPJ V. este, în fapt descrierea evenimentului rutier care face obiectul dosarului de daună nr. DDI_ și a prezentei cauze. Astfel, locul de producere a evenimentului rutier este cel menționat în declarațiile atașate la dosarul de dauna (V., dinspre Gară spre Autogară), modalitatea de producere a accidentului descrisă și auto avariat fiind aceleași cu cele menționate în declarații (coliziune cu un microbuz), conducătorul autoturismului fiind însă o altă persoana decât cea care se declară, anume S.A., care se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Nu in ultimul rând, a subliniat apelanta faptul că în legătură cu același eveniment rutier, având în vedere faptul ca auto_ aflat în proprietatea A. SRL deținea la 19.10.2013 la G. A. SA atât asigurare auto facultativă (Casco), cât și asigurare auto obligatorie (RCA), asigurătorului i s-a adresat și persoana păgubită în urma evenimentului rutier mai sus menționat, în speța Vertrantis SRL, proprietar al microbuzului_ acroșat de către_ .
A mai menționat apelanta faptul că în urma solicitării păgubitului Vetrantis SRL, G. A. SA a procedat la deschiderea dosarului de dauna nr. DDI_, în baza poliței RCA încheiată pentru auto_, însă nici la acest dosar de dauna nu a fost atașat vreun document din care să reiasă modalitatea de producere a evenimentului rutier, vinovăția, identitatea conducătorilor auto.
Mai mult decât atât, a mai precizat apelanta că în dosarul de dauna (DDI_) deschis cu privire la avariile microbuzului mai sus menționat a fost închis ca urmare a declarației de renunțare la despăgubire dată de către administratorul ., în care se menționează faptul că „microbuzul Mercedes Sprinter_, a fost reparat la . conform notei de constatare de la dosarul de dauna DDI_ și că aceasta a fost achitată integral de vinovat la acest service". În contextul celor mai sus menționate, raportat la faptul că în ceea ce privește evenimentul rutier din data de 19.10.2013 există elemente care conduc la concluzia certa că avarierea bunului asigurat, auto_, a intervenit în timp ce acesta era condus de către o altă persoană decât cea care declară la deschiderea dosarului de dauna că s-ar fi aflat la volanul autoturismului și mai mult decât atât era condus de către o persoana aflată sub influența băuturilor alcoolice, G. A. SA a procedat la înștiințarea . cu privire la faptul că în dosarul nr DDI_, nu se pot acorda despăgubiri, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiții de asigurare, care fac parte integrantă din contract.
Astfel, prin adresa nr. 78/31.01.2014 se comunica asiguratului A. SRL faptul că: Asigurătorul nu datorează indemnizație dacă: conform art. 11.1 lit. n) din Condițiile Generale de Asigurare în „cazurile în care.....în momentul avizării unui risc asigurat, asiguratul sau persoane cuprinse în asigurare, au furnizat informații contradictorii sau în contradicție cu starea de fapt…, în cazul de față privind persoana care a condus autoturismul în momentul producerii evenimentului”; iar conform art.11.2 lit. i) din Condițiile de asigurare „dacă autovehiculul era condus sau acționat, în momentul accidentului, de Asigurat sau de o altă persoană, cu consimțământul Asiguratului, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice."
Raportat la cele mai sus menționate, coroborat cu motivarea dispozitivului sentinței civile, apelanta a criticat modalitatea prin care instanța de fond în judecarea cauzei procedează la o interpretare selectivă a probatoriului administrat dispunând obligarea la plata a asigurătorului a sumei de 26.183 lei și a dobânzii legale aferente, înlăturând în tot susținerile pârâtei apelante care raportat la condițiile contractuale (art.11.1 lit. n) și 11.2 lit. i) dezvoltă motivele pentru care în cauză nu se pot acorda despăgubiri.
Astfel, raportat la declarațiile celor trei persoane (D. I.; C. P. și S. A.) în legătură cu evenimentul rutier din data de 19.10.2013, coroborat cu informația prezentată în buletinul informativ al IPJ V. cu referire strictă la același eveniment rutier și coroborat cu renunțarea la despăgubire a Vertrantis SRL (proprietara microbuzului cu nr._, avariat în evenimentul rutier amintit și pentru care s-a deschis un dosar de dauna în baza poliței de răspundere civilă auto), consideră că dispoziția instanței cu privire la obligarea la plata a asigurătorului motivat la lipsa de probe în susținerile formulate este netemeinică și nelegală.
Mai mult decât atât, a subliniat faptul că instanța de fond își întemeiază dispozitivul pe depozițiile martorilor, înțelegând să înlăture susținerile organelor de politie care prezintă în buletinul informativ amintit situația de fapt, reală a producerii evenimentului rutier produs pe fondul consumului de alcool. Or, raportat la art.11.2 lit. i) din condițiile de asigurare în situația mai sus menționată asigurătorul nu va acorda despăgubiri în baza poliței casco.
Raportat la cumulul elementelor din dosar care infirmă depozițiile martorilor și ale intervenientului forțat, consideră apelanta că, raportat la art.22 NCPC, se impunea ca instanța de fond să nu se limiteze la probatoriul administrat de către reclamanta impunându-se lămurirea neconcordanțelor apărute cu privire la situația de fapt (buletinul informativ al Poliției care contrazice ordonanța Parchetului de neîncepere a urmării penale a numitului S. A., iar în depozițiile martorilor și ale intervenientului apar de asemenea neconcordante, se revine asupra celor declarate și se aduc „rectificări" declarațiilor).
A mai arătat că, deși pârâta apelantă a solicitat în probatoriu emiterea unei adrese către păgubită Vertarntis SRL în vederea lămuririi cu privire la persoana implicată în evenimentul rutier prejudiciabil, raportat la declarația atașata la dosarul cauzei, instanța de fond a respins solicitarea administrării probei solicitate, deși renunțarea la despăgubire a Vertratis SRL a fost rezultatul asumării plații prejudiciului cauzat de către cel vinovat, așa cum se arată în declarația amintită.
A mai arătat că prima instanță a ignorat prevederile contractului de asigurare, pe care de altfel își întemeiază hotărârea, prevederi care stipulează excluderea obligației de acordare de despăgubiri de către asigurătorul casco în situația prezentării de declarații contradictorii (art.11.1 lit. rt) din condițiile de asigurare).
A mai criticat apelanta dispoziția instanței de fond cu privire la obligarea asigurătorului la plata dobânzii legale aferente sumei de 26.183 lei de la data formulării cererii de despăgubire, motivat de faptul că în cauză asigurătorul nu se afla într-o culpă contractuală, neacordarea despăgubirilor solicitate fiind motivată tocmai pe termenii contractului de asigurare raportat la neconcordanțele apărute între declarații și situația de fapt. Astfel, dobânda legală (penalizatoare) este dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență. Așadar, dobânda penalizatoare are natura juridică de daună moratorie, fiind datorată de către debitor pentru neplata la scadență a sumei de bani pe care trebuie să o remită creditorului, însă în prezenta cauza este supusă judecații tocmai calitatea de creditor a A. SRL și temeinicia cererii de despăgubire formulate.
Nu în ultimul rând, a criticat decizia instanței de fond cu privire la cuantumul sumei la care G. A. SA a fost obligată către reclamanta intimata cu titlu de despăgubire, având în vedere faptul că raportat la art.13.15 din Condițiile de asigurare în situația daunei totale („prin daună totală se înțelege furtul autovehiculului asigurat sau avarierea acestuia într-un asemenea grad încât costul reparațiilor sunt egale sau depășesc un procent de 80% din suma asigurata a autovehiculului la data producerii riscului asigurat") despăgubirea acordata nu poate depăși suma asigurata, mai puțin valoarea epavei..."
În drept, apelanta a invocat condițiile contractuale Casco; art.466 si următoarele NCPC.
Intimata . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că motivele de apel formulate de către societatea de asigurări se identifică într-o proporție covârșitoare cu punctele de vedere exprimate inițial prin întâmpinare, puncte de vedere care au fost supuse atenției instanței de fond și care le-a considerat neîntemeiate. Nemulțumirea apelantei în esență pare să aibă punctul de plecare în faptul că deși declarațiile martorilor și ordonanța Parchetului de pe Lângă Tribunalul V. confirmă varianta sa cu privire la modalitatea de producere a evenimentului rutier, se "înlătură" susținerile organelor de poliție prezentate în acel buletin informativ.
Consideră că un astfel de punct de vedere nu poate fi primit deoarece buletinul informativ oferit prezintă doar niște informații preliminare, niște suspiciuni, care în cazul de față nu s-au confirmat, procurorul de caz constatând că martorul S. A. nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat. Stabilirea vinovăției și a unei situații de fapt nu reprezintă atributul Poliției, ci după caz, a procurorului care supraveghează cercetările sau al instanței. De aceea, apreciază că era absolut normal să se dea eficiență atât declarațiilor martorilor, cât și soluției pronunțate de P. în soluționarea cererii cu care a investit instanța de fond. Revenind la depozițiile martorilor din cauză și ale intervenientului forțat, consideră că acestea nu prezintă niciun fel de contradicții, în pofida celor afirmate de către apelantă.
În privința dobânzii legale, intimata apreciază că decizia instanței cu privire la acest aspect este una justă în condițiile în care aceasta a căzut în pretenții și în continuare consideră că acel comunicat al Poliției are valoarea probantă mai mare decât soluția Procurorului de caz. De asemenea, nu poate fi primită nici critica cu privire la cuantumul sumei la care a fost obligată apelanta deoarece s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 26.183 lei, sumă care reprezintă, în fapt tocmai 80% din cuantumul sumei la care era asigurat autovehiculul, respectiv suma de 32.729 lei.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 480 Cod Procedură Civilă.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și față de prevederile art. 477 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul reține următoarele:
În privința situației de fapt se constată că la data de 19.10.2013, în jurul orei 05:09, a avut loc un eveniment rutier, în urma căruia autoturismul marca VW Passat cu nr. de identificare WVWZZZ3CZ8P029308, având număr de înmatriculare_, proprietatea reclamantei ., precum și autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, au suferit multiple avarii,
Cu privire la acest eveniment rutier a fost emis de către IPJ V. un comunicat de presă nr. 394/22.10.2013, prin care informat publicul că în ultimele zile, polițiștii au identificat mai multe persoane care s-au urcat la volanul unor autovehicule, deși consumaseră băuturi alcoolice sau nu posedau permis de conducere, printre care și S. A., de 20 de ani, din ., conducea un autoturism pe . V.. La un moment dat, a acroșat un microbuz care era parcat, după care a părăsit locul faptei. A fost identificat ulterior de polițiști din cadrul Biroului Rutier V.. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentrație de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care și i-au fost recoltate probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Totodată, la data de a fost deschis dosarul penal nr. 4537/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante din dat de 19.10.2013. Dosarul a fost preluat prin Dispoziția nr. 25/07.03.2014 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul V.. în care s-au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, față de martorul S. A., finalizate la data de 24.03.2014 prin ordonanța de clasare a Parchetului de pe lângă Tribunalul V., prin care s-a reținut că nu există probe că persoana cercetată a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ societatea reclamantă a avea încheiată Polița de asigurare facultativă casco gradual din 05.07.2013 cu societatea de asigurare pârâtă, ., suma asigurată fiind de 32.729 lei, stabilindu-se totodată o franșiză pentru daună totală de 20%.
În urma evenimentului rutier reprezentanta reclamantei D. L. s-a prezentat la data de 22.10.2013 la societatea de asigurare pentru deschiderea dosarului de daună nr. DDI_ (K_), consemnându-se în procesul verbal de constatare a daunelor faptul că avariile au rezultat în urma unui accident de circulație produs în data de 19.10.2013, ora 04:30 de către intervenientul C. P.. În dosarul de daună intervenientul C. P. a dat la data de 22.10.2013 o declarație prin care a arătat că circula dinspre gară spre autogară, când la un moment data, în fața mașinii au apărut o haită de câini, iar în încercarea de a-i evita a frânat și tras stânga de volan, moment în care mașina nu a mai răspuns la comenzi intrând în derapaj din cauza criblurii, intrând în coliziune cu un microbuz staționat, declarând totodată că nu se afla sub influența băutorilor alcoolice sau a altor substanțe al căror consum este interzis prin lege.
Prin adresa nr. 78/31.01.2014 societatea de asigurare pârâtă a înștiințat reclamanta că refuză plata despăgubirilor în temeiul art. 11.1 lit. n) din Condițiile generale de asigurare (asiguratul sau persoane asigurate au furnizat informații contradictorii sau în contradicție cu starea de fapt) și prevederile art. 11.2 lit. 1 din Condițiile de asigurare (autoturismul a fost condus de asigurat sau altă persoană cu consimțământul asiguratului sub influența băuturilor alcoolice).
Potrivit depozițiilor martorilor audiați de prima instanță, respectiv D. I. și S. A., care au confirmat faptul că persoana care a condus în realitate autoturismul_ și care este vinovat de producerea accidentului este intervenientul C. P..
În privința motivelor de apel, se constată că apelanta susține că avea dreptul de a refuza plata despăgubirilor, invocând în primul rând prevederile art. 12.9 lit. g și art. 12.11 alin. 2 din condițiile contractului de asigurare întrucât asiguratul nu a depus constatarea amiabilă de accident.
Tribunalul observă că potrivit art. 12.11 alin. 2 din condițiile contractului de asigurare în caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute la art. 12.1 – 12.11 Asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor. Într-adevăr, la art. 12.9 lit. f din condiții s-a stabilit că în caz de avariere a autovehiculului asigurat, asiguratul are, printre altele, obligația de a depune la Asigurător documentația privind producerea riscului asigurat cuprinzând și actele întocmite de poliție sau alte autorități publice cu privire la cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat sau constatarea amiabilă de accident
Cu toate acestea, se constată că însăși apelanta recunoaște că nici nu exista un astfel de constat amiabil de accident, astfel încât intimata nu avea, în mod real, posibilitatea de a depune acest document, mai ales că un astfel de înscris, potrivit legii, nu era obligatoriu a fi întocmit.
De asemenea, în privința lipsei actelor întocmite de poliție sau alte autorități publice cu privire la cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat, se observă că deși acestea nu au fost depuse, refuzul acordării despăgubirii a fost motivat de cu totul alte considerente, iar instanța era limitată să verifice dacă motivele ce au stat la baza respingerii cererii de despăgubire sunt justificate sau nu.
Mai mult, instanța de apel observă că pentru lămurirea circumstanțelor producerii accidentului apelanta a luat declarație intervenientului C. P. și a consultat site-ul oficial al IPJ V., obținând unele informații legate de modalitatea în care a avut loc evenimentul rutier. În aceste condiții, coroborând aceste informații a ajuns la concluzia că accidentul s-a produs în alte circumstanțe decât cele declarate și că evenimentul rutier ar fi fost provocat de către o persoană care se afla sub influența băuturilor alcoolice, refuzând acordarea despăgubirii conform art. 11.1 lit. n și art. 11.2 lit. i din condițiile generale de asigurare.
Cu toate acestea, instanța de apel consideră că în mod neîntemeiat apelanta și-a întemeiat refuzul de acordare a despăgubirii numai pe comunicatul de presă al IPJ V. nr. 394/22.10.2013, cu înlăturarea declarației intervenientului C. P.. Acest comunicat prezintă doar niște date preliminare cu privire la împrejurările producerii unui anumit eveniment rutier, situația de fapt urmând să fie stabilită de organele de urmărire penală competente în urma cercetărilor efectuate și administrării tuturor probelor necesare lămuririi cauzei.
Or, după cum rezultă din dosarul penal nr. 4537/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., preluat de P. de pe lângă Tribunalul V. la data de 07.03.2014 sub nr. 196/P/2014, organele de urmărire penală au ajuns la concluzia că nu există probe din care să rezulte că numitul S. A. C. ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen., conform referatului cu propunere de clasare a cauzei nr._/24.02.2014 al IPJ V. – Serviciul Rutier, confirmat prin ordonanța de clasare a Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 196/P/2014 din data de 24.03.2014.
Aceste aspecte ale situației de fapt sunt confirmate și de declarațiile martorilor D. I. și S. A. C., audiați de către prima instanță, sub prestare de jurământ, în sensul că în dimineața zilei de 19.10.2013 autoturismul proprietatea intimatei cu nr. de înmatriculare_ a fost condus în municipiul V. în zona Gară - Autogară de intervenientul C. P., care făcând o manevră de evitare a unei haite de câini, a derapat pe criblură și a intrat în coliziune frontală cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, aflată în staționare, accident în urma căruia a rezultat avarierea ambelor vehicule.
Astfel, contrar susținerilor apelantei, nu se poate reține că în momentul avizării unui eveniment asigurat, intimata sau vreo persoană cuprinsă în asigurare au dat declarații neconforme cu realitatea, care dacă ar fi fost cunoscută, ar fi dus la neîncheierea/rezilierea contractului de asigurare, ori au furnizat informații contradictorii sau în contradicție cu starea de fapt, în scopul obținerii de despăgubiri necuvenite – art. 11.1 lit. n din condițiile generale de asigurare.
Pe de altă parte, nu se poate reține că autovehiculul era condus sau acționat, în momentul accidentului, de Asigurat sau de o altă persoană, cu consimțământul Asigurătorului, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, indiferent de valoarea măsurată de aparatele etilotest, ori sub influența unor substanțe/produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora – art. 11.2 lit. i din condițiile generale de asigurare. Întrucât așa cum rezultă și din adresa nr._/25.09.2014 a Poliției Municipiului V. – Biroul Rutier Municipal, pentru intervenientul C. P. nu s-a putut stabili dacă acesta se afla sau nu sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului, deoarece acesta s-a prezentat ulterior la organele de poliție, iar martorul S. A. C., deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu se poate reține că el ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Față de toate aceste aspecte, instanța de apel constată că în mod corect a stabilit Judecătoria V. că niciunul din motivele invocate de către apelantă pentru respingerea cererii de despăgubire nu poate fi reținut ca întemeiat, astfel că aceasta avea obligația de a despăgubi pe intimată pentru avariile constatate la autovehiculul asigurat în limita sumei asigurate, respectiv 32.729 lei.
În privința cuantumului despăgubirii solicitate de către intimată, se constată că în cauză este necontestat faptul că daunele suferite de autovehiculul asigurat sunt egale sau depășesc un procent de 80 % din suma asigurată a acestuia la data producerii riscului asigurat, constituind, conform art. 13.15 din condițiile generale de asigurare, o daună totală.
Ceea ce critică apelanta este faptul că din valoarea totală a despăgubirii ce trebuie acordată trebuia să fie scăzută și valoare epavei, conform art. 13.15 alin. 3 lit. b din condițiile generale de asigurare.
Cu toate acestea, se constată că în fața primei instanțe apelanta nu a formulat apărări cu privire la modalitatea de calcul a despăgubirii, așa cum a fost făcută de către intimată, respectiv scăderea din suma asigurată (32.729 lei) a franșizei de 20% prevăzută în cazul daunei totale.
Mai mult, a considerat că nu este necesară o asemenea expertiză solicitată ca probă de către intimată, prin apărător, în fața primei instanțe, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 31.03.2015. De altfel, prin cererea de apel, deși a contestat modul de stabilire a despăgubirii nu a depus în susținerea acestor critici înscrisuri doveditoare, nefăcând evaluarea epavei în condițiile stabilite în condițiile generale de asigurare art. 13.15 alin. 4, iar, în aceste condiții, motivul de apel apare ca nefiind susținut de probe.
Înscrisurile depuse de către apelantă în termenul de amânare a pronunțării nu pot fi luate în considerare de către instanța de apel, câtă vreme acestea nu au fost propuse în termenul legal ca probe, nu au fost comunicate părților adverse pentru a putea formula apărări sau a propune alte mijloace de probă în contradovadă. Mai mult, conform art. 394 alin. 3 C.proc.civ., după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă, aceste prevederi fiind incidente și în cauză, înscrisurile depuse neputând fi luate în seamă la pronunțarea prezentei soluții.
În privința motivului de apel referitor la acordarea dobânzii legale de către prima instanță, Tribunalul constată că s-a dispus ca aceasta să fie achitat începând cu data introducerii cererii de despăgubire în condițiile OG nr. 13/2011, însă sentința nu cuprinde o motivare a acestei soluții,
Astfel, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului sa poată fi nesocotit. Potrivit art. 1535 N.C.civ. creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății.
Data scadenței obligației de plată a despăgubirii este stabilită în contractul încheiat de părți, respectiv în condițiile generale de asigurare la art. 13.19 potrivit căruia plata despăgubirilor se va face în termen de maxim 15 zile lucrătoare de la data depunerii ultimului document solicitat de Asigurător.
Cu toate acestea, potrivi clauzelor contractului Asigurătorul are dreptul de a amâna plata despăgubirii în situația în care există dubii cu privire la dreptul Asiguratului de a obține despăgubiri, conform art. 13.20 lit. a din condițiile generale de asigurare.
Or, aceasta este și situația în cauză, apelanta fiind în dubii cu privire la dreptul intimatei de a primi despăgubiri, în condițiile în care avea informații contradictorii cu privire la modul de producere a accidentului de circulație declarat.
În aceste condiții, cel mai devreme, apelanta datorează daunele moratorii de la data punerii întârziere pin formularea cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 1522 alin. 1 și 5 N.C.civ.
Față de aceste considerente, apelul formulat de apelanta G. A. SA împotriva sentinței civile nr. 868/07.04.2015 a Judecătoriei V. va fi admis, urmând ca sentința să fie schimbată în parte, în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 26.183 lei cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală calculată conform OG nr. 13/2011 de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata integrală a debitului principal.
Cu privire la cererea apelantei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, se constată acestea constau în taxa judiciară de timbru de 695,25 lei, care însă a fost stabilită luând în considerare valoarea despăgubirii acordate de prima instanță. Or, motivele de apela vizând această soluție au fost considerate ca neîntemeiate, astfel încât taxa judiciară de timbru stabilită și achitată pentru criticile formulate împotriva acestor pretenții nu poate fi imputată părților intimate. Prin urmare, câtă vreme pentru criticile considerate întemeiate au vizat pretenții pentru care apelanta nu datora și nu a achitat taxă judiciară de timbru în apel și având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării altor cheltuieli de judecată, cererea apelantei cu privire la acestea va fi respinsă.
În privința cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata ., constând în onorariu de avocat, instanța de apel, având în vedere prevederile art. 453 C.proc.civ., constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora, întrucât intimata ea însăși a căzut în pretenții, astfel că cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta G. A. SA împotriva sentinței civile nr. 868/07.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în parte.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 26.183 lei cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală calculată conform OG nr. 13/2011 de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata integrală a debitului principal.
Păstrează restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Respinge cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/29.12.2015
5 ex./.>
Judecătoria V.: Jud. O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1567/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1570/2015. Tribunalul... → |
|---|
