Legea 10/2001. Sentința nr. 65/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 65/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 65
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Grefier D. T.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii civile formulate de reclamanta T. M. împotriva pârâtului P. M. B., având ca obiect legea 10/2001 – contestație împotriva deciziei 2494/03.09.2012
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 10 ianuarie 2013 ,concluziile reclamantei fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta sentință când din lipsă de timp pentru a delibera s-a dispus amânarea cauzei pentru 17.01.2013 și apoi pentru aceleași motive la 24.01.2013.
Ulterior deliberării s-a dat soluția de față:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr ._ reclamanta T. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. M. B., având ca obiect legea 10/2001 – contestație împotriva deciziei 2494/03.09.2012.
În motivare reclamanta arată că prin dispoziția sus amintita P. M. B. a dispus respingerea cererilor care au făcut obiectul notificărilor formulate de Toderasc M. pentru imobilul din B., . de faptul ca acestea nu au fost formulate in termenul legal, respectiv 14.02.002 iar imobilul sus menționat a făcut obiectul altor notificări soluționate prin dispoziția Primarului 3760/27.10.2009.
Consideră reclamanta ca dispoziția 2494/03.09.2012 este vădit nelegala având in vedere faptul ca pentru imobilul fata de care s-a dat decizia contestată a fost emisa o alta dispoziție 2135/ 07.07.2005.
Relatează reclamanta că, în baza Legii 10/2001, a formulat notificare care a fost soluționata prin decizia 2135/2005. Împotriva acestei decizii au fost făcute mai multe demersuri judiciare. Astfel, prin sentința 1592/04.08.2006 pronunțată de tribunalul V., a fost admisă cererea reclamantei și a fost obligat P. M. B. la retrocedarea în natură a suprafeței de 319,16 m.p. și la acordarea de despăgubiri pentru construcție. Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel și prin Decizia 161/22.11.2006 a fost respins apelul. I.C.C.J. București prin Decizia 3070/16.04.2007 a casat decizia nr. 161 a Curții de Apel Iași și a trimis cauza spre rejudecare .La rejudecare, Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 22/06.02.2008 a respins acțiunea reclamantei, decizie care a rămas irevocabila prin respingerea recursului la ICCJ (decizia 6140/21.10.2008). reclamanta trage concluzia că dispoziția 2135/2005 a rămas in vigoare.
Consideră nelegal modul in care, la acest moment, si dupa toate demersurile judiciare efectuate, P. M. B. emite o alta dispoziție, pentru același imobil, cu aprecierea ca nu s-a făcut notificarea in termen.
Subliniază reclamanta că nu a inaintat notificare decât pentru imobilul ce a făcut obiectul judecații sus menționate si nu se impunea emiterea unei alte dispoziții, pentru același imobil, in condițiile in care dosarul pentru imobilul in discuție, respectiv cel din . inaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Reclamanta susține că nici nu poate fi vorba despre notificări tardiv formulate ci apreciază ca toate demersurile administrative făcute de dumneaei ,in cadrul aceluiași dosar la Legea 10/2001 ,au fost greșit intitulate notificări si au primit soluționarea prin dispoziția 2494/2012.
Emiterea acestei noi dispoziții, in condițiile arătate mai sus, creează premizele unor acte administrative cu conținut contradictoriu, desi vizează același imobil.
In drept reclamanta a invocat disp. Legea 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, precizând că reclamanta a depus notificările 441 și 442 din 11.10.2005, care au fost comunicate prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că primăria avea obligația de a se pronunța asupra lor printr-o dispoziție motivată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține :
Cu privire la același imobil au fost emise 3 dispoziții de către P. municipiului B., în următoarea succesiune.
ALa data de 10.10.2001 reclamanta a formulat notificarea nr.681 care a fost soluționată de primarul municipiului B. prin emiterea dispoziției nr.2135 din 07.07.2005. aceasta a fost contestată în instanță de către reclamantă, iar prin decizia civilă nr 22 din 06.02.2008, rămasă irevocabilă din data de 05.06.2009, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea reclamantei.
BPrimăria a emis o nouă dispoziție pentru a respecta elementele de formă prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.250/2007, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Astfel, în data de 27.10.2009, primarul municipiului B. emite Dispoziția nr.3760, prin care se modifică art.2 din dispoziția atacată de reclamantă și menținută de instanțele de judecată, doar în ceea ce privește forma acestuia, propunându-i-se doamnei T. M. „măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire si plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", în loc de „acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționale pe piața de capital, în valoare de_ lei", cum era menționat în Dispoziția nr.2135 din 07.07.2005.
Observă instanța că această dispoziție (Dispoziția nr.3760 ) nu a fost contestată de reclamantă.
CPrin notificările înregistrate cu nr.441 din 11.10.2005, și respectiv nr. 442 din 11.10.2005, reclamanta a solicitat din nou „restituirea terenului și despăgubiri bănești pentru locuință, privind imobilul situat în municipiul B., ., județul V., imobil format din construcție cu destinația de locuință, cu suprafața construită de 64,40 m.p., precum și teren în suprafață de 356.00 m.p.".
Ambele notificări au fost comunicate prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că acestea capătă certitudine și caracter oficial notificării, așa cum susține pârâtul și cum prevede art.22 alin.(3). În aceste condiții, primăria a considerat, în mod firesc, că are obligația să se pronunțe printr-o dispoziție motivată.
Și, în raport de dispozițiile art.22 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora notificările se adresează în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14.02.2002, P. mun. B. a dispus prin dispoziția 2494/3.09.3012 respingerea cererilor ce au făcut obiectul notificărilor sus menționate pe considerentul că nu au fost depuse în termen legal.
Soluția apare instanței ca fiind corectă, întrucât cele două înscrisuri au caracterul de notificări, și nu de cereri lămuritoare, iar termenul prev de art. 22 din Legea 10/2001 este termen de decădere, imperativ prevăzut de lege, și care potrivit alin.(5) al art.22, ,,atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
Nu întâmplător, legea nr. 10/2001 a instituit un termen de decădere de 6 luni de la ., în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, termen prelungit de două ori cu câte trei luni și care a expirat - așa cum am arătat - la data de 14.02.2002, iar sancțiunea nerespectării sale constă în pierderea dreptului de a solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Reluând, instanța consideră că dispoziția contestată (dispoziția 2494/3.09.3012) a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale și nu afectează cu nimic drepturile reclamantei recunoscute prin dispoziția Dispoziția nr.3760, în care s-a convertit dispoziția nr.2135 din 07.07.2005 pe care reclamanta a acceptat-o, în final.
Față de cele reținute, instanța urmează a respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă promovată de reclamantu T. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. V., pentru anularea dispoziției 2494/3.09.2012 emisă de pârât.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, din 24 ianuarie 2013.
Președinte, G. F. | ||
Grefier, D. T. |
D.T. 30 Ianuarie 2013
Red./tehnored. F.G.
Ex. 4/27.03.2013
| ← Validare poprire. Decizia nr. 195/2013. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
