Pretenţii. Decizia nr. 1661/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1661/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1661/2015
Acesta este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1661/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul – reclamant U. N.V. - domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatul – pârât C. C.- cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr. 301/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții - cauză civilă.
La apelul nominal făcut la strigarea cauzei la ordine s-au prezentat părțile .Pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional al apelantului de a se prezenta instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la cea de a doua strigare a cauzei se prezintă apelantul U. V. asistat de av. D. I. cu delegație de reprezentare la dosar și pârâtul intimat C. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- procedura de citare este completă;
- la data de 04 decembrie 2015 la dosar s-a înregistrat adresa nr. 2726/02.12.2015 a Primăriei comunei Solești răspuns la adresa instanței.
Av. D. I. arată ca probă a relațiilor conflictuale existente între cele două părți în proces ,precum și a faptului că în mod frecvent au existat conflicte între părți, depune la dosar două hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 436/03.02.2015 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei V. și sentința civilă nr. 3609/09.12.2008 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ a Judecătoriei V.).
Nu au alte acte de depus sau cereri noi de formulat.
Intimatul nu mai are alte acte de depus.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de apel formulată.
Av.D. I. având cuvântul: solicită admiterea cererii de apel așa cum a fost formulată.
Consideră că prin toate probele administrate în cauză ,apelantul a dovedit că turma de oi a pârâtului C. C. este cea care a distrus recolta de porumb de pe un 1ha. teren aparținând reclamantului.
Solicită instanței de apel ca la pronunțarea hotărârii să aibă în vedere și faptul că în dosarul de urmărire penală atașat la dosarul instanței de fond- la fila 16 există declarația dată de către martorul L. C., declarație pe verso-ul căreia se consemnează faptul” Mai cunosc faptul că în acea perioadă numitul C. Cosntantin deținea mai mulți cârlani la stâna sa și avea și cioban, care păștea oile în apropierea terenului lui U. N.”.Rezultă din această declarație că nu este vorba de oi în înțelesul strict al cuvântului ci ,de cârlani care au un alt regim – cârlani fiind ținuți de regulă separat de restul oilor.
În atare condiții apare dovedit faptul că C. C. avea o turmă de cârlani, separat de cea de oi și pe care este evident că nu o ținea la turmă la un loc cu toate celelalte oi și pe care o păștea pe terenurile oamenilor.
La dosar există declarații și de la alți posesori de oi din . că nu oile dumnealor au păscut pe terenul reclamantului apelant U. V.. Prin eliminarea celorlalți crescători, singurul care putea să aibă oi care să distrugă recolta reclamantului este pârâtul C. C..
Fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat C. C. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria V..
Probele administrate nu sunt în măsură să îl indice ca fiind persoana care i-a creat cu oile sale un prejudiciu reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.301 din 04 februarie 2015 Judecătoria V. a respins acțiunea formulată de reclamantul U. V. în contradictoriu cu pârâtul C. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Potrivit susținerilor reclamantului, la data de 3 octombrie 2012 C. C. a pătruns cu oile pe care le avea in paza in cultura de porumb proprietatea reclamantului, distrugând 1 ha de cultura de porumb aflata in plina vegetație.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor pesoane, iar conform prevederilor art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Potrivit art. 1375 din Codul civil „Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.”
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă condițiile care se cer a fi îndeplinte în mod cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, și anume: existența unei fapte ilicite constând în fapta ilicită a animalului aflat sub paza juridică a pârâtului, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Potrivit prevederilor art. 249 C. proc. civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor solicitate și nici a culpei pârâtului deși instanța i-a acordat această posibilitate, încuviințand toate probele solicitate de reclamant în dovedirea faptei ilicite.
Din probele existente la dosar a rezultat că, într-adevăr, reclamantul a suferit în 3 octombrie 2012 un prejudiciu material, cauzat prin distrugerea recoltei de porumb.
Reclamantul nu a făcut dovada tuturor condițiilor cumulative care atrag răspunderea civilă delictuală, în sensul că, prin probele administrate în cauză, nu a probat decât existența prejudiciului, nu însă și a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nici existența vinovăției pârâtului pentru cauzarea prejudiciului suferit.
Astfel în referatul organului de cercetare, precum și în ordonanța procurorului nu se reține culpa pârâtului, menționându-se „ nu s-a putut stabili în ce împrejurări a fost distrusă cultura de porumb a părții vătămate”, iar niciuna din probele administrate atât de organele de urmărire, cât și de instanța de judecată nu dovedesc fapta ilicită a pârâtului, respectiv că oile care au distrus cultura de porumb ar aparține pârâtului.
Mai mult, chiar martorul L. C., martor propus de către reclamant a declarat că „știu că nu este vorba de oile lui C. C., deoarece acesta duce oile la stâna, din primăvară și le aduce abia în iarnă.. nu știu ale cui oi au distrus plantația de porumb”.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul U. V. în contradictoriu cu pârâtul C. C. de acordare a sumei de 439 lei prezentând contravaloarea cantității de 628 kg porumb boabe
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 451 alin. 1 C. proc. civ. și pe cele ale art. 453 alin. 1 C. proc. civ. care prevăd că partea care a pierdut procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat apel reclamantul U. V.
solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost ea formulata.
Pentru a respinge acțiunea instanța a reținut ca apelantul ar fi dovedit ca a suferit "in 3 octombrie 2012 un prejudiciu material, cauzat prin distrugerea recoltei de porumb", insa nu ar fi dovedit fapta ilicita a paratului C. C., raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția lui C. C..
Consideră soluția instanței ca fiind neîntemeiata deoarece:
C. C. are un număr impresionant de oi si capre (peste 600 de capete) pe care și le paste pe terenurile oamenilor din . împrejurimi deoarece nu are concesionata pășune de la Primărie.
De altfel, C. C. este singurul crescător de ovine de pe raza satului Solești, astfel incit o turmă ca cea care i-a distrus cultura de porumb putea fi doar a lui, lucru știut si de organele de cercetare penala.
Este adevărat ca C. C. are o stâna, dar aceasta nu înseamnă ca tine oile si caprele mereu in incinta stânii, ci, asa cum a arătat, animalele sunt păscute pe terenurile oamenilor.
Legal citat, intimatul pârât C. C. a formulat întâmpinare față de apelul declarat de către U. N.V. impotriva sentinței civile nr.301/4 februarie 2015, pe care-l consideră nefondat.
Din perspectiva argumentelor pe care le enunța in continuare, solicită respingerea apelului ca nefondat si menținerea hotărârii judecătorului fondului ca temeinica si legala.
In mod corect a stabilit prima-instanța ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 1357 C.civ. raportat la art.1349 C.civ., care reglementează răspunderea civila delictuala in forma răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate sub paza omului.
Analizând instanța de judecata condițiile acestui tip de răspundere, a concluzionat ca in cauza nu sunt întrunite toate condițiile, respective: 1.existenta unei fapte ilicite constând in
fapta ilicita a animalului aflat sub paza juridica a intimatului; 2. existenta unui prejudiciu ;
3.existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
In mod corect retine instanța de judecata ca proba prejudiciului nu este suficienta pentru antrenarea răspunderii, fiind necesara si dovedirea celorlalte condiții. Or, din probatoriul administrat in cauza nu a rezultat ca turmele sale de oi ar fi cauzat apelantului prejudiciul pe care-l invoca.
Astfel, nici din ordonanța procurorului nu se retine culpa sa, dar nici din declarația martorului L. C. nu a rezultat ca oile sale ar fi fost cele care ar fi distrus cultura de porumb a apelantului.
Or, in lipsa unor dovezi concrete in ceea ce privește distrugerea culturii de porumb aparținând apelantului de către oile sale, nu se poate stabili in sarcina sa o răspundere civila delictuala.
F. de imposibilitatea dovedirii de către apelant a tuturor condițiilor de antrenare a
răspunderii civile delictuale, in mod corect prima-instanta a respins ca neintemeiata acțiunea apelantului.
Având in vedere ca apelantul nu a reușit pe calea apelului sa demonteze argumentele pe care prima-instanța si-a grefat motivarea soluției, solicită să se respingă apelul declarat ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1357 C. civ., potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și ale art. 1375 din Codul civil, potrivit cărora, „Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.”
Simplul fapt că intimatul are un număr impresionant de oi și capre nu poate conduce la concluzia că acesta le paște pe terenurile proprietate privată ale persoanelor din .> Contrar celor susținute de apelant, din referatul organului de cercetare nu rezultă fapta ilicită a intimatului, propunerea acestuia fiind de a nu se începe urmărirea penală, propunere menținută prin Ordonanța de clasare din 26.02.2014.
Apelantul trebuia să facă dovada susținerilor sale, potrivit dispozițiilor art. 249 C..
Nici prin probele suplimentare administrate în fața instanței de apel, apelantul nu a făcut dovada faptului că oile care i-au distrus porumbul ar fi fost proprietatea intimatului.
Astfel, martorul G. Nicușor nu știa cui aparținea turma de oi care a intrat pe terenul apelantului, nu a auzit discuții prin . rezulte că ar fi fost oile intimatului. Depoziția acestuia nu este concludentă sub aspectul dovedirii susținerilor reclamantului.
Din adresa nr. 2470/12.11.2015, emisă de Primăria Solești rezultă că susținerea intimatului potrivit căreia nu este singurul crescător de ovine de pe raza ., fiind mai mulți crescători de ovine, cu turme de peste 100 de oi.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu s-a făcut dovada faptei ilicite a intimatului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit, precum nici a vinovăției intimatului.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de U. V. împotriva sentinței civile nr. 301 din 4. 02. 2015 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 9. 12. 2015
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 21 Decembrie 2015
RED.A.C./22.12.2015
EX.4
JUD.FOND: B. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1645/2015. Tribunalul VASLUI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1695/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
