Pretenţii. Decizia nr. 1645/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1645/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1645/2015
Document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1645/A/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulat de apelantul S. C. în contradictoriu cu intimatul R. S., împotriva sentinței civile nr. 380 din 29 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Huși.
Obiectul cauzei-pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, apelul a fost declarat și motivat în termen, apelantul nu a făcut dovada achitării timbrajului datorat pentru cererea de apel, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Nemaifiind cereri noi formulate în apel și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, reține cererea de apel spre soluționare, după care;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 380 din 29 mai 2015, Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C., domiciliat în ., jud. V., împotriva pârâtului R. S., domiciliat in ., jud. V..
A luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile dețin câte o stână pe raza localității Giurcani, ., ei au mai mulți ciobani angajați, iar pârâtul îngrijește și oile altor persoane din . mai 2012, în timp ce ciobanii celor două stâni se aflau la păscut cu oile, trei dintre cele cinci oi ce aparțineau reclamantului s-au amestecat cu oile pârâtului. A doua zi i-au fost restituite trei oi numitului G. N., ciobanul reclamantului, care după o săptămână a dat drumul pe șes la două dintre cele trei oi, motivat de faptul că nu-i aparțineau, fiind de altă rasă. În perioada următoare, reclamantul nu s-a dus nici personal, nici nu a trimis pe nimeni pentru a identifica și recupera cele 2 oi. Abia în vara anului 2013 între părți s-au mai purtat discuții pentru restituirea celor 2 animale, însă pârâtul a condiționat restituirea acestora de plata costurilor de întreținere și hrană pe perioada iernii.
Deoarece părțile nu au reușit să se înțeleagă, reclamantul a formulat și o plângere penala împotriva paratului, la P. de pe lângă Judecătoria Huși, ce a făcut obiectul dosarului nr. 51/P/2013, iar paratul a recunoscut ca retinese oile, insa a condiționat restituirea acestora de plata cheltuielilor de întreținere. Prin Ordonanța din 28.05.2014, s-a constatat ca infracțiunea există, dar s-a dispus clasarea pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 563 cod civil ,,Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1345 Cod civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia, este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
În speță este cert că două oi ale reclamantului s-au amestecat cu cele ale pârâtului și se află în posesia acestuia din urmă. Vina nerecuperării animalelor aparține reclamantului, deoarece acesta nu s-a deplasat la stâna pârâtului pentru identificarea animalelor și pentru a discuta cu pârâtul despre cheltuielile de întreținere pe perioada iernii. Nu se poate spune că pârâtul și-a însușit oile reclamantului și că a fost de rea credință, având în vedere că el a restituit ciobanului două oi iar acesta după o săptămână le-a dat drumul, pe motiv că erau de altă rasă.
Reclamantul solicită ca pârâtul să-i achite suma de 600 lei pentru cele două animale, însă nu face în nici un fel dovada că acesta ar fi costul unui animal, acesta variind în funcție de greutate, vârstă etc. În mod corect ar fi trebuit să solicite restituirea animalelor și, în subsidiar, prețul acestora, în cazul unui refuz al pârâtului de a înapoia animalele. Orice cerere făcută înaintea judecății trebuia dovedită, iar la dosar, reclamantul ar fi trebuit să producă dovezi ale prețului unui animal de talia și vârsta respectivă, la data introducerii cererii. Orice preț, despăgubire, prejudiciu trebuie să aibă caracter cert pentru a fi acordat de instanță, iar reclamantul nu a făcut dovada că cele două animale valorează chiar suma de 600 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
I. Situația de fapt
Apelantul - reclamant si paratul dețin cate o stana in loc Giurcani iar in luna mai a anului 2013, trei dintre oile reclamantului s-au amestecat în turma paratului.
Deși i-a solicitat restituirea oilor paratul a remis reclamantului doar o oaie.
Paratul a oferit reclamantului alte doua oi dar reclamantul a refuzat motivat de faptul ca erau oile de rasa inferioara si valorau mult mai puțin.
Împotriva paratului s-a formulat o plângere penala, ce a făcut obiectul dos. 51 /P/2013 iar paratul a recunoscut ca retine oile insa a condiționat restituirea acestora de plata cheltuielilor de întreținere.
Aceasta apărare a paratului este nefondata deoarece el s-a folosit de cele doua oi care au produs lapte si in plus a obținut si miei de la acestea, toate acestea acoperind cu prisosința cheltuielile de întreținere.
Prin Ordonanata din 28.05.2014, deși s-a constatat ca infracțiunea exista s-a dispus clasarea motivat de gradul de pericol scăzut al infracțiunii.
Nu este adevărat ca reclamantul a fost de rea credința si ca vina nerecuperării oilor i-ar aparține din moment ce paratul i-a oferit la schimb oi de rasa inferioara si in plus i-a solicitat in mod abuziv plata cheltuielilor de întreținere, deși el s-a folosit de acestea.
Având in vedere timpul lung scurs de la data faptei 2012, iar oile sale nu mai exista reclamantul a solicitat ca acesta sa achite prețului celor doua oi. Oile erau rasa tigaie iar prețui mediu al acesteia este de 300 lei
Apreciind ca este cert faptul ca paratul si-a însușit cele doua oi, se solicită •admiterea apelul;
•modificarea hotărârea primei instanțe,
-obligarea acestuia la plata sumei de 600 lei, sub rezerva majorării, reperezentand contravaloarea a doua oi,
-obligarea acestuia la plata dobânzii legale penalizatoare de la data depunerii acțiunii si pana la plata efectiva
In drept, apelantul a invocat disp. art. 466-482 NCPC,
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intimatului, proba cu doi martori 2 martori, expertiza .
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Atât în procedura de regularizare a cererii de apel, cât și ulterior, prin citație, apelantului i s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru de 23,5 lei, cât și să facă dovada calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de apel sau să se prezinte în instanță pentru a semna cererea.
Apelul nu a fost legal timbrat. Nu a fost depusă delegație de reprezentare, iar apelantul nu s-a prezentat pentru a semna cererea de apel.
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității de reprezentant.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța de control judiciar reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) c.proc.civ., „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Apelantul S. C. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 380/29.11.2015 pronunțată de Judecătoria Huși. Cererea a fost formulată prin intermediul Cabinetului de avocat C. I., așa cum rezultă din antet, însă la dosarul de apel nu există nici o delegație de reprezentare.
Potrivit art. 82 alin. (1) c.proc.civ., „ când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.”
Apelantului i s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru de 23,5 lei, cât și să facă dovada calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de apel sau să se prezinte în instanță pentru a semna cererea, atât în procedura de regularizare a cererii de apel, cât și ulterior, prin citație, sub sancțiunea anulării cererii.
La dosarul de fond nu se regăsește delegația de reprezentare a avocatului care a formulat cererea de apel, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 87 alin (2) c.proc.civ.
Întrucât apelantul nu s-a conformat cerinței instanței de control judiciar, Tribunalul apreciază prioritară excepția lipsei calității de reprezentant, pe care o va admite ca fiind întemeiată și va anula cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Anulează apelul formulat de S. C., cu domiciliul în ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 380/29.11.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pentru lipsa dovezii de reprezentant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08 Decembrie 2015.
Președinte, O. C. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red. C.O/06.01.2016
Tehnored./C.A. /06.01.2016
4 ex./06.01.2016
Judecător fond:D. C.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1639/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1661/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
