Partaj judiciar. Decizia nr. 168/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 168/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 168/R
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe recurenta V. I. în contradictoriu cu intimat V. S., împotriva încheierii din 14 octombrie 2015 a Judecătoriei Huși, având ca obiect - partaj judiciar ieșire din indiviziune recurs la încheierea de îndreptare eroare materială.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurenta V. I., apărător cu delegație de substituire, av.Focia A., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; nu se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsa părților; recurs în termen (motivat).
Av.Focia A., având cuvântul, arată că nu are alte înscrisuri de depus și probe noi de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, președintele completului acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Av.Focia A., având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii din data de 14.10.2015 a Judecătoriei Huși, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul sentinței civile nr.109/01.02.2012.
Arată că expertul S. D., a calculat eronat suprafețele de teren, iar suprafața de 600 mp nu a fost atribuită nici unei persoane și nu era nevoie a se face obiecțiuni la expertiză.
Pentru aceste motive, pune concluzii de admiterea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2015, Judecătoria Huși a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanta V. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109/2012 din 01.02.2012 pronunțată în acest dosar, instanța a admis acțiunea civilă intentată de reclamantă și a constatat că reclamanta și pârâtul au fiecare, cota indiviză de 1/2 asupra terenului în suprafață totală de 3 ha și 7.900 m.p. teren situat pe raza loc. Râșești, . și în baza art. 728 cod civil de la 1864 a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
În cuprinsul sentinței civile nr. 109/2012 din 01.02.2012, instanța, atunci când a atribuit loturile, atât reclamantei cât și pârâtului, a reținut pe baza raportului de expertiză topometrică efectuat în cauză de către expertul S. D. (fila 75-78) că:
- T.69, P.1144/63, P.1144/36/1 – categoria de folosință arabil în punctul topometric „T. R.”, delimitată în anexa nr. 2 la raportul de expertiză, are suprafața de 1.450 mp, în valoare de 290 lei” și nu 1750 mp cum este trecut în TP și cum susține reclamanta.
Având în vedere faptul că, în cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate, expertul S. D. mergând în teren, identificând și măsurând terenul în litigiu (a determinat, așa cum rezultă și din anexa nr. 2 a raportului de expertiză, în T. 69, P. 1144/63 suprafața de 1800 mp și așa cum este menționat și în TP, iar în T. 69, P. 1144/36/1 suprafața de 1100 mp în loc de 1700 mp, cum este menționat în TP; astfel expertul însumând cele două parcele măsurate, a rezultat suprafața totală de 2900 mp. și nu 3500 mp. cum susține reclamanta) după care a format loturi pentru fiecare parte. Verificând schița anexă nr.2 la raportul de expertiză, se poate observa că expertul a efectuat calculul corect pentru fiecare lot în parte în condițiile în care în urma măsurătorii a rezultat pentru cele două terenuri comasate lungimea de 428 m. și lățimea pentru fiecare de 3,4 m. Făcând un calcul rezultă că aria fiecărui lot este de 428 m. x 3,4 m.=1455,2 m.
Așadar, instanța s-a raportat la concluziile expertului, față de care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea conform dispozitivului încheierii.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs reclamanta V. I., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de îndreptar a erorii materiale.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că soluția primei instanțe este una greșită având în vedere că prin concluziile sale instanța se substituie expertului și realizează unele aprecieri de natură tehnică, aprecieri pe care expertul însuși nu le-a făcut în cuprinsul lucrării sale de specialitate, că, pentru a demonstra că susținerile sale sunt greșite, instanța realizează un calcul matematic simplu, dar nereal, din punctul său de vedere și, chiar dacă prin calculul ariei celor două terenuri ar rezulta că suprafața fiecărui lot ar fi de 1.455,2 mp, soluția nu poate fi acceptată, atâta timp cât nu cunoaște dacă figura geometrică a terenului respectiv este un dreptunghi și dacă, în aceste condiții, se poate folosi formula matematică de aflare a suprafeței acestuia, așa cum a prezentat-o instanța, concluzia instanței fiind una mult prea simplistă și nu poate constitui un punct de vedere pertinent în stabilirea unei soluții de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale de vreme ce, informațiile folosite de instanță, nu se regăsesc și în concluziile expertului.
De asemenea, recurenta mai arată că greșeala strecurată în cuprinsul sentinței civile nr. 109/01.02.2012 nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale a expertului, preluată ca atare de către instanța de judecată. Concluzia sa este una simplă și evidentă, ținând cont că în titlul de proprietate, în T 69, P 1144/63, respectiv P 1144/36/1 nu se regăsește nici o suprafață de 1.100 mp de teren, ci una de 1.800 mp și alta de 1.700 mp.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a fost reprezentat.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 304 C.proc.civ., instanța reține că recursul formulat de recurenta V. I. împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2015 a Judecătoriei Huși este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 109/01.02.2012 a Judecătoriei Huși cu privire la suprafețele de teren de 1.800 mp și 1.700 mp situate în T69, pc 1144/63 și pc 1144/61.
Prin sentința civilă menționată anterior, s-a reținut că parcelele cadastrale nr. 1144/63 și nr. 1144/61 au o suprafață totală de 2.900 mp, suprafață delimitată în anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Corelând aceste dispoziții ale sentinței cu raportul de expertiză efectuat în cauză ( necontestat de nici una dintre părțile dosarului în timpul judecății cauzei) – fila 78 dosar fond, instanța reține că, într-adevăr, suprafața identificată de către expert și reținută de către instanță prin sentință este de 2.900 mp și nu 3.500 mp, cum afirmă reclamanta.
Este adevărat că titlul de proprietate nr. 1101/_ menționează suprafața de teren de 3.500 mp în cele două parcele în discuție ( 1.700 mp, respectiv 1.800 mp) – fila 60 dosar fond-, însă suprafața reală identificată de către expert este cea de 2.900 mp care a și fost împărțită între reclamantă și pârât, conform cotelor stabilite.
În aceste condiții, în cauză, nu este vorba de o simplă eroare materială, ci de partajarea unei suprafețe de teren ceea ce nu se poate realiza decât printr-un partaj suplimentar în condițiile lipsei identificării acestei suprafețe și nu în cadrul procedurii reglementate de art. 281 C.proc.civ.
Pe cale de consecință, sunt irelevante aprecierile recurentei cu privire la calculele efectuate de către prima instanță, iar eroarea expertului la care face referire recurenta nu putea fi îndreptată decât pe calea obiecțiunilor la raportul de expertiză ce nu au fost formulate.
Față de toate considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., instanța de control judiciar urmează să respingă ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta V. I. împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2015 a Judecătoriei Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta V. I. împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2015 a Judecătoriei Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. O. M. C. M. A. A.
GREFIER,
T. M.
Red./Tehnored. jud. V.O.M./11.01.2016
2 ex.
Judecător fond: I. C. A., Judecătoria Huși
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 107/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 39/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
