Fond funciar. Decizia nr. 76/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 76/2016
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine pronunțarea cererii de apel formulată de reclamant B. P. domiciliat în Huși,. județul V. în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. Huși și C. Județeană V., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 378/29 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar nr._ având ca obiect - fond funciar.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 decembrie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 13 ianuarie 2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 378/29.05.2015 Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâtele C. L. Huși pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
În baza art.453 cod pr. civilă, instanța a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Titlul de proprietate nr. 1739/_ din 05.02.1995 eliberat de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor V. are doi titulari, B. I. și B. M. și are ca obiect suprafața totală de 7300 mp situată în intravilanul (3300 mp) și extravilanul (4000 mp) municipiului Huși.
Reclamantul B. P. este moștenitorul lui B. I., decedat la data de 25 mai 1994, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 212 din 30.07.2002 eliberat de BNP M. C..
B. I. și B. M. sunt fiii lui B. S., decedat la data de 20 iunie 1967, conform Certificatului de moștenitor nr. 449 din 25.07.1981 eliberat de N. de Stat V. C.. Aceștia au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991 pentru următoarele suprafețe de teren: 0,33 ha, 0,40 ha și 0,05 ha situate în mun. Huși (fila 32 dosar).
La fila 33 dosar se află certificatul nr. 2900 din 07.02.1991 eliberat de Primăria mun. Huși, din care rezultă că B. S. s-a înscris în CAP cu suprafața de 0,78 ha, din care 0,33 ha – arabil, 0,05 ha - livezi și 0,40 ha - vie nobilă. Aceleași suprafețe sunt menționate și în copia după registrul agricol, fila 31 dosar, B. S. figurează cu suprafața de 0,78 ha, din care 0,33 ha – arabil, 0,05 ha - livezi și 0,40 ha - vie nobilă.
Expertiza efectuată în cauză nu susține varianta prezentată de reclamant, măsoară doar o suprafață de teren, fără a explica ce reprezintă.
Depozițiile martorilor nu sunt concludente, arată că autorul reclamanților a deținut o suprafață de teren mai mare decât posedă acum reclamantul. În condițiile în care aceste precizări nu sunt susținute de registrele agricole nu pot fi reținute de instanță.
Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, instanța fiind datoare a verifica dacă prin emiterea titlului de proprietate au fost respectate dispozițiile speciale de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Nulitatea reprezintă sancțiunea pentru încălcarea normelor legale edictate pentru încheierea valabilă a unui act, în vigoare la data emiterii acestuia. Condițiile de valabilitate ale unui titlu de proprietate eliberat în baza Legii nr. 18/1991 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data emiterii.
Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun”
Instanța a constatat pretențiile reclamantului neîntemeiate, bunicul reclamantului, B. S., s-a înscris în CAP cu suprafața de 0,78 ha, din care 0,33 ha – arabil, 0,05 ha - livezi și 0,40 ha - vie nobilă. Aceleași suprafețe sunt menționate și în copia după registrul agricol, fila 31 dosar, B. S. figurează cu suprafața de 0,78 ha, din care 0,33 ha – arabil, 0,05 ha - livezi și 0,40 ha - vie nobilă și în certificatul nr. 2900 din 07.02.1991 eliberat de Primăria mun. Huși și în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de B. I. și B. M..
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și că Titlul de proprietate nr. 1739/_ din 05.02.1995 eliberat de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor V. este corect, motiv pentru care cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.
În baza art.453 cod pr. civilă, instanța a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel reclamantul B. P.
Instanța a respins acțiunea dar motivarea privește un cu totul alt capăt de cerere, decât cele cu care a fost investita sa le soluționeze.
Considera hotărârea nelegala si netemeinica din următoarele considerente:
Instanța de judecata s-a pronunțat pentru un capăt de cerere ce nu a fost solicitat.
-instanța de judecata a fost investita prin acțiunea introductiva cu doua capete de cerere distincte:
a)sa oblige parata C. Locala Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Orașului H. sa intocmeasca si sa inainteze paratei C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Județului V. documentația necesara pentru completarea titlului de proprietate nr 1739/_, cu suprafața de 1200 mp ce apare ca diferența intre suprafețele inscrise in registrul agricol si suprafețele din titlul de proprietate;
b)sa oblige parata C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Județului V. sa completeze titlul existent sau sa emită un titlul de proprietate si pentru suprafața de teren de 1200 mp.
Prin sentința civila nr. 378/2015 din 29 mai 2015, instanța insa se pronunța pe nulitatea titlului de proprietate nr. 1739/_, ținând cont de o solicitare de modificare a obiectului acțiunii formulata de avocat, modificare pe care acesta nu i-a comunicat ca intenționează sa o facă si pentru care nu a avut acordul său.
Instanța era ținuta de respectarea unor texte de lege care reglementează modificarea acțiunii. Astfel art. 234 al. 3 Noul Cod de Procedura Civila stipulează "modificarea cererii de chemare in judecata peste termenul prevăzut de lege la alin.(l) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor pârtilor". Ori in mod cert aceasta modificare a fost acceptata de instanța de judecata fara acordul expres al reclamantului, din partea paratelor neexistând acest acord, mai mult decit atit C. Locala de Aplicare a Legii 18/1991 depunând in mod expres adresa nr._ din 05.05.2015, fila 97 din dosarul cauzei, din care reiese ca nu sunt de acord cu acțiunea reclamantului si solicitând respingerea acestei modificări a acțiunii in baza art. 204 din NCPC.
In speță de fata, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acțiunii cu care a fost investita, deși avea obligația de a examina și de a se pronunța asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii supuse judecății, în limitele investirii. Obiectul pricinii asupra căruia instanța de fond trebuia să se pronunțe este cel stabilit prin cererea de chemare în judecată.
Instanța de fond nu a respectat principiul disponibilității părților. In acest sens, conform art. 22 din codul de procedură civilă, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotăra decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Cum în speță de fata prin acțiunea principală, reclamantul au solicitat completarea, consideră că în mod incorect instanța de fond s-a pronunțat în alte limite decât pe cele cu care a fost învestită, făcând aprecieri nelegale și netemeinice asupra obiectului cererii dedus judecații.
Instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod de procedură civilă privind rolul activ al instanței în administrarea probelor, având în vedere că rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, și anume: al disponibilității și al contradictorialității. în cauză, ambele părți au avut posibilitatea de a propune și administra probatorii, ceea ce s-a și întâmplat, însă nu în ceea ce privește obiectul cauzei așa cum a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată de către cei doi reclamanții.
Instanța de judecata a făcut o analiza superficiala a probatoriului administrat in cauza
-in dosarul cauzei s-au depus copii de pe registrul agricol aferent anilor 1958-1960 din care reiese ca suprafața de teren in discuție este de 4500 de metri, acesta fiind si motivul pentru care a sesizat instanța de judecata cu acțiunea introductiva
-instanța tine cont doar de actele depuse de parate si ignora actele depuse de apelant, netinind cont de acea copie de pe registrul agricol, dar luând in considerare o alta copie de pe același registru agricol in care nu mai apare suprafața de teren ci doar o mențiune "loc tip".
-instanța nu analizează in ansamblu probatoriul. Astfel aceasta elimina declarațiile martorilor ca fiind neconcludente, desi aceștia afirma ca terenul in discuție avea deschidere la . cont de registrul agricol care susține declarațiile acestora, dar in schimb tine cont de toata documentația depusa de parate desi dupa cum a mai arătat copiile de pe registrele agricole depuse de parate arata doar o mențiune "loc tip", pe când copiile depuse de noi, copii din perioada colectivizării, arata întreaga suprafața de teren pe care apelantul a moștenit-o de la autorii săi
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără dubiu că reclamanții au dovedit ca autorul lor a figurat in Registrele Agricole din perioada anilor 1959 - 1963 cat si ulterior cu o suprafața totala de 0,45 ha in punctul S., astfel că asupra acestora instanța de fond trebuia să constate că aceștia au un drept nerecunoscut si nesocotit in ceea ce privește diferența de 1200 mp.
Astfel, martorii audiați în cauză au declarat în unanimitate că părinții reclamanților au avut mai mult teren si ca nu li s-a retrocedat întreaga suprafața cu care au fost înscriși la registrul agricol.
In drept: art. 22, 204 alin. 3,466,477, 479 alin. 2 Cod Procedura Civila
Legal citată C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Huși a formulat întâmpinare.
Urmare a cererii depuse și aplicării prevederilor legilor fondului Funciar, C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a eliberat titlul de proprietate nr. 1739/_ la data de 05.02.1995 având ca titulari pe B. loan și B. M., și o suprafață, totală de 7300 m.p. din care 3300 m.p. în intravilan și 4000 m.p în extravilan.
Având în vedere faptul că legiuitorul arată că mandatul oferit avocatului este presupus dat pentru în toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe, totodată, prin lege se prevede că mandatul poate fi restrâns, în mod expres, la anumite acte, evident dacă mandantul (cel care iputernicește mandatarul) dorește această restrângere, și că reclamantul nu a înmânat, un mandat restrâns, la dosar neexistând un mandat restrans în acest sens, consideră că susținerile acestuia sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 87 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate. In aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de parte. In schimb, legiuitorul arată că susținerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.
In cauză, invocă prevederile art. 11 alin 3 din Legea 18/1991 -- privind fondul funciar. Potrivit acestui text de lege "Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la. data intrării în vigoare a legii.
Nulitatea actului reprezintă sancțiunea pentru încălcarea normelor legale pentru încheierea valabilă a unui act, în vigoare la data emiterii acestuia.
Din susținerile reclamanților, a actelor depuse, acestea nu dovedesc că titlul de proprietate pentru a cărui nulitate parțială se solicită a fost întocmit cu încălcarea normelor în vigoare la acea dată.
Mai mult, în lipsa altor dovezi, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, ținând cont că anularea titlurilor de proprietate emise reprezintă o privare de proprietate astfel încât, anularea va fi permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează, un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele proiecției drepturilor fundamentale ale individului (Cauza_/03 Toșcuță și alții împotriva României, Hotărârea din 25.11.2008 definitivă din 25.02.2008).
În drept, Codul de procedură civilă, Legea 18/1991 - privind fondul funciar, Legea 169/1997 - pentru modificarea, și completarea. Legii fondului funciar nr. 18/1991 și II.C. 890/2005 - pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietari lor
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu doua capete de cerere distincte:
a)obligarea pârâtei C. Locala Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Orașului H. sa întocmească si sa înainteze paratei C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Județului V. documentația necesara pentru completarea titlului de proprietate nr 1739/_, cu suprafața de 1200 mp ce apare ca diferența intre suprafețele înscrise in registrul agricol si suprafețele din titlul de proprietate;
b)obligarea pârâtei C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Județului V. sa completeze titlul existent sau sa emită un titlul de proprietate si pentru suprafața de teren de 1200 mp.
După primul termen la care reclamantul a fost legal citat, prin apărător și-a modificat acțiunea, din obligație de a face în acțiune în constatarea nulității absolute a titlului emis.
Fiind o modificare a cererii peste termenul prevăzut de lege instanța de fond a emis adresă către pârâte pentru a-și exprima sau nu acordul cu privire la modificarea acțiunii.
Prin adresa aflată la fila 97 dosar fond, pârâta C. L. a arătat că nu este de acord cu modificarea acțiunii.
În ciuda inexistenței acordului, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii modificate.
Acest motiv de apel invocat este întemeiat.
După cum s-a reținut, dispozițiile legale, respectiv art. 204 C., prevăd că modificarea cererii de chemare în judecată poate avea loc fie până la primul termen la care reclamantul este legal citat, fie peste acest termen dar cu acordul expres al tuturor părților.
Cum în cauză, pârâta C. L. a arătat că nu este de acord cu cererea modificatoare, în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor art. 2014 C., instanța de fond a luat act de aceasta și a soluționat cauza pronunțându-se cu privire la nulitatea absolută a titlului de proprietate.
În continuare, instanța de apel va analiza cererea apelantului astfel cum acesta a învestit instanța de judecată.
Reclamantul B. P. este moștenitorul lui B. I., decedat la data de 25 mai 1994, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 212 din 30.07.2002 eliberat de BNP M. C..
B. I. și B. M. sunt fiii lui B. S., decedat la data de 20 iunie 1967, conform Certificatului de moștenitor nr. 449 din 25.07.1981 eliberat de N. de Stat V. C..
Aceștia au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991 pentru următoarele suprafețe de teren: 0,33 ha, 0,40 ha și 0,05 ha situate în mun. Huși (fila 32 dosar).
Urmare a cererii formulate s-a emis titlul de proprietate nr. 1739/_ pentru care reclamantul solicită completarea cu suprafața de 1200 mp teren, reîntregindu-se astfel la suprafața de 4500 la cât era îndreptățit autorul iar nu doar 3300 cât s-a înscris în titlu.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 18/1991, așa cum era în vigoare la data formulării cererii de reconstituire și la data eliberării titlului de proprietate: suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
În practica judiciară s-a considerat că legea instituie o ordine de preferință între înscrisurile enumerate de art. 10, astfel încât declarațiile martorilor audiați vor fi înlăturate ca nefiind concludente în soluționarea cererii, în situația de față existând registrul agricol al autorului care face dovada proprietății în perioada înscrisă în registru.
Din registru agricol aferent anilor 1959-1963 rezultă că autorul apelantului, B. S., avea în proprietate în punctul S., suprafața de 0,33 ha teren, din care, suprafața de 0,08 ha a fost înstrăinată conform actului de vânzare cumpărare din 06.06.1960, după cum rezultă din mențiunile înscrise în registrul agricol.
Din suprafața totală agricolă de 0,78 ha, scăzându-se suprafața înstrăinată rezultă îndreptățirea autorului de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,73 ha, cum în mod corect a fost înscris și în titlul de proprietate.
Ceea ce a depus apelantul în dovedirea cererii nu este registrul agricol al autorului ci reprezintă o documentație întocmită pentru stabilirea impozitului.
Acest document nu face parte din cele enumerate de textul de lege și nu poate fi reținut ca act doveditor în condițiile în care suprafața avută în proprietate rezultă cu certitudine din registrul agricol aferent anilor 1959-1963.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile legale reținute ca fiind incidente în cauză, văzând și dispozițiile art. 480 C., instanța va respinge apelul urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul B. P. împotriva sentinței civile nr. 378/29.05.2015, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2016.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 25 Ianuarie 2016
Red - tehn. A.C./25.01.2016
EX.5
JUD.FOND: C. D.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 87/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 84/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
