Evacuare. Decizia nr. 198/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 198/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 198/A/2016
Ședința publică de la 17 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de apel formulată de apelanții - reclamanți U.A.T. A M. V., INSTITUȚIA P. M. V. și CONSILIUL LOCAL V., cu sediul în V., .. 2, jud. V., în contradictoriu cu intimatele - pârâte . și ., ambele cu sediul în Piatra N., ., ., împotriva sentinței civile nr. 609/C din 07.09.2015, pronunțate de Judecătoria V., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanții prin reprezentant convențional, cons. juridic P. I., ce depune delegația nr. 3252/19.01.2016 și intimatele prin avocat M. A., ce depune delegație de substituire pentru apărător titular, av. M. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul a fost declarat și motivat în termenul legal; apelanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei; s-a formulat întâmpinare; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Cons. juridic P. I. pentru apelanți depune la dosar, în fotocopie, adresa nr. 8205/09.02.2016 emisă de Poliția Locală V. – Serviciul Urbanism Mediu Comercial către Primăria Mun. V. și sentința civilă nr. 376/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ prin care s-a solicitat obligarea apelanților la încheierea unui contract de concesiune având ca obiect spațiul comercial ocupat în prezent de intimată.
Av. subst. M. A. depune la dosar adresa nr. 6259/08.02.2016 emisă de Ministerul Sănătății către intimata ..
La interpelarea instanței, părțile prin reprezentanți convenționali arată că nu au alte cereri de formulat și că nu solicită administrarea de probe în această fază procesuală.
Instanța, constatând terminată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel invocate cât și în apărare.
Având cuvântul, cons. jur. P. I. pentru apelanți, apreciază că în mod eronat Judecătoria V. a procedat la judecarea cererii de evacuare, pe care a respins-o, instanța competentă să soluționeze această cauză fiind Tribunalul V., astfel că în mod legal ar fi trebuit să-și decline competența.
În mod greșit a reținut instanța de fond că ar fi incidente în această cauză disp. O.U.G. nr. 34/2006, acest act normativ reglementând, printre altele, atribuirea contractelor de achiziție publică, respectiv contracte de lucrări, de furnizare și de servicii, în timp ce speța de față vizează închirierea unui spațiu ce face parte din domeniul public al apelantei U.A.T. a mun. V..
Cu privire la acest aspect, arată că în contractul de închiriere nr. 5098/26.07.2006, încheiat între Autoritatea de Sănătate Publică V. și apelanta ., nu se face nicio referire la disp. OUG nr. 34/2006, ci la H.G. nr. 517/26.07.1991.
Precizează că a depus la acest termen de judecată o sentință prin care intimata a solicitat obligarea apelanților la încheierea unui contract de concesiune având ca obiect spațiul în litigiu, tocmai ca urmare a faptului că era conștientă de împrejurarea că ocupă respectiva locație în mod nelegal și abuziv, încercând în acest mod să intre în legalitate.
De asemenea, din adresa emisă de Poliția Locală V. – Serviciul Urbanism Mediu Comercial către Primăria Mun. V., rezultă că în urma verificărilor pe care le-au efectuat, au constatat că intimatele nu dețin autorizație de funcționare, motiv pentru care au și fost sancționați.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea prezentului apel, în sensul anulării sentinței și pe cale de consecință, să fie admisă cererea de chemare în judecată, urmând a se dispune evacuarea pârâtelor din imobilul proprietatea apelanților.
În apărare, intimatele prin av. subst. M. A., solicită respingerea apelului formulat, ca fiind nefondat.
Apreciază sentința atacată ca fiind legală și temeinică, în mod corect instanța respingând cererea ca fiind inadmisibilă, având în vedere faptul că actul de închiriere ce face obiectul prezentei cauze a fost întocmit în baza O.U.G. nr. 34/2006, cu atât mai mult cu cât la punctul 1.1 din contract se stipulează că prețul ce se achită este ca urmare a adjudecării la o licitație publică.
Raportat la temeiul de drept pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, respectiv art. 1038 cod civil, în mod corect a fost admisă inadmisibilitatea acțiunii, dispozițiile codului de proc.civ. neputând prevala față de dispozițiile speciale reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006.
Apreciază că nu pot fi primite susținerile apelanților în sensul că nu s-ar fi încheiat un contract de achiziție publică, întrucât nu ar fi fost un contract de furnizare.
În acest sens, solicită a se avea în vedere disp. art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd că un contract de furnizare este acel contract de achiziție publică, care are ca obiect furnizarea unui sau mai multor produse, inclusiv prin închiriere. În cazul de față, obiectul acestui contract de furnizare constă în respectivul spațiu, pentru care s-a încheiat un contract de închiriere.
În consecință, susține că acest contract este un contract de achiziție publică, ce a fost prelungit automat, potrivit prevederilor art. 3 din contractul de închiriere nr. 5098/2006.
Arată că apelanții, deși recunosc acest contract de închiriere, nu fac nicio referire la art. 3 din contract, ce stabilește durata, și susțin în mod fals că intimatele ocupă în mod nelegal și abuziv spațiul în litigiu. În temeiul prevederilor art. 3 din contract, a operat tacita relocațiune, contractul prelungindu-se pe o perioadă de cinci ani, în mod automat, prin efectul legii, acesta fiind valabil și în momentul de față.
Acest contract a fost recunoscut ca fiind valabil și de către apelanta UAT a Mun. V., având în vedere că timp de trei ani, de când acest spațiu a fost trecut în proprietatea sa, nu a contestat acest act.
Menționează că a depus la dosar, la acest termen de judecată, o adresă emisă de Ministerul Sănătății, din care rezultă că cele două hotărâri de care se prevalează apelantele sunt nelegale, în această adresă menționându-se în mod expres că autorităților administrației publice locale le era interzis, sub sancțiunea nulității, trecerea din domeniul public în domeniul privat a unităților sanitare publice, fără aprobarea Ministerului Sănătății.
În consecință, cele două hotărâri sunt emise cu încălcarea legii și dovedesc reaua – credință a apelanților. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată pe cale separată.
În replică, cons. jur. P. I. pentru apelanți, susține că acest contract de închiriere nu poate fi considerat un contract de achiziție astfel cum este reglementat de disp. O.U.G. nr. 34/2006, astfel că prevederile acestui act normativ nu sunt incidente în această speță.
Cu privire la acest aspect, av. M. A. pentru intimate arată că instanța de fond în mod corect a reținut că acest contract reprezintă un contract de furnizare cu titlu oneros, astfel cum acesta este definit de art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006. Consideră că interpretarea dată acestui text de lege de către apelanți este una greșită, motiv pentru care solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 609/C din 07.09.2015 pronunțată de Judecătoria V. în cauza de față, a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. M. ..
A fost admisă excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea având ca obiect evacuare formulată de reclamantele U. A. T. a M. V. și Instituția P. M. V., în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. .. și ..
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. M. ., având în vedere că prin încheierea din 31.08.2015,a admis excepției netimbrării cererii reconvenționale invocată de instanță din oficiu.
Analizând, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii invocată din oficiu, excepție de fond, absolută, peremptorie, se reține următoarele:
Inadmisibilitatea este definită ca acea sancțiune procesuală care intervine în situația în care partea formulează o acțiune sau o cale de atac la care nu are acces, care nu este prevăzută de lege.
Instanța a apreciat că este inadmisibilă soluționarea prezentei cauză potrivit dispozițiilor speciale prevăzute în Titlul XI din codul de procedură civilă privind evacuarea din imobile folosite sau ocupate fără drept, ce reprezintă o procedură urgentă și simplificată, pentru considerentele ce urmează:
Contractul de închiriere nr. 5098 din data de 26.07.2006 (filele 17-18) reprezintă un contract de achiziție publică, astfel cum acesta este definit de art. 3 lit. f din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Conform dispoziției legale anterior menționate contractul de achiziție publică este contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. 2, cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul ori mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.
A reținut instanța că din analiza acestor dispoziții legale a rezultat că pentru existența unui contract de achiziție publică era necesar ca una dintre părți să aibă calitatea de autoritate contractantă, iar în prezenta cauză contractul de închiriere nr. 5098 din data de 26.07.2006 era încheiat între o autoritate contractantă astfel cum aceasta era definită de art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, respectiv Autoritatea de Sănătate Publică a Județului V. și operatorul economic S.C. M. ..
De asemenea, conform art. 4 din Contractul de închiriere nr. 5098 din data de 26.07.2006, prețul închirierii –chiria- pentru folosirea obiectului închirierii este de 1,1 euro/m.p. pe lună (preț rezultat în urma adjudecării prin licitație publică), plata făcându-se în moneda națională la cursul BNR din data plății. Astfel, pentru încheierea contractului de închiriere a fost urmată procedura de atribuire privind încheierea în mod valabil a contractului de achiziție publică.
S-a reținut și faptul că acest contract reprezintă un contract de furnizare cu titlul oneros astfel cum acesta era definit de art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv, acel contract de achiziție publică, altul decât contractul de lucrări, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau leasing, cu sau fără opțiune de cumpărare.
În materia contractelor de achiziție publică sunt aplicabile dispozițiile art. 286 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii conform cărora procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Instanța a apreciat că evacuarea din imobilul situat în mun. V., ., .. V. reprezinta o cerere ce ținea de executarea contractului de închiriere nr. 5098 din data de 26.07.2006, fiind de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, această dispoziție privind competența având caracter special față de prevederile din Codul de procedură civilă.
Art. 1036 C. proc. civ. stabilește atât competența materială cât și pe cea teritorială în soluționarea cererilor privind evacuarea din imobilele ocupate sau folosite fără drept în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află imobilul în litigiu. Această normă de competență nu avea însă caracter special față de cea prevăzută de art. 286 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006.
Din ansamblul reglementării reiese că intenția legiuitorului a fost ca această procedură simplificată și urgentă, a cărei judecată se poate realiza chiar fără citarea părților, să se aplice în cazul în cazul în care sunt necesare dezbateri sumare, conform art. 1041 alin. 2 C. proc. civ.
S-a reținut că, în prezenta cauză, față de specificul contractului încheiat, această procedură, ce avea caracter facultativ, nu era admisibilă.
Instanța a reținut că această acțiune nu putea fi soluționată conform procedurii speciale prevăzută de Titlul XI din Codul de procedură civilă, astfel că a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect evacuare formulată de reclamantele U. A. T. a M. V. și Instituția P. M. V. cu în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. .. și ..
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc. civ. care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.
De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată și cererea formulată de pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal reclamanții UAT V., Consiliul local V. și Primarul mun. V., criticând-o pentru următoarele motive:
Pârâtele au ocupat imobilul din . contractului de Închiriere nr. 5098/26.07.2006, încheiat cu fostul proprietar - Autoritatea de Sănătate Publică a Județului V. și în baza contractului de subînchiriere încheiat între S.C. M. .. și .., contracte care la sfârșitul celor cinci ani de zile au expirat, nemaifiind prelungite.
Judecătoria V. reține în mod eronat faptul că acest contract a fost întocmit în temeiul O.U.G.34/2006, motiv pentru care a respins acțiunea, întrucât competența de soluționare a litigiilor în ceea ce privește executarea contractului ar aparține Tribunalului V..
Instanța de fond face trimitere la O.U.G.34/2006, care reglementează atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Din lecturarea acestei ordonanțe se desprinde cu ușurința ce domenii sunt reglementate de acest act normativ.
Astfel, art. 31 - Contractele de achiziție publică enumera categoriile de contracte care intra in sfera de reglementare a OUG34/2006, respectiv:
a)contracte de lucrări;
b)contracte de furnizare;
c)contracte de servicii.
Or, în condițiile în care în speța de față este vorba despre un imobil-spațiu medical, nefiind vorba de eventuale lucrări, servicii, furnizări, rezultă faptul că textul de lege mai sus invocat si reținut de către instanța de fond nu are aplicabilitate în acest caz.
Temeiul legal invocat în contractul de închiriere nr. 5098/26.07.2006, încheiat între fostul proprietar - Autoritatea de Sănătate Publica V. si S.C. M. .. Piatra N., este prevăzut în preambulul acestui contract, respectiv aprobarea Ministerului Sănătății nr._ din 03.05.2006 si H.G. nr. 517 din 26.07.1991.
Susține că inclusiv în ipoteza în care s-ar admite că acest contract a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, acesta a fost prelungit printr-un act adițional doar până la data de 31.12.2011, astfel că nu își mai produce efectele începând cu această dată.
Instanța de fond mai reține, în mod eronat, faptul că, „potrivit dispozițiilor art.286 alin. 1 din OUG 34/2006, procesele si cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în prima instanța de către secția de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscripția căruia se afla sediul autorității contractante."
Arată că cererea de chemare în judecată cu care au investit Judecătoria V. nu vizează niciun aspect legat de modalitatea de derulare a contractului de închiriere sau de subînchiriere mai sus menționate, contracte care de altfel nu mai produc niciun efect.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect evacuare și este întemeiată pe art. 1038 si următoarele din Codul de procedura Civila și trebuia să fie soluționată de către Judecătoria V..
În drept, a invocat prevederile art. 466 si următoarele din Codul de pr. Civilă, H.G. nr. 517/26.07.1991.
Intimatele . și . au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat, ca fiind nefondat, menținerea hotărârii ca legală și temeinică și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Instanța de fond în mod corect a observat faptul că în speță, contractul de închiriere a spațiului a fost întocmit în temeiul OUG 34/2006, motiv pentru care a respins acțiunea ca inadmisibilă. Competența de soluționare a litigiilor în ceea ce privește executarea contractului aparține Tribunalului V.. În acest sens, intimatele au făcut trimitere la dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 286 din OUG 34/2006, potrivit căruia: „procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător”.
. susține că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă este lipsită de interes deoarece acest imobil a fost deținut în mod legal de către ea și nu i se poate imputa o eventuală ocupare abuzivă a acestuia, atât timp cât există temei contractual care să justifice deținerea acestui imobil. Astfel, la sfârșitul termenului de închiriere prevăzut în Contractul de închiriere nr. 5098 din 26.07.2006, a operat o prelungire de drept pentru o altă perioadă de 5 ani, potrivit art. 3 din contract. Astfel, la împlinirea termenului de 5 ani, respectiv în data de 28.07.2011, în lipsa unei notificări de încetare a contractului din partea Direcției de Sănătate Publică a Județului V., contractul de închiriere s-a prelungit, prin efectul legii, pentru încă 5 ani, operând tacita relocațiune.
Pe fondul cauzei, arată că a deținut în mod legal spațiul din localitatea V., ., scara A, județul V.. În considerarea faptului că relațiile contractuale decurg normal și părțile au înțeles să prelungească durata acestora, operând tacita relocațiune, a efectuat o . îmbunătățiri și lucrări asupra imobilului din care se solicită evacuarea.
Solicită a se observa că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru îmbogățirea fără justă cauză, fapt pentru care se impune admiterea prezentei cereri reconvenționale.
Astfel, reclamantul Municipiul V. s-a îmbogățit în mod nejustificat de pe urma lucrărilor de îmbunătățire efectuate de către ea la imobilul aflat în proprietatea privată a reclamantului. Având în vedere aceste aspecte, consideră că se poate institui un drept de retenție în favoarea ei asupra imobilului în discuție, până la restituirea sumelor investite în acesta. În acest sens, apreciază că se impune a se efectua o expertiză tehnică pentru a identifica și evalua aceste îmbunătățiri, pentru a se putea aprecia asupra dreptului de retenție, ceea ce excede procedurii simplificate și de urgență ale cererii în evacuare formulate.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii având ca obiect evacuare formulată de reclamante motivat de faptul că această acțiune nu putea fi soluționată conform procedurii speciale prevăzută de Titlul XI din Codul de procedură civilă, întrucât este de competența exclusivă a secției de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscripția căruia se afla sediul autorității contractante potrivit art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006, este nelegală, concluzia instanței de fond fiind rezultatul unei greșite calificări a naturii juridice a contractului de închiriere nr. 5098 din 26.07.2006 încheiat între Autoritatea de Sănătate Publică V. și . și nici nu are corespondent în probele din dosar.
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, intrată în vigoare începând cu data de 30.06.2006 enumeră categoriile de contracte care intra în sfera sa de aplicare. Acestea sunt: contractele de lucrări, contracte de furnizare, contractele de servicii. Închirierea sau concesionarea bunurilor din domeniul public al statului nu face obiectul acestui act normativ, chiar dacă procedura de închiriere se face prin licitație publică. De altfel în anexele la OUG nr. 34/2006 nu regăsim contractele de închiriere ale imobilelor proprietatea statului. Regimul lor juridic este reglementat de Legea nr. 213/1998 sau de alte acte normative cu caracter special.
În speță, obiectul contractului de închiriere nr. 5098 din 26.07.2006 l-a constituit închirierea pe o perioadă determinată a unui spațiu care era proprietatea statului la acel moment și aflat în administrarea Autorității de Sănătate Publică V.. Închirierea s-a făcut în temeiul HG nr. 517 din 26.07.1991 privind valorificarea în condiții de eficiență a unor bunuri aflate în administrarea instituțiilor publice din domeniul sanitar, act normativ indicat în cuprinsul contractului de închiriere. Acest act normativ nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la litigiile care ar putea izvorî din aceste contracte.
Cum în cauză, reclamanții au pretins că pârâtele le ocupă fără titlu și fără drept un imobil care le aparține, reclamanții susținând că titlul inițial reprezentat de contractul de închiriere ar fi expirat încă din 26.07.2011, o acțiune în evacuare a acestui spațiu nu este de competența instanței de contencios administrativ, așa cum eronat susțin intimatele, cel care pretinde că este proprietarul imobilului, având facultatea de a alege între procedura specială în evacuare prevăzută de art. 1034 și urm. C. pr..civilă și o acțiune în evacuare pe dreptul comun, în ambele ipoteze titularul cererii având obligația să-și dovedească pretențiile.
În consecință, cum instanța de fond nu a cercetat fondul, soluționând cauza în mod greșit pe o excepție de procedură și niciuna dintre părți nu a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare, tribunalul constată că în temeiul art. 480 alin. 3 C.pr.civilă se impune a fi admis apelul declarat UAT V., Consiliul local V. și Primarul mun. V. împotriva sentinței civile nr.609/2015 a Judecătoriei V., pe care o va anula și va reține cauza pentru evocarea fondului și judecarea procesului.
Pentru a da posibilitatea părților să-și administreze probe și să pună concluzii în legătură cu fondul dedus judecății, tribunalul va stabili un termen de judecată în acest sens la care vor fi citate părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de UAT V., Consiliul local V. și Primarul mun. V. împotriva sentinței civile nr.609/2015 a Judecătoriei V., pe care o anulează.
Stabilește termen de judecată la data de 16.03.2015 pentru evocarea fondului și judecarea procesului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: S.D.E./24.02.2016
6 ex./4 .
Judecătoria V.: judecător D. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 226/2016. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 228/2016. Tribunalul... → |
|---|
