Acţiune posesorie. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 546/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 546/A/2015
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
------------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelanta - reclamantă S.C V. P. S.R.L în contradictoriu cu intimații P. V., C. L. AL C. VETRIȘOAIA, U. A. T. . P. V., împotriva sentinței civile nr. 712/06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, având ca obiect - acțiune posesorie, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 14 aprilie 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 712/06.11.2014 a Judecătoriei Huși a fost respinsă acțiunea civilă intentată de reclamanta S.C. „V. P.” S.R.L. V., în contradictoriu cu pârâții P. V., C. L. al . A. – T. a ..
În temeiul art. 453 din Noul Cod pr. civ. a obligat reclamanta la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de pârâta U. A. – T. a ..
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, instanța a reținut că prin contractul de închiriere nr. 2564 din data de 09.09.2010 încheiat între C. L. al . Primarul . de proprietar și .., V., în calitate de chiriaș s-a convenit cu privire la dreptul de folosință asupra spațiului cu destinația de farmacie situat în clădirea Dispensar uman din Vetrișoaia, jud. V., parter, în suprafață de 60 m.p. compus din 3 încăperi și un hol. închirierea spațiului fiind stabilită pe o perioadă de 5 ani.
La scurt timp de la perfectarea contractului, reprezentantul legal al .., P. E. a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V., o altă entitate juridică prin modificarea denumirii în S.C. „V. P.” S.R.L. V..
După modificarea denumirii .., V. în noua firmă S.C. „V. P.” S.R.L. V., reprezentantul legal a falsificat contractul de concesiune înregistrat sub nr. 5120 din 07.11.2011, care a fost înaintat la Casa de Sănătate V., pentru a face dovada spațiului cu destinație de farmacie în loc. Vetrișoaia, jud. V..
A mai reținut prima instanță că deși reclamanta a fost notificată de proprietar cu privire la demersurile necesare în vederea încheierii unui act adițional la contractul de închiriere, care să fie înregistrat în contabilitate, aceasta nu a dat curs solicitărilor, mai mult a falsificat acel contract de concesiune tipizat, care a fost luat de pe internet, completat și apoi prin fotocopierea ștampilei și falsificarea semnăturii, la folosit pentru a obține decizia de evaluare nr. 68 din 13.12.2012.
P. ordonanța nr. 2083/P/2013 dată de P. local de pe lângă Judecătoria Huși s-a constatat că înscrisul prezentat a fost falsificat, în cauză efectuându-se cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, faptă prev. și ped. de art. 288 alin. 1 Cod P.. de către coasociatul P. E..
A mai arătat prima instanță că reclamanta a investit instanța cu o acțiune posesorie, solicitând obligarea pârâților la încetarea actelor de tulburare a folosinței spațiului închiriat de .. V., care este parte în contractul de închiriere perfectat.
Conform art. 949 cod civil „cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.
Având în vedere atitudinea culpabilă a reclamantei în derularea contractului de închiriere, instanța a apreciat că pârâții au acționat în mod legal, comunicându-i două notificări reclamantei pentru a intra în legalitate, iar prin notificarea nr. 2860 din 07.08.2013 reclamanta a fost notificată cu privire la rezilierea contractului de închiriere pentru încălcarea disp. art. 18 lit. „g” din contract.
A mai observat prima instanță că reclamanta a acționat în mod ilegal prin falsificarea actelor oficiale care au fost înregistrate la instituțiile statului, urmărind inducerea în eroare, prin comiterea unor fapte ilicite, iar noua persoană juridică este un terț față de convenția încheiată inițial între .., V. și C. L. al . Primarul ..
Ca atare, a apreciat prima instanță că pârâții în calitatea lor de proprietari și de reprezentant legal pentru primarul P. V., au acționat legal prin toate demersurile întreprinse, nefiind vorba de o tulburare a posesiei, în acel spațiu închiriat desfășurându-și activitatea mai multe entități juridice, respectiv Poșta Română, CEC Bank, Dispensarul Medical, posesie care trebuie exercitată cu bună credință și nu prin eludarea normelor legale.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele legale impuse de disp. art. 949, art. 950 și urm. Cod Civ. și, în consecință, a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta S.C. „V. P.” S.R.L. V. în contradictoriu cu pârâții P. V., C. L. al . A. – T. a ..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ., arătând că instanța de judecată a reținut în mod eronat toată situația de fapt și de drept descrisă prin cererea introductivă și prin probatoriile administrate.
A mai arătat că, în mod greșit reține instanța de judecată faptul că "noua persoană juridică este un terț față de convenția încheiată inițial între . și C. L. al corn. Vetrișoaia reprezentat prin Primarul .> Între societatea V. P. SRL și societatea COMGAZ SRL există identitate din punct de vedere al personalității juridice. La data de 28.09.2011, conform Rezoluției 3591 a Registrului Comerțului V. societatea COMGAZ SRL și-a schimbat denumirea în V. P. SRL. Această schimbare de denumire nu a dat naștere altei persoane juridice, rămânând același număr de ordine în Registrul Comerțului (J37/815/08.12.2004) și același Cod unic de înregistrare (_/09.12.2004).
Instanța de judecată a analizat în mod greșit incidența faptelor sancționate prin ordonanța 2083/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, deoarece dreptul nostru locativ izvorăște din contractul de închiriere nr. 2564/09.09.2010, nu din contractul de concesiune nr. 5120/07.11.2011.
Instanța de judecată nu a analizat aspectele semnalate de reclamantă, rezumându-se să motiveze că aceasta nu are legătură cu contractul de închiriere nr. 2564/09.09.2010. În motivarea hotărârii, instanța de judecată nu a făcut o referire concretă la motivele pentru care a respins cererea, la probatoriile administrate, reținând doar apărările făcute de pârâți, chiar dacă din probele administrate a rezultat altă situație de fapt și de drept.
În mod eronat instanța de judecată a reținut că pârâții au acționat cu bună-credință pentru a clarifica situația, deoarece notificările trimise reprezintă tulburări asupra posesiei: în ultimul paragraf al acestor notificări pârâții anunță "a) contractul de închiriere nr. 2564/09.09.2010 este reziliat exclusiv din vina dumneavoastră, FARMACIA respectivă nu funcționează pe raza comunei Vetrișoaia, jud. V." și că "vă notificăm ca până la data de 7 octombrie 2013 să eliberați spațiul, proprietarul rezervându-și dreptul ca după această dată să scoată la licitație pentru închiriere spațiul liber de orice sarcini".
P. tulburare se înțelege orice act sau fapt săvârșit de o persoană cu intenția de a contrazice posesia unei alte persoane; tulburarea de fapt constă în acte materiale de încălcare a posesiei unei alte persoane, iar tulburarea de drept poate consta într-un act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoană afirmă o pretenție contrară unei alte persoane(a se vedea D. G., Teoria Posesiei, p. 149 și Noul Cod civil - Comentariu pe articole, Ed. Ch. B., art. 949 - pag. 991 și urm.)
Față de aceste aspecte, consideră că adresele respective constituie tulburări de drept săvârșite de pârâți încercarea de clarificare a venit din partea reclamantei, care prin adresa nr. 3377 din 30.08.2013 înregistrată la Primăria Vetrișoaia a răspuns la aceste două notificări și a explicat foarte clar situația. Urmarea a fost că dl. P. V., a deconectat farmacia de la alimentarea cu energie electrică. A mai arătat că reclamanta a încercat și în timpul procesului să stingă litigiul, solicitând pârâților să încheie un act adițional privind schimbarea de denumire, însă prin adresa existentă la dosar i s-a comunicat că se refuză încheierea actului adițional.
De altfel, prin Decizia civilă nr. 238/A/2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul_ s-a reținut că reclamanta este titulara contractului de închiriere 2564/09.09.2010 și că prin schimbarea denumirii nu s-a produs o schimbare a persoanei juridice, aspecte pe care instanța de fond le-a interpretat în mod eronat, invers.
Instanța de judecată a respins în mod greșit cererea sa, fără a face nicio referire la faptele care au tulburat posesia sa și care încă se produc: adrese de reziliere a contractului de închiriere, întreruperi ale furnizării cu energie electric. După pronunțarea hotărârii, dl. P. V. a deconectat spațiul închiriat de la instalația electrică, privând-o astfel de folosința normală a spațiului, fiind în imposibilitate să folosească spațiul conform destinației pe care îl are.
P. acțiunile sale, dl. P. V. o tulbură în continuare folosința pașnică a bunului închiriat legal și solicită ca în temeiul art. 1002 și urm din Codul civil, respectiv 949 și urm. C.proc.civ. să fie obligați pârâții să respecte pașnica folosință a spațiului închiriat.
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 466 și urm. Codul de procedura civila.
Intimații au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că prin apelul declarat, reclamanta insistă asupra faptului că i-a fost tulburată folosința spațiului închiriat prin: adrese de reziliere a contractului de închiriere și întreruperi ale furnizării de energie electrică.
Apelanta pretinde că notificările de reziliere a contractului de închiriere și de eliberare a spațiului reprezintă veritabile tulburări de fapt ale folosinței spațiului. În realitate, apelanta nu a luat în considerare aceste notificări și a continuat să-și desfășoare nestingherită activitatea. Mai mult, nu a vrut să le transmită informații cu privire la neconcordanța dintre numele societății cu care s-a încheiat contractul și numele societății care apărea pe certificatul de înmatriculare afișat la sediul farmaciei.
Informațiile și explicațiile corespunzătoare au fost date de administratorul societății la P.. Acolo s-a descoperit și faptul că administratorul întocmise în fals un contract de concesiune pentru spațiul respectiv, contract pe care l-a depus la D.S.P. V. pentru a obține autorizație de funcționare și contract de colaborare. Pentru falsificarea contractului, administratorul a fost sancționat de P., iar D.S.P. a reziliat contractul de colaborare pentru decontarea medicamentelor compensate. După toate aceste fraude, constatate ca atare de instituții ale statului, reclamanta-apelantă pretinde că tot pârâțiiu sunt de vină și că i-au tulburat activitatea.
A doua situație pe care reclamanta o invocă este întreruperea furnizării de energie electrică a spațiului, întrerupere despre care susține că a fost făcută în mod deliberat. La dosarul cauzei sunt probe (înscrisuri, declarații de martori) din care rezultă că întreruperea curentului a fost de scurtă durată și s-a datorat unei situații obiective: instalația de electricitate din clădirea respectivă era veche, a fost suprasolicitată și a fost nevoie de înlocuirea ei. în această situație au fost și alte persoane juridice care își desfășurau activitatea în acea clădire, respectiv Poșta și CEC Bank.
În drept, intimații au invocat prevederile art. 201 N.C.P.C.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și față de prevederile art. 477 C.proc.civ., instanța de apel reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, verificând actele dosarului rezultă că la data de 09.09.2010 societatea .., cu sediul în mun. V., .. 285, ., ., CUI_, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul V. sub nr. J/_, a încheiat cu C. L. Vetrișoaia, reprezentat prin Primarul P. V. contractul de închiriere nr. 2564/09.09.2010 cu o durată de 5 ani, respectiv până la data de 24.09.2015, obiectul contractului reprezentându-l spațiul cu destinația de farmacie situat în clădirea Dispensar din Vetrișoaia, jud. V., în suprafață de 60 mp, compus din 3 încăperi și un hol.
Conform Rezoluției nr. 3591/28.09.2011 a Registrului Comerțului V. societatea COMGAZ SRL și-a schimbat denumirea în V. P. SRL, păstrând același număr de înregistrare în Registrul Comerțului, respectiv J37/815/08.12.2004, precum și același Cod unic de înregistrare, respectiv_/09.12.2004.
În luna august 2013, intimatul Primarul C. Vetrișoaia, intrând în spațiul cu destinația farmacie a constatat că denumirea societății care folosește acest spațiu este diferită de cea cu care C. L. Vetrișoaia a încheiat contractul de închiriere nr. 2564/09.09.2010.
Față de această constatare, C. L. Vetrișoaia a notificat societatea care folosea acest spațiu la data de 07.08.2013 cu adresele nr. 2859 și nr. 2860, prin care s-a arătat că nu au fost respectate clauzele contractuale, astfel încât contractul de închiriere este reziliat exclusiv din vina locatarului, punând totodată în vedere . să elibereze spațiul până la data de 07.10.2013, având în vedere că ocupă nelegal acest spațiu.
Urmare a acestor notificări, reclamanta a trimis la data de 30.08.2013 adresa înregistrată sub nr. 3377/30.08.2015 la Primăria C. Vetrișoaia, prin care aducea la cunoștință Consiliului L. Vetrișoaia faptul că prin rezoluția nr. 3591/28.09.2011 a ORC V. a fost schimbată denumirea societății din . în . și a obiectului principal de activitate, arătând că rezilierea unilaterală a contractului de închiriere este una neavenită, întrucât nu există nicio clauză care să interzică chiriașului schimbarea denumirii.
La data de 27.09.2013 Primarul C. Vetrișoaia a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Huși cu privire la faptul că numiții P. E. și P. D. au falsificat un contract de închiriere nr. 2564/09.09.2010. Plângerea a făcut obiectul cercetărilor penale în dosarul nr. 2083/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, finalizat prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.01.2014 față de învinuita P. E., reținându-se că după schimbarea denumirii societății, Casa de Asigurări de Sănătate V. a solicitat să se facă dovada închirierii spațiului cu destinație farmacie în localitatea Vetrișoaia, cu noua denumire, fapt pentru care numita P. E. a scos de pe internet model de contract de concesiune tipizat, pe care l-a completat personal cu noile date, a fotocopiat ștampila cu sigla primăriei precum și ștampila Primăriei C. Vetrișoaia, nume prenume și semnătura primarului P. V. de pe ultima pagină a contractului legal încheiat, căruia i-a atribuit în fals numărul de înregistrare 5120/07.11.2011, pe care l-a înaintat în xerocopie la Casa de Asigurări de Sănătate V., care a stat la baza deciziei de evaluare nr. 68/13.12.2012.
În luna noiembrie 2013 au fost efectuate verificări la instalațiile secundare aferente imobilelor Primăriei și Dispensarului de către . Iași, la solicitarea Primăriei Vetrișoaia din adresa nr. 3879/11.11.2013, constatându-se că instalațiile electrice aferente imobilelor Primăriei și Dispensarului nu corespund din punct de vedere al normativelor electrice în vigoare și se impune remedierea imediată a neconformităților.
În adresa nr. 2959/19.11.2013 . Iași a arătat că sunt subdimensionate conductoarele pentru necesarul de consum pe circuite, ceea ce determină deteriorarea izolației și implicit la scurturi electrice și la lipsa energiei electrice pe acele circuite.
Au fost efectuate lucrări de reparație instalație electrică Dispensar, . contractului de prestări servicii nr. 170/4144/05.12.2013, înainte și pe durata efectuării reparațiilor (aproximativ 3 săptămâni – o lună, cel târziu până la data de 11.11.2013, după cum rezultă din depozițiile martorilor Bordeainu M. și S. F.) niciunul din spațiile aflate în Dispensarului C. Viișoara nebeneficiind de energie electrică.
P. sentința civilă nr. 875/02.12.2013 a Judecătoriei Huși, definitivă prin respingerea apelului din decizia civilă nr. 238/A/19.03.2014 a Tribunalului V., a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. V. P. S.R.L., de ordonanță președințială și au fost obligații pârâții să pună și să mențină în funcțiune instalația de furnizare a energiei electrice pentru spațiul cu destinația de farmacie situat în clădirea Dispensarului uman din ., jud. V., parter, în suprafață de 60 mp, compus din 3 încăperi și un hol, până la soluționarea litigiului asupra fondului, în dosarul nr._ .
Sentința civilă nr. 875/02.12.2013 a Judecătoriei Huși a fost pusă în executare ca urmare a intervenției executorului judecătoresc C. I. în dosarul de executare nr. 607/2013, încheindu-se procesul verbal din data de 27.12.2013 în care s-a consemnat că la somația verbală făcută de executorul judecătoresc C. I. către pârâtul P. V. de a pune și menține în funcțiune instalația de furnizare a energiei electrice pentru spațiul farmacie, acesta nu a dat curs somației, iar în aceste condiții, eu, executor judecătoresc, am conectat instalația electrică la punctul farmacie. Cu ocazia executării silite nu au fost distruse bunuri, iar ușa de la intrare către tabloul electric a fost deschisă de către pârâtul P. V..
În drept, potrivit art. 1002 C.proc.civ. cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul civil.
Conform dispozițiilor art. 949 N.C.civ. cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de Codul civil, și detentorului precar, cum este cazul locatarului – chiriașului, comodatarului, concesionarului etc.
În cazul detentorului precar, acesta va fi ținut să dovedească atât îndeplinirea condiției referitoare la durata posesiei, cât și titlul în baza căruia deține bunul.
Mai mult, astfel cum prevede art. 950 N.C.civ., acțiunea posesorie poate fi introdusă și împotriva proprietarului, însă nu poate fi introdusă împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului,
În cazul unui contract de închiriere obligația de restituire a bunului închiriat se naște după încetarea efectelor contractului, prin expirarea duratei contractului, anularea sau rezilierea contractului. P. urmare, pe durata executării contractului de închiriere acțiunea posesorie este admisibilă, chiar împotriva locatorului, câtă vreme obligația de restituire nu s-a născut.
În cauză, se constată că prin notificarea din data de 07.08.2013 pârâții au invocat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 2564/09.09.2013 pentru nerespectarea clauzelor contractuale referitoare la interdicția de cesionare sau subînchiriere a spațiului în tot sau în parte, unui terț, potrivit art. 18 lit. g din contract.
Cu toate acestea, instanța de apel constată că potrivit art. 21 din contract, invocat de C. L. Vetrișoaia în cuprinsul notificării, contractul poate fi reziliat când nu se respectă clauzele contractuale, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Contrar celor reținute de prima instanță, se observă că apelanta nu a încălcat prevederile art. 18 lit. g din contract, respectiv nu a subînchiriat spațiul ce face obiectul contractului de închiriere. Deși apelanta are o altă denumire începând cu data de 28.09.2011, este una și aceeași societate cu cea care a încheiat contractul de închiriere, păstrând aceleași date de identificare – cod unic de înregistrare și număr de înregistrare la ONRC.
P. urmare, având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de apel constată că, în cauză, obligația de restituire a bunului închiriat nu s-a născut, întrucât rezilierea contractului de închiriere nu putea opera în condițiile art. 21 din contract, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 950 alin. 2 N.C.civ.
Pe de altă parte, este de necontestat în cauză că apelanta s-a aflat în posesia bunului și l-a folosit în temeiul contractului de închiriere nr. 2564/09.09.2011 pe o perioadă mai mare de un an de zile, fiind întrunită cerința prevăzută de art. 949 alin. 1 N.C.civ.
În ceea ce privește existența unor fapte ale intimaților de tulburare a posesiei exercitate asupra spațiului închiriat de către apelantă în temeiul contractului de închiriere nr. 2564/09.09.2011, se constată că apelanta a invocat atât tulburări de drept, cât și tulburări de fapt.
Instanța de apel arată că acțiunile posesorii sunt acțiuni în justiție prin care posesorul sau detentorul precar tinde să restabilească situația de fapt existentă anterior tulburării, fără a se pune în discuție existența dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra bunului. Justificarea acțiunilor posesorii rezidă în interesul de a reprima orice acte de tulburare a posesiei ori de deposedare și de a menține starea de fapt preexistentă, independent de sorgintea juridică a acesteia.
În ipoteza în care exercitarea posesiei de către o altă persoană decât proprietarul, acțiunea posesorie este legitimată de existența unui drept de folosință în patrimoniul posesorului, iar orice acțiune a titularului dreptului de proprietate de natură să împiedice exercitarea respectivei posesii se convertește într-un abuz de drept, posesorul fiind îndreptățit să se apere pe calea acestei acțiuni.
Tulburarea posesiei poate fi consecința unui fapt material sau act juridic care, fie direct prin el însuși, fie indirect, constituie sau implică o pretenție contrară la posesia exercitată de altul. P. urmare, este lipsit de importanță dacă actul tulburător de posesiune constă într-o acțiune sau inacțiune, relevant fiind dacă implică sau nu o contestare a posesiei altuia ori o pretenție a unui drept de posesie.
Pentru ca acțiunea posesorie să fie admisă trebuie să existe o tulburare în fapt și în drept, ori cel puțin o tulburare în drept, făcută cu intenția de a deposeda, de a se considera posesor.
În cauză, s-a invocat faptul că pârâtul Primarul C. Vetrișoaia a intrat la data de 06.08.2013 în sediul închiriat și a smuls toate documentele firmei de pe pereți, însă din probele administrate rezultă că documentele societății au fost luate, cu scopul de a verifica dacă aceasta are dreptul de a folosi spațiul respectiv. P. urmare, acest act material nu îndeplinește cerințele pentru a fi considerat un act de tulburare a posesiei, întrucât nu a fost de natură să perturbe activitatea societății și nici nu s-a dovedit că a fost făcut cu intenția de a împiedica folosirea spațiului închiriat.
Totodată, a mai arătat apelanta în cererea de chemare în judecată faptul că pârâții au notificat rezilierea contractului de închiriere la data de 07.08.2013 și au solicitat eliberarea spațiului, invocând fără temei nerespectarea clauzelor contractuale prin care era interzisă subînchirierea.
Aceste notificări reprezintă tulburări de drept, prin care se contestă dreptul de a folosi spațiul cu destinația farmacie, în condițiile în care anterior trimiterii notificării intimații nu au solicitat lămuriri apelantei cu privire la neconcordanțele sesizate cu o zi înainte de emiterea adresei de reziliere, prin care s-a solicitat și eliberarea spațiului.
Astfel, pretinsa încălcare a prevederilor contractuale a fost infirmată de actele depuse de către apelantă odată cu adresa nr. 3377/30.09.2013, notificarea de reziliere având menirea de a contesta dreptul de folosință al spațiului în temeiul contractului de închiriere, cu scopul vădit de a reintra în posesia imobilului, după eliberarea acestuia de către apelantă.
În aceste condiții, instanța de apel consideră că emiterea de către intimați a notificării de reziliere, fără ca în prealabil să se confirme încălcarea certă de către apelantă a prevederilor contractuale, reprezintă o tulburare de drept a posesiei asupra spațiului cu destinație farmacie, conform prevederilor art. 949 N.C.civ.
Referitor la deconectarea spațiului închiriat de la instalația electrică din luna noiembrie 2013, instanța de apel nu își poate însuși punctul de vedere al apelantei, întrucât din probele administrate rezultă că lipsirea acesteia de energie electrică s-a datorat unor cauze obiective, respectiv unei defecțiuni, care a fost remediată în aproximativ 3 săptămâni – o lună de zile, afectând în această perioadă pe toți chiriașii care își desfășurau activitatea în imobil. Astfel, nu rezultă că vreunul din intimați sau vreunul din reprezentanții acestora au întreprins vreun act material în scopul întreruperii alimentării cu energie electrică a imobilului.
Cu toate acestea, se observă că deși reparația rețelei de energie electrică fusese finalizată, iar pentru celorlalți chiriași a fost reluată alimentarea, la data de 27.012.2013 apelanta nu beneficia de energie electrică, siguranța farmaciei era deconectată. Mai mult, intimatul Primarul C. Vetrișoaia a refuzat, după cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, să pună în funcțiune de bună voie instalația de energie electrică pentru spațiul farmacie, fiind necesară intervenția executorului judecătoresc.
P. urmare, refuzul intimaților de a pune în funcțiune instalația electrică pentru spațiul închiriat de apelantă, fără a justifica în mod pertinent acest refuz, reprezintă un act material de tulburare a posesiei, făcut cu intenția de a îngreuna desfășurarea activității comerciale de către apelantă.
Împrejurările invocate de intimați în apărare, respectiv falsificarea de către administratorul apelantei a unui contract de concesiune, nu au legătură și nu afectează existența dreptului de folosință al apelantei în temeiul contractului de închiriere nr. 2564/09.09.2011, astfel încât nu pot justifica îngrădirea exercitării posesiei de către aceasta, astfel cum a reținut prima instanță.
P. urmare, cererea de chemare în judecată formulată de către apelantă este întemeiată și trebuia admisă cu privire la solicitarea de obligare a pârâților, ca în viitor, să respecte folosința pașnică a spațiului cu destinația de Farmacie situat în clădirea Dispensar uman din ., parter, în suprafață de 60 mp compus din 3 încăperi și hol, până la încetarea contractului de închiriere nr. 2564/09.09.2010, fiind îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii posesorii.
Cu privire la celelalte capete de cerere având ca obiect obligarea pârâților să înceteze orice act de tulburare, instanța constată că acesta se circumscrie cererii privind obligarea pârâților de a respecta folosința pașnică a spațiului cu destinația de Farmacie, astfel încât nu se impune stabilirea și unei astfel de obligații în sarcina pârâților, mai ales că nu rezultă din probe ca la momentul pronunțării sentinței să mai fi existat vreun act de tulburare a posesiei în desfășurare.
Referitor la cererea de repunere în funcțiune a instalației de furnizare a energiei electrice pentru spațiul închiriat, se constată că după data de 27.12.2013, acesta a rămas fără obiect, obligația fiind adusă la îndeplinire prin executare silită.
Având în vedere aceste considerente, instanța de apel va admite apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 712/06.11.2014 a Judecătoriei Huși, pe care o va schimba în tot, în sensul că va fi admisă în parte cerere reclamantei, în contradictoriu cu pârâții P. V., C. L. al C. Vetrișoaia și U. A. T. Vetrișoaia, cu consecința obligării pârâților să respecte folosința pașnică a spațiului cu destinația de Farmacie situat în clădirea Dispensar uman din ., parter, în suprafață de 60 mp compus din 3 încăperi și hol, până la încetarea contractului de închiriere nr. 2564/09.09.2010, urmând a fi respinse celelalte capete de cerere.
Sentința primei instanța va fi schimbată și cu privire la soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată reclamantei, ca urmare a admiterii acțiunii posesorii, urmând ca pârâții să fie obligați să plătească în solidar reclamantei suma de 1.571,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 571,60 lei taxă judiciară de timbru și 1.000 lei, onorariu avocat.
Tot ca o consecință a schimbării soluției primei instanțe, va fi respinsă cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că aceștia au căzut în pretenții.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate în calea de atac, urmare a soluției de admitere a apelului, vor fi obligați intimații să plătească în solidar apelantei suma de 285,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de apelantă în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat pentru calea de atac, se constată că apelanta a depus la dosar doar factura fiscală nr. 78/04.02.2015, însă onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, în care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. D. prin aceste înscrisuri partea face dovada suportării efective a acestor cheltuieli.
P. urmare, în lipsa chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a unui ordin de plată instanța de apel nu poate reține că apelanta a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariu avocat, iar pentru aceste motive aceste cheltuieli nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 712/06.11.2014 a Judecătoriei Huși, pe care o schimbă în tot.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții P. V., C. L. al C. Vetrișoaia și U. A. T. Vetrișoaia.
Obligă pârâții să respecte folosința pașnică a spațiului cu destinația de Farmacie situat în clădirea Dispensar uman din ., parter, în suprafață de 60 mp compus din 3 încăperi și hol, până la încetarea contractului de închiriere nr. 2564/09.09.2010.
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantei suma de 1.571,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimații să plătească în solidar apelantei suma de 285,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de apelantă în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. M. V. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/04.06.2015
4 ex./.>
Judecătoria Huși: Jud. C. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 516/2013. Tribunalul... → |
|---|
