Contestaţie la executare. Decizia nr. 857/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 857/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 857/2012
Ședința publică de la 22 August 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. T.
Judecător D. E. S.
Judecător M. C.-B.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de recurs formulată de contestatoarea P. R. domiciliată în Bârlad ,. județul V. în contradictoriu cu intimat C. Județeană de A. de S. V. cu sediul în V. ,. nr. 131 județul V. împotriva sentinței civile nr. 1828/19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a învederat că:
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de recurs a fost declarată și motivată în termen legal .
- la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 21 august 2012 a fost înregistrată cererea recurentei de judecare a cauzei și în lipsa .Odată cu această cerere s-a comunicat la dosar și dovada de achitare a timbrajului pentru cererea de recurs de 24 lei taxă judiciară de timbru și 0.15 lei timbru judiciar.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind alte acte de depus sau cereri noi de formulat, instanța a constatat cauza ca fiind în stare de judecată și având în vedere cererea recurentei de judecare a cauzei și în lipsă ,conform disp, art. 242 cod proc. civ. a declarat dezbaterile închise reținând cauza spre soluționare.
Deliberând s-a dat soluția de mai jos;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1828/19 iunie 2012 Judecătoria Bârlad a respins contestația la executare formulată de contestatoarea P. R. în contradictoriu cu intimata creditoare C. de S. V..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Prin Decizia de impunere nr._/16.12.2011 (fila 6) s-a stabilit în sarcina contestatoarei P. R. obligația de plată a sumei totale de 3401,26 lei, din care suma de 2.684 lei reprezintă debit aferent f.n.u.a.s.s., iar suma de 717,26 lei reprezintă majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Prin adresa înregistrată la CAS sub nr. 2767/31.01.2012 contestatoarea P. R. a solicitat scutirea de la plata penalităților și reducerea cu 50% a majorărilor de întârziere stabilite prin Decizia de impunere.
Prin adresa nr. 2767/02.02.2012 s-a comunicat contestatoarei faptul că nu poate beneficia de facilitățile stabilite prin O.G.30/31.08.2011.
Prin acțiunea precizată înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._ contestatoarea a contestat refuzul intimatei de scutire de la plata penalităților de întârziere și de acordare a reducerii cu 50% a majorărilor de întârziere. Prin Sentința civilă nr. 400/CA din 18.04.2012 Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de contestatoarea P. R..
În prezenta cauză contestatoarea P. R. a formulat contestație la executare, la Judecătoria Bârlad - instanță de executare, prin care susține că beneficiază de prevederile art. XI din O.G. 30/31.08.2011 în sensul că beneficiază de reducerea cu 50 % a majorărilor de întârziere.
În temeiul art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Potrivit art. 172 (Contestația la executare) din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Articolul 205 din Codul de procedură fiscală statuează că împotriva titlului de creanță, a deciziei de impunere, contribuabilul are o cale distinctă de atac, plângere la organul fiscal și împotriva soluției date acestei plângeri subiectul de drept fiscal poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ.
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în cauză, analizând motivele de contestație invocate, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea cu care a fost învestită pentru următoarele argumente:
Contestația la executare este o cale specială pusă la dispoziția debitorului sau persoanelor interesate sau vătămate prin executare pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale ori chiar a executării înseși.
Potrivit art. 172 alin. 3 C.pr.fisc., contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, pentru contestarea sumei înseși cuprinsă în titlul executoriu, debitoarea are calea procedurală prevăzută în art. 205 C.pr.fisc., respectiv plângere la organul fiscal și apoi acțiune la instanța de contencios administrativ, împotriva deciziei de impunere - titlu de creanță.
Cum motivul contestației la executare cu care contestatoarea P. R. a sesizat instanța este împrejurarea că beneficiază de reducerea cu 50% a majorărilor, că nu datorează o parte din suma calculată de intimată reprezentând majorări, instanța constată că cererea contestatoarei nu poate fi analizată pe această cale a contestației la instanța de executare, întrucât nu este admisibilă analizarea sumelor cuprinse în titlul executoriu.
A trebuit fi menționat că actul administrativ fiscal de stabilire a obligației de plată a contribuției de asigurări de sănătate și a majorărilor este reprezentat de Decizia de impunere nr._/16.12.2011. Acest act administrativ fiscal a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată în conformitate cu art. 141 din O.G. 92/2003 și, în temeiul căruia în urma plăților efectuate de contestatoare, au fost emise titlul executoriu nr._/2012 și a somația nr._/2012 . Așa cum rezultă din dispozițiile art. 141 alin. 1 indice 1 din O.G. 92/2003 valoarea acestui titlu executoriu este de înștiințare a debitorului cu privire la debitele existente în sarcina sa .
Așadar, pentru contestarea cuantumului creanței fiscale trebuie contestat actul administrativ fiscal care instituie obligația de plată și pentru care există procedura prevăzută de art. 205 C.pr.fisc., contestatoarea neavând deschisă calea contestației la executare de drept comun.
Pe de altă parte, instanța a constatat că doamna P. R. nu a invocat, învederat instanței un motiv de nelegalitate a executării silite pornite de către intimată sau a unui act de executare emis de către aceasta.
Instanța, verificând în temeiul rolului activ prevăzut de art. 129 C.proc. civ. legalitatea executării, a apreciat că nu se relevă nici un motiv de anulare a titlului executoriu nr._/2012 și a somației nr._/2012 emise de care C. de S. V..
Prin urmare, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, în lumina celor mai sus enunțate, instanța a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs contestatoarea P. R. arătând că:
Susține recurenta ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea cu motivarea ca nu este deschisa calea contestației la executare in cazul de fata, ci trebuia urmata procedura prev. de disp.art. 172 al. 3 c.pr.fiscala, respectiv formularea unei plângeri la organul fiscal si apoi la instanța de contencios administrativ.
In conf. cu disp.art.400 al.l c.pr.civ.-contestatia se introduce la instanța de executare.
In conf. cu disp.art.400 al.2 teza 2:"Daca o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdicție competenta de soluționare aparține instanței de executare ."
In conformitate cu disp.art.399 al.3 c.pr.civ, in cazul in care executarea se face in baza unui titlu executor care nu este emis de o instanța judecătoreasca, pe calea contestației la executare se pot invoca apărări de fond.
Chiar si in conținutul somației si al titlului executor care fac obiectul prezentei contestații se precizează in mod explicit ca acestea pot fi contestate la instanța judecătoreasca competenta in termen de 15 zile de la comunicare .
In consecința motivarea instanței este nelegala si contrara dispozițiilor legale in vigoare.
Având in vedere argumentele de mai sus este justificat a se face apărări pe fondul cauzei.
Asa cum a precizat in conținutul contestației după emiterea deciziei de impunere nr._/16.dec.2011 in care era stabilit debitul si cuantumul majorărilor in termen legal a formulat cerere pentru reducerea cu 50 % a sumei stabilita cu titlu de majorări .
Cererea a fost respinsa de CAS V. - organul care a emis decizia de impunere - si a dispus emiterea titlului executor si a somației de plata .
F. de aceste acte de executare silita in mod legal avea deschisa calea contestației la executare si fata de disp.art.399 al.3 c.pr.civ. avea dreptul a face apărări de fond împotriva acestor acte .
Consideră că in mod nelegal s-a emis titlul executor si somația de plata pentru suma de 468,77 lei, deoarece potrivit disp.art.XI din O.G.nr.30/31.08.2011 aveam dreptul la reducerea cu 50 % a majorărilor de întârziere in condițiile in care debitul fusese achitat pana la data de 31 dec.2011- situație dovedita cu actele depuse la dosar.
Instanța de fond motivează de asemenea ca împotriva sumelor stabilite ca obligație de plata se face contestație conf.disp.art.205 c.pr.fiscala si nu este deschisa calea contestației la executare .
Si aceasta motivare este nelegala si contrara dispozițiilor legale pentru motivele arate mai sus .
Trebuia observat ca disp. art. XI din OG nr.30/2011 au stabilit o procedura speciala si particulara numai pentru situația celor care au achitat debitul pana la un anumit termen - respectiv pana la data de 31 dec.2011.
Ori, in cazul de fata insasi cererea prin care am solicitat reducerea cu 50% a cuantumului majorărilor trebuie observat ca reprezintă o forma de "contestare" a sumei stabilita cu titlu de majorări, in condițiile in care organul emitent nu a dispus din oficiu recalcularea cuantumului majorărilor, ca urmare a achitării debitului pana la data de 31 dec.2011.
Face precizarea ca decizia de impunere nr._ din 16 dec.2011 mi-a fost comunicata la data de 9.01.2012, deci după achitarea debitului cu chitanța nr._ la data de 23.dec.2011.
Consideră ca doar instanța de executare - in cadrul contestației Ia executare - poate face aprecieri si analiza titlul executor aceasta fiind in cazul de fata - judecătoria Bârlad, si nu instanța de contencios-respectiv Tribunalul V., așa cum se motivează in hotărârea instanței de fond.
Mai face precizarea ca instanța de fond nu a pus in discuție necompetenta materiala, deși din motivarea hotărârii rezulta ca potrivit textelor invocate de aceasta nu ar fi trebuit sa soluționeze prezenta cauza .
Analizând cauza de fata, din prisma motivelor de recurs invocate, dar si din prisma art .304 ind. 1 C pr civ, Tribunalul retine ca acesta este nefondat.
Astfel, prin sentinta recurata a fost respinsa contestația la executare silita formulata de recurenta –contestatoare A. D M., instanța reținând in esența ca prin contestația sa debitoarea a invocat aspecte care vizează legalitatea titlurilor executorii puse in executare silita, aspecte care insa nu pot fi analizate in cadrul acestei proceduri.
Prin cererea sa de recurs, debitoarea – contestatoare reiterează motivele de fapt expuse prin cererea introductive de instanța, susținând ca titlurile executorii in temeiul cărora este executata silit sunt nelegale, precum si faptul ca in mod greșit instanța de fond a reținut ca nu poate face prin contestația la executare apărări de fond.
Potrivit art 309 al 1 C pr civ “Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”, iar potrivit art. 309 al 3 C pr civ, “În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”
Potrivit textelor de lege citate, contestația la executare poate privi actele de executare silita întocmite de catre executorul judecătoresc pentru nerespectarea dispozitiilor legale ce reglementează executarea silita, executarea silita insasi sau chiar si titlul executoriu, in condițiile arătate de al 3 citat.
Recurenta a invocat exclusiv motive care privesc legalitatea titlului executoriu, susținând ca nu se putea declanșa executarea silita.
Apărarea si criticile recurentei nu pot fi insa primite. Asa cum a reținut si instanța de fond, titlurile executorii care stau la baza executării silite sunt reprezentate de titluri fiscale, împotriva cărora legea prevede cai speciale de atac, iar existenta acestor cai de atac exclude posibilitatea cenzurării lor in cadrul contestației la executare silita.
F. de cele ce preced, urmează a fi respins recursul formulat in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DEICDE
Respinge recursul declarat de recurenta P. R. împotriva sentinței civile nr. 1828/19 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 august 2012.
Președinte, A. M. T. | Judecător, D. E. S. | ptr.Judecător, M. C.-B. transferată PREȘEDINTE, D. E. S. |
Grefier, M. R. |
M.R. 27 August 2012;RED.c.b.m./Tehn.R.M./06.09.2012;EX.2;JUD.FOND: B. G.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 910/2012.... | Validare poprire. Decizia nr. 99/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
