Revendicare imobiliară. Decizia nr. 279/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 279/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 279/A
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEI.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant C. G. în contradictoriu cu intimații B. C., D. D., B. T. și D. N., împotriva sentinței civile nr. 2271 pronunțată la data de 13.10.2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect revendicare imobiliară grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă pentru apelantul reclamant C. G., avocat Cozlosche N., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul V. la data de 28.11.2014 și aflată la fila nr. 8 din dosar, intimații D. D., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 16.11.2000 de Poliția mun. V., D. N., legitimată cu CI . nr._ eliberată la data de 15.10.2010 de SPCLEP V., asistați de apărător ales B. M., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul V. la data de 03.03.2015 și aflată la dosarul cauzei și B. T., legitimată cu CI . nr._ eliberată la data de 16.10.2009 de SPCLEP V., asistată de avocat Z. R., cu împuternicire de substituire a apărătorului ales P. M., la dosarul cauzei. Avocat Z. R. reprezintă pe intimatul B. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat, iar în cauză se solicită judecarea și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apărătorul apelantului reclamant C. G., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. De asemenea, solicită refacerea schiței efectuate de expert, prin atribuirea a 14 mp apelantului.
Apărătorul intimaților pârâți B. C. și B. T., având cuvântul, face mențiunea că aceștia sunt vizați doar de motivul 4 din cererea de apel.
Apărătorul intimaților D. D. și D. N., având cuvântul, consideră că nu se poate proceda la o refacere a schiței expertului întrucât la fond s-au respins toate obiecțiunile.
Apărătorul apelantului reclamant C. G., având cuvântul, precizează că era vorba de două variante: una cu 9 mp ocupați și alta cu 14 mp ocupați. Instanța urmând a se pronunța în unul din cele două sensuri.
Cu privire la proba cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei solicitată de apelantul reclamant C. G., apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, tribunalul o încuviințează.
Văzând manifestarea de voință a intimaților, președintele completului constată că aceștia nu își propun alte probe în apărare.
În ceea ce privește suplimentul la raportul de expertiză solicitat de apelantul reclamant C. G., tribunalul respinge proba solicitată ca nefiind utilă, având în vedere că expertul a individualizat suprafața potrivit actelor depuse.
Față de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, văzând că părțile sunt legal citate, ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și rezonabil, tribunalul estimează durata prezentei cauzei la o lună.
Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantului reclamant C. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii Judecătoriei V. în sensul obligării intimaților pârâți D. D. și N. să restituie apelantului suprafața de 14 mp și nu 9 mp așa cum a stabilit prima instanță.
Solicită a se avea în vedere faptul că apelantul a cumpărat cu act autentic suprafața de 264 mp, lucru confirmat și de către Tribunalul V. prin decizia nr. 336/1992 în cadrul procesului privind revendicarea imobiliară iar în prezent deține suprafața de 247 mp potrivit expertizei topometrice și încă 9 mp care sunt ocupați de familia D., rezultând un total de 256 mp față de 264 mp, înregistrând un minus de 8 mp, în condițiile în care familia D. deține 172 mp față de 167 mp cum este înscris în acte.
Menționează faptul că prima instanță nu a luat în considerare contractul de vânzare cumpărare încheiat între familia B. și familia D., prin care aceasta din urmă a cumpărat suprafața de 167 mp, real măsurați 172 mp, asumându-și în scris, prin act notarial, riscul pentru plusul de 5 mp. Vânzătorul B. V. nu putea să vândă 172 mp deoarece deținea doar 167 mp. A venit momentul când familia D. a trebuit să dea socoteală despre acel plus pe care și l-a asumat la momentul cumpărării celor 167 mp.
Relevă faptul că dacă s-ar acorda apelantului cei 14 mp și nu doar 9 mp, toate părțile ar fi mulțumite.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, s-a invocat cenzurarea onorariului apărătorului familiei B., având în vedere dispozițiile art. 451 alin. Cod procedură civilă.
Apărătorul intimaților pârâți B. C. și B. T., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat în ceea ce privește cheltuielile de judecată. În mod corect prima instanță a respins apelul și l-a obligat pe reclamant la suportarea cheltuielilor de judecată. Solicită a se avea în vedere faptul că la stabilirea cuantumului onorariului de avocat în cuantum de 1500 lei, apărătorul intimaților pârâți a avut în vedere faptul că a asigurat asistența juridică, a asistat și reprezentat părțile în această cauză timp de 1 an și jumătate, a redactat toate actele necesare în cauză și, mai mult decât atât, acest onorariu se încadrează în limitele prevăzute de Hotărârea Consiliului baroului prin care s-au stabilit onorariile minimale pe care avocații trebuie să le perceapă pentru fiecare cauză în parte, iar în speță, acest onorariu de 1500 lei se încadrează în limitele prevăzute pentru astfel de acțiuni în revendicare.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului cu privire la cheltuielile de judecată. Cu cheltuieli de judecată în apel.
Apărătorul intimaților pârâți D. D. și D. N., având cuvântul, consideră apelul ca fiind nefondat. S-au făcut afirmații de către apelant că cei doi intimați ar fi mutat gardul, însă aceștia sunt de bună credință care au cumpărat în anul 2000 o suprafață de 167 mp. Precizează că intimații au fost de acord cu concluziile expertului.
Solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2271 pronunțată la data de 13.10.2014 de Judecătoria V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2271 din 13.10.2014 Judecătoria V. a admis acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții D. D. și D. N..
A obligat pârâții să restituie reclamanților suprafața de 9 mp teren individualizată de expert B. O.-P. în anexa nr. 3 a raportului de expertiză prin punctele de contur 14-15-16-17-18-19-40-41-42-14, pag. 105 dosar.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 3601 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins acțiunea reclamantului C. G. în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. T., ca fiind neîntemeiată.
A obligat reclamantul să plătească pârâților B. C. și B. T. suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect grănițuire.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2404/27.06.1990 reclamantul C. G. a devenit proprietarul unui imobil teren cu construcții situat în intravilanul mun. V., .. 2. Suprafața dobândită este de 264 mp conform actului de proprietate (pag. 107) și 246,5 mp conform schiței anexei la contract (pag. 108).
În urma măsurătorilor efectuate de expert B. O. P. a rezultat că pârâții D. D. și D. N. ocupă suprafața de 9 mp din proprietatea reclamantului, suprafață individualizată în anexa nr. 3 a raportului (pag. 105) între punctele 14-15-16-17-18-19-40-41-42-14. Măsurătorile efectuate au ținut seama de o hotărâre irevocabilă de grănițuire a proprietăților și anume decizia nr. 336/20.04.1992 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr. 822/1991.
Măsurătorile efectuate au relevat faptul că pârâții B. C. și B. T. nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantului.
În drept, conform prevederile art. 563 cod civil „proprietarul unui bun are dreptul a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”.
Având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză și prevederile art. 563 Cod civil, instanța va admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții D. D. și D. N. și îi va obliga pe aceștia să-i restituie reclamantului suprafața de 9 mp teren individualizată de expert B. O. P. în anexa nr. 3 a raportului de expertiză, prin puncte de contur 14-15-16-17-18-19-40-41-42-14.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă instanța l-a obligat pârâții D. D. și D. N. să plătească reclamantului suma de 3601 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Întrucât pârâții B. C. și B. T. nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantului instanța a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu aceștia.
În conformitate cu prevederile art. 453, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamantul să plătească pârâților B. suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Potrivit prevederilor art. 406, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect grănițuire.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamantul C. G., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
A solicitat apelantul obligarea intimaților-pârâți D. D. și D. N. să restituie suprafața de 14 m.p. și nu de 9 m.p. cum a stabilit prima instanță, astfel încât intimații să rămână exact cu suprafața pe care au cumpărat-o de 167 m.p. și nu de 172 m.p. cum a acceptat eronat Judecătoria V., în condițiile în care există decizia Tribunalului V. nr.336/10.04.1992 unde este delimitată suprafața de 264 m.p. pentru apelantul-reclamant C. G., iar în prezent acesta deține doar 247 m.p., fapt ce dovedește că s-au mutat bornele de hotar, cât și aliniamentul stabilit de Tribunalul V. în anul 1992, de către intimații-pârâți D. D. și D. N., așa cum reiese din expertiza topometrică.
Instanța nu a avut în vedere faptul că prin expertiza tehnică judiciară s-a confirmat ocuparea suprafeței de 14 m.p. de către soții D., în sensul că acești intimați-pârâți dețin efectiv suprafața de 181 m.p., în condițiile în care ei au cumpărat doar 167 m.p. potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 09 august 2000 încheiat cu soții B. V. și B. V..
În contractul de vânzare-cumpărare nr.1767 din 09 august 2000 se prevede imperativ că: Noi, D. C. D. și D. N. cumpărăm ... de la B. N.V. și B. V. imobilul format din casă și din terenul aferent în suprafață de 167 m.p.
De asemenea, în contract intimații menționează că: Având în vedere că între suprafața de teren existentă în proprietatea vânzătorilor si suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor efectuate ... există o diferență în plus de 4,9509 m.p. noi părțile contractului și ne dăm acordul și ne asumăm orice risc.
Instanța nu a luat în considerație acest risc asumat la cumpărarea terenului de către intimații D. D. și D. N. și nejustificat nu a admis obiecțiunile apelantului-reclamant din data de 19.05.2014 (pct.4) și din 08.09.2014 (pct.3) prin care acesta a solicitat ca expertul să delimiteze pe schiță atât suprafața cumpărată de 167 m.p., cât și suprafața real măsurată de 172 m.p., pentru ca instanța să aibă în vedere la pronunțare cele două variante și să motiveze aplicarea uneia dintre ele.
In condițiile în care s-ar fi procedat la refacerea schiței respective, prin trasarea de către expert a unei linii suplimentare și atribuirea apelantului-reclamant a diferenței de 14 m.p. deținută de intimații D. și nu doar de 9 m.p., situația s-ar fi prezentat astfel:
-C. G. . . =261 m.p. față de 264 m.p. în acte;
-Familia D. . . . =167 m.p. față de 167 m.p. în acte;
-Familia B. . . . = 125 m.p. față de 128 m.p. în acte.
In aceste condiții C. G. ar fi înregistrat un minus de suprafață de 3 m.p., familia B. tot un minus de 3 m.p., iar familia D. ar fi rămas exact cu suprafața efectiv cumpărată, lucru ce ar fi fost echitabil pentru toate părțile și, totodată, legal dacă avem în vedere riscul asumat la cumpărare de către intimați.
Instanța nu a avut în vedere faptul că schița efectuată de expert în acest dosar nu se suprapune perfect peste schița anexă a raportului de expertiză întocmită de C. I. care a stat la baza deciziei nr.336/10.04.1992 a Tribunalului V., unde s-a delimitat suprafața de 264 m.p. pentru apelant, pentru ca în prezent acesta să dețină doar 247 m.p.,întrucât 9 m.p. sunt ocupați de pârâții D. conform expertizei și 5 m.p. sunt deținuți fără drept, prin asumarea riscului, tot de către ei.
A apreciat ca nejustificată obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei față de pârâții B. C. și B. T. dacă se în vedere faptul că reclamantul nu avea de unde să știe cu exactitate care dintre cei doi vecini i-au ocupat o parte din teren, în condițiile în care acesta lucrează în Italia și vine foarte rar în România.
Intimații pârâți D. D. și D. N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:
În anul 2000, prin contractul de vânzare-cumpărare Nr. 1767/09.08.2000, la sediul B.N.P. B. M., au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 167 m.p, suprafață identificată cu număr cadastral 793, înscris în baza de date a O.C.P.I. V., conform documentației tehnice cadastrale avizate și recepționate de către O.C.P.I. V..
Prin decizia civilă Nr.336/20.04.1992, emisă în dosarul Nr.822/1991, de către Tribunalul V., în urma raportului de expertiză întocmit de expert, C. I., se specifică clar că pârâții, D. D. și D. Nrculina, dețin în folosință suprafața de 181 m.p., față de 172 m.p., suprafață măsurată la punerea în posesie, în plus de 9 m.p. așa cum s-a stabilit și prin expertiza efectuată în dosarul cu numărul de mai sus.
În motivele de apel, apelantul nu se mulțumește cu această suprafață de 9 m.p, suprafață pe care ei au ocupat-o și solicită o suprafață de 14 m.p., de parcă pământul s-ar „întinde" de la an la an.
De asemenea, apelantul mai susține, fără a dovedi prin niciun mijloc de probă, că în anul 1992 noi ar fi mutat bornele de hotar.
Instanța de fond, în mod temeinic și legal a respins obiecțiunile reclamantului cu privire la atribuirea diferenței de la 9 m.p, la 14 m.p.
Niciun act normativ în vigoare nu precizează că schița efectuată de un expert într-un dosar nu se suprapune perfect peste o schiță a raportului de expertiză dintr-un alt dosar, aflat pe rolul Tribunalului V., acesta fiind un al treilea punct al motivelor de apel, motiv pe care îl consideră total nefondat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a apreciat în mod corect.
Apelantul reclamant C. G. a formulat răspuns la întâmpinarea intimaților pârâți D. D. și D. N..
Intimații-pârâți D. D. și D. N. nu au înțeles, în fața probelor evidente din dosarul cauzei, că apelantul C. G. a cumpărat cu act autentic suprafața de 264 m.p. și că prin decizia Tribunalului V. nr.336 din 10.04.1992, în cadrul acțiunii de revendicare imobiliară, a fost delimitată această suprafață de 264 m.p., iar în prezent apelantul mai deține, potrivit expertizei topometrice, doar 247 m.p., fapt ce evidențiază mutarea bornelor de hotar de către intimați și înregistrarea unui minus de suprafață de către reclamant de 17 m.p., astfel că dacă prima instanță ar fi procedat corect și legal și ar fi diminuat suprafața intimaților cu cei 5 m.p. înscrisă în plus în contractul lor de vânzare-cumpărare, la care se adaugă și suprafața de 9 m.p. ocupată de intimați de la apelant, lucru constatat de expert, s-ar fi înregistrat pentru apelant un total de 261 m.p., adică un minus de doar 3 mp, ceea ce însemna o situație rezonabilă.
In această situație C. G. ar fi înregistrat suprafața de 261 m.p. față de 264 m.p. cât este înscrisă în acte, iar intimații D. D. și D. N. ar fi rămas cu suprafața de 167 m.p., adică tot atât cât este menționat în acte.
Intimații-pârâți D. D. și D. N. se fac că nu înțeleg riscul pe care și l-au asumat în contractul de vânzare-cumpărare nr.1767 din 09.08.2000 unde s-a menționat faptul că suprafața real măsurată este mai mare cu 4,95 m.p. față de suprafața din acte.
In contractul menționat se precizează imperativ că se cumpără imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 167 m.p. la care se adaugă faptul că: Având în vedere că între suprafața de teren existentă în proprietatea vânzătorilor și suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor efectuate de persoana autorizată de Oficiul Județean de cadastru V., există o diferență în plus de 4,9509 m.p., noi părțile contractului, ne dăm acordul pentru încheierea contractului și ne asumăm orice risc.
Deci, vânzătorii B. N. V. și B. V. au vândut suprafața de 4,95 m.p. pe care nu o aveau în proprietate și cumpărătorii, intimații din prezenta cauză, au acceptat această vânzare fictivă de 4,95 m.p. teren prin asumarea oricărui risc, iar prima instanță a rămas în pasivitate, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat nelegal prin încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare, în condițiile în care apelantul încă mai înregistrează un minus de suprafață de teren.
Intimații pârâți B. C. și B. T. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat de apelant, sub aspectul cheltuielilor de judecata si menținerea sentinței civile nr. 2271, pronunțata in cauza de Judecătoria V. la data de 13.14.2014, pe care o consideră temeinica si legala.
Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedura civila "Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, sa ii plătească acesteia cheltuieli de judecata."
Prin sentința civila nr. 2271/2014, instant de fond "Respinge acțiunea reclamantului Cojocarii G. in contradictoriu cu parații B. C. si B. T. (...) Obliga reclamantul sa plătească paraților B. C. si B. T. suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata."
Au menționat intimații faptul ca la stabilirea onorarului de avocat s-a avut in vedere împrejurarea ca au fost asistați sau reprezentați doi parați, pentru care s-a redactat întâmpinare, s-a asigurat asistenta sau reprezentarea juridica la fiecare termen de judecata, s-au redactat obiective pentru expertiza topometrica efectuata in cauza.
Sunt lipsite de temei susținerile reclamantului referitoare la faptul ca "vine foarte rar in România" si "nu avea de unde sa știe cu exactitate care dintre cei doi vecini i-au ocupat o parte din teren". Reclamantul este acela care stabilește cadrul procesul, iar împrejurarea ca acesta lipsește din tara nu poate fi folosita pentru a se justifica ca in mod greșit si-a îndreptat pretențiile împotriva intimaților.
Intimații au achitat integral onorarul de avocat, care a fost stabilit tocmai prin raportare la complexitatea cauzei, in contextul căreia s-a pus in discuție dreptul de proprietate al intimaților B. cu privire la o suprafața de teren. De asemenea, cauza a fost pe rolul instanței din luna august 2013 pana in luna octombrie 2014, perioada in care s-a asigurat permanent asistenta juridica a intimaților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că intimații D. ocupă din terenul proprietate a apelantului suprafața de 9 mp nicidecum 14 mp așa cum pretinde acesta.
Faptul că aceștia au posesia asupra a 181 mp deși prin actul de vânzare cumpărare au devenit proprietari doar asupra suprafeței de 167 mp nu face ca toată diferența de 14 mp să fie din terenul apelantului. Diferența poate fi din terenul cu care se învecinează proprietatea pârâților iar nu în mod automat din terenul proprietate a apelantului.
Expertul a stabilit în mod clar că, în raport de actele de proprietate și posesia efectivă, din terenul apelantului intimații D. dețin doar 9 mp. Diferența deținută în plus de aceștia nu poate fi apreciată ca din proprietatea apelantului câtă vreme expertul reține și individualizează doar 9 mp.
În cauză nu poate fi vorba despre riscul contractului, atât timp cât potrivit măsurătorilor intimații D. ocupă din terenul apelantului doar 9 mp.
Nici critica referitoarea la schița efectuată în prezenta cauză nu poate fi reținută expertul explicând de ce a efectuat astfel schița: în decizia civilă pronunțată în anul 1992 s-a realizat doar grănițuirea proprietăților, fără a se face vreo punere în posesie. Mai mult, explică expertul că aliniamentul C – D din expertiza în grănițuire, dacă ar fi respectat, ar trece prin construcția C1, proprietate a apelantului.
În aceste condiții, este în interesul apelantului menținerea schiței din prezentul dosar, neputând fi acceptată o schiță care trece printr-o construcție, astfel cum solicită apelantul.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimații B., instanța apreciază apelul ca nefondat.
Apelantul a stabilit cadrul procesual pasiv și anterior introducerii acțiunii putea să facă demersuri în a stabili cu exactitate cine îi ocupă terenul. Faptul că a ales să îi cheme în judecată și pe acești pârâți și faptul că a căzut în pretenții în ceea ce îi privește, determină aplicarea dispozițiilor art. 453 C..
Nici solicitarea de diminuare a acestora nu poate fi primită, apărătorul intimaților formulând întâmpinare, prezentându-se la fiecare termen de judecată. Complexitatea cauzei nu poate fi reținută ca fiind una simplă, acțiunea în revendicare implicând inclusiv efectuarea unei expertize de specialitate, analizarea actelor de proprietate ale părților.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 2271/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelantul C. G. să achite intimaților D. D. ș D. N. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu apărător în apel.
Obligă apelantul C. G. să achite intimaților B. C. și B. T. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu apărător în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 Martie 2015.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. A.C.
Tehnored. A.V.
2 ex./09.03.2015
Comunicat 5 ex./09.03.2015
Judecătoria V.– judecător C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1364/2015. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 1638/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
