Acţiune în constatare. Decizia nr. 1208/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1208/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1208/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1208/A
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEI.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă AGENȚIA P. PROTECȚIA M. V. în contradictoriu cu intimata . SRL, împotriva sentinței civile nr. 1080 pronunțată la data de 19.04.2014 de Judecătoria V. în cauza având ca obiect acțiune în constatare - acțiune în realizare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, la solicitarea reprezentantului apelantei pârâte, a amânat pronunțarea pentru astăzi 10 decembrie 2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1080 pronunțată la data de 19.04.2014 de Judecătoria V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1080 din 19.04.2014 Judecătoria V. a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C SHERIFF G. PROTECTION S.R.L V. prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția M. V..
A obligat pârâta la plata la plata către reclamantă a sumei de 1329,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către societatea reclamantă în cursul lunilor iunie și iulie 2013, conform facturilor fiscale nr. 420/04.07.2013 și nr.519/01.09.2013 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 291 lei aferente debitului principal neonorat la plată la termenul scadent.
A obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1119 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și onorariu avocat.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Între părți a fost perfectat contractul de prestări servicii nr. 9379/17.11.2010, al cărui obiect îl constituie conectarea sistemului de alarmă al sediului pârâtei la dispeceratul non stop al societății reclamante în scopul asigurării supravegherii sistemelor de alarmă, intervenția echipelor mobile ale societății reclamante și anunțarea telefonică a beneficiarului în caz de alarmă (pct.I.1 și 1.1. din contract).
În conținutul juridic al raportului obligațional părțile au prevăzut în mod expres la pct. II și III din contract, obligațiile ce le revin în executarea contractului. La pct. IV din actul juridic menționat părțile au prevăzut obligația beneficiarului a de achita lunar cu titlu de preț al serviciului prestat suma de 500 lei/lună.
Potrivit pct. VII din contractul asumat, părțile au convenit să încheie contractul pe durată nedeterminată, părțile menționând posibilitatea juridică de reziliere a contractului prin acordul ambelor părți, cu un termen de preaviz de 30 de zile.
Actul juridic ce constituie izvor al raporturilor juridice obligaționale a fost asumat de părți, prin semnătură ceea ce semnifică intenția neechivocă de a se obliga din punct de vedere juridic.
În temeiul raportului contractual reclamanta a prestat servicii fiind emise facturile fiscale nr.420/04.07.2013 și nr.519/01.09.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil: ,,Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege ( potrivit adagiului latin mutus consensus mutus disensus),,.
În susținerea motivelor de fapt evocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată între părțile prezentei cauze a fost perfectat contractul de prestări servicii nr. 9379/17.11.2010, având ca obiect conectarea sistemului de alarmă al dispeceratului non stop al S.C SHERIFF G. PROTECTION S.R.L, societatea reclamantă asumându-și obligația de a supraveghe sistemul de alarmă, să asigure intervenția echipelor mobile și să anunțe telefonic beneficiarul în caz de alarmă, în schimbul unui preț total de 600 lei fără TVA ( conform art. 4.1 și art.4.2 din contract).
Potrivit susținerilor reclamantei, raporturile contractuale s-au desfășurat în condiții normale până în anul 2013, moment în care societatea pârâtă a comunicat adresa nr. 3088/17.04.2013 prin care solicită rezilierea contractului potrivit dispozițiilor art. 7.2 din contractul asumat de părți.
Prin adresa nr. 367/19.04.2013 (f.7) beneficiarul contractului a denunțat unilateral contractul asumat de părți începând cu data de 01.06.2013, justificat de faptul că bugetul pentru anul 2013 nu mai prevede alocații bugetare pentru acest serviciu aflându-se în imposibilitatea plății serviciilor prestate.
Pârâta, prin întâmpinare, a recunoscut existența contractului de prestări servicii perfectat de părțile din prezenta cauză. A învederat faptul că și-a manifestat intenția neechivocă de denunțare unilaterală a contractului având în vedere existența unei cauze exterioare, neimputabile respectiv imposibilitatea executării propriei obligații.
Analizând înscrisurile existente la filele 73-75 din dosarul cauzei, se atestă faptul că pârâta în cursul lunii iulie 2013 a demarat procedura de achiziție publică în scopul atribuirii de monitorizare a sistemului de alarmare împotriva efracției și a obiectivului de pază APM V. cu personal specializat, împrejurare ce atestă contrariul motivelor de fapt avute în vedere de societatea pârâtă la momentul manifestării de voință în sensul denunțării unilaterale a contractului, respectiv nealocarea fondurilor bugetare aferente anului 2013.
Sub acest aspect constatând că la baza manifestării de voință a pârâtei în sensul încetării raporturilor contractuale nu a existat o cauză exoneratoare de răspundere, care să facă imposibilă executarea propriei obligații, instanța a apreciat că denunțarea unilaterală este intempestivă, cu consecința inopozabilității efectelor specifice față de societatea reclamantă.
Constatând pe altă parte executarea cu bună credință a propriilor obligații asumate prin contract de către societatea reclamantă, dând efect dispozițiilor art. 969 cod civil coroborată cu atitudinea procesuală a pârâtei care nu a negat executarea obligațiilor de către societatea reclamantă, instanța a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 1329,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către societatea reclamantă în cursul lunilor iunie și iulie 2013, conform facturilor fiscale nr.420/04.07.2013 și nr.519/01.09.2013.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 291 lei aferente debitului principal neonorat la plată la termenul scadent, instanța având în vedere faptul că părțile au instituit în mod valabil clauza penală prev de art. 7.3 din contract, față de dispozițiile art. 1088 Cod civil, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 291 lei cu titlu de penalități, față de dispozițiile art. 1088 Cod civil instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 291 lei cu titlu de penalități.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA M. V., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
In fapt, APM V. a avut calitatea de beneficiar al serviciilor monitorizare al sistemului de alarma in cadrul contractului nr. 9379/17.11.2010 pana la data de 17.05.2013, data la care a expirat preavizul pe care l-a acordat către firma prestatoare, . SRL.
Urmare a comunicării adresei nr. 3088/17.04.2013 către . SRL prin care au fost notificați in privința rezilierii contractului susmenționat cu un preaviz de 30 zile, reprezentanții firmei prestatoare au transmis prin adresa nr. 367/19.04.2013 ca nu sunt de acord cu rezilierea unilaterala a contractului.
Motivele pentru care . SRL nu a fost de acord cu rezilierea contractului si pentru care au formulat acțiunea care formează obiectul prezentului dosar sunt:
- contractul este încheiat pe perioada nedeterminata si pe cale de consecința nu poate fi reziliat decât cu acordul părtilor;
- îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, având în vedere că in speța se aplica art. 1276 alin 2 Denunțarea unilaterala si 1277 Contractul pe durata nedeterminată Cod civil.
Astfel, conf. art. 1276 alin. 2 Cod civil ,in contractele cu executare succesivă sau continuă, dreptul la denunțare unilaterala poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar și după începerea executării contractului, însă denunțarea nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare.
De asemenea, art. 1277 Cod civil, prevede ca un contract încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestații în schimbul denunțării contractului se consideră nescrisă. Având in vedere dispozițiile art. 1321 Cod Civil - Cauzele de încetare: „Contractul încetează, în condițiile Ieșit prin executare, acordul de voință al părților, denunțare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiției, imposibilitate fortuită de executare, precum și din orice alte cauze prevăzute de lege."considera drept abuziv comportamentul contractual al . SRL.
Coroborând prevederile Codului civil enunțate mai sus reiese in mod evident ca nu am procedat abuziv atunci când a denunțat contractul nr. 9379/17.11.2010 asa cum susține reclamanta in actiune. Faptul ca, sistemul de alarma al APM V. a rămas conectat la dispeceratul reclamantei este vina exclusiva a acesteia deoarece in sarcina ei cade sa întrerupă conexiunea sistemului.
După data încetării preavizului, 17.05.2013, considera ca obligațiile contractuale stinse, pe cale de consecința nu avea nici o obligație de plata fata de reclamanta. Pe cale de excepție, solicita instanței sa respingă precizările cu privire la obiectul acțiunii introductive, in sensul in care reclamanta considera ca sunt in prezenta unei acțiuni in pretenții ca inadmisibila.
Inadmisibilitatea modificării cererii de chemare in judecata este statuata prin art. 204 alin 1 NCPC, astfel: „Modificarea cererii de chemare în judecată (l)Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. In acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."
Precizările au fost depuse la cel de-al treilea termen de judecata dispus de instant de judecata.
Condiția prevăzuta de art. 204 alin. 3 al NCPC nu poate fi luata in considerație deoarece APM V. nu isi exprima acordul in sensul admisibilității modificării cererii introductive de chemare in judecata.: „(3)Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților."
Mai mult decât atât practica CEDO in ceea ce privește modificarea acțiunii, . a solicitat in instant anularea unei decizii in anul 2000, si in 24.05.2001, după mai multe termene si administrarea probelor, reclamanta a dorit sa modifice obiectul acțiunii introductive punctul de vedere exprimat de către parați in instant a fost acela ca nu poate fi admisibila modificarea acțiunii in stadiul procesual in care se aflau. Instanta nu a admis modificarea obiectului acțiunii. Curtea a notat ca, in circumstanțele cauzei, instant naționala era mai bine plasata pentru a aprecia relevant modificării obiectului acțiunii si posibilitatea examinării sale in cadrul procesului inițial. Din încheierea de ședința era clar faptul ca instant împărtășise punctual de vedere al paraților si refuzase sa accepte modificarea acțiunii.
Având in vedere argumentele prezentate, a solicitat admiterea apelului formulat.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitate și păstrarea sentinței nr.1080/16.04.2014 a Judecătoriei V., pentru următoarele motive:
1.S-a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de Agenția pentru Protecția M. V. deoarece apreciază că în cauză calea de atac ce trebuia exercitată este cea a apelului, în temeiul 95 pct.2 C. .
Instanța de fond a indicat în mod corect în dispozitivul sentinței atacate calea de atac ce trebuia exercitată și în aceste condiții, potrivit art.456, 457, 459 C. coroborate cu art. 483 C., motiv pentru care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
2.În subsidiar, în baza probatoriului cu înscrisuri administrat la instanța de fond, în măsura în care calea de atac nu va fi considerată inadmisibilă, solicită respingerea acesteia ca nefondată pentru următoarele argumente:
Recurenta susține că precizările depuse de societate la dosar sunt făcute cu depășirea termenului legal și solicită să fie respinse „ca inadmisibile". Acest motiv de recurs nu este fondat deoarece:
•Precizarea obiectului acțiunii a fost făcută de societate în cursul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, ca urmare a solicitării instanței de fond, prin adresa aflată la fila 16 dosar fond. S-au indicat sumele solicitate cu titlu de debit principal și penalități calculate conform contractului, ca și temeiul în drept al acțiunii, respectiv art.35 C..
•Instanța de fond nu era ținută de temeiul în drept indicat de reclamantă, atât timp cât chiar din cuprinsul acțiunii introductive, înainte de orice modificare sau precizare a acesteia, rezulta cu claritate faptul că se pretindea contravaloarea unor prestații efectuate conform contractului nr.9379/2010 încheiat între părți, pentru care s-au emis facturi
•Nu se poate susține că solicitarea unor penalități este tardivă, în condițiile în care acestea au fost inserate în precizările formulate în cursul procedurii de regularizare și nu exista nici prevedere contractuală sau legală care să oblige societatea noastră să le ceară în alt termen decât termenul general de prescripție
•Potrivit art.204 al.2pct.4 C., era posibilă înlocuirea cererii în constatare cu o cerere în realizare fără ca aceasta să reprezinte o modificare a acțiunii în sensul art.204al.i C..
•Nu era necesar ca o asemenea înlocuire să fie făcută în scris, fiind suficientă consemnarea declarațiilor părții în încheierea de ședință, în cauză forma scrisă a precizărilor fiind solicitată de instanța de judecată la termenul din 05.03.2014
În cauză legea aplicabilă contractului de prestări servicii 9379/2010 încheiat între părți este Codul civil (1864), ce reprezintă legea în vigoare la momentul încheierii contractului, soluție care se impune în raport de dispozițiile art.6 alin.1,2 C. .
Apelanta arată în motivele de apel că rezilierea contractului încheiat între părți era justificată de dispozițiile art.1276, 1277 Ciciv., susținere care consideră că este eronată.
Normele invocate de apelantă, respectiv prevederile art.1276, 1277 Cciv. nu sunt incidente în speță, condițiile de încetare a raporturilor contractuale dintre părți, obligatorii pentru ambele părți ale raportului obligațional fiind prevăzute în clauzele contractului - rezilierea prin acordul părților, cu un termen de preaviz de 30 de zile.
Din actele întocmite de apelantă rezultă că aceasta înțelege în mod implicit să invoce o cauză fortuită pentru neexecutare, care nu i-ar fi imputabilă, respectiv faptul că neavând alocate resurse bugetare nu mai poate continua executarea contractului.
Aserțiunile recurentei-pârâte sunt infirmate de probatoriul administrat, respectiv de înscrisurile care fac dovada unei conduite abuzive a acesteia, în sensul că a declanșat procedura de achiziție publică pentru aceleași servicii prin atribuire directă la scurt timp după ce a înțeles să ne anunțe intenția de reziliere a contractului încheiat cu societatea, sub pretextul unor constrângeri bugetare.
Mai mult, instanța de fond a arătat în mod corect că recurenta nu a negat executarea obligațiilor contractuale de societate, faptul că a beneficiat de serviciile contractate fiind dovedit inclusiv prin înscrisurile depuse (f.20-27 dos.fond)
Conduita incorectă, abuzivă a recurentei a fost sancționată în mod corect de instanța de fond prin admiterea acțiunii.
În considerarea argumentelor expuse, solicită, în principal respingerea recursului ca inadmisibil și în secundar respingerea căii de atac exercitate ca nefondate, urmând să fie păstrată sentința atacată.
Apelanta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDRJLUI V. a depus răspuns la întâmpinarea intimatei . SRL.
În ce privește excepția invocată, solicită a se observa că cererea îndeplinește cerințele de fond.
În precizările depuse ulterior la dosarul cauzei s-a făcut referire la calea de atac exercitată, și anume apel.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru următoarele motive:
- în primul rând, cererea formulată de către intimat reclamantă a pornit ca o acțiune în constatare și s-a finalizat ca o acțiune în pretenții, având în vedere că aceștia au solicitat în principal menținerea în vigoare a contractului de prestări servicii de monitorizare nr. 9379/17.11.2010 și în subsidiar, plata facturilor aferente serviciilor prestate;
-in al doilea rând, precizările pe care le consideră inadmisibile au fost depuse la cel de-al treilea termen de judecată, iar APM V. nu și-a exprimat acordul în sensul admisibilității modificării cererii introductive de chemare în judecată(art.204 alin.(3) C.);
-factura fiscala nr. 519/01.09.2013 pentru serviciile prestate în luna iulie, a fost transmisă prin fax și înregistrată în data de 29.08.2013, în condițiile în care, prestatorul, în speță . SRL, întocmea factura la începutul fiecărei luni pentru serviciile din luna precedentă;
-începând cu 1 iulie APM V. a fost deconectată de la sistemul de alarmă și nu a mai beneficiat de serviciile intimat reclamantei, însă a fost fabricată această factură pentru a putea fi folosită ca probă în acest dosar, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria V. în data de 29.07.2013;
-prin sentința civilă nr. 1080/2014 s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta . SRL, în sensul obligării pârâtei, în speță Agenția pentru Protecția M., la plata contravalorii facturilor pe lunile iunie și iulie 2013 și a penalităților de întârziere aferente debitului principal, dar nu s-a pronunțat asupra legalității sau nelegalității rezilierii contractului de prestări servicii;
În speță se aplică art. 1276 alin 2 Denunțarea unilaterală și art. 1277 Contractul pe durata nedeterminată Cod civil;
- astfel, conf. art. 1276 alin. 2 Cod civil, în contractele cu executare succesivă sau continuă, dreptul la denunțare unilaterală poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar și după începerea executării contractului, însă denunțarea nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare;
Art. 1277 Cod civil, prevede că un contract încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestații în schimbul denunțării contractului se consideră nescrisă;
Coroborând astfel prevederile Codului civil enunțate reiese în mod evident că nu s-a procedat abuziv când a fost denunțat contractul nr. 9379/17.11.2010, iar faptul că sistemul de alarmă al APM V. a rămas conectat la dispeceratul intimat reclamantei este vina exclusivă a acesteia;
Având în vedere că intră în obligația APM V. de a-și asigura paza, a fost declanșată procedura de achiziție publică prin atribuire directă la care putea să participe orice ofertant (inclusiv intimat reclamantul), iar oferta câștigătoare este jumătate din prețul perceput lunar de către . SRL pentru aceleași servicii.
P. aceste motive a solicitat apelanta admiterea apelul declarat.
La termenul din 3 decembrie 2014 a fost invocată excepția tardivității căii de atac.
In apel s-a administrat proba cu acte.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma excepției tardivității si a dispozițiilor legale aplicabile se constată că apelul este tardiv:
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie pretenții decurgând din contractul de prestări servicii nr. 9379/17.11.2010, încheiat intre apelantă Agenția pentru Protecția M., in calitate de beneficiar si de intimata . SRL, in calitate de prestator de servicii.
Obiectul acestui contract îl constituie conectarea sistemului de alarmă al sediului apelantei la dispeceratul non stop al societății intimatei.
Din documentația care a stat la baza acestui contract rezultă că procedura prealabilă urmată a fost cea de încheiere a unui contract de achiziție publică, prin procedura de achiziție directă.
Acest contract se încadrează in contractul de achiziție publică de prestări servicii, astfel cum este definit in art. 6 din OUG 34/2006 care prevede: Contractul de servicii este acel contract de achiziție publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele nr. 2A și 2B.”
Fată de valoarea contactului, mai mică decât cea prevăzută in art. 19 din OUG 34/2006, s-a procedat la atribuirea directă.
Această modalitate de atribuire nu schimbă natura contractului de achiziție publică.
Prezentei acțiuni având ca obiect pretenții decurgând din executarea contractului de achiziție publică i se aplică prevederile art. 286 si următoarele din OUG nr. 34/2006.
Aceste prevederi stabilesc norme speciale cu privire la competenta materială si funcțională, la procedura de judecata, la termenul de apel.
In cauză nu s-a invocat vreo excepție de necompetentă, astfel că pârâta este decăzută din dreptul de mai invoca necompetenta materială si funcțională, fată de prevederile art. 130 alin 2 NCPC iar instanța de control nu mai poate invoca din oficiu această excepție.
Regulile speciale cu privire la termenul de apel sunt aplicabile.
Potrivit art. 287^16 hotărârea pronunțată în primă instanță, in litigii ce vizează inclusiv executarea contractului, se poate ataca numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare.
Potrivit principiului legalității căii de atac, prevăzut in art. 457 NCPC, mențiunea greșită in dispozitiv cu privire la termenul de apel nu are relevantă.
In cauză apelul trebuia exercitat in termenul de 5 zile de la comunicarea sentinței.
Sentința nr. 1080/2014 a fost comunicată pârâtei la data de 29 05 2014, astfel că aceasta putea formula apel până la 4 iunie 2014, inclusiv.
In cauză apelul a fost trimis prin scrisoare recomandată la data de 15 09 2014, cu depășirea termenului legal de 5 zile.
In consecință excepția tardivității apelului este întemeiată si in temeiul art. 185 NCPC se va respinge ca tardivă calea de atac.
In temeiul art. 453 C. se va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată pentru că nu s-a probat cuantumul acestora.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului formulat de Agenția pentru Protecția M. împotriva sentinței civile nr. 1080/16 04 2014 a Judecătoriei V..
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 10 12 2014.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. I.M.P.
Tehnored. I.M.P./A.V.
2 ex./09.01.2015
Comunicat 2 ex./09.01.2015
Judecătoria V. – judecător E. M. D.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 165/2014. Tribunalul... → |
|---|
