Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 78/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 78/2016
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine pronunțarea cererii de apel formulată de reclamant C. G. domiciliat în Bârlad ,., . . în contradictoriu cu pârât intimat . sediul în Bârlad ,.. 80 ,., împotriva sentinței civile nr. 1883/02.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad având ca obiect - cerere de valoare redusă.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 ianuarie 2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1883/02.09.2015 Judecătoria Bârlad a respins cererea pentru daune formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta .., Bârlad.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut: că între reclamant și pârâtă a existat o înțelegere, prin care pârâta s-a obligat să transporte, prin serviciul de curierat, un număr de cinci colete. S-a întocmit în acest scop factura fiscală nr. 392 din 16.12.2014 și s-a plătit suma de 1134,53 lei, cu chitanța nr.167 din 16.12.2014. Coletul cu nr._/F, din cele cinci a fost returnat, situație recunoscută de pârâtă. Nu a rezultat susținerile reclamantului că cele cinci colete trebuia să fie transportate la Londra. Nu s-a dovedit conținutul coletului și valoarea acestuia și nu s-a dovedit suma solicitată cu titlu de cheltuieli de transport. Din conținutul facturii a rezultat doar contravaloarea serviciului de curierat, taxa de combustibil, TVA, fără a se evidenția în vreun fel cheltuielile de transport percepute de la reclamant pentru transportul unui colet. Factura fiscală nu dovedește existența unui contract de transport.
Potrivit art.1956 din Codul civil actual, aplicabil în cauză, raportat datei când s-a întocmit factura fiscală, contratul de transport se dovedește cu prin documentul de transport, scrisoarea de trăsură, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, tichete ori legitimație de călătorie sau alte asemenea, de la caz la caz.
Potrivit art.1961 din Codul civil, la remiterea bunurilor pentru transport, expeditorul trebuie să predea transportatorului documentele de transport care trebuie să cuprindă mențiuni privind identitatea expeditorului a transportatorului a destinatarului și a persoanei care trebuie să plătească transportul. Data și locul luării în primire, cantitatea și starea aparentă a bunului.
Potrivit art.1966 din Codul civil, expeditorul are obligația să ambaleze bunurile corespunzător naturii acestora și modului de transport. În condițiile art.1891 din Codul civil când există neînțelegeri cu privire la preluarea bunurilor, transportatorul trebuie să solicite instrucțiuni de la expeditor și dacă există urgențe sau bunurile sunt perisabile transportatorul va retransmite expeditorului bunurile, pe cheltuiala acestuia sau le va vinde, potrivit art.1726, fără a mai solicita instrucțiuni de la expeditor. Potrivit susținerilor părților au existat neînțelegeri privind preluarea pachetului de la transportator, condiții în care transportatorul a retransmis reclamantului, în calitate de expeditor pachetul care nu a fost preluat iar reclamantul a refuzat să-l primească. Nu s-a dovedit existența unei culpe din partea transportatorului.
Reluând, instanța a apreciat că nu au fost dovedite elementele răspunderii civile contractuale motiv pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat apel reclamantul C. G.
Consideră ca sentința civila este neîntemeiata din următoarele motive:
1.In mod greșit instanța a reținut ca nu s-a dovedit suma solicitata cu titlu de cheltuieli de transport. Din factura depusa la dosar rezulta c/valoarea serviciului de curierat care include si taxa de transport.
2.Instanța a considerat ca este vorba de un contract de transport si nu a făcut nici o referire si aplicarea prevederilor art.3 pct.l3 din Codul comercial. In răspunsul la întimpinare a explicat pe larg care sunt obligațiile cărăușului până la predarea pachetului la destinatar.
Instanța de judecata a considerat acest contract de expediere care este un contract consensual si oneros si comutativ, părțile cunoscând încă de la început întinderea exacta a obligațiilor.
Contractul având un caracter comercial si fiind un contract consensual forma scrisa a
contractului nu este ceruta ad validitatem prin dispoziții legale exprese.
3.In mod greșit instanța de judecata a reținut ca transportatorul a retransmis reclamantului pachetul care a refuzat sa il primească .
Nu exista nici o dovada in acest sens, cele precizate de instanța nu sunt susținute de nici o proba.
4.Cărăușul aduce la îndeplinire contractul încheiat pe propriul sau risc, fiind un
contract cu titlu oneros si caracterizat conform art.3 pct.l3 Cod comercial drept un contract comercial prin săvârșirea actelor de comerț.
Contractul presupune ca executarea sa se facă in natura la data si locul stabilit.
Instanța de judecata s-a limitat in a interpreta articolele 1956,1961 si 1966 din Codul civil actual aplicat in cauza fără a tine cont ca sunt in fata unui contract de expediere de mărfuri, un contract comercial, situație in care contractul nu trebuie dovedit prin document de transport, scrisoare de trăsura etc. este necesar sa întocmească un contract de transport in scris sau o scrisoare de trăsura etc. si " nu sa dovedească acest raport prin cumpărarea biletului de transport.
5. Instanța de judecata nu a interpretat raportul juridic care s-a născut intre transportator si expedient prin prisma unui contract de expediere care este un contract comercial asa cum se prevede in art.3 pct.13 din Codul comercial.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au solicitat probe noi.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocare și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente.
În primul rând, în ceea ce privește motivul de apel privind temeiul de drept invocat de apelant, art. 3, pct. 13 din Codul Comercial, instanța va reține că aceste dispoziții legale au fost abrogate o dată cu . noului Cod civil, la 01.10.2011, conform dispozițiilor art. 230, lit. C din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil.
Prin urmare, nu se vor reține dispozițiile legale invocate, motivul de apel întemeiat pe aceste dispoziții legale fiind neîntemeiat.
În mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 1956 Cod civil, reținând că factura fiscală nu dovedește existența unui contract de transport.
Potrivit acestor dispoziții: Contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.
Forma scrisă a contractului de transport este cerută doar ad probationem. Prin urmare, inexistența documentului de transport nu afectează existența sau valabilitatea contractului. Dispoziția legală prevede obligativitatea formei scrise a acestuia, dar această formă nu este cerută pentru validitatea contractului, ci doar pentru dovedirea lui.
În cauză, prin factura fiscală depusă s-a făcut dovada contractului de transport.
De altfel, prin întâmpinarea formulată intimata recunoaște încheierea contractului de transport, arătând că a fost preluat coletul dar fiind deteriorat ambalajul l-a restituit către apelant.
Potrivit dispozițiilor art. 1978 Prețul transportului și al serviciilor accesorii prestate de transportator sunt datorate de expeditor și se plătesc la predarea bunurilor pentru transport, dacă nu se prevede altfel prin contract sau legea specială, după caz.
În cauză s-a făcut dovada achitării prețului, factura fiscală fiind emisă pentru transportul a cinci colete, suma totală fiind de 1.134,53 lei.
După cum s-a reținut, intimata a recunoscut că a fost încheiat un contract de transport pentru 5 colete din care unul a fost returnat expeditorului, astfel încât în lipsa efectuării obligației de transport asumate, expeditorul este îndreptățit a primi contravaloarea sumei achitată cu titlu contravaloare transport a unui colet. Nefiind individualizată suma pentru fiecare colet în parte, din totalul încasat, se va împărți la numărul de colete ce urmau a fi transportate, rezultând că pentru un colet, cheltuielile de transport sunt în sumă de 226,9 lei.
Intimata nu a dovedit susținerile potrivit cărora coletul pe care nu l-a transportat avea ambalajul deteriorat, sarcina probei revenindu-i conform dispozițiilor art. 249 C..
La rândul său, apelantul nu a făcut nici dovada conținutului coletului și nici a valorii pretinse cu acest titlu, pentru dovedirea acestor situații, sarcina probei revenindu-i.
Obligația de a proba aparține reclamantului, acesta fiind cel care face o susținere referitoare la existența unui drept sau interes dedus judecății, la rândul său pârâtul trebuie să-și dovedească susținerile prin care înțelege să combată acțiunea ce i se opune.
Cum în cauză, apelantul nu a făcut dovada conținutului și a valorii coletului, cererea formulată de acesta va fi admisă în parte.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile lagale reținute a fi aplicabile în cauză, văzând și dispozițiile art. 480, alin 1 C., instanța va admite apelul, va schimba în parte hotărârea instanței de fond.
În temeiul dispozițiilor art.453 C., pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată de la fond(taxă timbru și onorariu apărător) și din apel – taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 1883/02.09.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ pe care o schimbă în tot.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta ..
Obligă pârâta ., cu sediul în Bârlad, .. 80, ., ., jud. V. să achite reclamantului C. G., CNP_, domiciliat în Bârlad, ., ., . 226,9 lei cu titlu de contravaloare servicii de transport.
Respinge capătul de cerere având ca obiect contravaloarea bunurilor din colet.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 425 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă de timbru la fond și în apel, onorariu apărător în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2016.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 26 Ianuarie 2016
Red-tehn..A.C/27.01.2016
EX.4
JUD.FOND: RĂDIȚA I.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 94/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 114/2016. Tribunalul... → |
|---|
