Acţiune în constatare. Decizia nr. 74/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-01-2012 în dosarul nr. 74/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVIL
DECIZIA C. Nr. 74/2012/R
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii Ș. G. și Ș. M.- ambii domiciliați în Huși ,. prin reprezentant S. C. P. de Avocați „V. și L. Z. „ cu sediul în V., . ,. contradictoriu cu intimata C. L. PENTRU A. LEGII NR.18/1991 HUȘI, intimata C. JUDEȚEANĂ PENTRU A. LEGII NR.18/1991 V., intimata HERȘCOVICI E., domiciliată în Huși ,..15 ., . C. M. - domiciliată în Huși ,., împotriva deciziei civile nr. 606/R din 12.04.2011 a Tribunalului V. pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință la strigarea cauzei la ordine ,s-a constatat lipsa părților.
Dată fiind lipsa părților și pentru a da posibilitatea acestora de a se prezenta ,instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei s-a prezentat pentru intimata Herșcovici E. –av. Tonică D. –cu delegație de substituire a titularului de angajament av.R. Bobârnat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța acordă cuvântul în formularea de noi cereri, ocazie cu care reprezentantul intimatei Herșcovici E. arată că nu are alte înscrisuri de depus la dosar.
În aceste condiții, instanța constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul pe excepția inadmisibilității contestației în anulare formulate de Ș. G. și M. – excepție invocată de intimata Herșcovici E. prin întâmpinare și pe fondul contestației în anulare.
Av.Tonică D. având cuvântul solicită admiterea excepției invocate de inadmisibilitate a contestației formulate . Așa cum a arătat și în motivele precizate în întâmpinarea aflată la dosar, contestația nu se pliază pe niciunul dintre motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 317 alin.1 pct.1 și 2 sau alin. 2 din Cod proc.civ.
Din analiza motivelor contestație în anulare formulată a reținut că se dorește de către contestatori a se scoate în evidență că în cauză ar fi totuși aplicabil un motiv de contestație în anulare și anume acela prevăzut de art. 318 teza a doua cod proc.civ., în sensul că instanța de recurs ar fi omis din greșeală a cerceta unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate în cererea de recurs.
Consideră că nu există acest motiv de contestație în cauza de față, deoarece așa cum se poate observa ,instanța de recurs s-a pronunțat asupra tutore motivelor invocate, iar în motivele care erau cuprinse în precizările depuse la dosarul cauzei a interpretat ca fiind de ordine publică și nu le-a mai analizat.
A veni în fața instanței și a se solicita pe calea contestației în anulare reluarea interpretării acelor motive ar însemna un recurs la recurs, ceea ce din punctul său de vedere este inadmisibil.
Pe fondul cauzei, consideră că această contestație în anulare nu este întemeiată și pe cale de consecință solicită a fi respinsă cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța declară dezbaterile închise reținând cauza spre soluționare.
După strigarea cauzei, închiderea dezbaterilor și lăsarea cauzei în pronunțare dar înainte de terminarea ședinței de recursuri civile s-a prezentat în instanță dl. av. Z. L. – în calitate de apărător ales al contestatorilor Ș. G. și M. care a precizat că nu s-a putut prezenta în fața instanței la momentul când cauza a fost strigată și când au avut loc discuțiile pe fondul cauzei, întrucât a avut cauze de susținut în fața altor complete de judecată din cadrul aceleiași instanțe.
În aceste condiții, solicită reluarea cauzei pentru a i se da posibilitatea de a pune concluzii pe fondul contestației în anulare și a excepției ce a fost invocată.
Instanța admite solicitarea apărătorului contestatorilor dispunând reluarea cauzei.
La apelul nominal făcut la reluarea cauzei s-a prezentat av. Z. L. pentru contestatori iar pentru intimata Herșcovici E. a răspuns av.Tonică D..
Instanța acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității invocată de intimata și pe fondul contestației în anulare .
Av.Z. L. având cuvântul arată în primul rând că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar după care:
Pe excepția inadmisibilității, prin contestația în anulare formulată, în preambul, menționează explicit temeiul de drept, respectiv art. 318 teza a doua cod procedură civilă. Astfel, nu este adevărată susținerea intimatei din întâmpinare că nu ar fi fost menționat temeiul de drept.
Pe fondul contestației în anulare, în primul rând contestația sau cele susținute de către contestatorii Ș. G. și M. se încadrează în aceste dispoziții legale. Este vorba de o omisiune a instanței, care din greșeală, nu a verificat, nu a cercetat un motiv de casare .
Este adevărat, că în timpul judecării recursului, pe lângă motivele inițiale, recurenții - contestatorii de astăzi au venit cu niște precizări .În sfârșit, primul motiv din acele precizări, fiind un motiv de ordine publică. Când legiuitorul reglementează omisiunea că din greșeală nu s-a referit instanța la un motiv de ordine publică ,se referă și la o asemenea situație, pentru că nu are importanță dacă instanța a apreciat corect sau nu un motiv de recurs formulat în termen sau nu ci, legiuitorul are în vedere tocmai împrejurarea că în legătură cu un motiv de recurs de ordine publică care poate să fie pus în discuția părților și din oficiu, instanța nu s-a pronunțat.
Cu alte cuvinte, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acel motiv de recurs de ordine publică .Nepronunțându-se cu privire la acel motiv le-a dat posibilitatea contestatorilor de astăzi să formuleze prezenta contestație în anulare.
Cât privește motivul pentru care instanța trebuia să se pronunțe și asupra acestui motiv de ordine publică, acestea sunt foarte clare din punctul său de vedere fiind vorba de limitele de aplicare a legii 18/1991 și competențele comisiei comunale și a comisiei județene.
Nu există nici un text de lege, ca asupra terenurilor proprietate privată a unor cetățeni comisiile să dispună în aplicarea legii 18/1991.Comisiile nu au competența să dispună cu privire la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren care aparține unui terț, teren ca proprietate privată.
În cazul speței de față ,cele două comisii de fond funciar au dispus constituirea unui drept de proprietate și s-a eliberat un titlul de proprietate pe un teren care încă din anul 1975 ieșise din scara proprietății publice, cooperatiste cum era pe acea vreme și aparținea unei persoane fizice.
Nu avea voie comisia județeană să dispună cu privire la un asemenea teren ce era proprietate privată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației în anulare .Fără cheltuieli.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
Deliberând s-a dat soluția de mai jos;
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă 606 /R/ 12.04.2011 pronunțată de tribunalul V. în dosar nr._ a fost respins recursul declarat de Ș. G., Ș. M. și C. M., împotriva sentinței civile nr. 527 din 11.05.2010 a Judecătoriei Huși care a fost menținută.
Împotriva aceste decizii au formulat contestație în anulare recurenții Ș. G. și M. arătând că:
Respingând recursul Tribunalul V., nu a analizat, "precizările la motivele de recurs", formulate de recurenți la termenul din data de 02.10.2010, pe considerentul ca nu fac parte din categoria celor de ordine publica (art. 306 alin. 2 cod procedura civila).
Motivul de recurs, întemeiat pe norme de ordine publica si dezvoltat la punctul I din precizări, privea nelegalitatea titlului de proprietate emis de o comisie asupra unui teren care nu făcea parte din patrimoniul C.A.P. la data de 01.01.1990 terenul in litigiu aparținea inca din 1971 proprietății private.
Art. 8 alin. 1 din Legea 18/1991 reglementează insasi chintesența actului normativ si scopul urmărit de legiuitor. Astfel, Legea 18/1991 urmarea "stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul C.A.P", stabilirea urmând a se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau prin constituirea acestui drept.
Cu alte cuvinte, legea reprezenta punctul final al proprietății cooperatiste, proprietate specifica perioadei anterioare revoluției.
Tocmai in aceasta logica, legiuitorul a stabilit limitele dreptului comisiei de a dispune numai asupra unor terenuri, respectiv a terenurilor proprietate cooperatista, in nici un caz a terenurilor proprietate privata a cetățenilor. De altfel, art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991 raportează stabilirea dreptului de proprietate situația terenurilor deținute de C.A.P. la 1 ianuarie 1990.
Aceste norme sunt imperative, întrucât, statul a înțeles sa desființeze proprietatea cooperatista si totodată, sa reîntregească proprietatea privata cetățenilor. Toate normele juridice care reglementează formele de proprietate sunt norme imperative.
In consecința, C. Județeană nu avea dreptul sa stabilească dreptul de proprietate privata asupra unui teren care deja se afla in proprietatea privata unei persoane (P. T.) ca urmare a contractului de schimb; de menționat ca acordul de schimb din 1971, intre I.A.S Huși si P. T., s-a făcut intre doi proprietari, iar P. T. a devenit proprietara terenului in litigii schimbându-se natura proprietății din proprietate de stat in proprietate privata.
Cum a procedat C. Județeană, confirmata prin hotărâre judecătoreasca, ne aflam in fapt, in fata unui act de naționalizare, urmat de împroprietărirea unei alte persoane, ceea ce contravine nu numai spiritului legii ci si principiilor de drept; întrucât, comisiile constituite conform Legii 18/1991 nu a avut nici un fel de atribuții si drept de a dispune asupra terenurilor proprietate privata a cetățenilor.”
Intimata Herșcovici E. legal citata a formulat întimpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac și, pe fondul contestației, respingerea ca neîntemeiată.
Contestatorii nu precizează temeiul de drept al contestației. Este limpede totuși că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 și 2 sau alin. 2 din C.p.c. deoarece nu sunt invocate motive de natura celor prevăzute în aceste norme.
Din conținutul contestației se poate înțelege că este vorba despre dispozițiile art. 318 teza a Il- a C.p.c, respectiv omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Cu toate acestea, contestatorii înșiși au recunoscut că instanța nu a omis să cerceteze „precizările la motivele de recurs", ci a constatat că aceste precizări au fost depuse după termenul de declarare a recursului și a considerat că ele nu fac parte din categoria celor de ordine publică. Prin urmare, nu este vorba despre o omisiune de cercetare a motivelor de recurs, ci de interpretarea instanței că aceste motive nu sunt de ordine publică. Cum aspectele care țin de temeinicia interpretării dată de instanță unor precizări nu se supun verificării în această cale extraordinară de atac, considerăm contestația în anulare ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, textul articolului 318 alin. 1 teza a Il - a prevede ca instanța să fi omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prin urmare, pentru a fi admisibilă contestația, instanța ar fi trebuit să omită cercetarea vreunui motiv de modificare sau casare din greșeală, din neatenție din nebăgare de seamă. Ori în speța de față instanța a apreciat că motivele invocate în „precizările respective nu sunt de ordine publică și nu pot schimba soluția recursului.
Pe fond, contestatorii invocă o așa-zisă uzurpare de către C. Județeană V. a dreptului de proprietate privată a lui P. T. în favoarea autorului reclamantei, Herșcovici A.. O simplă cercetare a înscrisurilor depuse la dosar conduce la observația că P. T. a dobândit prin schimb cu I.A.S. -ul o suprafață de 1.749 mp pe ., în incinta Fermei 2. Nu are nici o legătură acest teren cu cel reconstituit lui Herșcovici A. și care se află lângă imobilul din .. Precizează că în acea zonă nu s-a schimbat nomenclatura stradală, astfel încât . nu a fost niciodată Saca, nr. 35. Prin urmare, P. T. a obținut un teren prin schimbul cu I.A.S. în cu totul altă parte decât locul unde se află terenul în litigiu. Mai exact, a obținut un teren care se află în incinta fostei Ferme 2 a I.A.S., la aproximativ 200 m de terenul în litigiu.
Analizând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate instanța de judecată reține următoarele:
Excepția inadmisibilității, motivată pe faptul că nu s-a procedat de către contestatori la încadrarea în drept a contestației în anulare, va fi respinsă ca fiind neîntemeiată având în vedere că din preambulul cererii se reține că se pretinde că instanța nu a procedat la analizarea motivelor de recurs invocate, fiind incidente dispozițiile art. 318, teza a II a Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 606/R/2008 Tribunalul V. a respins recursul declarat de Ș. G., Ș. M. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 527 din 11.05.2010 a Judecătoriei Huși pe care a menținut-o.
Analizând motivele de recurs instanța a apreciat că se impun a fi analizate doar motivele de recurs formulate în termenul prevăzut de art. 303 alin. 1 C.pr.civ., față de dispozițiile art. 306 alin. 1 Cpr.civ., care prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În consecință, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate prin „precizările” depuse de recurenți la termenul din data de 02.11.2010, dat fiind că acestea nu cuprindeau motive de ordine publică, care ar fi putut fi avute în vedere de către instanță și din oficiu.
În contestația în anulare de față se apreciază de către contestatori că motivele invocate în precizările depuse cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 303, alin. 1 Cod proc. C. sunt de ordine publică și, prin urmare, prin omisiunea instanței de judecată de a se pronunța asupra acestora, contestatorilor le este deschisă calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318, teza a II a Cod proc. C..
Motivele de ordine publică sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme imperative, de ordin procedural, a căror nerespectare atrag nulitatea absolută a hotărârii, cum ar fi cele prevăzute la art. 304, pct. 1- 5 Cod procedură civilă, cu nuanțările aferente fiecărui caz în parte.
Motivul invocat de contestatori, respectiv greșita emitere a titlului de proprietate asupra unui teren care deja se afla în proprietate privată a unei alte persoane nu constituie motiv de ordine publică în sensul dispozițiilor art. 318, teza a II a Cod proc. C.. Motivul astfel invocat nu afectează interesul general, pentru a putea fi calificat de ordine publică, ci interesul particular al persoanelor ce participă la procedura reconstituirii dreptului de proprietate.
De asemenea, este necesar a se face distincție între motivele de ordine publică ce pot fi analizate de către instanță chiar dacă sunt formulate cu depășirea termenului și motivele de nulitate absolută ale unui act, motive ce vizează fondul pretenției și ce trebuie formulate în termenul legal de declarare a căii de atac.
Ori, prin motivul invocat contestatorii critică emiterea titlului de proprietate pentru o suprafață de teren ce nu era la dispoziția comisiilor, critică de drept material invocată pentru prima dată prin aceste precizări depuse cu depășirea termenului legal.
Având în vedere aceste considerente, văzând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318, teza a II a Cod proc. C., tribunalul va respinge contestația în anulare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității ca fiind neîntemeiată.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii Ș. G. și Ș. M. împotriva deciziei civile nr.606/R/12.04.2011, pronunțate de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorii la plata către intimata Hreșcovici E. a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2012
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, M. R. |
M.R. 24 Ianuarie 2012
Red.A.C./26.01.2012
Tehn.R.M./26.01.2012
EX.2
JUD.TRIBUNAL :Ț. M. – C.
A. A.
D. –E. S.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 426/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 75/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
