Pretenţii. Decizia nr. 97/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 97/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 97/A/2012
Ședința publică de la 26 Iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Grefier R. A.
---------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelanta U. A. T. B. P. P. M.. B. în contradictoriu cu intimații –reclamanți M. R., G. C. D., G. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. I., cu sediul în Bârlad, ., jud. V. și intimatul – pârât C. L. AL M.. B., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 12 iunie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 19 iunie 2012, când, în aceeași compunere și pentru aceleași considerente instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi, 26 iunie 2012.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele,
P. sentința civilă nr. 740 din 15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad a fost admisă în parte acțiunea în despăgubiri civile delictuale, formulată de reclamanții M. R., G. C. D. și G. D., împotriva pârâtei Unitatea A.-T. - Municipiul Bârlad, prin primarul municipiului Bârlad și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților M. R., G. C. D. și G. D. suma de 442.960 lei (ron), reprezentând despăgubiri civile pentru nerestituirea în natură a imobilului din Bârlad, . D, restituire dispusă prin sentința civ. nr. 4006/1.09.1997 a Judecătoriei Bârlad.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea în despăgubiri civile delictuale, formulată de reclamanții M. R., G. C. D. și G. D., împotriva pârâtului C. L. al mun. Bârlad, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât și a fost obligată pârâta unitatea administrativ-teritorială municipiul Bârlad să plătească reclamanților M. R., G. C. D. și G. D. suma de 9.789,72 lei (ron), reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele :
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, G. J. și G. Agripina P. au fost soți și au avut în proprietate un imobil situat în Bârlad, . D. Casa de locuit ce compunea imobilul a fost construită în anul 1958 și că, în anul 1983, G. J., G. Agripina P. și familia acestora au plecat definitiv din România, stabilindu-și domiciliul în Israel drept pentru care, în temeiul Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 79/28.02.1983 a Consiliului Popular al jud. V. imobilul situat în Bârlad, ., proprietatea soților G. J. și G. Agripina, a fost trecut în proprietatea statului, cu plată, pentru motivul că proprietarii imobilului au plecat definitiv din România. P. aceeași decizie, imobilul a fost dat în administrarea operativă a Întreprinderii Județene de Gospodărire Comunală și Locativă V. și a fost închiriat către diferite persoane fizice.
Se reține de asemenea că, urmare a cererii înregistrată la Întreprinderea „Gosloc” Bârlad cu nr. 8720/6.10.1992, G. J. a solicitat să i se restituie imobilul care fusese proprietatea sa, situat în Bârlad, . D. În cererea menționată, iar la data de 10.08.1993, o cerere cu un conținut similar a fost adresată de către M. N., rudă apropiată a lui G. J., către Ministrul Justiției din România. La această cerere, Ministerul Justiției a răspuns prin adresa nr. 7546/1993, arătând că încă nu fusese adoptat un act normativ care să permită restituirea proprietății imobilelor trecute în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974.În condițiile Legii nr. 112/1995, prin cererea înregistrată cu nr. 5632/29.05.1996 la Comisia mun. Bârlad de aplicare a Legii nr. 112/1995, M. N., în calitate de mandatar al lui G. J., a solicitat să i se restituie în natură imobilul situat în Bârlad, . D, imobil construit în anul 1958.
Reține prima instanță că, soluționând cererea, Comisia mun. Bârlad de aplicare a Legii nr. 112/1995 a întocmit Referatul nr. 237/10.02.1997, prin care a propus respingerea cererii prin care G. J. a solicitat restituirea în natură a imobilului din Bârlad, . D iar prin Hotărârea nr. 200/12.02.1997 a Comisiei Județene V. de aplicare a Legii nr. 112/1995 a fost respinsă cererea prin care G. J. a solicitat restituirea în natură a imobilului cu destinație de locuință și a terenului aferent, situat în Bârlad, ..În considerentele Hotărârii nr. 200/12.02.1997 a Comisiei Județene V. de aplicare a Legii nr. 112/1995, s-a reținut că, potrivit art. 26 alin.1 din Legea nr. 112/1995, foștii proprietari ai imobilelor cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului, cu plata unor despăgubiri, nu mai beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de această lege.
La data formulării cererii de restituire, imobilul situat în Bârlad, . era alcătuit dintr-o casă de locuit cu 3 camere, 2 holuri, o baie, o bucătărie, cu pereții din cărămidă, cu o suprafață construită de 102,66 m.p., dotată cu instalație electrică, cu racord de apă și canal; anexe gospodărești (o anexă cu pereții din scândură, cu o suprafață construită de 16,56 m.p.), precum și din suprafața de 840 m.p. teren.
Potrivit Certificatului nr. 9330/22.05.1996, emis de Administrația Finațelor Publice Bârlad, până în anul 1983, la matricola clădiri 37, a figurat G. J. cu o casă situată în Bârlad, . bis, cu o valoare de asigurare de 28.600 lei și 805 m.p. teren.
Împotriva Hotărârii nr. 200/12.02.1997 a Comisiei Județene V. de aplicare a Legii nr. 112/1995 a formulat plângere G. J., acesta solicitând să i se restituie în natură imobilul din Bârlad, . D. Plângerea menționată a făcut obiectul dosarului civ. nr. 1810/1997 al Judecătoriei Bârlad.
Soluționând plângerea, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civ. nr. 4006/1.09.1997, prin care a fost admisă plângerea formulată de G. J. (Grossman Jean) împotriva Hotărârii nr. 200/12.02.1997 a Comisiei Județene V. de aplicare a Legii nr. 112/1995, hotărâre care a fost desființată, și s-a dispus restituirea în natură a imobilului cu destinație de locuință, situat în Bârlad, ., sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare.
Totodată instanța de fond reține că, prin încheierea pronunțată la data de 1.07.2003 în dosarul nr. 1810/1997 al Judecătoriei Bârlad, a fost admisă cererea prin care M. A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civ. nr. 4006/1.09.1997 și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civ. nr. 4006/1.09.1997 a Judecătoriei Bârlad, în sensul de a se va menționa „Dispune restituirea în natură a imobilului cu destinație de locuință și a terenului aferent în suprafață de 840 m.p., situat în Bârlad, . D, jud. V.”.
P. Convenția înregistrată cu nr. 1198/20.01.1998 la Primăria mun. Bârlad, Primăria Bârlad, în calitate de expropriator, a acordat numitului C. I., în calitate de proprietar al imobilului situat în Bârlad, ., expropriat în baza Legii nr. 33/1994, suprafața de 400 m.p. teren din Bârlad, . . imobilul situat în Bârlad, . D (construcție plus anexe gospodărești în suprafață de 167,53 m.p. și terenul neconstruit în suprafață de 672,47 m.p.).
G. J. (Grossman Jean) a decedat la data de 26.10.1998.Succesibilii defunctului G. J. sunt reclamanții din prezenta cauză, M. R., G. C. D. și G. D., în calitate de fii iar prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr. 5050/2002, reclamanții G. Agripina P., G. C. D., G. D. și M. R., prin mandatarul M. A., au chemat în judecată pe pârâții C. I., Primăria mun. Bârlad și C. L. mun. Bârlad, pentru revendicarea imobilului situat în Bârlad, . D.
Soluționând cererea susmenționată, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civ. nr. 6379/21.11.2002, prin care a fost admisă în parte acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții G. Agripina P., G. C. D., G. D. și M. R., prin mandatarul M. A., împotriva pârâtului C. I., a fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie, suprafața de 840 m.p. teren situată în Bârlad, . D; prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea în revendicare imobiliară formulată de reclamanți împotriva pârâților Primăria mun. Bârlad și C. L. mun. Bârlad, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți. În considerentele sentinței civ. nr. 6379/21.11.2002, s-a reținut, între altele, că C. I. a intrat în posesia imobilului din Bârlad, . D, a demolat casa de locuit și anexele gospodărești ce compuneau imobilul și, pe terenul rămas astfel liber de construcții, numitul C. I. a edificat alte construcții, respectiv a edificat un restaurant și discotecă.
Împotriva sentinței civ. nr. 6379/21.11.2002 a Judecătoriei Bârlad a formulat apel C. I., apel care a fost admis prin decizia civ. nr. 227/A/6.05.2003 a Tribunalului V., iar sentința civ. nr. 6379/21.11.2002 a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții Grossman Agripina P., Grossman C. D., Grossman D. și M. R., prin mandatarul M. A., împotriva pârâtului C. I..
În considerentele deciziei civ. nr. 227/A/6.05.2003 a Tribunalului V., s-a reținut că prin sentința civ. nr. 4006/1997 s-a hotărât cu autoritate de lucru judecat restituirea în natură doar a imobilului–locuință și nicidecum a terenului în suprafață de 840 m.p., așa cum greșit a reținut instanța de fond. Rezultă așadar că autorului reclamanților nu i s-a restituit în natură și terenul aferent construcției, acesta aflându-se în proprietatea statului. Astfel, reclamanții nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra imobilului. Decizia civ. nr. 227/A/6.05.2003 a Tribunalului V. a rămas irevocabilă, prin decizia civ. nr. 1309/17.10.2003 a Curții de Apel Iași, prin care a fost respins recursul formulat de reclamanții Grossman Agripina P., Grossman C. D., Grossman D. și M. R..Împotriva deciziei civ. nr. 1309/17.10.2003 a Curții de Apel Iași, G. Agripina P., G. C. D., G. D. și M. R. au formulat contestație în anulare, contestație care a fost respinsă prin decizia civ. nr. 82/26.03.2004 a Curții de Apel Iași.
P. cererea înregistrată la Primăria Bârlad cu nr._/31.05.2005, G. Agripina P., G. C. D., G. D. și M. R. au solicitat să li se acorde despăgubiri în sumă de 150.000 Euro, pentru imobilul situat în Bârlad, ., care, deși trebuia să le fie restituit în natură conform sentinței civ. nr. 4006/1.09.1997, a fost atribuit în proprietate lui C. I.. Reclamanții au argumentat că solicită despăgubiri în sumă de 150.000 Euro deoarece imobilul era construit din cărămidă, avea fundații din beton, acoperiș din tablă, parchet, apă curentă, canalizare, baie în interior, încălzire cu centrală proprie, era amplasat în zona ultracentrală a orașului.
La cererea susmenționată, Comisia mun. Bârlad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a propus ca, în compensarea imobilului situat în Bârlad, ., să acorde reclamanților o suprafață de 2.660 m.p. teren situată în 7 locații din intravilanul mun. Bârlad, respectiv pe: .; .. 39; . nr.19; .; .; .; ..Totodată, municipiul Bârlad, prin primar, a emis adresa nr. 19.736/1.11.2010, prin care a solicitat Consiliului Județean V. să pună în executare sentința nr. 4006/1997 a Judecătoriei Bârlad, în sensul acordării de despăgubiri pentru imobilul revendicat sau prin acordarea unui teren‚ în compensare pe raza jud. V..
P. Hotărârea nr. 304/16.07.2010, Comisia Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a validat propunerea Comisiei mun. Bârlad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de a se atribui în compensare pentru imobilul situat în Bârlad, . D, „suprafața de 2.660 m.p. teren, împărțită în 7 locații din intravilanul municipiului”.
În considerentele Hotărârii nr. 304/16.07.2010 s-a reținut că imobilul situat în Bârlad, . D nu se mai afla în proprietatea mun. Bârlad.G. (Grossman) Agripina P., mama reclamanților, a decedat la data de 29.10.2008.
Arată instanța de fond că, la solicitarea sa, Primăria mun. Bârlad a răspuns prin adresa nr. 2758/12.03.2012, arătând că Hotărârea nr. 304/16.07.2010 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost pusă în executare din cauză că nu era posibilă restituirea terenului pe vechiul amplasament iar prin adresa nr._/20.12.2011 (fila 88 dosar instanță), Primăria Bârlad a comunicat instanței că, din datele deținute de Primăria Bârlad, nu rezultă că defunctul G. J. ar fi încasat, în anul 1983 sau ulterior, despăgubiri pentru imobilul situat în Bârlad, . D.
Nu în ultimul rand, reține prima instanță că, prin raportul de exepretiză tehnică judiciară în construcții dispus în cauză și întocmit de expertul A. C., pe baza înscrisurilor aflate la dosarul instanței, (Decizia nr. 79/28.02.1983 a Consiliului Popular al jud. V., prin care imobilul situat în Bârlad, ., proprietatea soților G. Jean și G. Agripina, a fost trecut în proprietatea statului; Certificatul nr. 9330/22.05.1996, emis de Administrația Finanțelor Publice Bârlad; schița imobilului din Bârlad, . D), s-au stabilit următoarele: suprafața de 840 m.p. teren, ce compunea imobilul situat în Bârlad, .. C. Hamangiu) nr. 2 D, avea o plajă valorică cuprinsă între 60 și 120 USD/m.p., astfel că la nivelul lunii septembrie 1997, valoarea terenului era de 59.044 lei noi (840 m.p. x 90 USD/m.p.); construcțiile ce compuneau imobilul situat în Bârlad, .. C. Hamangiu) nr. 2 D au constat într-o casă de locuit cu o suprafață de 102,66 m.p., și o anexă gospodărească. Casa de locuit era realizată din cărămidă, cu șarpantă din lemn, învelitoare din tablă, tâmplărie din lemn, instalații electrice, încălzirea se făcea cu sobe. Anexa gospodărească avea o suprafață de 16,56 m.p. și avea pereții din scândură. În anul 1983, când imobilul a fost preluat de către stat, vârsta construcțiilor era de 25 de ani. La data preluării de către stat, starea generală a clădirii era satisfăcătoare; valoarea estimată a terenului și a construcțiilor, în prezent demolate, ce au fost situate în Bârlad, .. C. Hamangiu) nr. 2 D, la nivelul lunii septembrie 1997 este de_ lei vechi (66.652 lei noi); valoarea estimată, actualizată, a terenului și a construcțiilor, în prezent demolate, ce au fost situate în Bârlad, .. C. Hamangiu) nr. 2 D, este de 442.960 lei noi, din care 401.320 lei noi reprezintă valoarea terenului (840 m.p. x 110 Euro/m.p.).
Valorile menționate în raportul de expertiză au fost stabilite prin metoda „costului de înlocuire”.
Părțile în proces au fost de acord cu concluziile raportului de expertiză.
În condițiile de mai sus și în temeiul art. 201 Cod. proc. civ. raportul de expertiză va fi reținut în soluționarea cauzei, ca util și concludent.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că, la data de 1.09.1997, când Judecătoria Bârlad pronunțase sentința civ. nr. 4006, România era parte la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a liberăților fundamentale (România a semnat Convenția și Protocolalele adiționale ale acestei Convenții la data de 7 nov. 1993 și le-a ratificat prin Legea nr. 30/1994).
Raportându-se la dispozițiile articolul 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prima instanță a arătat pe de o parte că, scopul acestuia este apărarea proprietății și, în aplicarea acestui text, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat o interpretare autonomă noțiunii de „bun” iar pe de altă parte că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că intră sub incidența articolului 1 la Protocolul adițional nr.1 al Convenției și „bunurile recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă” (a se vedea hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreatis împotriva Greciei (hotărârea din 9 decembrie 1994), hotărâre în care Curtea a arătat că imposibilitatea de a obține executarea unei sentinței arbitrale definitive, prin care statul era obligat la plata unor sume de bani, ca și imposibilitatea revendicării acestor sume pe cale judecătorească, constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor. Curtea a considerat că sentința arbitrală constituia un «bun» în sensul Convenției, având în vedere că era definitivă și obligatorie, constituia un titlu executoriu și nu era susceptibilă de nici un recurs ordinar sau extraordinar și, conform legii, beneficia de autoritate de lucru judecat. Același raționament a fost reluat în cauza Zwirzynski împotriva Poloniei (hotărârea din 19 iunie 2001), încauza Beyeler împotriva Italiei (hotărârea din 28 mai 2002), precum și în cauza Jasiuniene împotriva Lituaniei (hotărârea din 6 martie 2003).
Invocând prevederile art. 11 alin.1-2 din Constituția Românieiprima instanță a conchis că, deși prin sentința civ. nr. 4006/1.09.1997 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Bârlad, . D, această hotărâre judecătorească nu a fost pusă în executare din vina unității administrativ-teritoriale municipiul Bârlad, care a înstrăinat imobilul către o terță persoană fizică și că, deși reclamanții erau proprietarii imobilului din Bârlad, . D, ei nu s-au bucurat și nu au putut dispune de acest imobil, din vina pârâtei unitatea administrativ-teritorială municipiul Bârlad.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 1073 din Codul civil din 1864, și a reținut că, deoarece obligația de restituire în natură a imobilului, dispusă prin sentința civ. nr. 4006/1.09.1997 a Judecătoriei Bârlad, nu a fost îndeplinită, reclamanții sunt îndreptățiți să fie despăgubiți cu suma ce constituie valoarea imobilului din Bârlad, . D, valoare care, actualizată, este de 442.960 lei.
În considerarea celor de mai sus, acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei unitatea administrativ-teritorială municipiul Bârlad, prin primarul municipiului Bârlad, a fost apreciată ca întemeiată, și a fost admisă în parte, pentru suma de 442.960 lei.
În consecință, pârâta unitatea administrativ-teritorială municipiul Bârlad, prin primarul municipiului Bârlad, a fost obligată să plătească reclamanților M. R., G. C. D. și G. D. suma de 442.960 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru nerestituirea în natură a imobilului din Bârlad, . D, restituire dispusă prin sentința civ. nr. 4006/1.09.1997 a Judecătoriei Bârlad.
Cu privire la pârâtul C. L. al mun. Bârlad, prima instanță, reținând incidența prevederilor articolului 21 alin.1-2 din Legea administrației publice locale nr.215-2001, a statuat că, în cauză, are calitate procesuală pasivă numai unitatea administrativ-teritorială municipiul Bârlad, nu și C. L. Bârlad.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod. proc. civ., pârâta unitatea administrativ-teritorială municipiul Bârlad a fost obligată să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în proces.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Bârlad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului, pârâtul a arătat în primul rând modalitatea prin care intimații reclamanți au obținut hotărârea judecătorească privind retrocedarea imobilului, învederând totodată că, aceasta a fost pronunțată în contradictoriu cu Comisia județeană de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 V..
De asemenea, pârâtul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond l-a obligat la plata de despăgubiri civile delictuale pentru imobilul situat în Bârlad, . D, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 fiind cei obligați, prin Sentința civilă nr. 4006 din 01.09.1997, la restituirea imobilului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 – 284 Cod procedură civilă.
Părțile nu au solicitat administrarea de probe noi în apel, însă, instanța de control judiciar, din oficiu, a dispus atașarea dosarelor 5050/2002 și nr. 1810/1997 ale Judecătoriei Bârlad.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul declarat este întemeiat în limitele și pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și instanța de fond, prin sentința civ. nr. 4006/1.09.1997, Judecătoria Bârlad a desființat Hotărârea nr. 200/12.02.1997 a Comisiei Județene V. de aplicare a Legii nr. 112/1995 și a dispus restituirea în natură a imobilului cu destinație de locuință, situat în Bârlad, ., sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare. De asemenea, prin încheierea pronunțată la data de 1.07.2003 în dosarul nr. 1810/1997 al Judecătoriei Bârlad, a fost admisă cererea prin care M. A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civ. nr. 4006/1.09.1997, dispunându-se îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civ. nr. 4006/1.09.1997 a Judecătoriei Bârlad, în sensul de a se va menționa „Dispune restituirea în natură a imobilului cu destinație de locuință și a terenului aferent în suprafață de 840 m.p., situat în Bârlad, . D, jud. V.”.
Dispoziții legale incidente:
Cod civil: art. 998-999 Cod civil” Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. (Cod civil 767, 1014, 1162, 1198, 1435, 1483, 1902).”respectiv „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Soluția pronunțată de prima instanță de admitere a acțiunii este netemeinică, neavând corespondent în probele administrate, criticile aduse de apelant în acest sens fiind justificate. Din analiza sentinței atacate, se observă că instanța de fond nu a analizat condițiile ce trebuiau îndeplinite pentru a atrage răspunderea civilă.
Așa după cum rezultă din acțiunea intimaților reclamanți dar și din hotărârea atacată, acțiunea a avut ca și temei răspunderea delictuală a pârâtului.
Din prevederile legale menționate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției .
Or, în cauza de față, acțiunea intimaților reclamanți nu îndeplinește condițiile unei acțiunii întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, în speță neexistând o faptă ilicită ce ar putea fi reținută în sarcina pârâtului apelant .
În procesul civil, cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt: legitima apărare; starea de necesitate; îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege ori a ordinului superiorului; exercitarea unui drept subiectiv; consimțământul victimei.
Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane .
În speță, fapta ilicită, potrivit instanței, ar fi una comisivă, în sensul că pârâtul ar fi încheiat convenția de schimb cu numitul C. I., în mod nelegal, astfel încât reclamanții nu au putut beneficia de imobilul pentru care Judecătoria Bârlad a dispus restituirea în natură.
Or, în cauză nu ne aflăm în situația unei fapte ilicite în primul rând pentru că, schimbul s-a efectuat de către pârât, dar în baza unei Hotărâri a Consiliului L. V., hotărâre ce nu a fost anulată sau desființată .
Astfel, este de remarcat împrejurarea că, actul de schimb materializat prin Convenția înregistrată cu nr. 1198/20.01.1998 la Primăria mun. Bârlad, Primăria Bârlad, transcrisă sub nr. 44 din 3 .02.1998 la Judecătoria Bârlad ( fila 31 dosar nr. 5050/2002) a fost încheiat de către primar, în executarea unei hotărâri de consiliu local ( hotătâtea nr. 73/29 mai 1997), hotărâre ce nu a fost anulată.
Așa cum s-a statuat în practica judiciară: „ prin excepție de la principiul revocabilității actelor administrative, cele cu caracter jurisdicțional sunt irevocabile, ca urmare a specificului lor, care constă în soluționarea unui litigiu și care le conferă în mod necesar o stabilitate diferită de a actelor administrative obișnuite”.
Or, în speță, ne aflăm în prezența unui act administrativ jurisdicțional irevocabil – reprezentat de 73/29 mai 1997 emisă de Consiliului L. V., emiterea hotărârii făcându-se cu respectarea competențelor și prerogativelor stabilite de lege în sarcina pârâtului. Instanța de control judiciar reține faptul că, deși de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv al reclamantului, fapta intimatului pârât nu are caracter illicit doarece a fost săvârșită în îndeplinirea unei prevederi legale, respectiv a legii administrației publice locale, act normative ce obligă primarul să execute hotzărârile consiliului local. De asemenea, instanța mai reține și faptul că, cel care exercită prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului său subiectiv, nu poate fi considerat că acționează illicit, chiar și atunci când, prin exercițiul normal al dreptului său au fost aduse prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane.
Pe de altă parte, este de remarcat că, atât hotărârea consiliului local cât și convenția inițială de schimb au fost încheiate la 29 mai 1997, respective la 19 iunie 1997, înainte de a se pronunța sentința civilă nr. 4006, la data de 1 septembrie 1997.
Și în ceea ce privește invocarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit dispozițiilor constituționale, instanța de judecată are obligația a aplica cu prioritate reglementările internaționale, în condițiile în care constată că normele interne vin în contradicție cu acestea.
Or, în speță, este de observat că, dispozițiile legale incidente, nu vion în contradicție cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenție ci, așa cum am arătat mai sus, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale, respective inexistența unei fapte ilicite.
Pentru aceste considerente Tribunalul va admite apelul declarat de Municipiul Bârlad, prin P. mun. Bârlad, împotriva sentinței civile nr. 740 din 15.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va schimba în parte și va respinge acțiunea în despăgubiri civile delictuale, formulată de reclamanții: M. R., G. C. D. și G. D. împotriva pârâtei U. administrativ-teritorială municipiul Bârlad, prin primarul municipiului Bârlad.
De asemenea, va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare dispozițiilor prezentei decizii și înlătură dispozițiile contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Municipiul Bârlad, prin P. mun. Bârlad, împotriva sentinței civile nr. 740 din 15.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, pe care o schimbă în parte, în sensul că
Respinge acțiunea în despăgubiri civile delictuale, formulată de reclamanții: M. R., domiciliată în Germania, Danziger Strasse nr.25, Obertshausen, G. C. D., domiciliat în Israel, .-3 Hadera și G. D., domiciliată în Israel, .. 10-6 Ramat Hashron, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Avocatului P. I., din Bârlad, ., împotriva pârâtei U. administrativ-teritorială municipiul Bârlad, prin primarul municipiului Bârlad.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare dispozițiilor prezentei decizii și înlătură dispozițiile contrare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2012.
Președinte, P. C. D. | Pentru Judecător, M.-C. Ț., aflat în C.O., Vicepreședinte, A. C. | |
Pentru Grefier, R. A., aflat în C.O., Grefier șef secție civilă A. C. |
Red. D.P.C./02.08.2012
Tehndact. D.P.C./ A.Ci.
7 ex./ .>
E.G./02.08.2012
Judecător fond: T. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 75/2012. Tribunalul VASLUI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
