Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 840/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-08-2012 în dosarul nr. 840/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 840/R/2012
Ședința publică de la 08 August 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător P. C. D.
Judecător E. F.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant S. N., domiciliat în mun. Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu intimații – pârâți P. C. BLĂGEȘTI și ., împotriva sentinței civile nr. 2073/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsind reprezentanții intimaților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; recursul este declarat și motivat în termen legal; recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru stabilite; în data de 26.07.2012, Primăria . a depus întâmpinare; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța a procedat la verificarea identității recurentului prezent.
Recurentul S. Nici se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată la data de 27.05.2009 de către SPCLEP Bârlad. D3epune chitanța nr. 300-_/08.08.2012, reprezentând 67 lei taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Instanța constată achitată taxa de timbru aferentă cererii de recurs. Dă cuvântul recurentului pentru a propune probe sau formula eventuale cereri.
Recurentul S. N. arată că nu are înscrisuri noi de depus și nu formulează cereri.
În baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul S. N. solicită decontarea cheltuielilor de transport efectuate cu ocazia deplasării în vederea îndeplinirii atribuțiilor ca membru în B.E.C.C. Prima instanța i-a acordat cheltuielilor de diurnă, apreciind că pentru cele de transport ar fi trebuit să solicite aprobarea prealabilă a C. Blăgești. A primit din partea președintelui biroului electoral aprobarea pentru deplasarea cu autoturismul proprietate și a considerat că era suficientă această aprobare, în condițiile în care nu avea nicio legătură cu Primăria.
Solicită și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare după care, conform disp. art. 256 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele :
P. sentința civilă nr. 2073 din 28.06.2012 Judecătoria Bârlad a admis în parte cererea de ordonanță președințială pentru plata cheltuielilor de transport și delegare, conform prevederilor H.G. nr. 142/2012, cerere formulată de reclamantul S. N., împotriva pârâtei ., reprezentată prin primarul comunei Blăgești, jud. V. și, în consecință, a ordonat pârâtei . primar (în calitate de ordonator de credite), să plătească reclamantului S. N. suma de 455 lei, reprezentând indemnizație de delegare cuvenită acestuia în calitatea sa de membru al Biroului Electoral de Circumscripție nr.14 . 9-31.05.2012 și 1-12.06.2012, conform prevederilor H.G. nr. 142/2012.
P. aceeași sentință a respins cererea prin care reclamantul a solicitat ca pârâta să-i plătească suma de 1.530 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, conform prevederilor H.G. nr. 142/2012 și a obligat pârâta . plătească reclamantului suma de 48 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu procesul-verbal nr.20/9.05.2012, întocmit de Biroul Electoral de Circumscripție nr.14 ., reclamantul S. N., în calitate de reprezentant al PNL, a făcut parte din acest birou electoral constituit în vederea alegerii autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012 și că, din fișele de prezență a membrilor Biroului Electoral de Circumscripție nr.14 . 1-31.05.2012 și 1-12.06.2012, comunicate instanței de către Biroul Electoral de Circumscripție nr.14 ., rezultă că reclamantul S. N. a fost prezent la Biroul Electoral de Circumscripție nr.14 . 9-31.05.2012 și 1-12.06.2012, respectiv acesta a fost prezent la Biroul Electoral de Circumscripție nr.14 . 35 de zile. Se rețien totodată că, din datele înscrise în cartea sa de identitate, rezultă că reclamantul S. N. are domiciliul în Bârlad iar pentru a se deplasa zilnic pe ruta Bârlad-. folosit autoturismul său personal drept pentru care, prin cererea nr. 829/8.06.2012, reclamantul a solicitat primarului . deconteze cheltuielile de transport efectuate în perioada 9.05-12.06.2012 pe ruta Bârlad-Blăgești.
Reținând incidența dispozițiilor art. 1 alin.2, art. 2 alin.9, 11, 12 și ale art. 9, ale articolul 13 lit.f din anexa nr. 1 la H.G. și art. 16 din Anexa nr.1 la H.G. nr. 1860/2006 și raportându-se la probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că, pentru perioada celor 35 de zile de deplasare de la Bârlad, la Biroul Electoral de Circumscripție nr.14 . dreptul să i se plătească indemnizația de delegare de 13 lei/zi, în cuantum total de 455 lei.
Cât privește cererea prin care reclamantul a solicitat ca pârâta să-i plătească suma de 1.530 lei, reprezentând cheltuielile de transport, instanța de fond reține că, din actele dosarului, nu rezultă că reclamantul ar fi obținut aprobarea prealabilă a pârâtei . se deplasa cu autoturismul proprietate personală pe ruta Bârlad-Blăgești, astfel că aceasta nu este întemeiată.
Cât privesc dispozițiile art. 581 alin.1 din Codul de procedură civilă, prima instanță a reținut că, determinat de faptul că alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din 10 iunie 2012 s-au finalizat, iar reclamantului nu i-a fost plătită indemnizație de delegare, instanța apreciază că în cauză există urgență, neplata indemnizației de delegare fiind de natură să-l prejudicieze pe reclamant, aceeași concluzie impunându-se și față de dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 142/2012.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal, a declarat recurs reclamantul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că, în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea privind plata cheltuielilor de transport in suma de 1530 lei considerând ca pentru deplasare cu autoturism proprietate personala era necesar obținerea aprobării prealabile din partea C. Blagesti, aplicând greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
Susține reclamantul că, prima instanță trebuia sa facă diferența clara intre dispozițiile legii 67/2004 si dispozițiile HG 1860/2006 și să țină cont de faptul ca nu era angajat si nici nu avea contract cu . o activitate de interes public ca membru in BEEC nr. 14 Blagesti, si în aceste condiții a obținut aprobarea prealabilă pentru deplasarea cu autoturismul proprietate personala de la președintele BECC care era direct răspunzător de activitatea sa si nu .> Învederează reclamantul că, a dovedit si justificat toate cheltuielile de transport efectuate pentru îndeplinirea atribuțiilor ca membru in BECC si nu pentru nevoile sale.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimatul P. comunei Blăgești, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că, recurentul reclamant nu a depus cerere pentru a-și anunța intenția de a se deplasa cu autoturismul proprietate personală, potrivit art. 16 din HG 1860/2006.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs arătate precum și în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul formulat de reclamantul S. N. este neîntemeiat față de următoarele considerente :
Așa după cum a reținut și instanța de fond, recurentul reclamant reclamantul S. N., în calitate de reprezentant al PNL, a făcut parte din acest birou electoral constituit în vederea alegerii autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012 și că, din fișele de prezență a membrilor Biroului Electoral de Circumscripție nr.14 . 1-31.05.2012 și 1-12.06.2012, comunicate instanței de către Biroul Electoral de Circumscripție nr.14 ..
Dispoziții legale incidente:
Cod procedură civilă: art. 581alin 1: „ instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazurile grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării „ .
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs dar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat.
Astfel, în speță nu este incident niciunul din motivele de casare a hotărârii, mai exact, în cauză nefiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul în care să determine admiterea recursului, deoarece, cererea recurentului reclamant nu întrunește condițiile impuse de art. 581 Cod procedură civilă, însă instanța nu poate modifica din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond, fiind ținută de faptul că doar recurentul a declarat recurs împotriva acesteia, nefiind permisă agravarea situației acestuia în propria cale de atac .
Astfel, normele procesuale civile consacră principiul non reformatio in pejus, care presupune ca instanța de control judiciar, prin soluția sa, nu îi poate agrava situatia părții care a exercitat o cale de atac, situația stabilită prin hotărârea atacată. Altfel spus, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat calea de atac. Dacă nu s-ar aplica acest principiu părțile, cunoscând că există riscul de a li se înrăutăți situația, ar putea să renunțe la atacarea hotărârii, deși hotărârea este nelegală sau netemeinică, ceea ce ar impieta grav asupra aflării adevărului și asigurării respectării legii.
Cât privește recursul reclamantului, instanța de control judiciar reține că, acesta este nefundat, deoarece, în speță, nu este întrunită nici condiția urgenței, nici a vremelniciei și nici cea a neprejudecării fondului.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale acțiunii, instanța apreciază că, în speță nu sunt îndeplinite două condiții și anume, vremelnicia și neprejudecarea fondului .
Urgența măsurii
Din analiza art. 581 Cod procedură Civilă rezultă două situații în care instanța poate aprecia situația urgenței și anume:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere,
- prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara .
Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența.
În speță, din probele administrate în cauză nu rezultă caracterul urgent al acestei măsuri și nici producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara .
Urgența pentru care se impune plata sumei reprezentând cheltuielile de transport, nu este motivată de către reclamant, acesta arătând doar că, nu poate beneficia de drepturile conferite de lege, astfel cum ele au fost enumerate prin cererea de chemare în judecată .
Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența.
În ceea ce privește dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere, de asemenea nu rezultă că recurentul reclamant ar suferi un prejudiciu ce nu poate fi reparat, prin neplata acestei sume de bani, neexistând nicio dovadă că acesta nu are vreo altă sursă de venit .
În acest sens, este și jurisprudența în materie, din care instanța amintește decizia nr. 40/16.01.1998 a Curții de Apel Iași – secția civilă și decizia nr. 1242/09.06.1999 a Curții de Apel București .
Vremelnicia .
Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului .
In cauză, instanța de control judiciar apreciază ca nefiind îndeplinită condiția vremelniciei măsurii.
Solicitarea recurentului reclamant de a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de bani, vizează o măsură cu caracter definitiv, ce nu poate fi dispusă de instanță prin această procedură de urgență.
Pe de altă parte, deși reclamantul a solicitat plata unor sume de bani pe calea ordonanței președințiale, nu a făcut dovada existenței unei acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, introdusă pe calea dreptului comun .
În aceste condiții, măsura solicitată tinde să aibă un caracter definitiv, lucru ce nu poate fi făcut pe calea acestei proceduri speciale .
Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților astfel că reclamantul își poate valorifica pretențiile pe calea unei acțiuni de drept comun .
Nerezolvarea fondului cauzei înseamnă neexaminarea fondului
prin recunoașterea dreptului în favoarea uneia din părți. Având în vedere că ordonanța președințială nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se limitează să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Instanța constată că prin rezolvarea în fond a cauzei se tinde la luarea unei măsuri definitive, cu nerespectarea dispozițiilor art. 581 Cod procedură Civilă deoarece, pentru a se pronunța asupra îndeplinirii acestor condiții, instanța este obligată să verifice dacă îndeplinirea procedurilor speciale prevăzute de lege, și nu să se rezume la efectuarea examenului sumar, autorizat de lege.
Astfel, doar instanța investită cu o cerere pe drept comun ar putea cerceta dacă există sau nu un obligații legale sau contractuale neexecutate, în sarcina pârâților și în ce măsură este sau nu îndreptățită cererea de chemare în judecată și doar această instanță poate aprecia dacă o astfel de acțiune este sau nu admisibilă .
Condițiile exercitării ordonanței președințiale trebuie sa fie îndeplinite cumulativ, inexistența unei dintre ele făcând cererea inadmisibilă.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 dar și pe cele ale art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul declarat de recurentul S. N. împotriva sentinței civile nr. 2073 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S. N. împotriva sentinței civile nr. 2073 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 august 2012.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, P. C. D. | Judecător, E. F. |
Grefier, E. G. |
Red. D.P.C. 13.08.2012
Tehnored. D.P.C./E.G.
2 ex./13.08.2012
Judec. Bârlad – judec. T. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 894/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 866/2012. Tribunalul... → |
|---|
