Pretenţii. Decizia nr. 1092/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1092/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1092/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1092/A/2015
Ședința publică de la 17 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă O. V. I. G. SA LA S. C. & ASOCIAȚII în contradictoriu cu intimatul - pârât A. G., împotriva sentinței civile nr. 818/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect – pretenții, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 09.09.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 818/25.03.2015 a Judecătoriei Bârlad s-a respins acțiunea formulată de reclamanta O. V. I. G. SA, cu sediul social în București, ., Sector 1, CUI_, J 40/_/2001, cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați „C. &Asociații”, București, ., ., Mezanin, Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul A. G., domiciliat în Bârlad, .. 17, jud. V..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad la data de 10.02.2012 sub nr. de dosar_ S.C.O. V. I. G. S.A. a chemat în judecată pe A. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige la plata sumei de 2 330 lei ,cu titlu de despăgubiri achitate de reclamantă, asiguratului, BT Finop Leasing S.A. ,proprietar al autoturismului marca L. Preferance cu nr. de înmatriculare B-68-H.G.D., păgubit, în urma evenimentului din data de 17.02.2009, dobânda legală de 512,84 lei, calculate de la data de 23.03.2009 până la data de 22.12.2011, precum și până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, reclamanta a susținut că la data de 17.02.2009 pârâtul A. G., în timp ce conducea atelajul cu tracțiune animală pe . Bârlad datorită neatenției a produs din culpa sa un accident în urma căruia a fost avariat autoturismul marca L. Preferance cu nr. de înmatriculare B-68-H.G.D., proprietatea asiguratului, BT Finop Leasing S.A., asigurat CASCO potrivit poliței de asigurare AVA_/19. Pentru prejudiciul înregistrat Casco la unitatea reclamantă s-a depus procesul verbal de contravenție . nr._, autorizația de reparație . nr._, declarațiile părților implicate. În baza acestor documente reclamanta a achitat păgubitului suma de 2 330 lei cu O.P. 116/23.03.2009.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art.1. 357-1371 din noul cod civil ,art.22 al 1 ,art.43,49,54 al 1 din L. 136/1995.A mai susținut reclamanta că a invitat pârâtul la conciliere directă pentru a plăti daunele însă acesta nu a dat curs invitației.
A depus în probă,în copie, O.P. 116/23.03.2009, procesul verbal de conciliere 2717/2011,copie de pe dosarul de daune AVA/VS/_/09 cu copia poliței de asigurare AVA_/19, procesul verbal de contravenție . nr._, autorizația de reparație . nr._, declarațiile părților implicate.
Prezent în instanță pârâtul a fost de acord cu cererea reclamantei. A susținut că nu s-a prezentat la conciliere deoarece nu a fost înștiințat. De la data producerii evenimentului și-a schimbat adresa de domiciliu.
Prin Sentința civilă nr. 1640/30.05.2012 a fost admisă acțiunea în regres formulată de reclamanta S.C.O. V. I. G. S.A. în contradictoriu cu pârâtul A. G., care a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2330 lei reprezentând despăgubiri achitate de reclamantă pentru daunele produse la autoturismul asigurat CASCO marca L. Preferance 1,5 D.C. cu nr. de înmatriculare B-68-H.G.D, proprietatea asiguratului, BT Finop Leasing S.A. și dobânda legală în cuantum de 512,84 lei, calculată de la 23.03.2009 până la 22.12.2011 precum și în continuare până la data plății efective. A fost respinsă cererea pentru plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că față de poziția procesuală a pârâtului.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a reținut că potrivit art. 275 C. proc civ. pârâtul nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces reclamantei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, motivat de faptul că, concilierea s-a efectuat la altă adresă decât cea de domiciliu.
Împotriva Sentinței civile nr. 1640/2012 reclamanta a formulat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 907/R/2012 pronunțată de Tribunalul V. la data de 03.09.2012 a fost admis recursul declarat de . G. SA și s-a dispus modificarea sentinței nr. 1640/2012, în sensul că a fost obligat pârâtul sa achite reclamantei suma de 241,43 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție Tribunalul a reținut exista că culpă procesuală din partea intimatului pârât.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin urmare, textul de lege invocat instituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
In cauză nu sunt exceptate situațiile in care nu s-a efectuat conciliere, singura excepție fiind prevăzuta de art. 275 din codul de procedură civilă unde, legiuitorul a prevăzut că pârâtul care recunoaște pretențiile până la prima zi de înfățișare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul intimat A. G. nu se încadreaza în aceasta situație, drept pentru care în mod nelegal i-a fost respinsa cererea recurentei reclamante de a nu i se acorda cheltuielile de judecate efectuate cu ocazia soluționării cauzei, ce au fost dovedite in cauza, respectiv taxa de timbru si timbru judiciar.
Între reclamanta si S. C.&Asocații a fost încheiat Contractului de Asistență Juridică nr._ din data de 16.12.2010, prin care s-a convenit reprezentarea si asistarea juridică a reclamantei în fața instanțelor de judecată indiferent de calitatea procesuala a acesteia.
În cuprinsul acestui contract s-au prevăzut o . onorarii pentru fiecare activitate prestată de societatea de avocați, cuprinse generic în art. 2 denumit „ Onorariul. Onorariul fix si onorariul de succes. „
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2.1.1 pentru serviciile menționate la pct. 1.1 si 1.2, onorariul fix este în cuantum de 97 Euro +TVA/dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 2.1.5.3 onorariul fix se va plăti în lei, după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești(…) în termen de 5 zile de la data primirii facturii emise de S..
În cuprinsul art. 2.1.5.2 se prevede cuantumul onorariului de succes, în cuantum procentual din valoarea pretențiilor admise, specificându-se ca acesta este plătibil după epuizarea ultimei cai de atac.
În cuprinsul contractului se prevede de asemenea faptul că, onorariul fix și cel procentual se achită la cursul de schimb valutar al BNR din data emiterii facturii de către S. în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii facturii .
Reclamanta a fost reprezentată în dosarul nr._, atât în faza judecătii pe fond, cât și în calea de atac de către S. C.&Asocații, așa cum rezultă din împuternicirea avocațială nr._/2012 emisă la data de 06.02.2012 ( fila 5 dosar fond) si nr._/2012 emisă la 27.06.2012 ( fila 6 dosar recurs).
S. C.&Asocații a emis la data de 15.11.2012 factura nr._ în care au fost onorariile de avocat conform contractelor de asistență juridică nr._/2010 și_/2012 pe care reclamanta trebuia să le achite. La poziția 37 este prevăzută suma de 440,26 lei +TVA 105,66 lei, total 545,92 lei, reprezentând onorariu pentru dosarul nr._ .
La data de 12.12.2012 reclamanta a achitat în favoarea S. C.&Asocații suma de 545,92 lei, potrivit Ordinului de plata aflat la fila 6 dosar.
Cu privire la cererea reclamantei de obligarea a pârâtului la plata sumei de 545,92 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosar nr._, constând în onorariu de avocat, instanța o apreciază ca neîntemeiată având în vedere următoarele:
Potrivit art. 274 cod proc civ. de la 1865 “ 1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
2)Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”
Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), se poate afirma că și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (in temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Asadar, se poate spune că in cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost platite de partea care a câstigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legatură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului cu calitatea considerata, ca o garantie a succesului său.
Reclamanta a făcut dovada realității cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu Dosarul nr._ , aceste cheltuieli au fost generate de declanșarea procesului în vederea recuperării prejudiciului cauzat de pârât prin fapta săvârșita la data de 17.02.2009 și de încheierea Contractului de asistența juridica cu S. C.&Asociații.
Cuantumul onorariului a fost stabilit încă de la data încheierii contractului, iar plata efectivă este dovedită prin ordinul de plata aflat la fila 6 dosar conform facturii_/15.11.2012.
Cu privire la suma de 545,92 lei achitată de reclamantă potrivit actelor menționate mai sus, instanța constată că această sumă reprezintă în fapt onorariul de succes stabilit în Contractul de asistență juridică nr._/16.12.2010, onorariu ce apare ca o bonificatie, o recompensa pe care reclamanta a platit-o societății de avocatura si nu poate fi impusa celeilalte pârâtului . În același sens s-a pronunțat si I.C.C.J Sectia comerciala prin Decizia nr. 405 din 4 februarie 2010, reținând că “onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul, deoarece asemenea cheltuială nu este imputabilă părții căzută in pretenții, constituind o recompensa suplimentara a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar si voluptoriu al părții promitente .”
În aprecierea acestui caracter al onorariului instanța are în vedere dispozițiile contractului de asistență juridică menționate mai sus, coroborate cu momentul pronunțării Deciziei civile nr. 907/R/2012 și data emiterii facturii_/15.11.2012 și a plății efective 12.12.2012.
Nu se poate reține că reclamanta a decis să solicite plata cheltuielilor de judecată pe cale separată, atât timp cât aceste cheltuieli au fost solicitate înca prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ și temeinicia acestei solicitări a stat la baza promovării caii de atac a recursului împotriva Sentinței civile 1640/30.05.2012. De asemenea, temeinicia solicitării a fost analizată de Tribunalul V., care a pronunțat Decizia civilă nr. 907/R/2012 si a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta și a căror dovada a făcut-o reclamanta.
În cuprinsul Deciziei mai sus menționate nu se reține ca reclamanta și-ar fi rezervat dreptul de a solicita ulterior, pe cale separată ,onorariul de avocat.
Față de aceste motive, instanța a reținut că în cauză nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului în ceea ce priveste onorariul de avocat achitat de reclamantă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta O. V. I. G. SA pentru următoarele motive:
Prezentul dosar este format pentru recuperarea părții de onorariu de avocat achitat de subscrisa către societatea de avocatura "C. si Asociații", onorariu ce nu a fost solicitat direct in dosarul_ . Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata il reprezintă culpa procesuala a pârtii care cade in pretenții. Prin admiterea acțiunii din dosarul_ este dovedita intru-totul culpa procesuala, precum si, asa cum in mod corect a reținut instanța de fond, fapta ilicita si vinovăția paratului.
Prezentul apel are ca obiect recuperarea onorariului de avocat achitat ulterior pronunțării deciziei nr 907/03.09.2012 si a sentinței nr. 1640/30.05.2012s, către . Asociații pentru reprezentarea in dosarul menționat mai sus. Instanța de fond a respins acțiunea reținând in esența faptul ca:
-suma de 545.92 lei reprezintă cheltuieli de judecata ce nu mai pot fi solicitate pe cale separata deoarece prin decizia nr 907/03.09.2012 Tribunalul V. s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecata;
-Suma de 545.92 lei ar reprezenta de fapt onorariu de suseces si nu onorariu de avocat fix stabilit conform contractului.
Considera nelegala sentința atacata sub aspectul respingerii acțiunii pentru motivul ca prin raționamentul instanței de judecata se neaga posibilitatea solicitării pe cale separata a onorariului de avocat precum si pentru faptul ca se face o greșita interpretare a contractului de asistenta juridica si a legii. Motivarea instanței este contrazisa flagrant de conținutul contractului de asistenta juridica depus la dosar, contract ce arata in mod clar faptul ca suma de 545.92 lei reprezintă o parte din onorariul fix si nu un onorariu de succes.
Arătă ca fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata - onorariul de avocat -este reprezentat de culpa procesuala a pârtii care „cade in pretenții". De asemenea, solicită instanței de judecata de apel sa observe faptul ca in prezenta cauza sunt întrunite toate condițiile privind răspunderea civila delictuala a paratului (fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate si vinovăția paratului constand in culpa procesuala a acestuia ) fapt stabilit, in mod definitiv si irevocabil, prin hotărârea pronunțata de catre Tribunalul V. in dosarul_ . învederam instanței de control judiciar si faptul ca potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat: „ Pentru activitatea sa profesioanala avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute in interesul procesual al clientului sau".
Apreciază ca instanța de fond trebuia sa aiba in vedere practica CEDO din care rezulta ca pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecata acele sume care in mod real si necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul in timpul si in legătura cu acel litigiu. Caracterul real tine de justificarea ca ele au fost concepute . si indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului.
Astfel, instanța trebuia sa aiba in vedere la aplicarea dispozițiile art. 451 NCPC (fost art 274 C.) si practica CEDO din care rezulta ca pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecata acele sume care in mod real si necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul in timpul si in legătura cu acel litigiu.
Caracterul real tine de justificarea ca onorariul de avocat a fost perceput . si indisolubila cu litigiul, a precedat sau a fost contemporan acestuia si conceput de partea care le-a plătit ca avind caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului. Este evident ca onorariul de avocat in acest caz a fost perceput strict pentru soluționarea acestui litigiu. Acest lucru rezulta si din metoda de cuantuficare a sa si din dovezile de plata.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata semnifica faptul ca, in raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului si reputația celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
Caracterul rezonabil al onorariului este dat astfel de mai multe criterii pe care judecătorul trebuie sa le aprecieze:
-natura activității efectiv prestate: dosarul_ s-a soluționat in sase termene de judecata, atat in fond cat si in recurs, subscrisa fiind reprezentata de avocat, activitatea acestuia reflectandu-se inclusiv in faptul ca dosarul a fost câștigat.
-complexitatea dosarului: administrarea prezentului dosar a implicat din partea reprezentanților nostru convenționali o analiza complexa de drept, implicând analiza instituțiilor de drept si nu numai din mai multe domenii, inclusiv cea de analiza a dreptului asigurărilor;
-riscul implicat de existenta litigiului: exista posibilitatea ca in cazul lipsei apărărilor formulate de avocații aleși dosarul sa fie pierdut in mod netemeinic, cuantumul pretențiilor solicitate fiind de aproximativ 3000 lei.
-reputația avocatului: Deoarece avocatura este o profesie prin esența liberala, este perfect acceptabil ca cuantumul onorariului de avocat perceput de client sa depindă si de cat de bun este avocatul ce il reprezintă. Nu poate fi sancționat subscrisei faptul ca am angajat o societate de avocatura care sa ne asigure o șansa mai mare de castig si care poate a perceput un onorariu puțin mai mare decât un avocat fara o reputație vădita in domeniu. . sa cenzureze abuzurile prin care cu "scuza" reputației se ajunge la impovararea pârtii ce pierde procesul cu o suma ce depășește serviciul avocațial in sine. Dar in prezenta speța nu ne aflam . situație, onorariul avocațial nefiind exagerat fata de pretențiile deduse judecații.
Pentru aceleași motive consideră ca onorariul fix stabilit prin contractul de asistenta juridica este legal stabilit. Instanța se afla in eroare, onorariul de avocat fiind fix si nu de suscces asa cum a decis aceasta. Faptul ca o onorariul a fost achitat dupa pronunțarea ce a avut loc in dosarul_ semnifica faptul ca acest onorariu ar fi de succes. Atat cuantumul cat si plata onorariului nu depinde de câștigul dosarului ci doar de valoarea trecuta in contractul de asistenta juridica, respectiv 97 euro + TVA (valoarea litigiului fiind sub 5000 lei, onorariul de avocat este in cuantum fix si nu procentual in funcție de valoarea litigiului - artl.l coroborat cu art 2.1.1 din contract).
Evenimentul viitor in funcție de care este determinat onorariul de avocat, si anume stabilirea valorii pretențiilor prin sentința definitiva si irevocabila, este cert in existenta sa astfel incat onorariul este unul fix si nu stabilit in alt fel. Prin urmare onorariul de avocat in integralitatea sa este corect si legal stabilit urmând a fi suportat de către parat care a pierdut dosarul_ .
Mai mult, chiar pe factura nr_/04.06.2014 in baza căreia a fost achitat prin OP din data de 21.08.2014 diferența de onorariu de avocat, este menționat faptul ca aceasta suma - 833.32 lei - reprezintă onorariu fix - diferența de onorariu si nu onorariu de succes.
Mai mult, onorariul de succes, conform art 2.1.5.2 are un alt cuantum, respectiv 4% + TVAdin valoarea litigiului.(prin valoarea litigiului intelegandu-se debit si accesorii). Debitul este in cuantum de 2330 lei iar dobânda in cuantum de 653.72 lei (calculata pana la data rămânerii definitive si irevocabile a litigiului - 03.09.2012). Prin urmare cuantumul onorariului de succes este de 149.991ei ((2330+653.72) x 0.04 x 1._)), cuantum diferit de onorariul fix solicitat prin prezenta acțiune.
Data la care se plătește onorariul de avocat este o chestiune interna intre părțile semnatare ale contractului de asistenta juridica, iar faptul ca la data la care dosarul nr._ s-a judecat irevocabil onorariul avocațial nu era plătit inca de client, aceasta nu inseamna ca acest onorariu nu poate fi solicitat pe cale separata prin alta acțiune injustiție. Singura condiție necesara este aceea ca sa fie plătit efectiv onorariul avocațial si sa existe aceasta dovada de plata din care sa rezulte legătura cu dosarul nr.._ . Astfel, prin cererea de chemare in judecata am invederat instanței de judecata faptul ca onorariul avocațial solicitat de subscrisa a fost stabilit conform contractului de asistenta juridica nr._/16.12.2010, contract ce reglementează activitatea desfășurata de reprezentanții convenționali ai subscrisei, S. C. & Asociații. Cuantumul onorariului avocațial solicitat pe cale separata in prezenta cerere a fost calculat conform art. art. 2 pct. 1 ce prevede modul de calcul si ca se aplica pentru toate fazele procesuale.
Am solicitat instanței sa aiba in vedere faptul ca onorariul avocațial nu are caracter arbitrar sau discreționar, ci a fost stabilit anterior prin insusi contractul de asistenta juridica, modul de calcul si facturare, fiind precis si clar explicate.
Totodată, consideră ca in mod netemeinic instanța de judecata a constatat existenta autorității de lucru judecat(voalat nu expres) a sentinței si deciziei date in dosarul_ in ceea ce privește onorariul de avocat. . admisibil ca o instanța sa se pronunțe inca o data asupra a ceea ce alta instanța a decis deja. In schimb in cazul de fata nu suntem in aceasta situație deoarece instanța din dosarul_ nu s-a pronunțat asupra onorariului de avocat -suma de 545.92 lei. Asa cum rezulta si din motivarea instanței, nu au fost admise in acel dosar ca si cheltuieli de judecata doar taxele de timbru. Prin urmare nu exista identitate de obiect intre cele doua dosare, deci nu poate fi vorba despre o autoritate de lucru judecat. Nu înțelegem cum instanța considera ca este vorba despre același obiect - onorariul de avocat - cand in sentința pronunțata in dosarul se specifica expres faptul ca obiectul dosarului este suma de 2330 lei si dobânda legala reprezentând despăgubiri iar in prezentul dosar obiectul este onorariul de avocat achitat de subscrisa - suma de 545.92 lei. Pentru aceste motive consideră ca intregul onorariu de avocat este justificat a ii fi imputabil paratului intrucat doar acesta poarta vina existentei litigiului pentru care a fost achitat.
In concluzie, fata de cele menționate mai sus, solicită sa fie admis apelul formulat de subscrisa apelanta-reclamanta si sa schimbați Sentința civila nr.818/25.03.2015 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul nr._, in sensul admiterii in tot a acțiunii - pentru suma de545.92 lei, cu cheltuieli de judecata .
Analizând motivele de apel formulate de apelantă, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, instanța de apel reține următoarele următoarele considerente:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, apelanta-reclamantă a solicitat obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 545,92 lei cu titlu de contravaloare onorariu avocat suportat în dosarul nr._, soluționat favorabil în fond de către Judecătoria Bârlad să în recurs de către Tribunalul V., invocând răspundurea civilă delictuală. Prin sentința civilă nr. 818/25.03.2015, Judecătoria Bârlad a respins cererea de chemare în judecată. Prin cererea de apel, apelanta-reclamantă a solicitat admiterea căii de atac și a acțiunii introductive.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de către prima instanță, se constată că aceasta nu face obiectul vreunei critici în apelul formulat de apelanți. Astfel, este necontestat faptul că între părți s-a pronunțat sentința civilă nr. 1640/30.05.2012 a Judecătoriei Bârlad prin care s-a admis cererea de chemare în judecată apelantei-reclamante din prezenta cauză și s-a respins cererea acestei de acordare a cheltuielilor de judecată. Apelanta-reclamantă a formulat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin decizia civilă nr. 907/R/2012, Tribunalul V. a admis recursul și a modificat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a obligat intimatul-pârât din prezenta cauză să achite suma de 241,43 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept, întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 22.12.2014, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care prevăd că Codul de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Pentru stabilirea dreptului material aplicabil în cauză, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil conform art. 6 privitoare la aplicarea în timp a legii civile, faptul juridic fiind produs la data de 10.02.2012, când apelanta-reclamanta a arătat că solicită cheltuieli de judecată pentru cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ a Judecătoriei Bârlad, după . Noului Cod Civil.
Reține tribunalul că cheltuielile de judecată pot fi solicitate pe cale separată, în temeiul art. 1357 Noul Cod civil, partea câștigătoare având posibilitatea să solicite acordarea cheltuielilor de judecată pe cale de acțiune separată în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză. Potrivit principiului non reformatio in pejus, dacă partea a câștigat procesul, acțiunea separată privitoare la cheltuielile de judecată nu poate fi respinsă.
Însă, în prezenta cauză, constată instanța de apel că apelanta-reclamantă nu a solicitat pe cale separată acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de apărător pentru dosarul nr._ al Judecătoriei Bârlad, ci chiar că aceasta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, aceasta i-a respins cererea, iar instanța de recurs, cu putere de lucru judecat, a analizat recursul apelantei-reclamante din prezenta cauză și i-a admis calea de atac și i-a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 241,43 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, și anume taxă judiciară de timbru.
Or, așa cum a reținut și instanța de fond, având în vedere aceste aspecte, nu se poate aprecia că apelanta-reclamantă a decis să solicite plata cheltuielilor de judecată pe cale separată, atâta timp cât a solicitat cheltuieli de judecată prin chiar cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bârlad, cerere admisă în calea de atac, când apelanta-reclamantă nu a indicat că urmează a solicita onorariul apărătorului pe cale separată, fiindu-i acordate doar cheltuielile de judecată privitor la care s-a efectuat dovada, și anume taxă judiciară de timbru.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de apel urmează a respinge, ca nefondat apelul, formulat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 818/25.03.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va păstra.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 Noul Cod de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanța urmează să respingă acest capăt de cerere formulat de apelanta-reclamantă, ca neîntemeiat, urmând, în virtutea principiului disponibilității, a lua act că intimatul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 818/25.03.2015 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. AOC/13.10.2015
4 ex./..10.2015
Judecător fond: G. E.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 1208/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 999/2015. Tribunalul... → |
|---|
